Nu am întâlnit nici un manual de istorie în care să se pomenească despre rolul dacilor în istoria Imperiului Roman! În jurul acestui subiect a fost şi continuă să existe o adevărată conspiraţie. Se face tot posibilul pentru a şterge originea dacică a unor persoane ajunse pe tronul de la Roma. Despre mama lui Galeriu s-a spus ba că era roxolană, ba iliră, sau dacă romanizată. Istoricii străini, cărora li s-au alăturat şi câţiva români, ne spun că informaţiile oferite de Lactantiu cu privire la Galeriu nu trebuie luate în seamă, deoarece sunt false. „Historia Augusta” este considerată plină de născociri. Deoarece atestă originea dacică a lui Regalian.
De ce aceste falsificări? Simplu! Istoricii maghiari vor să demonstreze că, după abandonerea provinciei, Dacia a rămas pustie şi, până la venirea maghiarilor în Transilvania a existat acel mileniu „întunecat”. Din această cauză contestă sursele documentare.
Din păcate, la acest curent s-au alăturat şi istorici români. Care vor să demonstreze că, după abandonarea Daciei, toată populaţia din provicnie, başca cei din teritoriile neocupate, erau romanizaţi.
Prin nerecunoaşterea adevărului istoric atestat în atâtea lucrări ale istoricilor, poeţilor ori scriitorilor vremii intenţia este clară: înlăturarea dacilor din istorie. „Această falsificare persistă până astăzi, iar istoria oficială nu recunoaşte originea dacică a unor împăraţi romani. Ştergerea dacilor din istorie pare să fie urmarea unui blestem care s-a născut demult, dar continuă şi astăzi. Istoricii noştri desăvârşesc opera celor care au ars scrierile despre daci şi i-au lăsat într-un întuineric ce pare să nu se mai sfârşească” (1).
Repet: un subiect foarte puţin cunoscut este cel al împăraţilor romani de origine tracică/dacică. Numele unora dintre ei le sună familiar multora, dar o tăcere totală s-a aşternut peste originea lor. Fără aceşti strămoşi ai noştri ajunşi la cârma Imperiului Roman, istoria României, a Europei chiar, de fapt a întregii creştinătăţi ar fi fost alta. Din motive lesne de înţeles, istoricii, cercetătorii şi arheologii străini le contestă originea, în ciuda documentelor care garantează obârşia loc dacică. Din motive mai greu de înţeles, chiar istorici, intelectuali şi specialişti români se alătură acestui curent antidacic!
Într-un articol, cercetătoarea Aurora Peţan scrie un mare adevăr. „Nu Traian şi neamul său de cuceritori ai lumii sunt cei ce i-au scos pe daci din istorie. Dimpotrivă! Lor trebuie să le fim recunoscători pentru că i-au făcut nemuritori, prin trupul marmurei (este vorba de glorificarea dacilor pe Columna lui Traian – un lucru total inedit. Nota T.F.) Noi suntem cei ce vor să-i dea afară pe daci din ţara lor, prin nepăsarea noastră.”
Deşi lista poate plictisi, am considerat necesar să trec împăraţii romani de origine tracă:
1. Maximim Tracul (235-238) avea un aspect impunător: 2,40 m înălţime şi vorbea latina cu accent tracic. Consuma pe zi 18 kg de carne şi 27 litri de vin; 2. C. Messius Decius (249-251); 3. Marcus Acilius Aureolus (267-268); 4. Marcus Aurelius Valrius Claudius (268-270); 5. Lucius Domiţianus Aurelianus (270-275) şi 6. M. Aurelius Probus (272-282); 7. Marcus Aurelius Carus (282-283); 8. Aurelius Valerius Diocleţianus (284-305) şi 9. Valerius Maximianus Herculis (286-305); 10. Constantius Chlorus (293-306), tatăl Sfântului Constantin cel Mare; 11. Caius Galerius Valerius Maximianus (305-311); 12. Galerius Valerius Maximinus Dara (305-313); 13. Flavius Valerius Severus (305-307); 14. Valerius Licinianus Licinius (308-324); 15. Domiţius Alexandros (308-328); 16. Flavius Iulius Crispus (317-328); 17. Sfântul Împărat Constantin cel Mare. Mama lui, sfânta Elena era dacă de origine – Flavius Valerius Constantinus Magnus (305-337); 18. Constantinus al II-lea (317-340, prigonitor al Bisericii; 19. Dalmaţius, nepotul Sfântului Constantin cel Mare, proclamat augustus între 375-377; 20. Hanibalius, de asemenea nepot al lui Constantin cel Mare, proclamat august între 335-337. După moartea lui Constantin cel Mare, ambii au fost respinşi de armată; 21. Constans, împărat ortodox (333-350); 22. Vetronius (350); 23. Constantius II (337-361); 24. Constantius Galus (351-354); 25. Nepotianus (350); 26. Flavius Claudius Iulianus, mare persecutor al creştinilor, supranumit Iulian Apostolul (361-363); 27. Flavius Iovianus, împărat ortodox (363-364); 28. Flavius Valentinianus (364-375); 29. Flavius Valens (364-378); 30. Graţianus (367-383), ortodox, împărat al Apusului; 31. Flavius Valentinianus (375-392); 32. Flavius Constantinius al III-lea (417-421); 33.Valentinianus al III-lea (425-455); 34. Maecianus (450-457); 35. Leon I Thrax (Tracul) -457-477; 36. Leon al II-lea (456-474); 37. Vitalianus (513-515); 38. Anastasius (491-518); 39. Iustin I (518-527); 40. Iustinian I (527-565); 41. Flavius Iustinianus al II-lea (565-578); 42. Tiberius (578-582); 43. Focas (602-610) iltimul împărat al Imperiului Roman de Răsărit, care imperiu va fi transformat de Heraclius în Imperiu elinesc, cunoscut ca Imperiu Bizantin.

„OLTEANUL” CARE I-A RĂZBUNAT PE DACI

„Galerius Maximianus (292-311) i-a urmat la domnie lui Diocleţian, al cărui protejat a fost. S-a născut într-un sat din apropiere de Serdica (Sofia), dintr-o mamă dacă, venită din nordul Moesiei, din Dacia Traiană. Se crede că, după numele său romanizat, Romula, mama sa ar fi venit de undeva din Oltenia, din Dacia Malversis, poate chiar din oraşul Romula (astăzi Reşca, jud. Olt)” (2). Tatăl său a fost trac.
Scriitorul creştin Lactantiu ne confirmă originea dacică a împăratului Galerius, însă în cuvinte jignitoare: „această fiară avea o sălbăticie înnăscută, cu totul şi cu totul străină de sângele roman; aceasta nu este de mirare deoarece mama sa (pe nume Romula), era originară din regiunile de dincolo de Dunăre, dintr-o localitate care a primit numele fericitei mame: Romula”.
Galeriu era poreclit „Armentarius” („Ciobanul”), denumire ce arată ocupaţia şi originea lui socială. De tânăr intră în armată şi, datorită calităţilor sale militare urcă scara ierarhică în timpul împăraţilor Lucius Domitius Aurelianus (270-275) şi Marcus Aurelius Probus (276-282).
„La 1 martie 293, în Imperiul Roman s-a înfăptuit o reformă constituţională, prin instituirea tetrarhiei. Aceasta a însemnat împărţirea responsabilităţilor conducerii imperiului între patru împăraţi: doi împăraţi principali, care au primit titlul de augustus (Diocleţian, în Răsărit; Maximiam, în Apus) şi doi asociaţi la tron numiţi caesari (Galerius şi Constantin Chlorus)” .
Pe numele său întreg, Gaius Galerius Valerius Maximianus, a făcut parte din prima tetrarhie (Nota A) fiind desemnat de Diocleţian, la 1 martie 293, Caesar, răspunzând de guvernarea provinciilor dunărene.
În anul 296, Narses, regele perşilor, a pătruns în Mesopotamia romană. Diocleţian l-a însărcinat pe Galerius să pornească împotriva lui şi să-l izgonească. În fruntea unei armate net inferioare se avântă asupra perşilor, dar este înfrânt. În anul următor, cu armata refăcută, Galerius îi atacă pe perşi într-o regiune din Armenia. Armata persană este înfrântă, haremul şi tezaurul regelui Narses cad în mâna romanilor, care ocupă Mesopotamia şi îşi extind suveranitatea asupra Armeniei şi Gruziei. În cinstea acestei victorii, Galerius a construit pe Via Egnatia, un vechi cartier al Salonicului, un ansamblu arhitectonic unitar, alcătuit dintr-un Arc de Triumf (localnicii îi spun „Kamara”), un hipodrom şi un palat măreţ.
Galeriu îşi întăreşte autoritatea în timpul celei de-a doua tetrarhie, începută la 1 mai 305, când îl numeşte pe Flavius Severus ca Augustus (latinescul pentru „măreţ” sau „maistuos”) în Occident şi pe nepotul său, Maximinus Daia, Caesar.
Istoricul şi scriitorul creştin Lactantiu oferă câteva informaţii uluitoare vizavi de acest împărat roman de origine dacă: când a primit „TITLUL DE ÎMPĂRAT, EL (GALERIUS) A DECLARAT CĂ ESTE DUŞMANUL NUMELUI DE ROMAN ŞI CĂ VREA SĂ SCHIMBE TITULATURA IMPERIULUI ROMAN ÎN ACEEA DE IMPERIU DACIC”, ceea ce a şi făcut (3). „Căci aproape toţi însoţitorii din suita sa erau de neamul acelora…Având în jurul lui astfel de însoţitori şi apărători, el şi-a bătut joc de tot Orientul” – scrie în continuare Lactantiu. Hotărârea lui a reprezentat cea mai mare mutaţie care are lor la începutul secolului al IV-lea. Cercetătorul istoric, Pr. D. Bălaşa va scrie: „Cu aceasta, Galerius a reuşit să câştige toată simpatia conaţionalilor săi, dar şi adversitatea romanilor peninsulari”. Şi afirmă că scriitorul Lactantiu a mers prea departe când l-a caracterizat pe Galerius.
Drept răzbunare pentru umilirea dacilor care au trebuit să plătească tribut lui Traian, a vrut ca populaţia din întreaga Italie să fie obligată la plata de impozite.
Cea mai mare pată întunecată din activitatea sa sunt persecuţiile sale asupra creştinilor, în special după urcarea pe tron. Însă s-a remarcat tot printr-un gest unic: înainte de a se retrage în satul său natal, unde a murit, la 31 aprilie 311, a dat primul edict de toleranţă din istoria creştinilor, reedidat apoi de Constantin cel Mare.

CIOBANUL DIN CARPAŢI AJUNS ÎMPĂRAT ROMAN

Secolul III, în special în a doua jumătate a sa, a fost secolul crizelor politice în Imperiul Roman, când s-au succedat la tron o mulţime de împăraţi, majoritatea comandanţi militari sprijiniţi de legiunile lor.
Marcus Acilius Aureolus a fost un dac provenit dintr-o familie de ciobani din Carpaţi, el însuşi păstor în tinereţe. Istoricul bizantin Zomares scrie: „Aureolus era din ţara getică, numită mai târziu Dacia, şi de neam obscur, fiind mai întâi păstor…” A intrat în armata romană ca soldat de rând şi a câştigat simpatia împăratului Valerianus, care îl numeşte îngrijitor al cavaleriei. Datorită comportamentului său, a regulilor stricte pe care le-a intodus în îngrijirea cavaleriei câştigă şi încrederea împăratului Gallienus, care îl numeşte în fruntea câtorva legiuni. În anul 265 este trimis de împărat să lupte împotriva lui Postumus în Galia, care se răzvrătise împotriva Romei. Însă Aureolus s-a aliat cu acesta împotriva lui Gallienus şi este proclamat împărat de către legiunile sale, în anul 268, la Mediolanum. Împăratul Gallienus porneşte cu legiunile sale împotriva dacului autoproclamat împărat. Acesta cere ajutorul lui Costucius, pe care iniţial l-a sprijinit. Însă este trădat de acesta. În asediul de la Mediolanum, cel care moare este Gallienus, iar dacul şi-a păstrat titlul (4),

FLAVIUS AETIUS – UN DAC ÎN SLUJBA ROMEI

„Nimic din ceea ce Imperiul Roman reprezentase odinioară nu părea să mai reziste în faţa implecabilelor schimbări ale istoriei. Incapabil să prevadă şi să facă faţă primejdiilor ce îl ameninţau, fostul colos se scinda în anul 395, plecându-şi capul în faţa naţiilor migratoare ce îi rupeau, bucată cu bucată, provinciile care, până nu demult i se supuneau temătoare. Pe fondul agoniei Romei, un ultim mare general avea să se ridice dintre ruinele imperiului pentru a învia gloria pierdută a împăraţilor care, demult, remodelau harta lumii” (5).
Un iureş se stârneşte din stepe
Din stepele nemărginite ale Asiei Centrale, pe la începutul secolului al III-lea, nişte barbari necunoscuţi s-au înfipt adânc în inima Europei. Erau hunii, călăreţii Apocalipsei. Nimeni, nici chiar Imperiul Roman nu a putut anticipa năvălirea lor. Acest popor aspru, necruţător, călăreţi şi luptători desăvârşiţi, a dat semnalul năvălirilor devastatoare, desăvârşite ulterior de mongoli, pecenegi, tătari şi turci. Cu oricine s-au luptat, victoria a apaţinut numai hunilor. Alanii şi goţii au fost spulberaţi. Regatul lui Eramanaric a fost nimict în întregime. Timp de mai bine de o sută de ani au băgat frica şi groaza pe unde au trecut. Se aflau în perpetuă mişcare pentru căutarea de păşuni pentru imensele cirezi de vite şi oi, de pe urma cărora trăiau. Armata hună, la fel ca cea mongolă de mai târziu, era alcătuită exclusiv din călăreţi înarmaţi cu arcuri şi săbii, şi scuturi. Au dus la perfecţiunea lupta călare cu arcul. Săgeţile acestora deveniseră cele mai temute din acea vreme: străpungeau armuri, scuturi, lemn şi orice duşman. Pentru ei lupta era ceva natural.
Viaţa şi istoria hunilor se confundă cu cel mai mare rege al lor, Attila – Biciul lui Dumnezeu. A domnit peste un imperiu ce se întindea din Germania la Munţii Urali, şi de la Dunăre la Marea Baltică.
De câteva ori hunii s-au înfruntat şi cu legiunile romane, care nu au putut să le facă faţă. În anul 338, în bătălia de la Sisca dintre armatele Imperiului Roman de Răsărit şi ale Imperiului Roman de Apus, cetele de războinici huni au înclinat balanţa spre cei dintâi. Atacând apoi graniţele Imperiului Roman, Attila i-a obligat pe romani să semneze tratatul ruşinos de pace de la Margus – azi Pozarevac – prin care se obligau să facă comerţ cu hunii şi să le plătească acestora 115 kilograme de aur. Nu pot să redau toate expediţiile războinice ale temutului rege al hunilor. Cert este că „(…) hunii invadează Galia în anul 451, în drumul lor distrugând şi arzând Germania. În această expedieţie, Attila era însoţit de aliaţii săi gepizi, ostrogoţi, rugienii, seurienii, herulii, turingienii, avarii şi burgunzii. A urmat căderea oraşelor Metz şi Paris. A rămas deoppotrivă în legende şi istorie modul în care generalul Aetius, nimeni altul decât fostul prieten din copilărie al lui Attila, l-a oprit pe acesta din urmă în bătălia de la Câmpiiile Catalaunice (în Franţa de azi – nota T.F.)” …
Supravieţuitorul
„Flavius Aetius se năştea în anul 396, în Moesia, în puternica cetate de la Durostorun (Silistra de astăzi), într-o familie de nobili cu puternice valenţe războinice. Tatăl său, Flavius Gaudentius, ocupa poziţia de Magister Equitum (Comandant Suprem al Cavaleriei) şi, conform istoricului Iordanes, ar fi fost de origine gotică. Cei mai mulţi istorici consideră, însă, că Flavius Gaudentius provenea din rândul populaţiei daco-romane, aşa cum, de altfel, avea să fie şi fiul său, provenit din căsătoria cu Aurelia, o femeie de sorginte latină” (5).
La vârsta de numai 9 ani, Aetius este trimis ca ostatic la curtea regelui Alaric, conform uzanţelor vremii, pentru ca, mai apoi, să ajungă în aceeaşi postură la curtea lui Rugila, rege al hunilor şi părinte al viitorului tânăr războinic, Attila. Acesta era momentul în care Flavius Aetius îl întâlnea pe Attila, deşi pentru puţin timp, tânărul hun fiind trimis, tot ca ostatic, la Roma.
Alături de soldaţii huni, Aetius deprinde limba acestora şi învaţă, până în cele mai mici detalii, tainele tacticilor de luptă ale războinicilor asiatici. Mai mult decât atât, el leagă o prietenie strânsă cu multe dintre căpeteniile barbare, prietenie care, în ciuda conflictelor ce aveau să urmeze, nu se va stinge niciodată.
Graţie talentului său militar şi ale incontestabilelor sale calităţi diplomatice, Flavius Aetius este numit, în anul 425, Magister Militum (Comanadant Suprem al armatelor) în Galia şi regent al împăratului-copil, Valentinian al III-lea. Departa de imaginea romantică a cavalerilor medievali, Aetius se dovedeşte un veritabil supravieţuitor în lumea plină de intrigi de la Roma, de care, de altfel, nici el nu este străin. Deşi în acelaşi an în care era numit în fruntea trupelor din Galia, el conducea la Rovenna o armată uriaşă de huni pentru a-l sprijini pe pretendentul la tron, Ioannes, generalul daco-roman ajungea prea târziu pentru a-l mai salva pe acesta de la o înfrângere şi o moarte ruşinoasă. Şi totuşi, influenţa şi abilităţile sale diplomatice, o determină pe Placidia, mama noului împărat, să îi reconfirma funcţiile oficiale.
Timp de şapte ani, Flavius Aetius îşi va îndrepta atenţia spre Galia, provincie pe care încearcă să o păstreze politic cât mai aproape de Imperiul Roman de Apus. Chiar dacă legiunile romane nu mai impuneau acelaşi respect ca odinioară, el reuşeşte să îi înfrângă pe vizigoţii lui Arles şi, de asemenea, respinge toate atacurile venite din partea triburilor germanice. Cu ajutorul aliaţilor săi huni, el dictează triburilor migratoare locurile în care urmau să se stabilească, asta şi ca o imposibilitate evidentă de a le îndepărta, dar şi pentru eventuala protecţie a graniţelor în faţa unor posibile atacuri. Astfel, generalul daco-roman îi trimite pe burgunzi în apropierea lacului Geneva (în Elveţia de astăzi), pe alani în oraşele-cetăţi Orleans şi Valence, în timp ce pe vizigoţi îi împinge în străvechea provincie Aquitania. La numai 37 de ani, Aetius a devenit personajul principal al unui imperiu în care liderii oficiali, preocupaţi mai mult de bârfele de la curte, nu erau decât nişte marionete.
Bătălia de la Cholon
„Punctul de cotitură în viaţa sa îl va constitui, pentru Flavius Aetius, ascensiunea fostului său prieten de la curtea lui Rugila, hunul Attila. Într-o continuă goană după pradă (hunii nu căutau să se stabilească în teritoriile cucerite, aşa cum aveau să facă tătarii 750 de ani mai târziu), acesta îşi condusese hoardele în raiduri ucigaşe, stârnind un val de teroare ce nu avea să fie uitat timp de secole” (5).
Pretenţiile lui Attila se îndreptau acum către Imperiul Roman de Apus, din care acesta cerea jumătate ca zestre, în virtutea unei viitoare căsătorii cu sora lui Valentinian al III-lea, Honoria. În fapt, totul era doar un pretext pentru noi jafuri, atâta vreme cât Honoria fusese închisă într-o mănăstire din Bizanţ, drept pedeapsă pentru o viaţă aventuroasă şi pentru comploturile care vizau însuşi viaţa fratelui ei.
Ca răspuns Attila devastă Galia, într-o serie de atacuri de o cruzime fără precedent. În fruntea unei armate imense, formată din huni, burgunzi, gepizi, ostrogoţi şi franci tânărul comandant hun cucerea, rând pe rând, marile oraşe ale Galiei: Strasbourg, Amiens, Worms, Reims sau Metz, lăsând în urmă zeci de mii de cadavre. Istoricii consideră astăzi că atacurile hunilor nu erau unele întâmplătoare, acesta mizând pe vechea rivalitate dintre regele vizigot Theodoric şi armatele romane cu care se afla, de multă vreme în conflict. Attila spera, probabil, ca vizigoţii să i se alăture, în speranţa obţinerii independenţei faţă de Roma, şi astfel, să poată lansa un atac asupra Cetăţii Eterne.
Intervenea însă geniul diplomatic şi militar al lui Flavius Aetius. Generalul reuşea, în scurt timp, ceea ce nimeni nu credea că mai poate fi realizat: o alianţă cu vechii duşmani, în faţa inamicului comun. În ciuda trupelor romane, puţine ca număr şi slab pregătite, Aetius reuşeşte să-l convingă pe Theodoric să i se alăture împotriva lui Attila. Mai mult, regele vizigot îi atrage, la rândul său, pe alanii regelui Sangiban, aflaţi sub asediul hun la Orleans, precum şi mici contingente de burgunză şi franci care nu se alăturaserăî hunilor.
Armata romano-vizigote îl surprinde pe Attila în timpul asediului Orleans-ului. De fapt, în momentul în care trupele conduse de Aetius ajungeau în apropierea luptei, o parte a armatei hunilor reuşise deja să pătrundă pe străzile oraşului. Avantajat de locul îngust în care cavaleria lui Attila nu se putea desfăşura, Aetius ordonă atacul, atac în urma căruia hunii suferă pierderi însemnate. Obligat să se retragă, regele hun îşi repliază forţele rămase în apropiere de Chalon, în locul numit Câmpiile Catalaunice, locaţie ideală pentru deja clasicele atacuri ale nomazilor.
Conform istoricilor antici şi medievali, trupele alane, mai puţin loiale Romei, fuseseră flancate de armata vizigoţilor conduşi de Theodoric şi fiul său Thorismund, precum şi de legiunile lui Aetius, pentru a le împiedica o eventuală dezertare. De cealaltă parte, Attila aşezase proprii războinici în centru, flancaţi în dreapta de trupele gepide şi în stânga de ostrogoţi conduşi de regele Walamu.
Deşi datele oferite de cronicarii vremii cu privire la Bătălia de la Chalon nu sunt suficient de clare, istoricii moderni au putut reconstitui o mare parte a acesteia. Se pare că, încă de la prima încleştare, ambele tabere suferiseră pierderi grele. Cu toate acestea, Attila reuşea să străpungă liniile alane, lăsând descoperit flancul ocupat de vizigoţi. Într-un atac furibund al acestora, regele Theodoric este lovit de o săgeată şi, căzând de pe cal, este zdrobit sub copitele propriei cavalerii. În ciuda canoanelor vremii, vizigoţii nu se retrag la auzul morţii liderului ci, sub comanda lui Thorismund, ei reuşesc să destabilizeze şi să pună pe fugă trupele huno-germane.
Paradoxal, Aetius interzice soldaţilor romani să atace trupele gepide mult mai puţin numeroase, aşteptând, în schimb, retragerea acestora sub presiunea vizigoţilor. Gestul poate fi pus pe seama neîncrederii pe care generalul o avea în proprii oameni sau, mai degrabă, pe eventuală precauţie în faţa viitoarelor conflicte cu actualii aliaţi. Cert este că nici măcar în momentul în care Attila era înconjurat în propria tabără, acolo unde chiar îşi pregătise un imens rug din şeile cailor căzuţi, Flavius Aetius refuză să distrugă ultimele forţe ale hunilor. El îl convinge chiar şi pe Thorismund să abadoneze lupta, în ciuda opoziţei acestuia, minţindu-l asupra intenţiilor hegemonice ale fratelui său.
„Deşi, la o primă vedere, deciziile lui Aetius par cel puţin bizare, o atentă analiză a contextului politic îl îndreptăţeşte pe deplin. Refuzul de a-şi sacrifica propriile trupe denotă viziunea acestuia pentru anii ce aveau să urmeze. Conştient de faptul că noul lider vizigot va încerca să lupte iarăşi împotriva Romei, Flavius Aetius refuză să dea lovitura de graţie lui Attila, sperând într-o viitoare alianţă cu acesta sau, cel mult, într-o conservare a armatelor romane, şi aşa destul de restrânsă. Nu îşi putea imagina, însă, că hunul va ataca din nou Imperiul Roman la numai un an după ce suferise pierderi imense în Bătălia de la Chalon” (5).
Salvarea Romei şi moartea lui Flavius Aetius.
La doar un an de la înfrângerea de pe Câmpiile Catalaunice, în 452, Attila se vede nevoit să îşi ţină trupele nemulţumite în frâu, iar singurul mod în care putea face acest lucru era să le ofere o pradă cât mai bogată. El invadă din nou Italia, distrugând pentru totdeauna oraşul Aquileia, devastând Mediolenum (Milano) şi chiar gonindu-l pe Valentinum al III-lea din Rovenna. Aetius nu mai putea apăra Roma, pur şi simplu, nu îşi mai putea permite să ridice şi să întreţină o armată. Generalul va aplica însă o altă tactică, cea a diplomaţiei. El îl convinge pe Papa Leon I să iasă în întâmpinarea hunului şi să îi ceară acestuia pacea în schimbzl aurului pe care îl dorea. Fie că a fost vorba de o superstiţie a lui Attila (numele Papei însemna Leul), fie că adevăratul motiv al armistiţiului era pierderile de oameni provocate de molima ce îi decima armate, regele hun acceptă propunerea liderului religios. Încă o dată, generalul daco-roman Flavius Aetius reuşea să-şi scape imperiul, în extremis, de la distrugere.
Nimeni nu se aştepta însă la sfârşitul misterior al lui Attila. Acesta murea, în anul 453, în noaptea nunţii cu prinţesa de origine germană Ildiko, cel mai probabil din cauza unei hemoragii cerebrale pe fondul consumului excesiv de alcool.
Roma sărbătorea moartea Antichristului şi totul părea să se aşeze în făgaşul normal. Nu de aceeaşi părere erau însă şi Valentinian al III-lea, împreună cu mama sa, Placidia. Susţinuţi de intrigile şambelanului Heraclius şi ale senatorului roman Peronius Maximus, ei decid că rolul incomodului Aetius a devenit mult prea important şi că renumele său risca să destabilizeze situaţia, şi aşa fragilă, a familiei regale. La 21 decembrie 454, Valentinian îl convoacă pe Aetius la o întrevedere privind problemele financiare ale Romei şi, într-un moment de neatenţie al acestuia, îl înjunghie mortal. Se spune că, cu doar câteva clipe înainte de moartea sa, Flavius Aetius i-ar fi adresat împăratului următoarele cuvinte: „Stăpâne, nu ştiu ce motiv ai avut să faci asta, dar cred că te-ai purtat ca un om care tocmai şi-a tăiat mâna dreaptă cu cea stângă”.
„La doar şase luni de la asasinarea lui Aetius, Valentinian al III-lea cădea victima unui atentat pus la cale de acelaşi senator Peronius Maximus. În momentul uciderii sale, nici un soldat din garda imperială nu a intervenit pentru a-l salva pe monarh. Asasinii erau doi dintre prietenii huni ai lui Aetius.
Peste numai 22 de ani de la moartea generalului daco-roman, Imperiul Roman de Apus dispărea pentrun totdeauna din istorie” (5).

PRECIZARE NECESARA

Multe popoare migratoare au încecrat să-şi revendice originea direct de la temuţii luptători huni. Nu îi pomenesc, dar doresc să aduc precizări pentru spulberarea unui „mit”. Chiar şi unii dintre noi, în zilele noastre, facem o confuzie regretabilă cu ungurii, considerându-i urmaşi ai hunilor. Mai ales că cei din urmă s-au stabilit şi în Câmpia Panonică. Adevărul istoric nu permite nici o apropiere între unguri şi huni.
Din punct de vedere etnic hunii aparţineau ramurii turcilor oguri, din care mai fac parte: bulgarii, avarii, khazarii şi chuvasii. După bătălia din Câmpiile Catalonice s-au întors în stepele Asiei.
La rândul lor, maghiarii (ungurii) au fost un popor nomad al stepelor de origine asiatică, dar de etnie ugrică. Ungurii s-au autointitulat totdeauna maghiri („magyar”) însă populaţiile vecine i-au denumit unguri din cauza componenţei turcice care li s-a alăturat. După nenumărate peregrinări, şi sub atacurile altor popoare nomade, s-au stabilit în Câmpia Panonică la peste patru secole după ce hunii se retrăseserră în stepele Asiei. Tânărul stat maghir din Câmpia Panonică s-a revendicat de la huni pentru a-şi însuşi influenţa capitalului politic. După revoluţiile de la 1848, în numele unui naţionalism canalizat greşit, tot mai mulţi maghiari au început să-şi boteze băieţii Attila. Chiar dacă până la 1848 foloseau foarte rar acest nume, deoarece era perceput în Europa ca numele unui criminal, afirmă chiar un istoric maghiar. Istoricii maghiari mai fac o greşeală: chiar la începutul secolului XX erau convinşi că secuii sunt descendenţi puri din huni. Însă istoria mărturiseşte: secuii se trag din triburile avare.
„În preajma anului 2005, un grup de circa 2.500 de cetăţeni maghiari au înaintat o petiţie guvernului ungar din acea perioadă, în care cereau să fie recunoscuţi ca minoritate hună direct descendentă din Attila. Cererea lor a fost respinsă fără drept de apel de către autorităţile de la Budapesta, cu toate că grupul acţiona încă din anul 1990, fiind ghidat de o ideologie mistică proprie de inspiraţie proto-maghiară. Autorităţile maghiare şi-au motivat decizia prin faptul că grupul auto-proclamat nu poseda nici bagaj cultural sau fonetic care să ateste acest lucru” (6).

Nota A - Tetrarhia vine de la grecescul „tetra”, patru şi „arheos”, şef. Era un sistem de guvernare şi de administrare a imperiului impus de Diocleţian. În felul acesta credea că asigură o bună administrare a uriaşului imperiu. Însă după abdicarea sa, în 305, tetrarhia s-a destrămat generând o serie de războaie civile şi instalarea anarhiei în imperiu. Aceasta va înceta odată cu urcarea pe tron al lui Constantin.

Surse:
1. http://www.tempo-poli.ro;
2. http://daciasecreta,anzhow5.com;
3. Dinu C.Giurescu, „Dacia, oraşele pontice şi Roma”, în revista „Lumea”, nr. 23/3.VII, 1965;
4. http://piatya.net;
5. http://www.descopera.ro;
6. http://www.front.press.ro/?p=3052

Teodor Filip

VATICANUL RECUNOAŞTE, ÎN SFÂRŞIT: LIMBA LATINĂ ESTE O LIMBĂ ROMÂNEASCĂ
În decembrie 2012, Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioasn Paul al II-lea, fost membru al Comisiei Teologice Internaţionale, a acordat un interviu postului de televiziune TVR Cluj în cadrul căreia a făcut o declaraţie care a şocat lumea academică – mai puţin pe cea din ţara noastră: „Chiar dacă se ştie că latina e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Aşadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vrhicul minunat lumii occidentale (limba latină – nota T.F.)”
Menţonez că Miceal Ledwith este unul dintre puţinii oameni care au avut acces la cei 230 de kilometri de rafturi de cărţi din arhiva bibliotecii Vaticanului, este născut în Irlanda şi nu are nici un interes personal în România. El a fost şi este însetat de cunoaşterea adevărului din domeniul istoriei religiilor, pe care îl prezintă în lucrările sale ori în interviurile pe care le acordă, chiar dacă supără anumite personalităţi , anumiţi istorici.
În virtutea celor de mai sus, mi-am pus şi îmi pun întrebarea: „Ce cunosc cei de la Vatican despre poporul român, iar noi habar nu avem?”.
Un studiu de paleontolgie, realizat între anii 2003-2006 de Dr. Georgeta Cardoş, specialist în gen etică, cu sprijinul Universităţii din Hamburg, a concluzionat că actuala populaţie a României şi cele care au trăit pe acest teritoriu cu 5.000 de ani în urmă există o clară înrudire genetică. Rezultatele studiului dovedesc continuitatea şi legătura strânsă dintre populaţia României de astăzi cu cea străveche, adică cu dacii.
Adevărata istorie a României, bogăţia ei culturală şi spirituală este prea puţin cunoscută în lume. România este cunoscută din scurtele vizite când sare în ochi sărăcia materială de astăzi. Cu toate acestea, decsoperirea Profesorului Nicolae Vlassa, de la Universitatea din Cluj, a Tăbliţelor de la Tărtăria, datate 4.700 î.e.n., în 1961, care atestă arheologic cea mai veche scriere, a prilejuit dezbateri aprinse în întreaga lume. Însă, acest detaliu deosebit de important pentru istoria noastră – faptul că românii ştiau să scrie acum 7.000 de ani nu este cunoscut publicului din România. Nu este menţionat nici în manualele de istorie. În 1999 am intrat în posesia lucrării „Istoria României”, editată de Editura Enciclopedică din Bucureşti (1998), sub egida unui colectiv condus de Profesorul dr. Mihai Bărbulescu, socotit o somitate în domeniu. Ei bine, a trebuit să dau dovadă de foarte multă răbdare pentru a o parcurge, lăsându-mi un gust amar. Aceste „autorităţi în materie de istorie” au comis greşeli fundamentale. Au uitat – cu bună-ştiinţă – că scrierea proto- sumeriană (evidenţiată ca cea mai veche scriere din lume ?!?) a apărut cu un secol după cea descoperită la Tărtăria. În lucrarea amintită despre aceste Tăbliţe se menţionaeză doar: „Într-o groapă de cult de la Tărtăria, s-au găsit (…) trei tăbliţe de lut acoperite cu semne incizate (scriere?), cu anologii în Mesopotamia”.
Ruşine, domnilor apecialişţi!
Menţionez că nici un specialist din România, (cu excepţiile de rigoare), nu menţionaeză că limba
traco-dacică este anterioară cu mult celei latine, care apare abia în secolul VI î.e.n. Manuscrisul „Codex Rhonczy” , scris în lima dacă străveche – cu caractere moştenite de la daci, cu scriere de la dreapta la stânga şi se citeşte de jos în sus, a fost descifrat de Viorica Enachiuc prin anul 1992. Nicăieri nu este pomenit, deşi este un document istoric unic, de care istoricii români se feresc ca dracu’ de tămâie.
Metalurgia era cunoscută de strămoşii noştri încă din secolul VI î.e.n., fapt atestat arheologic de descoperirea celui mai vechi cuptor de topit metale, de pe Taerra, la Câmpeni.
Pe bună dreptate îmi pun întrebarea: de ce nouă milenii de civilizaţie neîntreurptă pe teritoriul României, atestate arheologic, sunt ignorate atăzi atât în lume, dar şi în România?
Cum s-a ajuns ca Istoria României să fie furată, să fie maltatată ori să fie rescrisă de atâtea ori? Chiar de către istorici şi cercetători români!!! Oare „doar aşa s-a întâmplat?” Nicidecum! Încă de la începutul anilor ’50 ai secolului trecut, s-a întocmit în mod deliberat un plan şi a fost întocmită o agendă prin care ni s-a furat istoria, cultura şi tradiţiile noastre, scriindu-se o istorie pe plaiul altora. Cum şi de ce s-a întâmplat acest lucru?

NE ESTE FURATĂ ISTORIA

“România este vatra a ceea ce numim Vechea Europa, o entitate culturală cuprinsa între 6500-3500 î Hr axată pe o societate matriarhală, teocratică, pasnică, iubitoare şi creatoare de artă (…). Uluitoarele descoperiri făcute în România şi alte ţări învecinate după al doilea război mondial, asociate datărilor cu radio-carbon, au făcut posibilă înţelegerea importanţei începuturilor culturii „vechii Europe”, o cultură a unei societăţi de agricultori.
“A devenit, de asemenea, evident ca această straveche civilizaţie europeană precede cu câteva mileni pe cea sumeriană”i
Maria Gimbutas
Şi astăzi se discută în contradictoriu despre originea şi civilizaţia dacoromânilor. Chiar de către istoricii şi cercetătorii români. Originea pură a strămoşilor noştri este contestată. Însă, descoperirile arhelogice vin în ajutorul nostru. Paleontologii au stabilit că omul de Neanderthal a trăit în urmă cu 100.000 de ani, iar cel de la Cro-Magnon cu circa 35.000. Fratele nostru oltean de la Buciuleşti, comuna Tetoiu, jud. Vâlcea, pe Valea lui Grăuceanu are o vechime de 1.900.000-2.000.000 ani!!! Descoperirea îi aparţine savantului Dardu-Nicolăescu-Plopşor. Cum e posibil?!..
Aşa cum marile popoare ale lumii s-au format în bazinele hidrografice ale marilor fluvii şi poporul nostru s-a format în bazinul hidrografic al Dunării. „Este uimitoare coincidenţa aproape perfectă între teritoriul fostului regat al Daciei, atestat documentar, de pe vremea lui Burebista şi conturul bazinului hidrografic al Dunării, de la Viena şi până la vărsarea în Marea Neagră. Această coincidenţă confirmă faptul că bazinul hidrografic al Dunării a fost leagănul de formare şi supravieţuire multimilenară a poporului pelasgo-traco-geto-daco-valaho-român”
Săpăturile arheologice făcute sub auspiciile Academiei Române în zona defileului Dunării, cu ocazia deschiderii în 1964 a şantierului „Porţile de Fier”, au scos la iveală vestigii de o importanţă covârşitoare, care atestă existenţa vieţii în această zonă din cele mai vechi timpuri. Cercetătorul arheolog Vasile Boroneant (n.1930), membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, laureat al Academiei Române, a lucrat pe acest şantier împreuină cu cercetătorul arheolog Mihai Davidescu (n.1930), sub îndrumarea Profesorului Constantin Nicolaiescu Plopşor (1901-1968), membru corespondent al Academiei Române, director al Centrului Academiei Române de la Craiova.
Lucrările arheologice au acoperit o întindere de peste 180 de km din aval de Moldova Veche şi până la Ostrovul Mare. Cele mai vechi urme de viaţă din zonă au fost datate cu 35.000 ani î.e.n, descoperite în peşterile Chindiei şi Livadita de la Coronini, localitate situată la 7 km în aval de Moldova Nouă. Urmează vestigiile descoperite la Cuina Turcului, de la Dubova, în Cazanele Mari la 17 km în amonte de Orşova, pe malul românesc al Dunării, datate cu 11.000 ani î.e.n. La Schela Cladovei s-au descoperit şi una dintre cele mai vechi aşezări dacice de pe Dunăre din sec. IV î.e.n., cu vestigii ceramice specifice: ceaşca dacică. Mi-ar trebui mult spaţiu tipografic pentru a prezenta toate descoperirile arheologice din această zonă, descoperiri care au făcut obiectul unor numeroase comunicări ştiinţifice. Între 30 martie şi 2 aprilie 2000 în Scoţia, Universitatea din Edinburgh a organizat Conferinţa Internaţională „The Iron Gates in prehistory” (Preistoria Porţilor de Fier) ca semn de preţuire acordat importantelor vestigii scoase la lumină în defileul Dunării între Carpaţi şi Balcani.
„„Nu sunt de neluat în seamă nici informaţiile pe care ni le transmite V. Flaccus (m.90 e.n.) care, referindu-se la drumul argonauţilor (din sec. XIII î.e.n.), spune că aceştia au văzut pe porţile templului Soarelui din cetatea lui Arietes: „reprezentarea înfrângerii egiptenilor, conduşi de Sesostris, de către geţi”. Dar Diodor din Sicilia (c.80-c.21 î.e.n.), în istoria lumii antice de la origini şi până la războiul lui Cezar în Galia din 58-51 î.e.n. intitulată „Biblioteca istorică”, prezintă campania egipteană din Tracia condusă de Sesostris, se pare din timpul domniei faraonului Ramses al II-lea (1290-1224 î.e.n.)
Dacă la toate acestea se mai adaugă şi informaţiile recente, ale studiilor mineralogice de laborator, care au confirmat că aurul din sarcofagele egiptene provine din Transilvania, înseamnă că istoria ţării noastre are rădăcini adânci prin vestigiile şi documentele atestate din antichitate şi până în prezent, iar legenda se poate transforma în istorie veridică. În acest sens, o privire mai atentă asupra descrierii faptelor argonauţilor din secolul XIII î.e.n. îmbarcaţi pe nava „Argo” şi plecaţi în căutarea lânii de aur spre ţara denumită Colhida pare să ducă la concluzia că aceştia au trecut pe la „Porţile de Fier”. Scrierile din vechime ale lui Pindar (462 î.e.n.) şi ale lui Apollonios din Rhodos (295-230 î.e.n.) oferă un număr impresionant de mare de coincidenţe între denumirile mitice ale unor personaje şi locuri din antichitate şi denumirile de azi ale unor localităţi situate pe teritoriul ţării noastre. Pe traseul de la vărsarea Dunării în Marea Neagră la punctul de confluenţă al Tisei cu Dunărea şi apoi al punctului de confluenţă al Someşului cu Tisa, mergând spre amonte, se ajunge în zona Mediaşului Aurit din nordul Munţilor Apuseni, pe cursul mijlociu al Someşului. Pe acest traseu se găsesc o seamă de localităţi ale căror denumiri de azi coincid în mod bizar cu titulaturile mitice care ne-au fost transmise din antichitate. Această observaţie l-a făcut pe cercetătorul ştiinţific geolog Mircea Ticleanu să adopte ipoteza şi să finalizeze un studiu în care a demonstrat că drumul pe ape al argonauţilor a urmat traseul pe Dunăre. Apollonios, la vremea lui, a plasat destinaţia finală a expediţiei în Caucaz. Dar informaţiile de atunci se pare că situau Caucazul la vestul Mării Negre după cum ne-o confirmă atât scrierile lui Ammianus Marcellinus (330-c.400 e.n.), general roman şi istoric, care aminteşte în secolul IV e.n. de un ţinut „Caucaland” situat pe malul stâng al Dunării la marginea bazinului Panonic, a cărei descriere corespunde cu Munţii Apuseni de la vestul Mării Negre…
Cu toate acestea, pentru occidentali, România este ţara romilor, a hoţilor, cerşetorilor. Aceştia să fie cel mai vechi popor din Europa? Nu se pupă cu orgoliul britanicilor, francezilor, germanilor etc. România este la mâna unor „dizidenţi de catifea”, care, după decembriue 1989 nu au scris nimic. Dar se produc zilnic pe sticla televizoarelor, lucrând după „reţete” stabilite în altă parte. Privitul spre Vest a devenit sport naţional…
În ziua de azi se duce o politică perfidă pentru distrugerea acestui popor. Ce putem face? Noi, cei care mai cunoaştem câte ceva, să le popularizăm. Voi? Să nu uitaţi! Şi să cultivaţi aceste lucruri copiilor şi nepoţilor voştri. Şi nu mai căutaţi mistere în afara ţării. Pentru că există nenumărate dovezi ale civilizaţiei care ne-a precedat, dovezi care atestă că pe aceste meleaguri au trăit oamenii primordiali, care s-au răspândit în toată Europa şi pe toate continentele, dând naştere civilizaţiilor care acum ne ignoră. Acestea sunt adevăratele mistere uitate.„La Congresul Mondial de Istorie, care a avut loc la Montreal, în Canada, în septembrie 1995, la care istoricii români nu au fost admişi, s-au emis o serie de teze, cel puţin bizare, după care statul şi naţiunea etnică ar fi nişte aberaţii sângeroase, care au provocat în ultimele secole cele mai îngrozitoare tragedii, încât ele trebuie să dispară, cedând locul „naţiunii culturale”. Prin „naţiuni culturale” autorii tezelor respective înţeleg religiile occidentale. Ca atare, frontierele trebuie…modificate, pentru că ele numai corespund „criteriilor culturale”, după care ar urma „spiritualizarea” lor, cum le place unora să spună. Primele victime se cunosc: Jugoslavia şi Cehoslovacia” .
Din păcate, aceste jalnice teze sunt promovate în paginile aşa-ziselor manuale de istorie alternativă. De fapt o „Românie suverană şi independentă”, cum suna şi generosul crez politic al seniorului Coposu, nu cred că mai este posibilă. Am devenit un fatalist deoarece totul concură la recroirea geografiei politice europene. Subjugarea României a devenit totală.
Dacă chinezii ori japonezii ar avea o cetate ca Sarmisegetusa Regia, ar transforma-o în loc de pelerinaj.

DIN NEGURA TIMPULUI

România este leagănul tuturor civilizaţiilor. Pământul Ardealului este „Grădina Maicii Domnului” şi locul de unde au plecat cele 12 trburi în lume. Dar noi, românii, rămânem aceeaşi ignoranţi, cărora nu le pasă de istoria neamului. În loc să fim mândri că suntem poporul primordial.
De ce ne este frică de ceea ce am fost?…
Descoperirile din perioada 1960-2000 în arhive şi biblioteci din ţară şi din străinătate a sute de cuvinte româneşti, provenite din fondul autohton geto-dac în vocabularul popoarelor italian, francez, spaniol, englez, irlandez, grec etc. reprezintă adevărate piese de aur pentru cunoaşterea istoriografiei româneşti. La neamurile celtice din regiunea Walace (Marea Britanie) a fost identificată rugăciunea Tatăl Nostru, aşa cum îl rosteau românii din Muntenia, Moldova şi Transilvania. Filologii români şi străini au mai descoperit:
- în cea mai veche cronică turcească, intitulată „Ogusnam”, adusă în actualitate de istoricul român de naţionalitate turcă Ali Ekrem, tipărită în germană, franceză şi rusă, se menţionează existenţa, în anul 839, a unei Ţări a Românilor la nord de Dunăre, până spre Nipru. Se mai menţionează că „Ţara Românilor” s-a confruntat cu cumanii, deci ţara avea o armată şi o administraţie bine pusă la punct. Despre această cronică istoricii şi specialiştii noştri nu au aflat că există! ;
- în Atlasul german din 1826, pe o hartă care ilustrează popoarele Europei din răsărit în anul 900, se specifică „Wahalen oder Rumumy”, pe teritoriul ce se întindea din Panonia până la Nipru. Totodată se menţionează şi existenţa a cinci voivodate româneşti, adică a unor ţărişoare locale
- „descoperirea scrisorii unui conducător chazar, referitoare la secolul al VII-lea e.n. din care rezultă existenţa în Transilvania a „ţării Ardil”, adică a ţării Ardealului, termen curat românesc, apărut cu două secole înainte de invazia triburilor migratoare războinice ungare în Bazinul mijlociu al Dunării, ceea ce dovedeşte că ungurii au fost aceia care au împrumutat termenul de Ardeal din limba română, după topica limbii maghiare, Erdely ” (3). descoperirea în Biblioteca naţională din Budapesta a lucrării lui Lukacs Karoly, preot romano-catolic şi arheolog, care a păstorit peste zece ani în regiunea Balatonului, unde a făcut cercetări arheologice, identificând urme materiale ale unor castele, biserici şi cetăţi voivodale româneşti în sec. al X-lea. Chiar de pe timpul invaziei triburilor migratoare ungare. Lucrarea a apărut în anul 1937 la Tipografia Episcopatului romano-catolic din Oradea, unde, preotul a fost mutat. Cartea respectivă nu a fost găsită în nici o bibliotecă din România!
- a fost descoperită cronica împăratului german Friederic al II-lea Barbarossa. Pentru anul 1189 în ea se stipulează existenţa unei ţări româneşti numită „Walahia” între Dunăre şi Munţii Carpaţi, condusă de un principe. Sunt descrise cu lux de amănunte graniţele, iar principele ţării, într-un dialog cu împăratul, şi-a afirmat suveranitatea;
- au fost descoperite sursele documentare ale lucrării „Cosmographie”, scrisă în limba română cu alfabet geto-dac, de către Aeticus Dunăreanu, ilustru cărturar şi explorator român din sec. al IV-lea.
La polul opus se situează evenimente pe care autorul le trece la capitolul „conspiraţii”: de-a lungul timpului, numeroase documente istorice cu privire la strămoşii noştri s-au pierdut într-un mod cu totul straniu. Astfel, „Dacia”, jurnalul împăratului Caius Ulpius Traianus, s-a pierdut; „Getica”, o lucrare scrisă de Criton, medicul personal al lui Traian, a avut aceeaşi soartă; „Istoria geţilor”, scrisă de prelatul-filozof Dios Chrysostamos, s-a pierdut într-un mod cu totul ilogic pentru un filozof de asemenea talie, numit şi Ioan Gură de Aur. „Getica”, o lucrare de sinteză a lui Dios Cassius Coceianus, nepotul filozofului menţionat mai sus, a avut aceeaşi soartă. Alexandrianul Appianus, istoric grec, a scris o impresionantă lucrare în 24 de volume, numită „Istoria Romanilor”. Un lucru foarte curios: s-a pierdut doar volumul al XIII-lea, în care se relata amănunţit chiar cuceririle romane în Dacia. Caninius a scris în versuri istoria expediţiei lui Traian. S-a pierdut! Plutarh a scris o biografie a lui Traian pierdută fără urmă. Ammianus Marcellinus a scris 31 de cărţi în care tratează istoria romană de la împăratul Nerva până la Valens. Şi din acestea au dispărut doar primele 13, cele care tratau istoria cuprinsă între anii 96 până la 350. Tocmai cele care vorbeau despre Dacia. Apollodor din Damasc, celebrul arhitect, a descris detaliat construcţia podului peste Dunăre într-o carte. A dispărut. Opera marelui Ovidiu, exilat la Tomis, a rămas aproape intactă, cu excepţia poeziilor scrise în limba geţilor. Care au dispărut!
Să mai spună cineva că toate acestea nu fac parte dintr-o „conspiraţie” împotriva contemporanilor autohtoni. Pentru a nu cunoaşte istoria strămoşilor noştri!
Lista nu se opreşte aici. Martin Opitz, reprezentant al literaturii germane, numit de către Mihai Ibaşcu „cel mai de seamă poet al veacului său”, a sosit în Transilvania la invitaţia principelui Gabriel Bethlen. Timp de 12 ani a adunat material pentru lucrarea „Dacia antiqua”, inclusiv colindând ţinuturile transilvane. În anul 1639 moare răpus de ciumă la Danzig, iar manuscrisul său a dispărut în condiţii suspecte! Iată câteva nemuritoare versuri scrise de acest poet, necunoscute publicului din ţara noastră:

„Călcând în goană goţii
Cu alţii-n şir grăbit
Al Daciei şi-al Romei
Pământ de mult râvnit
Nu şterg a voastre nume
Cum nu v-au nici învins
De v-aţi păstrat lumina
Aşa cum e înscris.

Venind pe cai gonaci

Pe greci să îi răpună

Pe Misii şi pe Traci,

Cu Atilla

Cu hoardele de sciţi

Nu pot frânge neamul

Nepieritoarei ginţi

Într-un năvalnic tropot
Năvala lor zoreşte.
Iar slavii vă-nconjoară
Ca marea într-un cleşte”.

Despre limba strămoşilor noştri, cu excepţia „Codex Rahonczy” (îl voi prezenta în alt articol) şi a unor inscripţii, nu ne-au parvenit date concrete. După ce Bogdan Petriceicu Haşdeu a dovedit existenţa unui substrat dacic al limbii române, s-a încercat discreditarea sa morală şi ştiinţifică. Chiar de către latiniştii români. Pentru ca lucrarea sa „Mitologia dacilor”, să dispară.
Nici siturile nu au fost cruţate. Munţii Orăştie au fost sistematic prădaţi şi jefuiţi de tezaurele lor istorice, mărturii ale unei civilizaţii şi culturi geto-dacice de nepreţuit. Începutul l-au făcut romanii. „În Evul Mediu, Regii Ungariei şi Austriei, Matei Corvin şi Carol al VI-lea, au organizat pe Mureş, şi pe Dunăre, interminabile convoaie de transport cu relicve arheologice destinate pierzării spre Budapesta şi Viena. În luna septembrie a anului 1832 arheologul J. Ackner a descoperit la Sarmisegetusa o foarte frumoasă, interesantă, dar şi extrem de reprezentativă piesă arheologică: „Victoria dacică” înconjurată de genii, un mozaic care, printre altele, avea ornamente vegetale încrustate cu misterioase simboluri, care înconjurau un înscris tainic, rămas nedescifrat. Această relicvă, atât de preţioasă pentru neamul nostru, a dispărut fără urmă. Întrebat în epocă, arheologul maghiar E. Ballum a declarat că ştie unde se află acest mozaic, dar „nu poate divulga adevărul din motive politice”
În anul 1882, la un congres ţinut în Sibiu, Gheorghe Bariţiu a izbucnit în lacrimi mărturisind public cele două vise pe care nu le-a putut îndeplini: salvarea Sarmisegetusei şi deschiderea ueni universităţi româneşti în Ardeal.
Nu multe persoane cunosc că pe Insula Şerpilor, în secolul al XIX-lea, se găseau ruinele unui imens templu antic închinat lui Apollo. Practic, au fost demolate complet şi transportate la Moscova, unde au dispărut.
Şi geografiile care descriau teritoriile dacice au dispărut. Marele Strabon a scris o carte despre Tracia şi Dacia, care a dispărut. „Marele geograf Marin din Tyr descrisese în amănunţime teritoriile locuite de geţi şi daci, dar lucrarea sa nu a ajuns până la noi, decât într-o palidă măsură, prin intermediul unei prezentări făcute de Ptolemeu” .
Din hărţile antice nu s-a păstrat nici una care să înfăţişeze Dacia veche. În schimb, lucru foarte curios, s-au păstrat cele care reprezintă Dacia de după cucerire.
Chiar în mediile academice se vorbeşte foarte puţin despre strămoşii noştri. De ce? Pentru că sunt „barbari”. Dacă vrem în Europa trebuie să susţinem că „de la Râm ne tragem”, trebuie să ne uităm trecutul şi tradiţiile. Toţi guvernanţii de după decembrie 1989 au lăsat în paragină vestigii inestimabile ale trecutului!
În aceste articole caut să dovedesc originea nobilă a poporului nostru, să prezint personalităţi ale strămoşilor noştri care au făcut Istorie şi pentru alte naţii. Şi am tras o concluzie amară: CINEVA ne-a furat şi ne fură Istoria.

Scene de pe Columna lui Traian din Roma (Florin Eşanu/Epoch Times)

Adrian Bucurescu

Muzeele şi unele pieţe din Roma sunt pline de statui de daci, dar nu în lanţuri, cum ar fi fost de aşteptat după victoria romanilor, ci, dimpotrivă, cu figuri de învingători, decorând importante monumente ale urbei. Niciunui alt popor cucerit de romani nu i s-a acordat atâta atenţie din partea învingătorilor, în acest sens stând mărturie şi celebra Columnă a lui Traian. De altfel, de-a lungul timpului, cele mai multe statui de daci au fost descoperite în Forul lui Traian.
Prejudecăţile istoricilor au făcut ca aproape tuturor acelor statui să le fie pusă eticheta de ”prizonier dac”, cu toate că reprezintă daci cu priviri mândre, cu o atitudine liniştită, cum nu au niciodată cei învinşi. Cercetătorii nu au dat încă o explicaţie convingătoare asupra acestei prezenţe numeroase a strămoşilor noştri la Roma, iar pe istoricii români nu-i prea interesează dacii, preferându-i vădit pe cuceritorii şi jefuitorii de odinioară. Unde, pe lumea aceasta, se vor mai găsi atâtea străzi cu numele şefului invadatorilor, cu atâtea lucrări plastice care-l reprezintă şi cu laude deşănţate la adresa lui în imnul naţional?!
Pe vremea lui Burebista şi a lui Cezar, imperiile pe care le conduceau aveau cam aceeaşi forţă şi cam acelaşi număr de militari şi nu vom şti niciodată care ar fi fost rezultatul înfruntării pe care o pregăteau , fiindcă, după cum se ştie, amândoi suveranii au fost asasinaţi în acelaşi an, probabil în urma eforturilor serviciilor lor secrete.
A trecut timpul şi Imperiul Roman a ajuns cu frontiera nordică la Dunăre. Era de aşteptat ca, în scurtă vreme, să înceapă ostilităţile. Astfel, în iarna anilor 85-86, oastea regelui dac Duras a atacat provincia romană Moesia. În anul următor, Domiţian a organizat o campanie împotriva Daciei. Generalul roman Cornelius Fuscus a trecut Dunărea, cu cinci sau şase legiuni. Armata romană a fost zdrobită la Tapae de dacii conduşi de principele dac Diurpaneus-Decebal, care apoi va ajunge rege.
Apoi, în anul 88, ofensiva romană a continuat, şi o armată comandată de Tetius Iulianus i-a învins pe daci, tot la Tapae. După această bătălie, Decebal şi Domiţian au încheiat pace în avantajul primului, care a primit bani, meşteri şi maşini de luptă de la Imperiul Roman! Spre a răzbuna această ruşine a Romei, dar şi pentru a pune mâna pe imensele bogăţii ale Daciei, noul împărat, Traian, a pus la cale un război decisiv împotriva Daciei.
Ofensiva romană avea în frunte două legiuni, care mărşăluiau spre inima Daciei, arzând oraşele şi satele din drum. Apoil, Traian a învins o oaste dacică. În iarna anilor 101-102, Decebal a reuşit să blocheze armata romană, ba chiar a trecut la contraatac, însă fără succes. În decursul anului 102, Decebal a fost nevoit să se predea. Războiul s-a terminat cu victoria romanilor. O delegaţie dacică a fost invitată la Roma pentru a ratifica tratatul de pace, iar în iarna următoare, Imperiul Roman a deschis baza de la Sarmizegetusa. Totuşi, romanii au considerat atunci că ”au pierdut pacea”!
După înfrângerea din primul război cu Traian, regele Decebal a respectat un timp înţelegerea cu Roma, dar nu mult după aceea a început să incite la revoltă triburile învecinate, pustiind şi coloniile romane din dreapta Dunării. Atunci, în anul 105,Traian şi-a strâns încă o dată toate forţele, pentru al doilea război împotriva Daciei. Aflată în faţa oastei lui Decebal, aliată cu mai multe triburi străine, armata romană nu a izbutit să obţină repede o victorie hotărâtoare.
Cum se ştie, în cele din urmă Roma a triumfat şi a ocupat cam un sfert din Dacia Mare. Sarmizegetusa a fost incendiată, iar Decebal a ales să se sinucidă decât să se dea prins. Din pricina trădării unui comandant străin, ce fusese aliat cu Decebal, romanii au găsit o parte din tezaurul dacic în râul Sargetia, estimată de istorici la 165.500 kg de aur şi 331.000 kg de argint.
În urma victoriei asupra dacilor, la care probabil nu se aşteptase, Traian a anunţat 123 de zile de sărbătoare în întreg Imperiul. În schimb, mulţi civili din Dacia cucerită au fost ucişi cu sălbăticie, inclusiv copii, femei şi bătrâni, iar alţii duşi în sclavie, sub pretextul de a descuraja alte rebeliuni. Asta, ca să ne intre bine în cap de ce cântăm cu atâta foc că ”în a noastre piepturi purtăm cu fală-un nume / Triumfător în lupte, un nume de Traian” şi de ce acestui tâlhar i-a fost sculptat chipul şi pe Arcul de Triumf din Bucureşti!
Şi totuşi… Chiar şi după cucerirea unui sfert din Dacia, romanii s-au temut în continuare de supuşii de la Nord de Dunăre, lucru ce l-a făcut pe urmaşul lui Traian, împăratul Adrian, să dorească retragerea din noua provincie, fiind însă împiedicat de Senat să realizeze acest lucru.
De fapt, poate că nu atât de daci se temeau romanii, ci, mai ales, de divinităţile acestui pământ. În acest sens, chiar la baza Columnei lui Traian, de unde începe relatarea luptelor, se vede cum romanii îi aduc jertfe semizeului dac Danubius. Romanii de atunci trebuie să fi recunoscut acest lucru, dar trufia urmaşilor lor a făcut ca această spaimă să rămână necunoscută.
Printre altele, ei au distrus mărturiile. Astfel, retorul şi filosoful Dion Chrysostomos a ajuns în anul 87 în ţinuturile getice de la Marea Neagră. Se presupune că ar fi ajuns chiar la Sarmizegetusa, în preajma războiului daco-roman. Dion a scris o carte intitulată ”Getica” sau ”Istoria geţilor”, astăzi pierdută. Din această lucrare s-a inspirat enciclopedistul Casiodor (490-575) de la curtea regelui Teodoric, din Italia, care a scris o mare istorie a goţilor, pierdută şi ea, iar mai târziu, s-a inspirat şi Iordanes.
Nepotul lui Dion Chrysostomos, Dio Cassius Coceianus, a scris şi el o ”Getica”, de asemenea pierdută. Despre daci a scris şi împăratul Traian o importantă operă ce se va fi numit ”Dacica” sau poate ”De bello dacico”. Din această lucrare s-au păstrat doar cinci cuvinte, într-un manual de gramatică întocmit în secolul VI de Priscianus.
La războaiele purtate de Traian în Dacia a participat direct şi medicul împăratului, T. Statilius Criţo, grec din Heracleea Kariei. El a scris o carte cu titlul ”Getica”, din care s-au păstrat doar două fragmente. Războaiele daco-romane au mai fost amplu prezentate de către Apianus (circa 100-170), grec din Alexandria, unul dintre cei mai importanţi istorici din secolul II, care a scris ”Istoria Romei”, în 24 de cărţi. El înfăţişează cucerirea diferitelor popoare de către romani. ”Cartea a XIII-a”, pierdută în întregime, se referea la luptele cu dacii.
Din ”Istoria” lui Ammianus Marcellinus s-a pierdut numai partea referitoare la Traian. Multe alte cărţi sau fragmente din lucrările istoricilor antici, privitoare exclusiv la geto-daci, s-au pierdut. Este limpede că în operele dispărute se ascundea Taina Tainelor, între care şi misterul puzderiei de statui de daci de la Roma, inclusiv de la Vatican.
Stârneşte şi astăzi mirare prezenţa a opt nobili daci pe Arcul de Triumf, de la Roma, al lui Constantin cel Mare, uitându-se ca împăratul însuşi era geto-dac, născut în cetatea Naissus, din Moesia Inferior, astăzi oraşul Niş, din Serbia. Constantin a avut pentru cetatea lui natală o grijă deosebită, întemeind aici suburbia Mediana şi ridicând un strălucitor palat. Toată viaţa lui, Constantin a fost interesat de Dacia, pe care iniţiaţii o numeau Ţara Zeilor.
La 26 iunie 316, aflându-se la Roma, împăratul Constantin cel Mare inaugura Arcul de Triumf, care de atunci îi poartă numele. Monumentul se remarcă în mod deosebit prin bogăţia reliefurilor reprezentate, ca şi prin valoarea lui artistică. Pe acest arc triumfal domină opt statui de daci, impresionante ca dimensiuni, peste 3 m înălţime, aşezate deasupra coloanelor care decorează cele două feţe ale Arcului. Dacii poartă tunici strânse la mijloc cu o cingătoare, pantaloni lungi, răsfrânţi şi strânşi la gleznă, şi o mantie fără mâneci, prinsă pe umărul drept cu un ac sau fibulă.
Aceşti opt daci uriaşi erau consideraţi de geto-daci divinităţi ocrotitoare. Patru dintre ei erau semizeii care punctau momentele unei zile întregi, împărţite în câte şase ore. Ei fuseseră mari conducători şi profeţi ai dacilor şi se numeau Dionys, Oiagru, Orfeu şi Morfeu. Ei au rămas în mitofolclorul nostru cu numele de Zorilă, Nămiezilă, Murgilă şi Miezilă. Ceilalţi patru fuseseră fraţii de lapte ai Gemenilor Divini. De la aceştia provine, desigur, numele satului Patru Fraţi, din judeţul Ialomiţa, precum şi al unei cruci de piatră din satul Broşteni, acelaşi judeţ.
Că aceşti opt protectori sacri făceau parte din panteonul strămoşilor noştri o demonstrează localitatea OPT-ATIANA, din Dacia, al cărei nume se tălmăceşte prin ”Opt Apărători; Opt Divini” (cf. rom. opt, a se aţine; Odhin – zeul suprem al germanicilor), şi actualul sat Optaşi, din judeţul Olt. Fiind divinităţile sale protectoare, geto-dacul Constantin i-a plasat pe Arcul său de Triumf. Însuşi Traian, care, cum am mai scris, i se închina semizeului Danubius, a socotit că e bine ca pe trofeul bifacial de la Adamclisi să fie sculptat celebrul Cavaler Trac, spre a-i obţine bunăvoinţa.
Astfel se explică, parţial, şi prezenţa masivă a statuilor de daci de la Roma, mare parte reprezentând divinităţile poporului lor, poporului nostru.

Petre Morar - Noi nu suntem latini

Przentam mai jos o analiza comparata a unor termeni universal recunoscuţi ca fiind reprezentativi pentru clasificarea unei limbi, cum ar fi numerale, relatii de familie, pronume personale, obiecte comune de subzistenta si cult. Tabelul urmator contine termeni usuali din limba ariana, limba romina ca reprezentant al familiei limbilor rominice si limba latina ca limba crezută a fi reprezentanta a limbilor “latine”.

Avem mai jos un tabel care contine termenii usuali arieni din tabelul de mai sus, alaturi de germana ca reprezentanta a familiei lingistice Teutonice si rusa ca repreentanta a familiei lingvistice slave. Cuvintele sint date in transcrierea fonetica romineasca ca sa prezentam o sintaxa uniforma in scrierea cuvintelor. De altfel, aici nu ne intereseaza scrierea cuvintelor intr-o anumita limba ci pronuntarea lor, care este semnificativa pentru relatiile de rudenie.

Inaintea oricarei incercari de cuantificare sau masurare, sa observam ca prima coloana din tabelul de mai sus, luata in ansamblul ei si considerata la prima vedere, fara a aplica nici un fel de criteriu tehnic ci doar felul in care se simte, nu suna nici a germana, nici a rusa, nici a indiana, etc. Coloana cuvintelor vedice are prin excelenta o sonoritate romineasca si latina ! Limba straveche vedica, peregrinata pe alte continente si separata de noi de peste 4000 de ani, mai suna inca a Plai Mioritic si a straveche limba Sfinta Dacica. Este limba lui Dacia, zeul zeilor vedici, apoi limba intregului Panteon vedic si limba bibliei Rig Veda. Observam ca centrul de greutate sta in coloana romina si latina, ceea ce este in acord deplin cu Demonstraţia Morar a originii Dunarene a poporului arian. De remarcat anumite forme care in romina sint mai apropiate de ariana decit de latina, precum si anumite forme, mai putine ca numar, care in latina sint mai apropiate de ariana. Aceasta intareste inca o data originea ne-latina a limbii romine. Sa observam putinele cazuri de exceptie care sint prezente in tabelul de mai sus, cum ar fi linia eka-unu-unus-aint-odin unde nici o familie europeana nu contine numeralul original vedic. Care ar fi explicatia posibila? Sa ne amintim ca desi limbile europene sint inrudite de la originea lor comuna pre¬istorica, liantul de vocabular este limba ariana-carpatina. Deci, cum se face ca numeralul “unu” raspindit in Europa este diferit de numeralul “unu” ajuns in India? Limba vedica inregistrata la peste 1000 de ani de la sosirea in India nu mai era in totalitate pura, in forma absolut initiala, suferind transformari, neologisme, adaptari indiene, pronuntii specifice locului, etc. Mai observati ca “eka” este singurul numeral care incepe cu o vocala, facindu-ne sa ne indoin de originea lui ariana. Din moment ce legatura directa dintre limba ariana si limba romina este dovedita, putem acum recurge la procesul invers, de analizare a limbii ariene stravechi prin prisma limbii romine de azi care este devenirea limbii vechi. De remarcat multime de cuvinte ariene care exista inca in limba romina de azi dar nu mai existau in latina de acum 2000 de ani, ceea ce ar fi suficient in sine ca sa zdrobeasca orice incredere in originea latina a limbii romine. Aceste cuvinte exista in limba ariana-vedica, nu exista in latina de fel, dar exista in limba romina dupa 2000 de ani de la valul latin, deci radacinile limbii romine sint direct ariene. Analizind coloanele limbii germane si ruse, ca reprezentante a celorlalte familii lingvistice europene, observam ca ambele limbi nu trec de nivelul de slab imprumut de vocabular de la poporul arian-carpatin, proces avut loc cu preponderenta in timpul marii expansiuni ariene, intre anii 2000-1000 i.e.n. Din punct de vedere al vocabularului, se poate aprecia ca limba rusa a preluat elemente ariene-carpatine mai bogate decit limba germana. Aceasta demonstreaza ca marea expansiune ariana a avut o influenta mai puternica asupra nord-estului Europei decit asupra nord-vestului Europei. Limbile din familiile antice ariene, Teutonice si slave erau deja inrudite in esenta lor chiar acum peste 4000 de ani, avind o origine comuna in limba unica europeana raspindita acum peste 10.000 de ani. Inrudirea lor se manifesta la nivel morfologic si gramatical intim al limbii, altfel nefiind inteligibile intre familii diferite. Peste aceste limbi Teutonice si slave se suprapune un val continuu de limba ariana-carpatina timp de mai multe mii de ani, cam ultimii 3000 de ani ai erei trecute. In acest proces, limbile Teutonice si slave preiau elemente bogate de limba ariana-carpatina, majoritatea neologisme generate de dezvoltarea tehnologica care se raspindea dinspre spatiul Carpato-Dunarean, dar si elemente de baza culturala a vocabularului, ceea ce demonstreaza ca influenta ariana a fost puternica, transmisa prin relatii de inrudiri sociale. Este greu de apreciat care dintre limbile ne-rominice au primit influente ariene mai bogate decit altele, aparind un paradox si anume : Europa primeste un flux continuu de limba ariana-carpatina citeva mii de ani, pe cind un loc cum este Iranul sau India au suferit o intrare relativ scurta dar masiva de popor si limba Carpato-Dunareana. Care dintre cele doua locuri au primit elemente Carpato-ariene mai bogate? Arienii-carpatini ajunsi in India au constituit o societate izolata la inceput, intr-o incercare de pastrare a identitatii lor, sau pentru ca pur si simplu nu le placea sa se amestece cu populatiile negroide din India. Arienii ajunsi in toate colturile Europei s-au amestecat cu populatiile locale generind intotdeauna culturi noi, mult mai bogate si infloritoare decit cele precedente. Orice ierarhie este greu de stabilit si se poate afirma ca de exemplu germanii nu sint mai “arieni” decit rusii sau decit indienii, ci toti impreuna au suferit anumite influente ariano-carpatine acum vreo 3-4000 de ani. Din aceste influente ariano-carpatine toate celelalte limbi europene contin la ora actuala o bogatie de cuvinte rominesti, ceea ce in DEX este vazut rasturnat si produce falsa si daunatoarea imagine de ghiveci lingvistic propovaduit de catre Institutul de Lingvistica. Vocabularul limbii romine nu provine din celelalte limbi europene ci vocabularul limbii romine s-a raspindit in toate celelalte limbi europene si Asiane. Limba romina are o pozitie unica europeana, de limba cea mai raspindita in toate celelalte limbi. Limba romina este liantul limbilor europene contemporane.

Petre Morar - Noi nu suntem latini

Religia Veda a fost dusa in India, zona vaii Indusului, de catre poporul arian-carpatin, in jur de 1500 i.e.n. venind dinspre Persia. In Persia de mai tirziu, religia Veda s-a concretizat in biblia Avesta care a suferit mai tirziu reforma lui Zoroaster dar a ramas in esenta sa tot vedica. Odata cu poporul arian, religia Veda ajunge si la Gange unde coboara pe valea acestuia pina in sudul Asiei, la frontiera Chinei.
La inceput, religia Veda este apanajul arienilor care nu permit accesul la limba ariana si la invataturile vedice a populatiei bastinase din India. Arienii-carpatini credeau profund in puterea oculta a limbii lor si a versului vedic, prin care poti obtine indurarea zeilor pentru tine si ne-indurarea lor pentru dusmanii tai. In afara preotilor vedici nimeni nu avea acces la cunoasterea ceremoniei vedice. Veda era un mod de viata, o forta vie in societatea ariana din India, cu ceremonii in jurul focului sacrificial, la momente speciale din an sau luna, sau la perioade importante din viata arianului tipic.
Cu trecerea secolelor, forta vitala a Vedismului s-a erodat, iar odata cu amestecul arienilor cu populatia locala, limba devenita sanscrita si cultura Veda au patruns peste tot in India, pregatind radacinile a ceea ce urma sa fie hinduismul. In perioada de trecere Vedo-Hindica, religia Veda si-a pierdut caracterul ocult, devenind un bun pentru consumul tuturor din India, astfel incit a fost posibila scrierea invataturilor pe hirtie in jur de 500 i.e.n., ceea ce cu secole in urma ar fi fost un sacrilegiu.
Intreaga invatatura vedica este inclusa in colectia de imnuri numita Rig Veda si nici aceasta toata, doar cartile de la III la VII. Primele si ultimele carti, desi considerate tot Rig Veda, au o limba mai evoluata decit restul, ceea ce arata ca au fost scrise ulterior, poate secole de la sosirea arienilor in India. Acest inceput filozofic si cultural se va transforma in India in impresionanta cultura hindu, in care scrierile vedice se inmultesc si dezvolta ca niciunde altundeva in lume.
Ideea fundamentala care poate fi extrasa din Rig Veda este credinta intr-o zeitate structurata de doua planuri, primul plan fiind devas sau in limba daca “dava” sau “zeii adevarati” iar al doilea plan fiind inferior primului, numit asuras sau “zeii inferiori”. In acelasi timp exista cultul focului sacrificial, al carui zeu din planul deva este Agni la care se aduc sacrificii de hrana si bautura, in care bautura magica Soma are un rol central. Agni, prin bucatele sacrificate pe altar, se indura de credinciosii arieni si devine un intermediar intre arieni si restul panteonului vedic, care le asculta rugamintile.
Cele doua planuri de mai sus formeaza o intreaga mitologie sau panteonul vedic, dezvoltat din panteonul arian al spatiului Carpato-Dunarean ajuns in India. In Europa este bine cunoscut panteonul roman si panteonul Olimpic.
Panteonul roman este ceea ce a devenit panteonul arian ramas in zona initiala, pe cind panteonul Olimpic este tot panteonul arian dus in zona Egeana de catre poporul arian-carpatin inainte, in timpul si dupa marea expansiune ariana de la 1900 i.e.n. A se observa ca Legendele Olimpului sint de fapt mitologia ariana-carpatina dezvoltata in zona Egeana.
In conditiile din India, cultura Veda a facut loc cu timpul unei noi religii, hinduismul, adinc inradacinat in Veda dar dezvoltat mai tirziu, poate in ultima parte a erei trecute sau prima parte a erei noastre, cind Vedismul a incetat de a fi o forta vie. Marile creatii hinduse, tot ce nu este Rig Veda, sint create in India de catre urmasii arienilor si nu sint importate odata cu arienii.
Au fost mai multe directii sau scoli vedice, pornite din mai multe ramuri ariene si apoi raspindite prin India, cum ar fi Aitareya, Apastamba, Baudhayana, etc. Comun tuturor scolilor vedice a fost caracterul lor oral de transmitere a textelor vedice din generatie in generatie, in conditii de strictete si confidentialitate. Un preot vedic isi primea consacrarea dupa 20-30 de ani de studiu a textelor vedice pe care trebuia sa le stapineasca la perfectie si pe de rost.
Exista la ora actuala patru carti vedice numite Rig Veda, Yajur Veda, Soma Veda si Atharva Veda cunoscute sub titlul colectiv de Samhitas, grupare care nu mai este vedica in sine ci hindusa. Cea mai veche lucrare este Rig Veda, credinta initiala ariana, celelalte trei fiind in parte sau total inspirate din prima, sau compilatii pe marginea acesteia.
Rig Veda contine peste 1000 de imnuri adresate zeilor si aranjate sa serveasca nevoile familiilor preotesti ariene, care erau si pastratorii acestei literaturi sacre. Multe dintre versuri se refera la cultul bauturii Soma, dar versurile in general nu sint conectate cu ritualul vedic.
Yajur Veda, sau “Veda Jurata”, sau “Veda Juramintelor” sau “Veda Formulei Sacrificiale”, contine formule, juraminte sau descintece aplicate diverselor rituri vedice, magica si farmece. La ora actuala ar fi “formula magica” care se rosteste in conditii bine precizate. Numele acestei lucrari, desi provine din rominescul “injurare”, cu sensul de “descintare”, este mult ulterior perioadei vedice clasice. Noile nume au fost create tot din sinul limbii ariene ajunsa in India, de aici provenind asemanarea cu limba carpatina pina in zilele noastre.
Sama Veda, sau “Veda Somei”, sau “Veda Odelor” contine versuri majoritatea din Rig Veda, impreuna cu notatii muzicale, ca un ajutor la efectuarea ritului sacru in timpul stoarcerii si prelucrarii bauturii Soma. De aceea am si afirmat ca la Cluj Soma curge literalmente la vale, personificat prin Somesul nostru. Soma, preparata dupa ritul din Sama Veda, era prezentata mai tirziu in fata focului sacrificial. Sama Veda s-a dezvoltat tot in India din Rig Veda, din nevoia de a face lumina rituala in procesul de preparare, descintare si sacrificare a bauturii Soma.
Atharta Veda a fost introdusa si mai tirziu in rindul Vedelor, numai dupa proteste si lupte de culise intre diverse scoli vedice din India si este considerata de atunci incoace mai putin valoroasa decit restul Vedelor. Atharta contine compilatii pe marginea primelor Vede.
Exista o multime intreaga de alte scrieri ulterioare, dezvoltari culturale ale Vedelor in conditiile din India, cum ar fi Brahmanas, Aranyakas, Upanishads. Acestea toate, impreuna cu Samhitas (cele patru Vede) formeaza ceea ce este cunoscut drept Shruti, cu sensul de “inspirate divin”, sau “revelate divin”, sau “date noua de zei”, sau “stiute divin”. Sa observam cum mai tirziu si Crestinismul se bazeaza pe invataturi divine date oamenilor.
Mai exista o clasa de lucrari vedice numite colectiv drept Smriti, pe care nu as putea-o traduce decit “Cartile celor Smeriti” si care contine scrieri create de catre persoane “Smerite”, cum ar fi “Sfintii” din miscarea Crestina. Clasa Smeriti contine texte traditionale bazate pe memoria umana despre fapte de demult, sau noi invataturi morale sau sociale, din care cea mai faimoasa este Bhagavad Gita.
Observati din nou, ca desi numele colective de Shruti si Smriti provin din limba carpatina, unde au sensul de “stiute” respectiv “smerite”, aceste lucrari precum si numele lor colectiv au fost create in India de catre preotii ariano-indieni, reprezentind dezvoltari vedice specifice Indiei. Asemanarea provine din faptul ca in sinul bisericii hindu limba de creatie si de cult s-a mentinut a fi limba ariana-carpatina initiala.
Sa observam ca intregul complex de lucrari vedice Shruti si Smriti, a fost dezvoltat in India, in secolele care au urmat sosirii arienilor, deci au puternic caracter indian. Pe aceste lucrari se bazeaza intreaga cultura indiana de azi.
Subiectul acestei lucrari este radacina acestei culturi ariene in India si anume colectia cunoscuta drept Rig Veda, fiind cea mai veche carte, cu cele mai autentice trasaturi ale poporului arian-carpatin, chiar prin prisma stationarii acestuia in Persia inainte de cucerirea Indiei. Nu avem un document mai vechi din care sa aflam despre propria noastra cultura straveche.
Observati mai sus multimea de cuvinte rominesti folosite la denumirea acestor lucrari, ajunse la noi dupa peregrinari spatiale impresionante si peste multe milenii de izolare fata de spatiul Carpato-Dunarean. Aceasta nu trebuie sa ne surprinda, deoarece dezvoltarile literare de mai sus s-au facut in sinul bisericii vedice, ulterior hinduse, care avea si inca are drept limba de cult limba sanscrita, ca dezvoltare indiana a limbii ariene-carpatine.

Petre Morar - Noi nu suntem latini

Impactul poporului arian-carpatin asupra lumii antice si contemporane este pur si simplu incomensurabil : popoarele, limbile si cultura lumii se trag din spatiul Carpato-Dunarean.
Poporul arian a daruit lumii comori inestimabile care au influentat viitorul omenirii intr-un mod pe care abia incepem sa-l intelegem si care nu va fi complet evaluat pina cind revelatiile acestei lucrari vor deveni raspindite si cunoscute in lume.
Sa facem aici o succinta trecere in revista a acestor comori Carpato-Dunarene ajunse comori universale prin raspindirea in lume a arienilor-carpatini : Neoliticul sau Epoca Pietrei Şlefuite este initiat in spatiul Carpato-Dunarean, de unde cucereste lumea in urmatorii peste 1000 de ani; Epoca Cuprului, urmata la citeva secole de Epoca Bonzului este initiata in spatiul Carpato-Dunarean de unde cucereste lumea in urmatorii peste 500 de ani; inventarea rotii pline, a rotii spitate, a carului, precum si domesticarea calului sint facute in spatiul Carpato-Dunarean; roata olarului, care va fi baza tehnologica a nenumarate culturi in lume; sistemul de numeratie zecimal, in care se numara cu “dasa”, “sata”, etc., la vremea cind alte culturi se mai zbateau inca in sistemul octal sau alte sisteme de numeratie ciudate si nenaturale.
Arienii-carpatini au daruit lumii limba ariana care a format familia limbilor rominice din Europa, a cimentat intre ele toate celelalte familii lingvistice europene si a generat limbile ariano-Asiane din Iran si India. Limba ariana va ajunge de trei ori sfinta prin biblia Rig Veda si Avesta, prin Evengheliile Crestine si prin scrierile Budiste. Poporul arian-carpatin a mai daruit lumii cultura Veda, a Regelui Vizionar, care cucereste Europa toata, Grecia si zona Egeana, genereaza maretele culturi Ioniene si Doriene, Mesopotamia prin dinastia ariana a Babilonului care va avea un efect direct asupra Crestinismului ulterior, India cu impresionanta cultura hindu.
Cultura Veda nu a fost produsa in palate de piatra, nu a fost initiata in biblioteci renumite, nu si-a facut aparitia intr-un centru urban aglomerat si nu a fost raspindita prin mijloace statale. Cultura Veda a aparut in sinul poporului arian-carpatin pastoral, sub forma de imnuri, cintece, jocuri, etc. initiate in sinul naturii, inspirate din elementele naturale, integrate in balanta universului, perpetuate si dezvoltate in mediul de familie, la tara si in satele ariene.
Cine citeste versurile din Rig Veda nu gaseste nimic diferit de povestile noastre populare rezultate din imaginatia nativa a rominilor, fapte reale ajunse relatate ca legende, personaje de basm si mister, de la ursitoare la personificari cosmice, integrarea in elementele naturii, de la izvor la trasnetele lui Ilie, inchinarea in fata maretiei naturii, percepte morale si religioase cerute de la societate, idea originii si destinului omului pe Tera, viata de dupa moarte, criterii de viata familiala si sociala, elemente de tehnologie antica, etc.
Esenta umana a tot ceea ce a putut genera cultura vedica a spatiului Carpato-Dunarean se poate reduce la doua cuvinte : inteligenta si sensibilitate, care au ramas pina in zilele noastre trasaturile de baza ale poporului romin. Sa nu uitam de asemenea ca pina in ziua de azi esenta culturii rominesti este descrisa de cuvintul “pastoral”, in sensul de cimpenesc, rustic, bucolic. Aceasta este Miorita nemuritoare, este versul de “foaie verde” care nu lipseste din nici un cintec popular, este Luceafarul vesnic al culturii rominesti, sint plopii fara sot si susurul izvorului, care vin inapoi la noi din Rig Veda, dupa distante spatiale si temporale greu de imaginat.
Cultura Veda in sine nu poate fi caracterizata decit tot prin cuvintul “pastoral”, prin integrarea cu natura si universul. Avem o continuitate de simtire si traire unica in lume, care merge cu mii de ani mai inainte de aparitia altor popoare europene.
Continuitatea milenara a poporului romin a avut o pozitie cheie in dezvoltarea demografica, lingvistica si culturala a Europei. Arienii, desi in expansiune, erau un popor sedentar stravechi, avind cunostiinte dezvoltate de agricultura, pastorit, astronomie, matematica si navigatie. Toate aceste cunostiinte nu pot proveni decit de la un popor asezat, cu o viata stabila si bogata care sa permita dezvoltari culturale si stiintifice complexe.

10.1. Ceremonialul vedic
Arienii nu aveau temple sau imagistica oculta. Arienii nu au construit niciodata ziduri imense si palate de piatra pina la cer. Arienii nu au sapat si zidit maruntaiele pamintului. Nu vom descoperi niciodata o piramida cu o mumie in centrul de greutate, sau ceva material maret din trecutul arienilor.
Palatele arienilor erau codrul-prieten peste dealurile carpatine. Cetatile ariene erau muntii majestuosi carpatini. Piramidele ariene erau impresionante constructii culturale, imnurile din jurul focului sacrificial, cintecele insotind sacrificiul bauturii Soma, cunostiintele lor de tehnologie si matematica straveche.
Arienii s-au nascut in spatiul Carpato-Dunarean si cuvintul care descrie esenta arienilor, ca de altfel si esenta poporului romin de azi, este “pastoral”. Arienii-carpatini erau integrati in natura, pe care o iubeau si o respectau. Arienii nu se simteau protejati intre ziduri imense de piatra sau in donjoanele palatelor ci ei erau infratiti cu natura si liberi in sinul naturii.
Ajunsi in India, arienii-carpatini au venit in contact cu o civilizatie indiana straveche, faimoasa Harappa de exemplu, ajunsa la stadiul dezvoltarii urbanistice. Arienii nu s-au asezat in orasele indiene ci si-au fondat propriile lor sate in exteriorul oraselor pe care le dominau de fapt, prin cunostiintele si tehnologia lor avansata. Arienii erau liberi in sinul satului traditional carpatin si nu intre zidurile si pietrele cetatilor.
Cine vrea sa inteleaga istoria si sufletul poporului arian, nu poate face abstractie de poporul romin si trebuie sa simta semnificatia Mioritei, trebuie sa se lase patruns de versul si muzica cintecului Ciobanasului, sa fi auzit in viata susurul izvorului si bocetul vintului, sa-si fi inceput orice cintec popular cu “foaie verde”, sa fi privit la Luceafar cu ochii Eminescieni si sa se fi intristat printre plopii fara sot.
Multi au incercat sa-i descrie pe arieni drept razboinici, violenti, rasisti, cuceritori, imperialisti, etc. N-a fost niciodata asa. Arienii erau un popor in expansiune demografica si nu un popor pus pe cuceriri. Arienii nu s-au pornit sa adune bogatii, sa asupreasca neamuri straine, nu au cucerit pe nimeni, nu au construit un imperiu, nu au jefuit ca sa trimita inapoi la metropola, nu au creat o retea de jug pentru altii.
Ca urmare a revolutiei tehnologice ariene din spatiul Carpato-Dunarean, s¬a produs o explozie demografica a arienilor care isi cautau pur si simplu un loc sa traiasca si sa-si continue viata lor pastorala. Imperiile lumii s-au nascut si au murit de-a lungul timpului. Arienii nu au construit un imperiu mondial dar au cucerit lumea pe vecie, prin singele lor, prin cultura si limba lor. Din imperiile lumii a ramas praf si pulbere dar in urma arienilor au ramas popoare si limbi care stau marturie vie peste milenii a maretiei poporului arian-carpatin.
Arienii nu aveau temple sau imagistica oculta. Ceremoniile vedice aveau loc in cimp deschis, amenajat proaspat pentru fiecare ceremonie importanta. Arienii construiau un nou altar, numit Vedi (care-ti deschide Vederea, Viziunea, Cunoasterea), de forma patrulatera, prin scoaterea gliei din pamint, sau eventual prin usoara ridicare a pamintului, cind glia nu se putea scoate. Pe acest Vedi se pregatea si aprindea focul sacrificial Agni (Igni, Ignat), in jurul caruia avea loc ceremonia religioasa vedica.
Suna ca si cum as descrie un foc ciobanesc, in jurul caruia se aduna grupul sau familia pe inserat, ceea ce si era de fapt. Apoi se spuneau formulele de sacrificiu sacre, care erau o invitatie catre zei, sa coboare pe pamint si sa primeasca rugaciunile arienilor.
Ritualul efectuat de catre arieni era relativ simplu : imnurile vedice erau o introducere la ceremonii solemne in jurul focului sacrificial. arianul care ceruse preotului Hotar sa pregateasca sacrificiul, participa la ceremonie impreuna cu sotia lui. Avea apoi de pronuntat anumite formule magice el insusi, ca parte a ceremoniei si apoi dadea plata preotilor, in numar de patru sau multipli, probabil numar egal pe fiecare latura a focului.
Preotii erau supravegheati de Marele Maestru, care observa in tacere respectarea ritului Rita. Sacrificiul, sub forma de hrana, cum ar fi carne, lapte, unt sau grine, era pus peste foc de catre preotul numit Hotar, sau “Cel ce Hotaraste sacrificiul”, in timp ce recita imnuri alese din Rig Veda. In acest timp cantorul, numit UdGatar sau “Cel ce Gateste Udarea”, cinta sau recita versuri si stropea (uda) focul cu bautura Soma, special pregatita. Bautura Soma era si consumata de catre cei care participau la sacrificarea de bunatati, pentru multumirea zeilor.
Rugamintile arienilor erau umane, cu bunacuviinta si simple, specific rominesti. Isi imparteau hrana cu Agni ca prin el sa ajunga mesajul lor la ceilalti zei vedici, Dacia, Indra, Varuna, Mitra, Apa, etc. Arienii se rugau pentru sanatate, prosperitate in recoltele si turmele lor, pentru fii sanatosi si curajosi, pentru infringerea dusmanilor, pentru linistea celor decedati, etc. Nu este cu nimic mai prejos decit orice rugaciune decenta din zilele noastre.
Ritualul vedic era public si pretindea prezenta unui preot consacrat pentru efectuarea corecta a ritualului. Anumite sacrificii sint facute zilnic, altele lunar sau la ocazii speciale. Cele mai elaborate ritualuri au loc cu ocazia casatoriei si mortii.
Mortii arieni sint incinerati, ritual care a produs faimoasa cultura Central-europeana cunoscuta drept Cultura Urnelor. Vaduva se intinde intr-un gest simbolic alaturi de sotul mort si apoi se ridica intr-un alt gest simbolic de trezire din morti, apoi se alatura cumnatului ei ca o substituire a celui mort. Vaduva a fost inainte parte din familie si ramine parte din familie si dupa moartea sotului. Familia mortului trece apoi printr-un ritual de purificare, foarte asemanator zilelor noastre, cind se face o sfestanie dupa inmormintare. Mai tirziu se ridica o movila peste mormint, cum s-a pastrat la noi, apoi au loc ceremonii rituale la intervale de timp bine determinate, cum au ramas inca la noi parastasele periodice de 40 de zile, 6 luni si 1 an de zile. Aceste ceremonii au rolul de a-l ajuta pe cel mort sa devina un stramos puternic si binevoitor numit Pitar, cu sensul de “capul familiei”.
O alta ceremonie importanta este iesirea baietilor din adolescenta, cind isi incep rolul de barbati ai familiei. Tinarul, in fata focului sacrificial, primeste instructiuni de barbatie si este prezentat zeilor, ca un nou barbat al familiei, devenind “nascut a doua oara”. Observati aici similaritatea cu botezul Crestin contemporan. Dupa aceasta, tinarul barbat are dreptul de a consuma din hrana scrificiala si de a gusta Soma pentru prima data in viata lui. La sfirsitul ceremoniei, tinarul barbat isi ia locul cuvenit in linia barbateasca a familiei sale.
Exista la arieni si practici magice si ascetice, cum inca exista la poporul romin de azi, cind avem perioadele de post si purificare inainte de sarbatorile majore Crestine. Magicianul facea uz de o gama larga de simboluri, din care simbolurile sacre Pelasge nu pot fi excluse sub nici o forma : Cercul Vietii, Pentagrama Magica, Separarea Sexelor, Zvastica încercuita, Linia Potopului, Spirala Dacica, etc. Magicianul era familiar cu misterele divinizarii si era mina dreapta a regelui.
Magicienii erau initiati si in practici ascetice, in care prin postire si viata vedica exemplara atingeau nivele inalte de purificare, necesare in rolul de intermediar cu zeii vedici. Aceste practici ascetice ariene, supravietuite pina in Dacia lui Zalmoxe, preluate si de catre cultura greaca de mai tirziu, prezente peste tot in miscarea Crestina de la origini pina azi, scrise in calendarul ortodox, etc. au fost preluate si de catre cultura indiana fiind precursoarele miscarii Yoga.
Arienii erau foarte asemanatori noua de azi, traind din agricultura si pastorit, integrati in natura si cautind spiritualitatea prin mijloace impresionant de moderne, chiar prin prisma zilei de azi. Arienii se hraneau cu animale domestice, pita din grine si lactate. Fermentau faimoasa bautura Soma pe care o consumau doar in ceremoniile vedice, in vase de ei construite. Isi imparteau hrana zilnica cu zeii lor vedici, la focul sacrificial, ulterior la focul din vatra casei, mult ca si azi cind noi facem o cruce peste piine inainte s-o incepem, sau spunem o rugaciune inainte de a ne infrupta din bucate.
In conditiile din India, ascetismul arian a fost dus pina la extrem, generind miscarea vegetariana si miscarea Yoga in care hrana devine mai importanta decit scopul final. S-a ajuns astfel la idolatrizarea Vacilor si la refuzul de a le folosi drept hrana, bazat pe niste pasaje izolate din Rig Veda, in care se fac referiri la “… Vaca care nu poate fi macelarita…”. Aceste pasaje sint inca neclare sau pot fi chiar de provenienta indiana pre-vedica, incorporate in Rig Veda mai tirziu. De remarcat ca toate aceste extreme nu sint specifice arienilor, care sacrificau vite, cai, oi si alte animale domestice pentru hrana si le imparteau cu zeii lor vedici in jurul focului sacrificial.
Observati mai sus multimea de cuvinte rominesti folosite la denumirile rituale, ajunse la noi dupa peregrinari spatiale si temporale impresionante, din spatiul Carpato-Dunarean pina in India si apoi inapoi. Prin aceste nume si cuvinte vedice avem o dovada mareata despre vechimea de peste 4000 de ani a limbii romine de azi.

10.2. Panteonul vedic
Mitologia ariana era strins legata de ritualul vedic si nu poate fi rupta de recitarea, cintarea sau scandarea imnurilor din Rig Veda. Zeii vedici nu sint ceva la care faci referire in afara ceremoniilor din jurul focului sacrificial. Multi dintre zei se identifica cu elementele naturii, mult ca si pastoralismul rominesc in care Omul se integreaza in natura. Doua dintre cele mai importante zeitati vedice sint elemente naturale, ceea ce nu este o surpriza din moment ce arienii-carpatini le foloseau in timpul ceremoniilor ca sa le mijloceasca accesul la ceilalti zei vedici.
Agni (”igni,ignat”), exista in mod egal in toate manifestarile Focului, care incalzeste trupul la frig, care lumineaza in negura noptii si mult mai important, lumineaza sufletul si mintea celui care cauta sa aduca multumiri tuturor zeilor pentru viata zilnica. Agni este Focul Solar, este Focul Fulgerului, este Focul
Sacrificial, este Focul care iese din lemne si plante in timpul ceremoniei. Este Focul care calauzeste in noapte sau care calauzeste un suflet ratacit, este Focul Prieten care te ajuta sa supravietuiesti, este Focul Pedepsitor al fulgerului care este invocat impotriva dusmanilor arienilor.
Agni este invocat ca sa lumineze sufletele celor care se roaga zeilor vedici. Drumul catre zei trece prin Agni, care primeste hrana de sacrificiu si Soma, bautura de sacrificiu, ca sa-i aduca pe zei in preajma : [RV,1.1.2.] “Agni merita sa fie invocat de vizionarii de demult si de acum : fie sa ne ii aduca pe zei in preajma”. Soma, care inca curge la vale la Cluj sub forma a trei riuri, este special pregatita, dupa o reteta secreta si prin intonarea de imnuri specifice, ca sa rezulte pura si pe placul zeilor. Apare peste tot in Rig Veda sub forma zeificata. O intreaga carte de imnuri este inchinata pregatirii si oferirii bauturii Soma, Sama Veda.
Dacia a fost in vechime capul incoronat al zeilor vedici, apoi a fost poate chiar zeul Solar. Dacia il pedepseste pe Soma, zeul Lunar, sa fie consumat de viu cu incetul, dar la interventia sotiei lui Soma, ii comuta pedeapsa, de la a fi totala, la a fi perioadica. S-au nascut astfel fazele lunare …
Undeva pe fundalul Panteonului vedic domneste Tatal Cerurilor, numit Dyaus Pitar sau Zeul Pitar. Ca in limba romina de azi, Pitar este un titlu dat celui care aduce Sfinta Pita. In varianta Olimpica a culturii vedice, dusa in Grecia de catre popoarele rominice numite Ionieni si Dorieni, Marele Pitar este tot Tatal Cerurilor sub numele de Cronos. Pe vremea Daciei, Dyaus Pitar a devenit prin unificarea celor doua nume marele Jupiter la romani, ramas tot Tatal Ceresc. Pe vremea Crestina, Dyaus Pitar a ajuns “Pita noastra cea de toate zilele”, ca un simbol al trecerii noastre vremelnice prin lume.
Dyaus Pitar este insotit de vesnica si universala Femeie, zeita-mama Tara sau Tera de azi, formind cu ea o pereche in care partea feminina este preponderenta. Zeitatile feminine vedice sint numeroase, dar nu sint prea clar diferentiate, ceea ce nu ne surprinde intr-o societate patriarhala ca cea ariana. Zeita Tara este mama a tot ceea ce este viu sub soare, este pintecele universal care naste viata. In zilele noastre, Tara este tarina din care ne-am nascut si in care ne intoarcem cu totii, mit vedic pastrat si sub miscarea Crestina contemporana.
De amintit zeita Ushas, care reprezinta zorii de ziua si care se poate traduce pur si simplu “Poarta Zorilor” sau “Usa Zorilor”.
Cel mai inalt in ierarhia ariana, cel la care se ajunge prin Agni, Soma si ceremonia vedica, a devenit maritul Indra, zeul razboinic, care a cucerit nenumarati dusmani umani si chiar demoni, l-a invins chiar pe Surya sau “Soarele”, l-a omorit pe dragonul Vritra sau “Cel Vitreg” care a oprit apele sa curga si care a prins captiva cireada de vaci, etc. Uneori este referit drept creator al elementelor, cum ar fi lumina si Apaya sau “Apele” sau “Marile”.
Marut este aliatul lui Indra in treburile razboinice, cel care va deveni Marte la romani si Aries in varianta Olimpica. Marut este ziua de Marti de azi si poate este Martolea din Transilvania. Marut este un barbat tinar, care calareste pe coama norilor si aduce ploaia, evident insotita de trasnete.
Nasatyas sint doi frati gemeni, faimosi pentru puterea lor de a vindeca. Poate de la ei vine numele de Nastasia, raspindit pe la noi. Nasatyas vor deveni in varianta Olimpica a culturii vedice gemenii Dioscuri.
Varuna, sau Zeul Vara, este zeul domnitor peste ceilalti zei, cel care sustine si impune legile cosmice. Varuna, de exemplu, este cel care ridica soarele la zenit in mijlocul cerului la solstitiul de vara. Varuna a fost odata zeul suprem, dar a fost invins de catre Indra.
Mitra este aproape intotdeauna cel care-l insoteste pe Varuna, o persoana de dorit in preajma. Mitra si Varuna sint din grupul secundar de zei vedici, nascuti din Aditi deci numiti Adityas.
Invingerea lui Varuna de catre Indra marcheaza urcarea grupului de zei Devas deasupra grupului de zei Asuras. Asuras au fost un fel de giganti, invinsi de Indra si grupul Devas.
Rudra este un zeu mai aparte, dar nu singurul vedic, in care aspectele benevolente se imbina cu cele de teama : este de partea ta, dar nu neconditionat, deci te poate ridica sau arunca, dupa cum ti-e soarta. In varianta Olimpica a culturii vedice, zeii isi pastreaza caracterul bivalent, fiind mai capriciosi decit muritorii.
Panteonul zeilor vedici este plin de fiinte ciudate, pe jumatate zei iar pe jumatate oameni, cum ar fi Gandarvas avind compania feminina a Apsarse-lor. Mai apare si zeita inspiratiei, Saraswati, fara de care versurile nu se legau deci accesul la zei era ingreunat, zeita invocarii Bharati fara de care scandarile aveau de suferit, stralucitoarea Ila cu focul ei. In varianta Olimpica a culturii vedice-carpatine care a cucerit Grecia, zeitele frumusetii, inspiratiei, discordiei, etc. au avut un loc de cinste.
Nu lipsesc din Veda nici demonii, al caror conducator este Vritra sau Cel Vitreg, demonul razboinic.
In decursul secolelor si mileniilor, credinta Veda a arienilor a devenit in India religia hindu, in care Panteonul vedic initial s-a transformat, imbogatit si extins cu alte personaje si zei. Zeul vedic suprem Indra a fost inlocuit in hinduism cu o trinitate, numita Brahma, Vishnu si Siva, care in diverse zone din India devin zei supremi, unul dintre ei in detrimentul celorlalti. In acest proces de imbogatire a Panteonului initial, apar nume, caracteristici si trasaturi ale noilor personaje care nu mai sint ariene in esenta lor, indepartindu-se de la pastoralismul initial si devenind personaje culturale indiene.
In general, demonii nu sint opusul altor zei, in sensul ca zeul cel bun are partile lui slabe, care-l fac sa fie mai putin generos si chiar dusmanos. In povestile populare avem “Fata Mosului” si “Fata Babei”, doua personificari complet opuse. In vremea veche, Fata Mosului putea uneori deveni Fata Babei daca asa erau conditiile ! Zeul benevolent putea sa-ti aduca nenorocire daca ceva nu mergea bine. Acest aspect, de zeu bivalent, a fost mostenit si de cultura Olimpica, in care unul si acelasi zeu putea fi de partea ta sau impotriva ta, sau putea sa-si schimbe atitudinea cind nu te asteptai.
Zeii vedici sint de multe ori descrisi cu caracteristici umane, cu slabiciuni umane si greseli umane care sint pedepsite chiar intre zei. Putem spune cu certitudine ca zeii vedici nu sint rupti de realitatile omului arian, ca erau invocati si le erau adresate rugaciuni similare unor regi terestri, ceea ce poate au si fost la originea originii lor. Fiind terestri, le era admis de a avea un caracter bivalent, ca orice fiinta umana, buni de multe ori dar pe a caror bunatate nu trebuie bazat in mod neconditionat. Trasaturile bivalente ale zeilor vedici au fost mostenite si in cultura Crestina unde Dumnezeu ii iubeste pe muritori, dar nu in mod neconditionat, iar pedepsele pot fi cumplite.
Foarte putine roluri din Panteonul vedic sint bine delimitate, adesea calitati si trasaturi ale unui zeu sint atribuite altuia, aratind o tendinta de difuzie. Unii cred ca acest aspect al culturii vedice indica o miscare catre monoteismul care a urmat mai tirziu.
Pentru mine este evident ca la sosirea in India, intreaga religie vedica era pe cale de slabire, dincolo de apogeu, era pe panta in jos, ca si opusul inceputului religiei. Rolurile incep sa se confunde, personajele sa devina contradictorii, semnificatia lor sa se estompeze in timp. Daca ne uitam la istoria poporului arian, in evolutia sa, aceste aspect al culturii vedice ajunsa in India nu trebuie sa ne surprinda. Plecarea arienilor s-a facut din spatiul Carpato-Dunarean, iar intrarea in India s-a facut dinspre Iran. Trebuie sa consideram timpul necesar arienilor sa strabata si colonizeze toata zona dintre Balcani si Iran, care a fost mai multe secole. Un alt loc de popas a fost Armenia, de unde s-a facut intrarea in Persia, deci sint alte timpuri de transformare, inceput de uitare, elemente straine poate incorporate in cultura
Veda.
Religia Veda, asa cum a fost imortalizata in Rig Veda, este deja dincolo de apogeul sau in timpul celui de-al doilea mileniu i.e.n. cind a ajuns in India. La originea sa, in spatiul Carpato-Dunarean, inceputul culturii Veda trebuie sa fi fost cu mult mai timpuriu decit sosirea in India. Scara de timp exacta nu poate fi decit speculativa, mai ales ca arienii nu aveau temple de cult pe care sa le lase in urma ca si ramasite arheologice, dar trebuie sa fi fost citeva milenii mai veche decit al doilea mileniu i.e.n., in mod sigur mai veche de 3000 i.e.n.
Mai exista un aspect culturalo-lingvistic care completeaza imaginea pe cale de estompare a culturii vedice. Legaturi umane si culturale intre spatiul Carpato-Dunarean si India au avut loc poate 1000 de ani inainte de marea expansiune ariana si au continuat pentru cel putin o jumatate de mileniu dupa 1500 i.e.n. Desi la ora actuala nimeni nu poate asocia o data precisa a intrarii culturii Veda in India, noi apreciem ca patrunderea Vedismului in India a avut loc treptat, elemente mai slabe la inceput urmate de o prezenta masiva in timpul marii expansiuni ariene. Prin suprapunerea de elemente vedice mai vechi cu cele mai noi, separate la scara milenara, se accentueaza caracterul difuz al zeilor vedici si conturarea mai slaba si contradictorie de care acestia se bucura.
Sa observam in final multimea de nume si cuvinte rominesti parte din Panteonul vedic, ceea ce nu mai vine ca o surpriza cunoscind originea Carpato-Dunareana a arienilor.

10.3. Panteonul Olimpic
Daca va intrebati care este legatura dintre Panteonul Olimpic si Rig Veda, raspunsul cel mai simplu ar fi “poporul arian”. Prin poporul arian, pornit din spatiului Carpato-Dunarean si raspindit in lume, limba ariana si cultura Veda au devenit cultura Europei si a lumii intregi. Panteonul vedic stravechi este prezent in nomenclatura locurilor peste tot in Europa dar mai ales in zona spatiului Carpato-Dunarean, are o prezenta masiva in India unde este inca zeificat, a patruns pina in China Centrala si are o pozitie esentiala in cadrul maretei culturi europene cunoscuta sub numele incorect de “Grecia” Antica, aplicat pe nedrept culturii carpatine din zona Egeana.
Culturile care au inflorit in antichitate in zona Egeana dupa sosirea arienilor carpatini, erau cunoscute sub numele regilor care le-au fondat, Ionieni si Dorieni din neamul lui Elen, nume inca folosite in Orientul Mijlociu. Dupa ridicarea Romei, intreaga zona Egeana primeste calificativul roman de “grec”, pe care romanii l-au raspindit in lume, fara sa le pese ca sub acest nume au catalogat popoare diferite care traiau in zona Egeana. Romani erau buni la catalogari, deoarece toata Europa primeste calificativul de “barbar” ! fara discriminare, de la Marea Neagra la Oceanul Atlantic. Asa se face ca intreaga zona Egeana este azi cunoscuta sub numele de “Grecia”, care se aplica acum si retroactiv la culturile antice, care devin in acest fel “grecesti”, desi sint de origine ariana-carpatina. Noi vom folosi in continuare numele geografic de “zona Egeana”, unde erau localizati Ionienii, Dorienii si grecii, fara a-i confunda unii cu altii.
Poporul arian-carpatin, ajuns in zona Egeana sub conducerea regelui Elen, cu urmasii Ion si Doru, introduce masiv cultura Veda in toata zona Egeana, incit o separare a acestei culturi de catre elementul rominic este imposibila. Ceea ce va deveni cultura Egeana la sfirsit de era, in urma influentei ariene-rominice, este comparabil cu ceea ce a devenit India in aceeasi perioada, sub aceeasi influenta carpatina, amindoua locurile marcind un apogeu al dezvoltarii culturale. Se poate afirma fara greseala ca atit in India cit si in zona Egeana, factorul cultural arian-rominic este preponderent.
Panteonul Olimpic este varianta din zona Egeana a panteonului ariano-carpatin original. De la Dyaus Pitar ajuns Cronos, la Marut ajuns Aries, la Apa ajunsa Neptun, la Usa (Zorilor) sau Aurora ajunsa Eos, la Bharati si Saraswati ajunse zeitele invocarii si inspiratiei, la Dionisos preluat direct de la geto-daci, etc., intregul panteon Olimpic este doar o variatiune a celui vedic. Numele complet diferite ale zeilor Olimpici fata de stravechii zei vedici provin din traducerea numelui sau calitatii zeului vedic stravechi, folosind nume descriptive, de genul “cel razboinic”, “cel generos”, etc.
Aceste zeitati erau sfinte la poporul arian-carpatin sau rominic si era interzisa prin lege scrierea pe hirtie a numelor sau a imnurilor oculte, rostite doar in fata focului sacrificial. Cu timpul, cultura Veda din zona Egeana isi pierde caracterul ocult si ajunge scrisa pe hirtie, destin din nou similar celui indian.
Prezenta arienilor-carpatini in zona Egeana este total negata de [BRITANICA] care ii considera pe regii Elen, Doru, Ion, Manea, Macedon si Codru ca fiind “greci”, negind natura ariana a culturilor Doriene si mai ales Ioniene. Limba ariana a lui Ion, Ioniana, va ajunge limba culta a Europei, Orientului Mijlociu si Egiptului de sfirsit de era, fiind limba in care s-au redactat primele evenghelii Crestine. Limba ioniana va fi folosita o vreme si de catre Imperiul Roman, din cauza marei sale influente in lume.
Nici unde in lume nu am gasit o recunoastere a naturii comune, ariene, a culturii Veda din India si a culturii Olimpice din Grecia, desi paralele de comonalitate au fost trasate de mult, incepind cu secolul XIX. Culturile Veda din India, precum si cultura Olimpica din zona Egeana, sint doar variantele regionale ale culturii ariene a spatiului Carpato-Dunarean. Aceste variante regionale nu sint nici imprumutate si nici preluate de la poporul arian, ci sint duse in locurile respective de catre poporul arian in sine si dezvoltate in acele conditii locale.
Cuvintele “grec” si “Grecia”, desi cuvinte rominice la originea lor, au ajuns nume generice pentru toti grecii. Mareata cultura Egeana ascunde sub numele de “grec” popoare, limbi si culturi diferite, in care componenta esentiala este ariana-carpatina. Cazul voalului creat de numele “Grecia” nu este unic in lume. De exemplu, la ora actuala se ascunde sub numele “India” o diversitate incredibila de rase umane, limbi care nu au nimic in comun unele cu altele, culturi diametral opuse si religii contrare. Ca un alt exemplu, sub voalul creat in antichitate de Roma si Imperiul Roman, jumatate din Europa este crezuta disparuta fara urma culturala sau lingvistica, sub numele de Europa “latina”.
A sosit timpul sa ridicam voalul aruncat de numele “Roma” asupra Europei de sud, precum si voalul aruncat de numele “Grecia” asupra zonei Egeene. A sosit timpul sa scoatem la lumina natura esentiala rominica a celei mai marete culturi din istoria Europei si a lumii, cea Egeana. De aceea propunem schimbarea numelor improprii de “Cultura Greaca” si revenirea la numele originale sub care s-au raspindit in lume, Cultura Ioniana si respectiv Cultura Doriana. Nu este doar o schimbare de fatada, ci este numele lor original, ca o recunoastere a naturii ariene a acestei culturi. De asemenea, aria geografica de raspindire a culturii Ioniene este mai extinsa decit zona Grecia, cuprinzind Asia Mica, insulele adiacente si vestul Greciei pina in sudul Italiei si Sicilia, sub numele antic de Ionia.
Sa stim cu totii si sa nu mai uitam vreodata, ca mult inainte de a calca Olimpul si Indusul, zeii arieni si-au plimbat pasii lor pe pamintul lui Dacia insusi, pe Muntele Soarelui, Surianu, pe muntele Omul, au trecut Muresul la Deva, s-au incalzit iarna la focul de Ignat de la Agnita, ca Briha insusi si-a ales Bihorul, ca Vara s-au scaldat in Dunarea noastra si au baut Apa din undele curate ale Somesurilor.

Petre Morar - Noi nu suntem latini

In capitolul Demonstraţia Morar am demonstrat fara echivoc ca pe plan lingvistic si cultural, singurul popor din lume care a putut crea cultura vedica este poporul romin care vorbeste limba romina. Demonstratia Morar este consistenta in sine insasi si nu se bazeaza pe alte criterii istorice sau arheologice. In acest capitol vom aduce alte marturii istorice si arheologice care sint convergente catre concluziile Demonstratiei Morar si anume originea carpato-Dunareana a poporului arian si prin el a culturii vedice.
Imaginea globala care se desprinde in urma cercetarii de aici este urmatoarea : acum vreo 4000 de ani, un popor care se numea pe sine insusi arian, traia in spatiul carpato-Dunarean din Europa, spatiu intins de la est la vest intre Basarabia si panonia peste arcul carpatin, iar de la nord la sud intre dicolo de muntii Carpati, peste Balcani la Marea Mediterana. Centrele cele mai puternice par a fi bazinul Dunarean, zona Moldova-Basarabia si zona Panonia-Banatul-Balcani, cunoscute mai tirziu drept Dacia si Tracia.
Cunostiintele materiale despre poporul arian ne provin din descoperirile arheologice de peste tot in Europa, Asia Mica, Iran si India. Cunostiintele scrise despre arieni ne provin din iran si india prin biblia Avesta si respectiv biblia Rig Veda. Numele de “arian” era folosit despre ei insisi in imnurile din cele doua biblii.
Numele poporului arian a fost abuzat in ultimele secole de catre toti extremistii lumii, mai ales Europeni, dar nu numai, ca sa-si justifice actele de agresiune si suprematie, ceea ce neaga si murdareste natura pastorala a arienilor. s-a incercat identificarea poporului arian cu omul Alb sau omul Razboinic. Din acest motiv, inainte de a trece in revista urmele arheologice ale poporului arian, din spatiul Dunarean in toata Europa si in Asia pina in India, trebuie sa facem mai multe precizari, pentru a fixa contextul uman si cultural in care ne aflam pe la 2000 i.e.n.
Poporul arian nu este singurul popor european de acum 4000 de ani. Prin determinismul geografic european si mareata Dunare, poporul arian-carpatin este poporul cel mai numeros si raspindit din Europa, dar nu singurul. La nivel global mai existau popoarele Teutonice in nord-vestul Europei si popoarele slave in nord-estul Europei. Toate aceste popoare erau de rasa alba europeana si vorbeau limbi europene deja inrudite gramatical dar nu vocabular, elementul comun fiind limba unica europeana din Atlantida-Egeana straveche.
Expansiunea poporului arian nu a constituit prima raspindire Dunareana in lume. Marea expansiune ariana a fost precedata pentru milenii de raspindirea poporului Dunarean in toata lumea si a fost urmata de alte valuri Dunarene pina pe la inceputul erei noastre. Expansiunea ariana este doar un val major in istoria multimilenara a raspindirii Dunarenilor in toata Europa si mult dincolo catre Asia si Africa.
Raspindirea limbii Carpato-Dunarene in Europa si lume avusese deja loc, intr-o masura mai mica, inainte de marea expansiune ariana. Prin arieni marcam doar un alt val major de rominizare a Europei si Asiei, dar nu primul si nici ultimul din istorie.
Poporul arian nu era un popor migrator. Exista autori care neaga originea ariana a culturii vedice, precum si originea ariana a tehnologiei avansate pe care o aveau, tocmai pe motivul aspectului “migrator”, spunind ca le-au preluat de undeva. La prima vedere arienii par migratori, dar nu era asa. Arienii nu mergeau din loc in loc avind o viata nomada ci se raspindeau continuu din spatiul Carpato-Dunarean catre toate punctele cardinale. Valul arian este o mare expansiune umana si nu o migratie umana. Expansiunea Dunarenilor dura deja de mii de ani inaintea arienilor si va continua pentru inca 2000 de ani dupa arieni. Nucleul Dunarean nu a parasit niciodata spatiul Carpato-Dunarean in masa, ca sa mearga altundeva, ci pe masura cresterii populatiei Dunarene ei se extindeau tot mai departe de centrul de plecare.
Desi nu avem dovezi scrise si nici nu vom avea vreodata deoarece sintem in preistorie sau inainte de istoria inregistrata, este mai mult decit probabil ca poporul din spatiul Carpato-Dunarean se numeau “arieni” inainte de valul arian care a cucerit lumea. Ei nu au inventat numele de arian si apoi au fugit repede pina in india ca sa raspindeasca acest nume, ci era deja o cultura milenara inainte de marea expansiune. in acest context istoric, cuvintele rominesti din familia “ara,aria” trebuie sa fie mai vechi de 5000 de ani !
In zorii marii expansiuni ariene in jur de 2000 i.e.n. avem poporul Dunarean extins de-a lungul Dunarii si prin Italia, pina in Franta si Spania, la sud pina la insulele Marii Egeene, la est ocupind toata Asia Mica, in regiunile Troad, Frigia, Caria, etc. in mod evident aceasta este doar aria aproximativa de raspindire, deoarece inainte de 2000 i.e.n. urmele Europenilor pot fi deja trasate peste Sumeria pina in India si in nordul Africii.
in tot acest context uman complex, trebuie inteles ca poporul Dunarean nu era singurul neam din zona de raspindire de mai sus, ci doar cel mai important, alte popoare fiind asezate printre Dunareni, inclusiv in Europa, cum ar fi Etruscii din Italia, Bascii din Iberia, grecii de pe insulele Egeene si altii din Asia Mica si nordul Marii Negre. Aceste popoare nu erau nici europene ca origine si nici de limba Carpato-Dunareana. in acelasi timp existau anumite migrari inverse, catre Europa. Noi ne ocupam aici de istoria arienilor dar aceasta se desfasura in paralel cu istoria altor popoare, chiar daca erau mai mici si din punct de vedere lingvistic si cultural mai putin dominante decit arienii Dunareni.
Bazinul Dunarean este axa vitala a Europei, cea mai importanta din istoria continentului, dar nu este singura sursa umana, lingvistica si culturala. in general, alte mari riuri europene sint leaganul altor culturi, chiar daca prin pozitia lor geografica nu sint dominante in Europa.
Pe planul raspindirii ariene de dupa 2000 i.e.n. exista trei pozitii geografice de interes deoasebit. Prima este locul de plecare, spatiul Carpato-Dunarean, in special Panonia, Banatul si Dunarea de Jos cu Balcanii. Al doilea loc este primul mare centru atins de arieni in expansiunea lor estica, nordul Sumeriei si al Iranului, in special nordul iranului. Al treilea loc este nordul Indiei, valea Indusului si a Gangelui, in special nord-vestul Indiei imediat invecinat cu iranul. Toate aceste locuri vor fi analizate mai jos, fara a exclude alte zone atinse de expansiune, cum ar fi extremitatile Europei, Asia Mica, etc.
Poporul arian, de o cultura prin excelenta pastorala, cum sintem noi inca azi, era inzestrat de Dumnezeul vedic numit Dacia, cu o inteligenta sclipitoare, care a produs cele mai mari descoperiri tehnologice antice si universale, din care fac parte roata plina, roata spitata, carul tras de cal si roata olarului. Aceste descoperiri marete si universale produc o crestere nemaivazuta a nivelului de trai din spatiul Carpato-Dunarean, rezultat intr-o crestere demografica fara precedent care a condus la marea expansiune ariana de acum
4000 de ani.
in continuare vom urmarii pasii arienilor in succesiune cronologica dovedita arheologic, de la plecarea din spatiul Carpato-Dunarean pina la sosirea in india si plecarea mai departe. Expansiunea arienilor nu este brusca dar este masiva si continua, desfasurindu-se pentru o perioada de 1000 de ani. iranul este atins in 300 de ani de la plecare, iar india este atinsa dupa vreo 500 de ani de la plecare.

9.1. Arienii si Europa
În jurul anului 2000 i.e.n. se marcheaza un mare val de migratie umana din zona Dunarii catre toate colturile lumii. Acest val va cuprinde Europa in toate directiile cardinale si va trece peste Asia Mica pina in India, fiind cunoscut in istorie drept poporul arian.
[EB,EUROPE] : “Pentru intelegerea istoriei europene ulterioare trebuie notata aparitia in toata Europa trans-Alpina a unei populatii pastorale provenind sau strins legata de zona Pontica si Caucaziana”. Prin zona Pontica se refera la Marea Neagra iar zona Caucaziana este cea cuprinsa intre Marea Neagra si Marea Caspica.
Este dovedit arheologic ca zona de plecare a acestui popor pastoral este Dunarea de Jos. De ce se mentioneaza zona Caucaziana in acest caz? Pentru ca imensul val uman care a urmat in urmatorii 1000 de ani a trecut din Tracia peste Asia Mica si a cuprins nordul Mesopotamiei, Iranul si India. Aparitia arienilor in iran si india este bine documentata istoric si arheologic, dar s-a raspindit opinia gratuita ca ar proveni dintre Marea Neagra si Caspica, loc aproapiat de nordul Iranului. [BRITANICA] a adoptat, printre multe alte sabloane, ideea originii arienilor din estul Marii Negre. Estul Marii Negre este un loc unde o cultura se poate eventual extinde, dar estul Marii Negre nu poate fi un loc de origine al unei mari culturi, care se identifica intotdeauna nu cu zonele aride si muntoase ci cu marile riuri continentale. Nici unde in [BRITANICA] nu am intilnit o reconoastere deschisa a rolului esential al bazinului Dunarean in dezvoltarea Europei, dar am intilnit ca origine posibila a arienilor Asia Centrala !
Daca [BRITANICA] crede ca originea arienilor este la est de Marea Neagra, se cunoaste orice urma lingvistica sau culturala cit de mica localizata in estul Marii Negre? Cel mai mare centru de limba ariana contemporana este vestul Marii Negre, spatiul Carpato-Dunarean, spatiu capabil de a sustine dezvoltarea unei mari culturi. Pe de alta parte, este de necontestat o miscare ariana raspindindu-se dinspre gurile Dunarii, Moldova si Basarabia, pe la nord de Marea Neagra catre est. Prin urmare Asia este cuprinsa dinspre spatiul Carpato-Dunarean pe la sud si pe la nord de Marea Neagra, ceea ce este normal. In acest fel Iranul poate fi atins si dinspre estul Marii Negre.
Din puntul de vedere al Chinei, arienii provin din india, dar india este doar un loc intermediar. Din punct de vedere al Indiei, arienii provin din Iran, dar Iranul este doar un loc intermediar. Din punct de vedere al Iranului, arienii vin dinspre Marea Neagra, dar Marea Neagra este doar un loc intermediar. Din punct de vedere al Asiei Mici, arienii vin dinspre Balcani si ne apropiem de originea lor. Din punct de vedere al Europei Centrale, arienii vin dinspre est, bazinul Dunarii si iar ne apropiem de originea lor. Din punct de vedere al Europei Nordice, arienii vin dinspre sudul Europei si iar ne apropiem de originea lor.
Confuzia din [BRITANICA] s-a produs si pentru ca sosirea arienilor in Iran nu a fost corelata cu raspindirea arienilor-Dunareni in toata Europa si Asia Mica cu secole mai devreme. Noi vom documenta aici o secventa cronologica care arata o miscare umana dinspre Europa Dunareana catre toate zarile lumii si anume : 1900 i.e.n. Europa Centrala, Grecia si Asia Mica sint invadate de valuri masive de Dunareni-carpatini, deci singurul loc central este spatiul Carpato-Dunarean; 1700 i.e.n. acest val uman atinge nordul Mesopotamiei si Iranul deci are o componenta estica de jur imprejurul Marii Negre; 1500 i.e.n. acelasi val uman ajunge in India unde va dezvolta o cultura impresionanta.
Daca zona de plecare ar fi fost estul Marii Negre, primul loc cucerit ar fi fost Mesopotamia si Iranul, Europa abia apoi, dar toata Europa marcheaza valul arian cu 200 de ani inaintea Iranului. Din secventa datarilor europene, iraniene si indiene, observam miscarea arienilor dinspre Europa de sud est catre Iran si India. Aceasta secventa cronologica demonstreaza zona initiala de plecare a arienilor ca fiind spatiul Carpato-Dunarean, de unde a avut o componenta vestica, nordica, sudica si estica simultana, deci a pornit in toate directiile geografice in acelasi timp. Componenta vestica va atinge Atlanticul iar cea estica va trece dincolo de India.
Mai exista elementul de simultaneitate europeana a expansiunii ariene, element care in mod surprinzator nu este observat in [BRITANICA] si pe care il documentam mai jos. La 1900 i.e.n. urmatoarele zone sint atinse simultan de catre poporul arian : Dunarea de Sus, pe unde este Germania de azi; Europa de nord-vest, zona Lituaniei, etc.; Europa de nord-est, zona stepelor; insulele grecesti din Marea Egee; sudul Marii Negre, Asia Mica, regiunea Anatolia, Troia, Lidia, etc. observati ca toate aceste zone formeaza un cerc imens concentric cu spatiul Carpato-Dunarean.
Avem vreo dovada arheologica a originii Dunarene a arienilor? “Arheologia ilustreaza miscarea oamenilor din aceasta zona (Carpato-Dunareana) mai ales catre vest si anumite miscari de prin 2000-3000 i.e.n. au adus forme Indo europene care s-au suprapus cu populatia locala (Europa Centrala)”. observati termenul ilogic de “indo-european” folosit in [BRITANICA] cu referire la un popor pornit de pe Dunare la 3000 i.e.n. ! La acea data India inca nu exista pentru noi, dar [BRITANICA] vrea sa evite numele de “arian” cu orice pret. Cine invata istoria, ce afla din [BRITANICA]? Ca zona Dunareana era locuita la 3000 i.e.n. de “indo-europeni” ! la fel cum Panonia de mai tirziu va fi locuita de “ne-maghiari” ! Din mijloc de informare, [BRITANICA] devine cel mai raspindit mijloc de dezinformare din lume.
Noi precizam aici ca miscarea demografica dinspre spatiul Carpato-Dunarean catre vestul Europei a avut loc nu la un singur moment de timp, ci a fost o miscare continua, inceputa in pre-istorie si terminata pe la schimbarea erelor. Timp de multe mii de ani, oamenii continua sa curga dinspre spatiul Carpato-Dunarean, dar din timp in timp apar miscari majore.
Afirmatia de mai sus este de fapt o recunoastere a originii Carpato-Dunarene a poporului arian, desi afirmatia explicita n-o ve-ti gasi niciunde in [BRITANICA], doar informatii voalate care trebuie citite printre rinduri.
o miscare masiva dinspre spatiul Carpato-Dunarean a avut loc acum 4000-5000 de ani, care este inceputul marii expansiuni a poporului arian. Populatiile locale peste care arienii se suprapuneau in sudul Europei nu erau de fapt de un alt neam ci proveneau si ele tot din spatiul Carpato-Dunarean, dar cu secole si milenii inaintea arienilor. Imediat inainte erei noastre apare ultimul val dinspre spatiul Carpato-Dunarean cunoscut drept celti, care s-au suprapus si ei peste arienii care mai inaintea lor s-au suprapus peste populatiile locale din Europa. Intre arieni si celti au fost alte miscari umane dinspre spatiul Carpato-Dunarean chiar daca nu au avut loc pe scara larga.
Imaginea care se contureaza este de un izvor uman imens centrat pe spatiul Carpato-Dunarean care produce colonizarea intregii Europe in ultimii aproximativ 10.000 de ani.
Marea miscare demografica dinspre Dacia, cunoscuta drept expansiunea ariana, n-a avut loc “mai ales” spre vestul Europei ci a cuprins toata zona balcanica, nordul Europei intrind in contact cu triburile Teutonice si slave, cucerind toata zona azi numita Grecia, Asia Mica in provincia Troad cu centrul la Troia, apoi Persia si India.
Noi vedem aceasta miscare ca fiind generalizata si avind loc in toate directiile, ceea ce demonstreaza o Dacie exploziva demografic. Aceasta mai inseamna si conditii de viata foarte bune din moment ce populatia crestea si se raspindea in toata lumea. Sa nu uitam ca este perioada revolutiei tehnologice antice, cu domesticirea calului, aparitia carului de lupta si a rotii olarului, toate in spatiul Carpato-Dunarean.
Cum se explica absurditatea termenului de “indo-european” din [BRITANICA] aplicat arienilor antici? [EB,EuRoPE] : “Este convenient si
ne-partizan sa ne referim la acesti oameni sub una dintre etichetele arheologice - poporul Ceramicii Cordate”. Aici este vorba despre limba de lemn din [BRITANICA] care joaca si politica si stiinta in acelasi timp. Afirmatia de mai sus inseamna pur si simplu ca [BRITANICA] nu vrea sa numeasca poporul Carpato-Dunarean drept arian, desi numele pe care l-au raspindit in lume este de arian si nu de “indo-european” ! Prezentam la Planse un model de vas cordat in partea superioara, precum si un obiect de uz inca disputat numit “Securea de Lupta”, desi utilizarea acestuia nu este inca elucidata. Cultura numita “Ceramica Cordata” sau “Securea de Lupta” este raspindita in toata Europa in aproape 1000 de ani precedind marea expansiune ariana.
[BRITANICA] nu face aceasta afirmatie pentru ca s-au trezit germanii la inceputul secolului XIX sa sustina in mod gratuit ca ei sint arienii, desi nu vor apare pe scena istoriei europene pentru inca 2000 de ani ! Germania fascista a facut o adevarata teorie fantezista din originea lor ariana ca sa-si creeze justificare ideologica pentru agresiunea asupra Europei si lumii. [BRITANICA] nu face aceasta afirmatie pentru ca s-au trezit si persanii in 1935 sa-si schimbe numele din Persia in Iran ca sa sublinieze si ei pe originea lor ariana, cerind guvernelor lumii in mod oficial sa fie numiti iranieni si nu persani. [BRITANICA] nu face aceasta afirmatie pentru ca s-au trezit si indienii extremisti, fratii lor din Imperiul Britanic, sa sustina ca arienii nu ar fi cucerit India ci ca au pornit din India si au cucerit Europa !? Din aceste jocuri politice care nu ar trebui sa aiba de a face cu stiinta, [BRITANICA] nu-l numeste pe poporul Carpato-Dunarean sub numele lui istoric de poporul arian, ci poporul “Ceramicii-Cordate”, eventual “indo-european”, care este un fel de a vorbi vorbe. De acum incolo voi traduce acest nume politic drept arian.
[EB,EUROPE] : “Din cauza conexiunilor lor sud-estice, a naturii lor evident razboinice, a utilizarii timpurii a calului domestic, a multor caracteristici a ritualurilor si a culturii lor materiale, se poate crede ca poporul arian vorbea dialecte indo-europene”. Traducind aceste rinduri din [BRITANICA] mi-am amintit sentimentele avute citind cotidianul Scinteia. Deci, se recunoaste “conexiunea lor sud-estica” care inseamna pur si simplu ca arienii proveneau in mod dovedit arheologic din zona Dunarii, desi nu se pomeneste Dacia strabuna.
Se recunoaste de asemenea aparitia calului domesticit in spatiul Carpato-Dunarean, ca mijloc de calarie si tractiune. Calul domesticit este si una dintre cauzele economice care a contribuit la pregatirea si efectuarea marii expansiunii ariene. Prin spiritul stralucit al arienilor-carpatini, acestia inventeaza roata si apoi carul tras de cai. Acest mijloc tehnologic produce in conditiile antice o fenomenala crestere a nivelului de trai si a populatiei in spatiul Carpato-Dunarean. Cresterea demografica produsa de inovatiile tehnologice este cauza principala a marii expansiuni ariene.
Mai sus se foloseste expresia “dialecte indo-europene” ca sa nu se spuna limba ariana, inregistrata prin biblia Rig Veda ajunsa mai tirziu in India. Este vorba tot de limba de lemn din [BRITANICA] care face iar politica si nu stiinta. Este complet lipsita de sens folosirea termenului de dialecte “indo-europene” la 2000 i.e.n. din moment ce legatura dintre Europa si India nu era inca stabilita pe scara larga, din moment ce oamenii umblau inca pe jos ! Ce vrea sa se spuna aici in mod ascuns, este ca din trasaturile arheologice ramase de la arienii-carpatini, precum si de la cei care au ajuns in India, limba pe care o vorbea poporul arian-carpatin era limba din Rig Veda, cea mai veche limba inregistrata si inca vorbita. Cu alte cuvinte, arienii-carpatini vorbeau cu “apa”, “suta”, “nas”, etc. Sper sa se auda si la Institutul de Lingvistica care intretine DEX-ul.
La inceput ni s-a spus de natura pastorala a arienilor, iar acum s-a mentionat natura “evident razboinica”. Rominii nu au fost niciodata razboinici, este poate cel mai ne-razboinic popor european. Situatia este diferita cu arienii ajunsi pe alte meleaguri care cu timpul s-au schimbat, cum ar fi arienii-iranieni care cuceresc lumea sub Darius, arienii-macedoneni care cuceresc imperiul lui Darius sub marele Alexandru, apoi arienii-latini care cuceresc amindoua imperiile anterioare.
De unde apare impresia de “razboinic” cind este vorba despre arianul-carpatin? In primul rind este vorba de domesticarea calului. Pina la arieni a fost nemaivazut in istorie ca un om sa calareasca, sau sa apara din senin intr-un car tras de cai. Apare dintr-o data un aspect inspaimintator, o putere de neoprit, o viteza de miscare neegalata. Aceasta este cauza falsei imagini asupra arienilor. Din cauza utilizarii calului si a carului, arienii se deplasau foarte repede si in numar mare, rezultind a fi dominanti rapid in orice zona se duceau. Fiind dominanti, ceramica pe care ei o faceau lua intotdeuna locul ceramicii anterioare a locului respectiv, metodele lor agricole deveneau preponderente fata de cele locale, sculele lor luau locul altora. Ce se constata la scara istorica si arheologica este inlocuirea brusca a culturii anterioare cu cea ariana, care poate fi interpretata drept agresiune si distrugere a celei vechi, care este de fapt doar o inlocuire masiva a celei vechi cu una noua.
Arienii nu au format nici unde in lume un Imperiu arian de exemplu. Lor nu le-a placut niciodata puterea centralizata si nici nu au exercitat-o asupra altora. Plecind din spatiul Carpato-Dunarean, arienii nu s-au pornit niciodata pe jaf si cucerire, doar se extindeau in mod natural si pasnic cautind noi paminturi unde sa-si continue viata lor pastorala si economia prin excelenta casnica. O sa aducem mai jos dovezi directe a naturii pasnice a arienilor in multe zone din Europa unde s-au raspindit.
[EB,EUROPE] : “Ei (arienii) au furnizat un element dominant continuu pina la si dupa inceputul Epocii Bronzului europene pe la 1500 i.e.n”. Nu numai in Europa, dar oriunde in lume si-au purtat pasii, arienii au fost un factor novator, aducind cu ei calul si carul, roata olarului si noi metode de olarit, cunostiinte metalurgice esentiale zonelor parcurse, metode inaintate de agricultura si pastorit, cunostiinte matematice cum ar fi sistemul zecimal, minunata creatie culturala si religioasa care este Rig Veda si care sta la baza tuturor religiilor de pina acum. Pur si simplu nu exista un alt factor or fenomen uman in istoria umanitatii care sa se compare ca importanta cu marea expansiune ariana-carpatina. Fata omenirii cum o cunoastem azi a fost puternic marcata de catre raspindirea arienilor in toata lumea.
[EB,EUROPE] : “Locuitorii regiunii Dunarii Mijlocii (Banat si Panonia) protejati de Carpati n-au fost prea tare calcati de catre razboinicii arieni dar ei aveau propriile loc conexiuni Mediteraneene si Anatoliene” Nu cred ca muntii Carpati nu au avut nici un rol in stavilirea valului arian din Panonia, din moment ce arienii se miscau in principal pe Dunare in sus catre Europa Centrala, iar Dunarea trece prin mijlocul Panoniei si Banatului. De asemenea, nu este posibil sub nici un motiv din lume sa avem poporul Panoniei diferit de poporul Dunarii de Jos. Din moment ce arienii au pornit de pe bazinul Dunarean, evident ca si Dunarea de Jos si Dunarea Mijlocie au avut un rol activ in marea expansiune ariana. Daca nu se vad urme distructive ale trecerii arienilor peste Dunarea de Mijloc este pentru ca arienii nu au trecut peste Panonia ci au pornit din Panonia si de pe Dunarea de Jos la cucerirea lumii.
O afirmatie interesanta este “Ei (Panonicii) aveau propriile lor conexiuni Mediteraneene si Anatoliene”. Se pare ca [BRITANICA] stie mai multe decit spune si a ajuns de mult la concluzii convergente cu ale noastre, dar evita a le afirma deschis : popoarele de pe Dunarea de Mijloc, Dunarea de Jos, Tracia si Asia Mica, erau de acelasi neam, dovedit de noi ca fiind rominic. Din context s-ar deduce ca arienii ar fi pornit din Asia Mica dar i-au crutat pe cei din Panonia fiind de acelasi neam. Aici [EB] face o greseala imensa, sa considere Anatolia punct de plecare si Panonia loc de trecere, in loc de invers. Asia Mica nu a generat niciodata in istorie un mare val uman si nici nu o va face vreodata, pentru ca marile valuri umane apar pe marile fluvii si nu in zone aride si muntoase. Daca exista evidente legaturi intre poporul Panoniei si cel din Tracia si Anatolia, este pentru ca poporul Dunarean s-a extins peste Asia Mica si nu Asia Mica peste zona Dunareana.
Nu numai ca Panonia nu este calcata de catre arieni in expansiunea lor ci Panonia este un centru major de origine al poporului arian. Chiar 4000 de ani mai tirziu, in zilele noastre, densitatea numelor vedice din Panonia, puternic si organizat de-rominizata, este comparabila cu densitatea numelor vedice din Transilvania de exemplu, ceea ce si este pe deplin convergent cu determinismul fluvial al civilizatiilor umane. Prin densitatea numelor vedice de azi putem extrapola o densitate mai mare de asezari ariene in Panonia decit in Transilvania de la 2000 i.e.n.
“Acesti oameni (Panonia) traiau in sate permanente si posedau metode agricole mult mai avansate decit viata de la sat presupune”. Aceste sate rominice din Panonia, precum si de pe Dunarea de Jos si Balcani, erau leaganul civilizatiei pastorale rominesti si a maretei culturi vedice care a schimbat fata lumii. Rominii din Panonia anului 2000 i.e.n. nu erau simpli tarani, erau poporul inteligent si romantic care s-a pastrat peste milenii, creator al culturii care este inca bine conservata in România de azi. Poporul pastoral arian-carpatin nu a creat niciodata marete ziduri de piatra, deoarece rominul a fost intotdeauna infratit cu natura, esenta pastoralismului. Chiar ajunsi in India, arienii-carpatini nu s-au asezat in orasele de piatra indiene ci locuiau in sate in afara oaraselor continuindu-si felul lor de viata ancestral si pastoral. Abia mult mai tirziu, cind s-au adaptat la cultura locala indiana si persana, au inceput sa-si construiasca palate si apoi au cucerit chiar Babilonul.
“… largile lor cimitire de incinerare - cimpuri de urne - sint de un interes special pentru legaturile lor orientale si pentru raspindirea acestui rit in multe directii din Europa”. Nu este de mirare ca cultura Cimpului de Urne este asociata cu Orientul, din moment ce acest popor Dunarean se tot raspindea in lume, inclusiv Orientul, de mii de ani fara a mai mentiona marea expansiune ariana. Un loc special de inflorire a acestei culturi este Europa trans-Alpina unde poporul rominic din Panonia s-a raspindit din nou dupa 1300 i.e.n. Legaturile culturale dintre spatiul carpatin si Orient ne fac sa ne intrebam despre legatura cu cultura Sumeriana. Avem Asia Mica care la vest este la frontiera Traciei iar la est se invecineaza cu izvoarele Tigrului si Eufratului. Sa fie oare vreo legatura intre scufundarea Atlantidei si cultura Sumeriana veche de dinainte de potop?
Raspindirea europeana a arienilor-carpatini nu s-a limitat la est, sud si vest, ci s-a facut si catre nordul Europei, puternice elemente ariene-rominice suprapunindu-se peste triburile Teutonice si slave din nordul Europei. [EB] descrie situatia de asamblu din zona Baltica dupa 2000 i.e.n. astfel : “… o cultura remarcabil de uniforma (Teutonica) poate fi distinsa in zona Baltica centrata pe insulele Daneze … arienii au fost (si aici) elementul dominant, iar bogata cultura a Epocii Bronzului care a inflorit . a fost sprijinita de fuzionarea acesteia (sosirea arienilor-carpatini) cu alte popoare Neolitice originale (Baltice)”. Popoarele Baltice aveau o cultura “uniforma” pentru ca erau de acelasi neam Teutonic. In mod sigur ca mai primisera influente ariene-carpatine si inainte, dar acum vine un val imens dinspre Dunare peste Teutoni, cea mai mare influenta ariana de pina atunci. Marea expansiune ariana nu este ultima influenta pe care Teutonii o vor suferi din partea poporului carpatin, alte valuri ulterioare vor urma, inclusiv Cultura Urnelor din Panonia de mai tirziu. Pe la inceputul erei noastre, Teutonii vor cobori catre Dacia si Dunare, primind si mai multe influente ariene-carpatine.
Daca exista o componenta ariana in poporul german, de care acestia au facut atita caz in istoria recenta, (si nu numai, daca ne amintim pe Jordanes pe la 500 e.n. sustinind ca germanii se trag din Dacia si le scrie istoria intitulata … Getica !) aceasta componenta ariana le vine prin poporul carpatin-rominic care s-a raspindit catre nordul Europei dupa 2000 i.e.n. De remarcat ca influenta ariana-rominica, pe care o primesc Teutonii, nu este diferita de influenta ariana-rominica pe care o primesc de exemplu slavii, intr-un proces similar. Aceasta este perioada istorica in care limba germana si limbile slave primesc puternice influente rominesti devenind si mai strins legate in marea familie de limbi europene.
A existat o alta directie nordica a expansiunii ariene-rominice in Europa. [EB,EUROPE] : “Zona ierburilor, care se extindeau de la Marea Neagra catre nord in afara Carpatilor, a furnizat la inceput de 2000 i.e.n. … mijloace de comunicatie. Aici arienii s-au suprapus peste comunitati mai vechi”. Avem deci inregistrata si componenta ariana catre nordul spatiului Carpato-Dunarean. “. Letonii si Lituanienii, evidentele arheologice demonstreaza o continuitate nederanjata a asezarilor mergind inapoi pina la patrunderea arienilor in acea regiune”. Componenta nordica a expansiunii ariene-carpatine atinge si asezarile Lituaniene, astfel ca si Lituanienii primesc influente rominesti puternice dupa 2000 i.e.n. De remarcat din nou ca valul arian-carpatin nu este nici prima si nici ultima influenta rominica asupra Europei de nord, este doar una majora.
Marea expansiune ariana-carpatina are loc si catre sudul Europei, ajungind la insulele Marii Egeene pe care se asezasera grecii. [EB,GREECE] : “Noi veniti au tulburat pacea peninsulei grecesti in Epoca Bronzului Mijlocie intre 1900-1600 i.e.n. prin presiune si infiltrare”. O sa discutam acesti noi veniti in Grecia in detaliu deoarece [BRITANICA] nu face legatura intre acesti noi veniti in Grecia si poporul arian, considerindu-i chiar … primii greci continentali !? Am aratat mai sus ca 1900 i.e.n. este data la care incepe raspindirea valului arian-carpatin asupra Europei in toate directiile cardinale. Sa fie oare Grecia unica exceptie mondiala in raspindirea ariana?
Se pomeneste in continuare de “casele de tip megaron au fost gasite la Eutresis, Lerna,. “. Pe linga data care coincide cu tot restul Europei, casa megaron este tipic balcanica si ajunsese deja si la Troia, deci originea noilor veniti este dinspre Balcani. “Desi la inceput ei au scazut nivelul de civilizatie, au adus cu ei, sau doar a coincis, roata olarului . si au introdus calul”. Roata olarului si calul domesticit a fost raspindit de catre valul arian de la 1900 i.e.n. in toata Europa si vedem acelasi val intrind in Grecia.
” Un fenomen similar s-a petrecut la Troia unde acest val uman au fondat nivelul Troia VI intre 1900-1300 i.e.n. si au introdus calul in Asia Mica”. Incepem sa ne apropiem de adevar, care scapa inexplicabil [BRITANICII]. In mod simultan, Grecia si Asia Mica inregistreaza noi veniti, 1900 i.e.n. Ramura care intra in Grecia este numit de [BRITANICA] ca fiind “greci continentali”, iar ramura din Asia Mica este numita “indo-europeni”, vorba goala, cind de fapt este vorba de unul si acelasi popor arian-carpatin. Noii veniti pleaca din zona Dunareana catre sud-est si sud-vest, patrunzind simultan si in Grecia si in Asia Mica.
Ramura ariana din Grecia este considerata de [BRITANICA] “greci”, pentru ca secole mai tirziu Hesiod relateaza o legenda potrivit careia ei s-ar trage din acesti noi veniti, de unde [BRITANICA] deduce gratuit si nedovedit ca acestia ar fi fost greci. Ce-l opreste pe Hesiod sa aiba stramosi arieni-carpatini? In contextul integrarii perfecte temporale si culturale in valul arian care a cuprins lumea pina in India, ducind roata olarului si calul cu ei, avem oare o alta dovada despre natura acestor noi veniti in Grecia de la 1900 i.e.n.? Exista o dovada lingvistica zdrobitoare care dovedeste irefutabil natura rominica a intregului val arian revarsat asupra lumii, dovada venita de la Hesiod insusi. Nu exista cuvinte care sa poata descrie insemnatatea istorica a informatiei pe care Hesiod o inregistreaza pe hirtie despre acesti noi veniti in Grecia, total ignorata pina acum.
Hesiod da o lista genealogica a fondatorilor lor, care se refera la acest val arian asupra Greciei. [EB,GREECE] : “Elen, regele iubitor de razboi si fii sai Dorus, Xutus si Eolus, avind slabiciunea cailor” la care se aduna verisorii lor “Magnes si Macedon, avind slabiciunea cailor”. Neamul la care se refera Hesiod si pe care numai grec nu-l credem, era format din trei grupe principale pe vremea lui si anume “Ionieni, Eolieni si Dorieni, ai caror stramosi se sustineau a fi Ion, fiul lui Xutus, Eolus si Dorus”. Sintem azi la 4000 de ani de la marea expansiune ariana in lume, dar avem in sfirsit nume concrete legate de arieni si anume ION !!! DORU !!! si ELEN !!! care sint reclamati drept stramosii celor din Tesalia. Avem oare nevoie de [BRITANICA] sa ne spuna ca Ion, Doru si Elen erau “greci”? Iata-i pe arienii carpatini fondind ramurile rominice din Zona Egeana, ramuri care vor schimba fata lumii prin culturile Ioniene si Doriene de mai tirziu.
Grupam informatiile despre valul uman care patrunde in Grecia si Troia la 1900 i.e.n. si anume : 1) noii veniti se incadreaza cronologic in inceputul marii expansiuni ariene-carpatine de la 1900 i.e.n., din care zona Grecia nu poate fi singura exceptie planetara 2) noii veniti intra simultan in Grecia si Troia deci originea lor este dinspre Macedonia-Tracia 3) noii veniti construiesc case megaron tipic balcanice; 4) noii veniti aduc cu ei roata olarului si calul care vor fi inregistrate sub valul arian peste tot in lume 5) noii veniti vor fi reclamati de catre Hesiod drept stramosi, pe care-i cheama Ion, Doru si Elen.
Din aceste informatii mai clare decit cristalul deducem ca poporul care a intrat in Grecia si Troia la 1900 i.e.n. sint arienii-carpatini care poarta nume rominesti !
Pe ce se bazeaza opinia din [BRITANICA] ca noii veniti erau “primii greci continentali”? Doar pe faptul ca informatia 5) vine prin Hesiod, care putea foarte bine sa fi avut stramosi romini in loc de greci. Grecii s-au asezat intr-o mare de rominitate deci cine se mira ca au si stramosi romini? La fel cu bulgarii, sirbii, croatii si maghiarii de mai tirziu. Este de asemenea pur si simplu inexplicabil cum marele val uman de la 1900 i.e.n., care aduce roata olarului si calul in Grecia, nu a fost vazut ca o componenta a marii expansiuni ariano-carpatine care incepuse simultan din spatiul Carpato-Dunarean in toate directiile zarilor.
[BRITANICA] face referire frecventa la natura “razboinica” a arienilor, peste tot unde se duc. Este surprinzator ca termenul folosit in cazul zonei Lituania este “intrusion” care este departe de agresiune sau razboi; in cazul nordului Marii Negre s-a folosit termenul “intruded” care este iar departe de agresiune; in cazul zonei Baltice, Teutonice, s-a folosit termenul de “dominant element” care este iar departe de agresiune; cind a fost vorba de Panonia s-a spus “had not been so extensively overrun” care iar neaga agresivitatea; in cazul Greciei s-a folosit termenul de “infiltration” care iar nu aduce a violenta.
Patrunderea arienilor-carpatini in toate zonele din Europa este descrisa prin termeni neagresivi, care au un sens apropiat de sa zicem “a deschide usa fara a bate in prealabil”. In plus, in urma expansiunii arienilor-rominici, cultura Central-europeana a inflorit, cultura Teutonilor iar a inflorit, in Grecia a aparut ceramica celebra de tip Minoan si s-au pus bazele culturii Ioniene care va schimba fata lumii. Unde este in tot acest context caracterul “agresiv” al arienilor carpatini? Este un mister greu de explicat, dar din pacate nu este singurul din [BRITANICA] care are de multe ori puncte de vedere mai degraba politice decit stiintifice.
Am documentat in acest capitol inceputul marii expansiuni ariene de la 1900 i.e.n. din Europa, care are loc catre Europa trans-Alpina venind de pe Dunare, catre la nord de Carpati si Marea Neagra, catre sud spre Grecia si catre est spre Asia Mica la Troia. Toate aceste miscari sint simultane, incepind la 1900 i.e.n. si continua pentru mai multe secole. Singurul loc posibil de plecare a arienilor este centrul zonei descrise aici si anume spatiul Carpato-Dunarean.

9.2. Arienii si Asia Mica
La Troia VI, cam 1900 i.e.n. gasim urmatoarele informatii [EB,TROY] : “Un nou val de oameni vigurosi apar pe scena istoriei venind poate dinspre nord sau din regiunea stepelor”. Din nou [BRITANICA] face afirmatii cel putin dubioase, de genul “venind dinspre nord”. Este un fel de a evita folosirea cuvintului Tracia sau Dacia, desi in acelasi context s-au folosit numele absurde de Bavaria si Germania, fara nici o ezitare. La nord de Asia Mica unde era situata Troia, peste strimtoarea Dardanele, se gaseste Tracia, dar [BRITANICA] nu-i spune pe nume si noi trebuie sa ghicim. Termenul “regiunea stepelor” nu stiu ce inseamna, dar trebuie sa fie inteles ca opus Traciei? Cum putem oare localiza directia de unde veneau?
“Ei au adus cu ei calul in noua lor casa din zona Egeana. Apartenenta lor la grupul indo-european (!?) este aproape sigur recunoscuta”. Din nou ne izbim de termenul “indo-european” care daca azi are o anumita semnificatie lingvistica in urma raspindirii arienilor in lume, in contextul anului 2000 i.e.n. este o notiune fara sens, legatura dintre Europa si India neavind inca loc, sau fiind doar sporadica. Acelasi termen se foloseste foarte rar interschimbabil cu numele de “arian” deci deducem ca ar fi vorba despre sosirea arienilor la Troia.
[EB,TROY] : “. acest val a fost in mod sigur o ramura a invadatorilor care cam la acelasi timp au intrat in Grecia cucerind asezarile Elene Timpurii si stabilind cultura Elena Mijlocie”. Intrarea aceluiasi val de oameni noi in zona Egeana se putea face numai dinspre Macedonia care separa insulele Grecesti de continentul european. Putem acum face lumina in paragraful precedent : daca acelasi val a intrat si in Grecia si la Troia in Asia Mica, inseamna ca nu putea veni nici dinspre estul Troiei si nici dinspre vestul Greciei deoarece s-ar fi marcat o succesiune temporala de ordinul secolelor. Singura posibilitate care ramine este ca noii veniti veneau dinspre nord, asa cum [EB] a afirmat anterior, prin nord intelegind Balcanii si Dunarea la care [EB] nu-i spune pe nume !
Observati de asemenea, cum analog intregii lumi unde s-au raspindit arienii-carpatini, cultura Elena infloreste dupa venirea poporului Carpato-Dunarean, culturi identificate sub numele rominesti de Elena Mijlocie, Ioniana si Doriana. Apelativul de “grec” aplicat ulterior acestor culturi este inselator si nedrept, mascind natura lor rominica.
In jur de 2000 i.e.n. se marcheaza un val de noi veniti arieni dinspre zona Dunareana, care patrund si in Grecia si la Troia in Asia Mica. Ce mai stim despre acesti noi veniti? “Ei au fost primii Eleni care au pus piciorul si pe coasta estica si pe coasta vestica Egeana”. Observati apelativul de “Elen” aplicat noilor veniti. Corelata cu paragraful precedent, inseamna ca Elenii vorbeau o limba ariana, din care grecii nu faceau parte fiind abia veniti din Asia. Mai tirziu, cei care sint azi greci, si-au luat numele de Eleni, pentru ca Hesiod sustine ca se tragea din ramura Elena. In ce masura Hesiod insusi era elen sau era grec? Urmeaza sa stabilim de acum incolo.
Acesti noi veniti pe insulele Egeene fondeaza ramura ariana numita Ioniana, apoi secole mai tirziu vor trece marea Egee pe malul vestic al Asiei Mici sub conducerea regelui Codru, fondind regiunea Ionia situata intre Troia si Caria, precum si fenomenala cultura Ioniana. In mod absolut eronat, [BRITANICA] nu face distinctia dintre Ionieni, Dorieni si greci, pentru ca Hesiod ii pomeneste drept stramosi. De unde stim noi ca Hesiod nu era din neamul lui Ion, fara a fi grec? In paragraful Limba Greaca am aratat ca poporul arian-carpatin cunoscut drept Eleni, Ionieni si Dorieni nici nu se amesteca cu grecii, rezultind tensiuni rasiale in zona.
In lumea antica, popoarele care dezvolta marea cultura din zona Egeana sint cunoscute pe numele corect de Ionieni respectiv Dorieni, popoarele lui Ion si Doru. Mai tirziu, intreaga zona Egeana este catalogata sub numele nemeritat si abuziv de “Grecia”, greci care pe masura ce se extind pe cheltuiala Albaniei, Macedoniei si Traciei, au largit zona “Grecia”, ajunsa cu timpul sa cuprinda toate popoarele de origine rominica. Grecii se extind si mai mult, cuprinzind ulterior si Constantinopolul, care desi era capitala Imperiului Roman Dacic, desi fondat de tracul Constantin in Tracia, a ajuns a fi asociat cu … Grecia ! Prin urmare, numele actual de “Grecia” mascheaza o straveche si mareata cultura ariana-carpatina dezvoltata pe insulele Egeene. Apelativul “grec” trebuie demascat si inlaturat deoarece deformeaza realitatea.
Intorcindu-ne la Troia, gasim informatia [EB] “Citadela, de 200 pe 140 de metri, continea case marete … Toate erau separate si inconjurate de spatii verzi. Multe dintre ele erau de tipul megaron, altele urmeaza alte planuri… “. Am discutat anterior de casa de tipul megaron care este de origine balcanica si care este prima constructie din Troia I. Acum sintem la stratul Troia VI dar majoritatea caselor sint tot balcanice, de tipul megaron. Cum se impaca natura “indo-europeana” a noilor veniti de la 1900 i.e.n. cu faptul ca veneau dinspre Balcani si cu faptul ca construiau case balcanice de tipul megaron? Noii veniti nu erau decit arienii carpatini.
[EB,TROY] : “Grupul estic (arienii din Troia) dupa asezarea in oras s-au agatat de Troia pentru multe secole pina pe la 1200 i.e.n.”. Noii veniti in Troia la 1900 i.e.n. sint din grupul care intra in Grecia sub regele Elen si stau la Troia pina pe la 1200 i.e.n. cind are loc razboiul troian, deci poporul Troiei, la vremea razboiului, era de acelasi neam cu Elenii care au patruns in Grecia la 1900 i.e.n. Insistam pe aceasta relatie de rudenie pentru ca avem noi dovezi lingvistice despre neamul troienilor, care-i leaga de neamul lui Elen si urmasii lui Ionieni.
Grecii ataca Troia, care rezista 10 ani cu ajutor tracic, numele Troia provine din limba romina, pe troieni ii cheama Priam, Pandaros, Sarpedos, etc., toata zona Troad este plina de cetati cu nume rominesti de Caria, Frigia, etc., zeii vedici, incepind cu Zeus insusi, sau Diaus Pitar, sint de partea troienilor, etc. Toata Asia Mica, inclusiv Troia, era stravechi rominica la data razboiului troian, au o istorie a provenientei lor balcanice, au o cultura specific ariana-carpatina. Prin urmare, poporul care a cucerit toata zona Grecia la 1900 i.e.n., inrudit cu troienii, este tot poporul arian-rominic descris aici.
Cum a ajuns [BRITANICA] la concluzia ca poporul lui Elen, Ion si Doru ar fi fost “greci continentali”? Cum a esuat [BRITANICA] in asocierea acestor popoare cu valul arian al marii expansiuni care a cucerit lumea?
Urmele rominitatii antice arheologice si lingvistice se intind de la Atlantic la India peste doua continente, dar [EB] ignora complet zona Egeana, oceanul cultural rominic in care s-au asezat grecii, desi singurii lor vecini de 4000 de ani incoace au fost doar popoarele rominice. Daca grecii au scris despre Troia nu inseamna ca troienii erau greci, iar daca au scris despre legendele Olimpului nu inseamna ca acestea au fost creatii grecesti !
In concluzie, dupa 2000 i.e.n. apare un nou val uman dinspre zona Dunareana care patrunde in Grecia si la Troia, val identificat de noi ca fiind inceputul marii expansiuni ariene care va cuprinde lumea pina in India in urmatoarea jumatate de mileniu. Ramura din Grecia poarta nume rominesti, iar ramura din Troia vor fi atestati avind tot nume rominesti. Acest val arian nu este primul care se revarsa, Troia fiind deja fondata de 1000 de ani, tot de catre poporul Dunarean. Asia Mica nu este punctul final al expansiunii estice ariene care va trece in continuare peste Mesopotamia si Iran pina in India.

9.3. Arienii si Iranul
Numele Iranului este la ora actuala folosit interschimbabil cu numele de Persia. Zona este traditional cunoscuta drept Persia, dar in 1935 guvernul Persiei a cerut oficial tuturor guvernelor lumii sa ii se adreseze cu numele de Iran, ca sa sublinieze pe originea lor ariana. Numele “Iran” este doar anagramarea numelui arian, trecind prin stravechiul “Eran”.
Intre timp s-a intimplat cel de-al doilea razboi mondial pornit din Germania fascista, care pe plan ideologic a incercat sa se identifice si ei cu arienii, neavind de fapt nici un fel de fundament istoric, arheologic sau lingvistic, doar o simpla pretentie ideologica gratuita. Germanii nu sint nici un pic mai arieni decit sa zicem rusii, amindoua familiile Teutonice si slave primind anumite influente ariene prin expansiunea poporului arian-carpatin, inainte si dupa 2000 i.e.n. Cit de arian este un popor care spune “apa” drept “water” si “suta” drept “hundert”, care sint elemente de baza ale limbii? Anumite influente ariene exista totusi, cum ar fi “muter” pentru “matar” si “fater” pentru “pitar”, dar este o cale lunga de la originea ariana-rominica.
Din aceasta cauza politica si probabil sub presiunea unor cercuri obscure, Iranul anunta in 1949 ca nu mai insista pe numele exclusiv de Iran, dar numele a rams in folosinta de atunci incoace. Pe plan intern, iranienii sint totusi deosebit de mindri de originea si limba lor ariana-carpatina, pe care o duc de multe ori pina la extrem. Pe plan rasial, iranienii sint foarte apropiati de romini, fiind de multe ori imposibil de facut distinctia dintre un iranian si un european meridional.
Iranienii sint doar o parte a popoarelor din Persia, care-si spun “Farsi”, restul fiind armenieni, Arabi, turci Curzi, Evrei din vremea sclaviei Babiloniene, etc.
Pe plan istoric, Persia este numele zonei sudice a Iranului de astazi, invecinata la vest cu faimoasa Sumerie, in zona gurilor Tigrului si Eufratului. Tot pe plan istoric, cei care vor da numele de Iran acestei zone vin din nordul Iranului, zona care leaga Tracia de nordul Indiei, calea de expansiune estica a poporului arian. Acest popor nordic arian-carpatin, va domina toata zona Iranului de azi, va cuceri apoi Sumeria si Babilonul insusi, stabilind o dinastie ariana-carpatina pentru 500 de ani, va crea mai tirziu marele Imperiu Persan a lui Darius arianul, care va fi la rindul lui cucerit de un alt mare imperiu rominic, cel al Macedonului. Vedem cum de la 1700 i.e.n. si pina azi istoria intregii zone dintre Tracia si India va fi marcata de catre poporul Carpato-Dunarean extins la scara celor doua continente.
Sa trecem in revista dovezile arheologice ramase in urma arienilor. [EB,IRAN] : “Numele Iran … din intentia Şahului de a sublinia caracterul indo-european al locuitorilor al caror stramosi au intrat in Iran din stepele Asiei centrale dupa 2000 i.e.n”. [BRITANICA] nu se dezminte nici acum in dezinformarea sistematica pe care o raspindeste in lume.
In primul rind [BRITANICA] se refera la numele “Iran” care ar veni de la stramosii “indo-iranieni”, doar manifestare a limbii de lemn britanice, asa de bine descrisa de George Orwell in cartea “1984″. Cum vine “Iran” de la “indo-iranieni”? Ce fel de alchimie lingvistica fantezista avem aici? Pur si simplu [BRITANICA] se fereste ca dracul de tamiie sa scrie pe hirtie numele “arian”, din motive politice si ideologice. Este atitudinea specifica strutului, care daca-si ascunde capul sub nisip, face pericolul sa dispara din moment ce nu-l mai vede. Numele de “arian” a fost abuzat, deci nu-l mai pronuntam in vecii vecilor si situatia este sub control ! Cenzurarea istoriei de catre [BRITANICA] nu se opreste aici, cuvintul “arian” lipsind pur si simplu din volumul de index ! Nu va aminteste aceasta atitudine de raposatul comunism de la noi?
Afirmatia de mai sus trebuie citita printre rinduri, cam cum se citea cotidianul Scinteia, de genul “. de a sublinia caracterul arian al locuitorilor. “. In continuare ii face sa vina din stepele Asiei Centrale (!?) care este mai mult decit fantezist, de-a dreptul hilar. Aceste informatii care dezinformeaza sint deja raspindite in lume in milioane de exmplare.
Ce retinem pina aici este ca stramosii iranienilor, pe care acestia ii reclama ca fiind arienii, sosesc in Iran dupa 2000 i.e.n. Sa vedem in continuare anumite dovezi arheologice si nu pareri politice din [BRITANICA]. [EB,IRAN] : “Devreme in mileniul doi, inlocuirea ceramicii pictata in rosu cu o ceramica de tip nou, este conectata de anumite autoritati cu sosirea arienilor care s-au impus drept clasa conducatoare in triburile Kassite”. Triburile Kassite, dominate de arieni, vor cuceri mai tirziu Babilonul din Sumeria : “In 1742 i.e.n. apare prima referire la atacul Kassitilor asupra Babilonului, Kasiti ai caror conducatori arieni trebuie sa fi sosit mai inainte”. Din moment ce arienii devin conducatorii acestor triburi, are sens sa presupunem ca erau popoare de acelasi neam cu arienii, eventual tot de provenienta Dunareana. Numele lor poate fi de asemenea conectat cu radacina “casa” din limba romina.
“Ca urmare (venirea arienilor) ceramica, metalele si iconografia vestului Iranului demonstreaza conexiuni cu civilizatiile nord Sumeriene numite Amorite si Hurriane”. Nordul Mesopotamiei este invecinat la vest cu Asia Mica, zonele Troia, Lidia, Caria, etc. deja de origine traca de peste 1000 de ani. Din moment ce arheologia ariana din Iran demonstreaza conexiuni vestice, inseamna ca sosirea lor s-a facut pe filiera vestica, dinspre nordul Mesopotamiei si Asia Mica. Observati ca nomenclatura culturilor de care se leaga arienii iranieni sint tot de origine rominica, cum ar fi Amoritii, cu radacina “amor”, ceea ce marcheaza o trena care leaga Iranul de spatiul Carpato-Dunarean.
Ce mai stim despre triburile Kassite peste care stapineau arienii? [EB,PERSIA] : “Numele regilor Kassiti sint compuse cu numele zeilor arieni, de exemplu Maruttash si zeul soare Shuriash, care pot fi comparati cu zeii vedici Marut si Suria”. Doamne ajuta, ii avem pe zeii nostri arieni prezenti in nordul Iranului. In [BRITANICA] se considera ca doar conducatorii erau arieni, dar eu ma indoiesc ca un arian putea domni peste un trib cu care nu avea nici un fel de conotatie lingvistica sau culturala. Arienii erau probabil doar un nou val carpatin, peste anumite popoare tot de origine Carpato-Dunareana.
Numele ariene ale regilor Kassiti demonstreaza ca “. popoare ariene au patruns in Iran . intr-o migratie care facea parte dintr-o miscare masiva a indo-europenilor in Asia”. Mai sus [BRITANICA] foloseste tot termenul indo-european pentru arian, ceea ce este complet lipsit de sens la 2000 i.e.n. cind acesti arieni nu ajunsesera inca in India ! Cum te poti referi drept indo-european la un popor care porneste din Europa, ajunge in Iran si mai are doua secole pina in India? Este tot limba de lemn in actiune, combinata cu o politizare intentionata a istoriei. Este pentru prima data ca ma intilnesc in [BRITANICA] cu recunoasterea deschisa a originii europene a acestui val masiv arian.
Nu va lasati inselati de termenul generic de “european” care este inselator, folosit de [BRITANICA] doar ca sa ascunda originea Carpato-Dunareana a acestora. Chiar daca spune “Europeni”, noi stim deja ca acestia nu erau nici englezi, nici germani si nici greci, doar carpatini de-ai nostri. Europa dintre Atlantic si Marea Neagra era deja locuita doar de popoare de origine Carpato-Dunareana. Popoarele Teutonice si slave vor cobori din nordul Europei doar 2000 de ani mai tirziu. [BRITANICA] ar putea si aici sa renunte la termeni generici de “Europeni”, deoarece valul arian era omogen lingvistic si cultural, deci nu erau mai multe popoare implicate. Daca zona Dunareana nu a produs marele popor arian, care alta zona “europeana” putea sa o fi facut?
“Pe la inceputul mileniului doi, Hititii si alte popoare inrudite apar in Asia Mica”". Singurul loc de unde puteau apare Hititii in Asia Mica este Tracia, deoarece Asia Mica este marginita de Marea Egee si Marea Neagra deci alta zona de acces nu exista.
“Anumiti autori sustin ca triburi ariene cunoscute drept medes si persani au ocupat zonele inalte din nordul Iranului pe la inceputul mileniului doi”. Acesta ar fi consecvent cu miscarile umane anterioare. Amintiti-va ca Troia este fondata de catre traci pe la 2900 i.e.n., apoi un nou val arian-trac apare pe la 1900 i.e.n. Nu exista nici un motiv in lume sa credem ca acesti traci s-au oprit in Asia Mica si nu au patruns in nordul Mesopotamiei si Iranului in cei 1000 de ani care separa cele doua valuri. Noi sustinem ca si India a fost atinsa de catre popoare Dunarene mult inainte de marele val arian. Pentru detalii vezi capitolul inchinat Indiei.
“In jur de 1600 i.e.n. un alt grup care se ruga la zeii arieni Mitra, Varuna, Indra si Nasatias au preluat conducerea peste popoarele Hurrian din nordul Mesopotamiei”. Observam cum valuri peste valuri de arieni-carpatini vin dinspre Tracia peste Mesopotamia catre Iran, de-a lungul mai multor secole.
“In inscriptiile istorice Darius I-ii al Persiei se numea pe sine insusi Ariya de sorginte ariana. Tot din termenul Ariya este derivat numele stravechi de Eran si apoi Iran”. Nu putem sa nu-l credem pe Darius ca se tragea din arienii-Dunareni, mai ales ca si numele “Darius” provine tot din limba romina, radacina “dar” sau “a darui”, cu sensul de “Darius, Cel Daruit”. Dinastia lui Darius va crea marele Imperiu Persan, intins din India pina in Tracia si Dacia, la gurile Dunarii in Dobrogea, pe care-l consider aici primul imperiu rominic al lumii. Va fi urmat de al doilea imperiu rominic al lumii, cel al Macedonului. Acesta va fi urmat de al treilea imperiu rominic al lumii, cel latin.
In succesiunea de pina acum, avem inregistrate urmatoarele miscari umane dinspre Europa catre toate zarile lumii : valul care patrunde la sud catre Grecia pe la 2500 i.e.n; valul care patrunde la sud tot catre Grecia dupa 2000 i.e.n; valul care patrunde in Asia Mica la Troia dupa 2000 i.e.n; valul care patrunde in nordul Iranului pe la 1700 i.e.n. Toate aceste miscari ariene au loc dinspre sud-estul Europei, spatiul Carpato-Dunarean.

9.4. Arienii si India
Datorita geografiei sale, India se numeste subcontinentul indian si este leaganul a nenumarate civilizatii si culturi. Tot din determinismul sau geografic, India a actionat ca o fundatura continentala unde accesul s-a facut numai prin zona de nord-vest dinspre Europa si prin zona de nord-est dinspre
Asia, sudul Indiei fiind cea mai traditionala si conservatoare zona din punct de vedere rasial si lingvistic.
India este locuita in ziua de azi de mai multe grupe rasiale umane : grupul Europoid de provenienta Carpato-Dunareana situat mai ales in nord-vestul Indiei la frontiera cu Iranul de unde au si venit; grupul Mongoloid de provenienta central Asiatica; grupul Negroid care poate explica pigmentatia absolut neagra a unei mari mase de oameni, desi caracteristici pur Negroide pot fi gasite doar pe niste insule in jurul Indiei; grupul Vedoid numit dupa tribul Veddas din Ceilon, care constituie cel mai vechi grup din India si care este indianul tipic, care aminteste la infatisare de Aborigenii Australiei : culoarea absolut neagra, nasul foarte larg, pometii obrajilor proeminenti, parul relativ ondulat, etc.
Subliniem pe aceste compozitii rasiale contemporane deoarece aceasta structura rasiala dovedeste legaturile dintre spatiul Carpato-Dunarean si India cu mult inainte de marea expansiune ariana.
[EB,INDIA] : “Ramasite craniene gasite in orasele civilizatiei Indusului in jur de 2500 i.e.n. demonstreaza un amestec rasial comparabil cu cel contemporan”. Aceasta inseamna ca Omul European isi facuse deja intrarea in India inainte de mileniu trei inaintea erei noastre. “. pe linga cranii tipic Vedoide s-au gasit nenumarate cranii de forma alungita specifice raselor Mediteraneene”. Acest tip european, desi in parte amestecat cu populatia locala, este predominant in ziua de azi in nordul Indiei, mai ales zona Pakistan. “Pe linga tipul Mediteranean se mai gaseste in zonele . si tipul de european solid, cu capul larg, specific zonei Alpine europene”. In afirmatiile de mai sus, se intelege prin “tipul Mediteranean” populatia din sud estul Europei, Macedonia, Tracia, Asia Mica, iar tipul Alpin este de fapt omul din Panonia si Banat de pe Dunarea de mijloc.
Din punct de vedere demografic, nici unde in lume un anumit popor nu a aparut de la munte ci de pe o apa curgatoare, de obicei una majora la scara continentului, care poate sustine viata. Muntele, in cazul nostru Alpii, este un loc ocupat de o populatie venita de la ses si niciodata invers. Muntele poate fi colonizat dar nu poate fi izvorul unui popor care sa se extinda pina in India. Din punct de vedere al originii si istoriei Europei, populatia Alpina nu este decit Dunareana din toate punctele de vedere, din zona Panonia si Banat cu care se invecineaza.
Din punct de vedere lingvistic, India este un conglomerat de limbi care nu au nimic de a face unele cu altele, cum ar fi limbile ariene-rominice vorbite mai ales de populatiile deschise la culoare si care se subdivid in grupe, limbile indiene, limbile mongolo-tibetane mai ales in nordul Indiei, limbile Dravidiene vorbite mai ales in sudul Indiei. Limba oficiala este hindu dar nu este inteleasa de catre toate grupurile rasiale si lingvistice. La ora actuala, limba hindu este extinsa fortat, sa cuprinda limba sanscrita, care este dezvoltarea indiana a limbii ariene de acum aproape 4000 de ani.
Legaturi intre cele trei continente par a fi existat din zorii civilizatiei umane pe Tera : “Epoca de Piatra timpurie din India este reprezentata de o industrie a securilor de mina care seamana strins cu cele din Europa, vestul Asiei si Africa”. Europa nu poarta urme evidente de singe African si Asian, dar India si nordul Africii poarta puternice urme de singe european, deci putem deduce ca in principal poporul european s-a raspindit traditional in toate colturile lumii, fara a nega posibilitatea contactelor inverse. Daca poporul european s-a raspindit in vechime in lume, zona de plecare nu poate fi decit sud-estul continentului, Tracia si Marea Egee. Cu titlul de scenariu posibil, primul mare val european asupra lumii trebuie sa fi inceput dupa scufundarea Atlantidei in zona Egeana, localizata in timp undeva in ultimii 10.000 de ani de istorie.
Pe la 1700 i.e.n. poporul arian a ajuns si s-a stabilit in nordul Mesopotamiei si Iran. De aici din Iran poporul arian s-a extins mai departe catre India, in mai multe valuri. Obiecte de bronz au fost gasite ocazional in straturi urmind Harappa, dar acestea demonstreaza doar legaturi sporadice cu Europa. [EB,INDIA] : “Ceva comparabil cu Epoca Bronzului din Orientul Mijlociu si Iran a fost asociata in India cu aparitia triburilor vorbind limba indo-europeana”. Din nou aceleasi absurditati ideologico-politice britanice, de genul termenul indo-european pentru ceva ce tocmai soseste in India ! Din paragraful de mai sus deducem ca Epoca Bronzului este adusa in India de catre poporul arian, venind dinspre Iran dupa 1700 i.e.n.
Acest val arian nu este primul si nici ultimul care soseste in India. “Secolele care urmeaza dupa 1700 i.e.n. trebuie sa fi fost martore mai multor astfel de valuri (ariene)”. Putem aprecia ca in jur de 1500 i.e.n. arienii erau deja numerosi in India, iar cultura carpatina-vedica incepuse sa prinda radacini si sa se extinda. Alti autori considera ca imnurile din Rig Veda s-au stabilit in India intre 1400-1200 i.e.n. Eu cred ca este doar o chestiune de bun simt sa consideram intrarea culturii vedice in India in mod treptat, incepind cu primele valuri mai substantiale de arieni-carpatini de dinainte de 2000 i.e.n., continuind pe parcursul mileniului al doilea pe masura sosirii de noi valuri ariene.
“Pe la sfirsitul mileniului doi o alta intruziune (ariana) este atestata in Sind unde noul tip de ceramica grie marcheaza o intrerupere in ceramica anterioara”. Aceasta ne dovedeste ca sosirea arienilor in India s-a facut treptat intr-o perioada de timp de aproape 1000 de ani, pe masura plecarii din spatiul Carpato-Dunarean. “Ceramica acestora si asezarile lor sint stramosii directi ai celor din Perioada Istorica Timpurie cind asezarile ariene se raspindesc catre est pe Gange in jos catre regiunile Bihar si Bengal”. Observati ca vestul Indiei nu este etapa finala a arienilor, care-si continua raspindirea catre est pina in sudul Chinei in secolele care urmeaza. Este in afara de orice indoiala ca anumite ramuri ariene au patruns adinc in China. Observati de asemenea originea arienilor care vor denumi noile locuri in care se aseaza Bihar, care este Bihorul nostru stravechi, anagramarea numelui zeului Briha. Prezenta numelui “Bihor” si in România si in India, ne facem sa credem ca este forma originala din care zeul arian “Briha” este derivat prin anagramare.
Bihor nu este singurul nume rominesc din India contemporana. Se gasesc in India mii de locuri cu numele de Bihor, Somes, Deva, Agnita, etc. Se pare ca India, mai ales valea Indusului si a Gangelui, a fost un loc deosebit de primitor si propice pentru poporul arian-carpatin care a prosperat si a creat o cultura mareata, adinc inradacinata in cultura vedica carpatina.
Legaturile dintre Europa si India nu se opresc aici. Cu timpul, Epoca Fierului pornita de pe cursul Dunarii isi face intrarea si in India, desi destul de tirziu, pe la sfirsitul erei trecute. Aceasta demonstreaza continuarea cel putin al contactului dintre spatiul Carpato-Dunarean si India, iar prin aceasta cu toate zonele intermediare din Asia Mica, Mesopotamia si Iran.
Sintem inainte de 2000 i.e.n. cind gasim in India de nord [EB,INDIA] : “Vasele de ceramica erau bine dezvoltate dar roata olarului nu era folosita”. Amintiti-va de valul uman dinspre Macedonia care ajunge la insulele grecesti dupa 2500 i.e.n. si care au adus cu ei roata olarului si au introdus calul. Mai amintiti-va de aparitia calului si a rotii olarului la Troia pe la 1900 i.e.n. Aceste inovatii tehnologice vor ajunge pina in India mai devreme sau mai tirziu. “In jur de 1500 i.e.n. (India) un nou val a adus o ceramica noua adesea facutape roata olarului”. In India este prima mentionare a unei ceramici de tip nou care necesita roata olarului. Aceasta minunata inovatie tehnologica carpatina a luat citeva secole sa ajunga la Troia si a luat iar secole sa ajunga in India. Ajungerea rotii olarului din spatiul Carpato-Dunarean la India a durat aproape 1000 de ani ! Se pare ca vestile nu circulau prea repede la 2000 i.e.n. …
Aparitia rotii olarului in India s-a facut odata cu intrarea poporului arian in India. Putem folosi aparitia rotii olarului peste tot de-a lungul traseului arienilor ca un fel de fir calauzitor al prezentei lor.

9.5. Rominizarea lumii antice
Istoria lumii a pastrat dovezi arheologice, culturale si lingvistice impresionante despre o expansiune umana mareata inceputa in Europa in jur de 1900 i.e.n. si care va schimba fata lumii in toate aspectele ei, pina in zilele noastre.
In succesiunea de pina acum, avem inregistrate urmatoarele miscari ale poporului arian-carpatin dinspre Europa catre toate zarile lumii : valul care patrunde la sud catre Grecia pe la 2500 i.e.n; valul care patrunde la sud tot catre Grecia pe la 1900 i.e.n; valul care patrunde in Asia Mica la Troia dupa 2000 i.e.n; valul care patrunde in nordul Iranului pe la 1700 i.e.n; valul care patrunde in India in jur de 1500 i.e.n. Toate aceste miscari ariene au loc dinspre sud-estul Europei, spatiul Carpato-Dunarean.
Exista un decalaj de 500 de ani intre plecarea din spatiul Carpato-Dunarean si sosirea in India dar expansiunea dureaza aproape 1000 de ani.
Poporul arian care se raspindeste in lume, duce cultura si tehnologie in toate colturile lumii, cum ar fi cunostiinte avansate de agricultura si pastorit, calul domesticit, carul, roata olarului, tehnologia metalurgica intre cupru si fier, sistemul de numeratie zecimal, cunostiinte de astronomie, mareata cultura vedica.
Acest popor se numeste pe sine insusi in romineste, spunindu-si arian, este condus de regi purtind nume rominesti de Elen, Ion, Codru, Doru, Priam, Darius, etc., fondeaza asezari cu nume rominesti pina in India, raspindeste cultura care poarta numele rominesc de Veda, se roaga la zei care poarta nume rominesti de Pitar, Apa, Agni, etc., vorbeste o limba atunci straveche care contine “apa”, “suta”, “nas”, “pitar”, etc., este de o gindire si simtire pastorala, picteaza cu Spirala Dacica, etc.
Poporul arian care se raspindeste in toata lumea este prin limba, cultura si simtire esenta rominismului antic, fiind la el acasa in România de azi chiar dupa 4000 de istorie dovedita, dar evident mult mai veche.
Prin raspindirea in Europa, care dureaza mai multe mii de ani, limbile europene sint cimentate intre ele prin limba rominica a poporului arian. Prin raspindirea in lume se nasc multe alte limbi inrudite cu limba ariana-rominica pina in India, formind marea familie a limbilor Euro-Asiane de astazi. Toata cultura antica dintre spatiul Carpato-Dunarean si India, Sumeria si Iranul, este legata de poporul arian. Exista vreo explicatie pentru marea expansiune ariana, dincolo de evidenta inteligenta sclipitoare a poporului arian-carpatin?
Acum peste 5000 de ani s-au facut in spatiul Carpato-Dunarean cele mai mari descoperiri din istoria umanitatii : domesticarea calului, urmata de inventarea rotii pline si a rotii spitate care a condus imediat la inventarea carului, iar putin timp mai tirziu inventarea rotii olarului.
Pentru prima data in istorie, omul carpatin a avut libertate de miscare putind calari, pentru prima data in istorie a putut cara mai mult decit poti duce in spate, pentru prima data in istorie a putut produce mai mult decit avea nevoie imediata. Calul, roata, carul si roata olarului, toate inventate de catre poporul arian-carpatin, au stat la baza primei revolutii tehnologice din istoria omenirii. Efectul imediat al acestei revolutii a fost o crestere a bunastarii materiale nemaivazute vreodata pe Tera, iar pe parcursul mai multor generatii a fost o explozie demografica fara precedent : omul arian-carpatin a materializat mitul umplerii pamintului.
In aceste conditii, viata in spatiul carpatin a inflorit pe toate planurile, material, stiintific, cultural, religios si politic. Acum au aparut versurile minunate, cunoscute mai tirziu drept Riga Vede, intreaga filozofie vedica, cunostiintele de astronomie si matematica. Poporul arian-carpatin inventeaza sistemul de numeratie zecimal care va ramine in istoria umanitatii ca una dintre cele mai mari descoperiri vreodata. Cuvintul care separa cele doua grupe de limbi Euro-Asiene la nivel global este magicul “sata” care inseamna “suta” si care supravietuieste in aceasta forma doar in limba romina. Societatea ariana trebuie sa fi avut un sistem de educatie, unde cunostiintele se transmiteau de la o generatie la alta fiind continuu imbogatite.
Pe plan tehnologic, una dintre primele aplicatii ale noilor inventii a fost fara indoiala carul de lupta care pe teren militar nu poate fi comparat decit cu inventarea tancului modern. Amindoua aceste cuvinte rominesti, “carul” si “lupta” sint stravechi, fiind inregistrate in limba vedica, cu acelasi sens. Aceste cuvinte au fost create in spatiul carpatin ca sa descrie noile descoperiri umane si sint inca la ele acasa in România de azi.
Cu asemenea mijloace tehnologice la indemina si cu cresterea demografica nemaivazuta a poporului arian-carpatin, epoca marii expansiuni ariene bate la usa. Iata cum acest popor arian-carpatin, desi sedentar dintotdeauna, incepe o miscare de colonizare a lumii, nu prim miscarea nucleului sau carpatin ci prin expasiunea naturala divergenta, catre toate directiile geografice, spre vest pina la Atlantic, spre sud pina la Mediterana, spre nord pina la Marea Baltica si Scandinavia, spre est pina la India.
Marea expansiune ariana de la 1900 i.e.n. este doar primul val rominic major revarsat asupra lumii in mod pasnic. Rominismul lumii este intarit dupa 400 i.e.n. prin primul imperiu rominic al lumii format de Darius-arianul al Persiei, urmasul arienilor-carpatini din Iran. Rominismul lumii este apoi intarit din nou inainte de 300 i.e.n. prin al doilea imperiu rominic al lumii format de Alexandru cel Mare, urmasul arienilor-carpatini din Macedonia. Rominismul lumii mai este intarit inca o data dupa 100 i.e.n. prin al treilea imperiu rominic al lumii format de latini, urmasii arienilor-carpatini de la Troia

Petre Morar - Noi nu suntem latini

Dacia poarta un nume sfint, cel al Zeului Dacia, care se trage din capul incoronat al zeilor vedici, marele Diaus Pitar insusi. Noi rominii avem o pozitie unica in mareata cultura Veda, deoarece Dacia este unica tara din lume care poarta un nume sfint arian-vedic, asa cum ne-am si astepta de la originea maretului popor arian antic. Prin urmare, Dacia este pamint sfint arian in care noi rominii am fost saditi de catre zeii vedici insisi.
Poporul arian a fost cel mai maret popor antic, raspindit in toata lumea, intre Irlanda si India, pe jumatate din Tera. La ora actuala se considera ca poporul arian original a disparut cu totul, traind numai prin cei pe care i-a cucerit demografic, lingvistic si cultural, sub numele generic de Euro-Asia. Cum se poate ca cel mai mare popor al tuturor timpurilor sa nu fi lasat nimic in urma sa, un loc de origine, un neam care sa-i poarte genele si o limba care sa-i poarte vorbele, cind alte neamuri mici si neinsemnate sint inca in viata?
Scenariul de mai sus, desi este absurd, nu este singurul din Europa. Herodot se refera la poporul Daciei de la 500 i.e.n. ca “cel mai numeros popor din lume dupa indieni”. Prin urmare, arienii care s-au raspindit in lume intre 2000-1000 i.e.n., nu mai existau 500 de ani mai tirziu, din moment ce poporul major sint dacii ! Cum au putut arienii sa se dezintegreze in neant intre 1000 i.e.n. si 500 i.e.n.? Cum au putut dacii sa devina “cel mai numeros popor din lume” pe la 500 i.e.n. cind ei nu existau la 1000 i.e.n.? Absurditatile continua, deoarece dacii, “cel mai numeros popor din lume” la 500 i.e.n. vor dispare de pe fata pamintului in 150 de ani de administrare romana a Daciei ! Credeti ca absurditatile s-au terminat? Nu inca, deoarece rominii vor apare din neant, dupa mileniul migratiilor, cu o limba deja formata, de o structura pur “latina” si asemanatoare cu limba spaniola de la capatul opus al Europei !
Arienii, cel mai mare popor antic, se raspindesc in toata lumea intre 2000¬1000 i.e.n. dar sint “disparuti” la 500 i.e.n. Dacii “apar” din neant pe la 500 i.e.n. ca cel mai mare popor european, inca cel mai mare la 100 e.n. dar “dispar” si ei de pe fata pamintului pina pe la 300 e.n. Rominii “apar” din neant, ca fiind autohtonii din tot sud-estul Europei la venirea migratorilor.
Scenariul de mai sus nu este o inventie absurda a mea, ci sint fapte in general acceptate la ora actuala, fiind chiar teoretizate la Institulul de Lingvistica si publicate in DEX. Noi ne propunem aici sa culegem informatii istorice care sa ne permita sa scoatem in evidenta aceste absurditati si sa facem cunoscute faptele reale care au determinat destinul arienilor carpatini si a dacilor, precum si devenirea poporului si limbii romine.
Dacia este pamintul rominesc strabun, radacina adinca in istorie, mai adinca decit al oricarui alt neam european. Este pamint de legenda, de trecut glorios, un izvor uman, cultural si lingvistic pentru intreaga omenire. Fata lumii de astazi asa cum o stim noi a izvorit si si-a luat seva pentru milenii din Dacia. Sper sa reusim sa fim la inaltimea stramosilor nostri arieni, noi cei de acum si cei care vin dupa noi.

8.1. Dacia, cea mai mare putere europeana
In acest capitol vom aduce marturii documentare despre Dacia straveche, prin prisma altor neamuri europene care au cunoscut si scris despre Dacia si locuitorii sai. Imaginea care se desprinde despre Dacia este de mare putere europeana de acum 2000 de ani.
Puterea Daciei atinge apogeul sub mina unificatoare a lui Burebista pe la 50 i.e.n. Dacia este singura putere europeana care are un pod de piatra peste Dunare, ca dovada a marii sale puteri economice. Acesta putere economica este dublata de puterea politica si militara, pe care Imperiul Roman a simtit-o nu numai o singura data. Dacia este ultima tara cucerita de Imperiul Roman in Europa, cucerire care a avut loc dupa aproape 200 de ani de confruntare continua, in care Imperiul Roman a suferi infringeri dezastruoase si repetate.
Cucerirea Daciei a fost posibila numai dupa ridicarea Romei la scara de putere mondiala, bazata pe resursele nelimitate ale imperiului in materie de tehnica de lupta si resurse umane. Cucerirea Daciei a fost un eveniment major pentru imperiul Roman ajuns la culmea puterii sale militare si economice. Chiar si asa, cucerirea Daciei a fost mentinuta o perioada istorica deosebit de scurta, de la 107 la 270, care subliniaza inca o data marea putere a Daciei.

8.2. Originea numelui Daciei
Cunostiintele scrise despre Dacia ne provin prin cultura egeana si latini. [EB:DACIA] : “Dacia, numele antic roman dat zonei in care avem România moderna …”. In [BRITANICA] se considera ca “Dacia” era numele roman al zonei Carpato-Dunarene, dar avem dovezi ca numele “Dacia” este de fapt mult mai vechi. Dacia nu este numele roman al zonei Carpato-Dunarene asa cum se sustine aici, ci este numele stravechi arian-vedic al patriei poporului arian-carpatin.
Numele Dacia nu vine de la romani ci este numele arian-vedic al zeului zeilor, Dacia insusi, cap incoronat al Panteonului vedic. In vechime, Dacia a fost zeul creator, ulterior posibil sa fi fost chiar zeul solar. Numele Dacia este un nume Sfint, inca cinstit de milioane de credinciosi hindu, care-i spun pe numele indian de Dacsa sau Daksha.
Desi cunostiintele noastre scrise despre Dacia ne vin prin Imperiul Roman, nu inseamna ca romanii au si denumit Dacia, ci doar i-au scris numele pe hartile lor. Potrivit DEX-ului numele “Dac” provine din latinescul “Dacus” iar adjectivul “dacic” provine din latinescul “dacicus”. DEX-ul ar putea face si aici un gest patriotic de a renunta la originea romana a numelui Dacia si sa admita ca numele Daciei in sine este dac ! Romanii nu au pornit la botezarea lumii intregi ci doar au scris pe hartile lor numele intilnite in lumea reala.
Dacia si numele ei sint mult mai vechi decit ajungerea arienilor in India pe la 1500 i.e.n. In indepartata Indie, unde credinta vedica a capatat radacini adinci, numele maritului Dacia a fost alterat peste milenii devenind Dacsa. Nu putem astepta de la poporul indian sa transmita pe cale orala numele lui Dacia neschimbat pentru aproape doua mii de ani, deci forma indiana de Dacsa nu ne surprinde de fel. Dacsa nu este de asemenea o pronuntare specific carpatina ci specific indiana. Marturie vie despre numele zeului zeilor este Dacia Mare a inceputului de era.
Cine analizeaza Panteonul vedic facut nemuritor prin biblia Veda descopera ca relatiile complicate dintre zeii vedici, incepind cu Dacia insusi, continuind cu Indra si trecind prin toti ceilalti, Mitra, Varuna, Suria, etc. nu sint decit legende rominice stravechi despre personaje umane care in vechime au avut probabil o existente reala. Facem acum o afirmatie inedita si anume ca Dacia a fost un rege real al tarii numita mai tirziu Dacia. Dacia a fost un rege real si maret, care a devenit stapinul Panteonului vedic, ajuns zeificat in cultura vedica.
Spatiul Carpato-Dunarean este pamintul ales al lui Dacia insusi, iar poporul arian-carpatin este poporul ales al zeilor arieni. Dacia a fost cel mai maret rege pamintean pe care spatiul Carpato-Dunarean l-a cunoscut vreodata, ajuns apoi un rege ceresc, imortalizat si zeificat prin biblia vedica. Daca ne referim la inceputul inceputului, Maritul Dacia, care si-a ales spatiul Carpato-Dunarean drept propria lui casa, trebuie sa fi provenit din sinul poporului Pelasg care a parasit Atlantida in urma catastrofalei scufundari a bazinului Egeean. Dacia Mare si prin ea intregul spatiu Carpato-Dunarean devine renasterea legendarei Atlantide.

8.3. Dacia antica
Gasim o referire la Dacia, in mod indirect, in istoria Greciei, la capitolul conflictului cu Persia. Dupa 800 i.e.n. Grecia incearca sa se extinda de pe insulele Egeene catre interiorul Europei. Aceasta expansiune este oprita de catre o alta expansiune, cea a Imperiului Persan.
[EB:GREECE] : “Situatia s-a schimbat cind Cyrus cel Mare a incorporat Lydia (Asia Mica, vecina Troiei) in Imperiul Persan pe la 546 i.e.n.”. Sa vedem cit de mare si tare a fost imperiul Persan : “… Succesorii lui au supus fiecare stat de la Valea Indus (vestul indiei) pina la Mediterana si Egiptul”. Uitati cum avem de a face cu un imperiu impunator, al carui capat este in India, care a cucerit Egiptul si acum bate la portile Europei prin cucerirea Anatoliei (Turcia de azi). “In 514-513 Darius I-ii a condus trupele Imperiului Persan peste Bosfor in Europa, a marasluit nord impotriva Scitilor de peste Dunare si s-a retras rusinat”. Iata cum marele Imperiu Persan, intins din India, peste Iran, pina in Egipt, se retrage “rusinat” din expeditia peste Dunare. Ne punem intrebarea despre potentialul uman de dincolo de Dunare.
Aici se vorbeste despre Sciti, care la ora respectiva controlau teritoriul de la nord de Marea Neagra dintre Bug si Don si chiar dincolo spre Volga. Acesti Sciti jefuiau frecvent teriitoriile persane dinspre Marea Caspica si Darius a incercat sa-i prinda in aceasta zona. Noi stim ca zona Dunareana de la varsare era teritoriul Getilor.
“Getii, popor stravechi de origine traca si inruditi de aproape cu dacii, ocupau amindoua malurile Dunarii de jos, iar la nord de Dunare se extindeau departe pina spre sudul Rusiei”. Getii ocupau unul dintre centrele initiale de raspindire a poporului arian, de mare insemnatate strategica, la gurile Dunarii in Marea Neagra. O asemenea pozitie de invidiat nu putea fi mentinuta numai de catre o populatie numeroasa.
“Getii sint prima data mentionati in istoria scrisa de catre Herodot, referindu-se la invazia Scitiei de catre Darius I-ii la 513 i.e.n.”. Deci, potrivit povestii lui Herodot, poporul cu care Darius vine in contact trecind Dunarea sint getii si nu Scitii pe care-i avea in vedere, cu centrul mult mai departe intre Bug si Don. Nu putem sa-i vedem pe Geti avind pozitie neutra in conflictul dintre Darius si Sciti, mai ales ca drumul spre Scitia trecea peste inima pamintului get. Sa vedem mai departe ce stim despre geti.
“Un secol mai tirziu, anumiti geti erau condusi de regele Sitalces, rege in Odrysae. Cind Odrysae a fost supusa de catre Filip (tatal Macedonului) in 342 i.e.n., getii s-au pus bine cu Filip si astfel fiica regelui get s-a casatorit cu Filip”. Sa remarcam aici ca regele Macedoniei, cind Macedonia devine putere europeana si se ridica catre apogeul puterii sale mondiale de sub Alexandru, se casatoreste in familia regala geta. Aceasta ne spune destul despre puterea Getilor si despre limba comuna pe care o vorbeau. Remarcati de asemenea ca
Alexandru, care va deveni Cel Mare, se naste din mama geta si tata macedonean. La aceasta m-am referit anterior cind am afirmat ca primul imperiu cu adevarat mondial, cel macedonean, a fost creat de catre neamul rominic.
Sa mai observam expresia “anumiti geti”, ceea ce inseamna ca nu toti getii erau sub regele Sitalces, deci getii erau si mai impresionanti decit ii descrie aceste rinduri. Nu stim de unde a izvorit pornirea Macedonului, dar dupa ce a luat puterea si i-a infrint pe Tribalii din Balcani, a trecut Dunarea si a incendiat capitala Getilor la 335 i.e.n. Nu putem banui decit posibile intrigi de epoca, eventual ajutor pe care l-au dat Tribalilor.
Putin mai tirziu, pe la 326 i.e.n. “…Zopyron, guvernatorul macedonean al Traciei a fost ucis intr-o expeditie impotriva Getilor”. La ora respectiva Macedonia era deja stapina lumii, din India, prin Egipt si toti Balcanii. Getii sint cei care nu numai ca rezista invaziei dar il doboara pe guvernatorul insusi, deci era o forta de invidiat. Parca puterea Getilor creste in continuare, pentru ca “la 292 i.e.n. Lysimachus a penetrat pina in cimpia Basarabeana dar a fost obligat sa se predea, dar regele Getilor numit Dromichete l-a lasat sa se intoarca in pace”. Aici nu putem decit sa ne imaginam ce s-a intimplat de fapt. Ceea ce este de necontestat este puterea Getilor care nu numai ca-l infring pe Lisimachus dar isi permit sa fie generosi cu un invadator. In spatele acestei generozitati trebuie sa fie o mare putere economica si militara, dublata eventual de o politica bine jucata sau poate relatii de familie care n-au ajuns pina la noi.
Aflam apoi despre Geti ca “…se inchinau lui Zalmoxe Zalmoxe a fost Mare Preot in Dacia si a produs o revolutie antica in gindire care va culmina cu inceputul Crestinismului. Getii si dacii au fost propovaduiti in nemurirea sufletului si viata dupa moarte, cu mult inaintea aparitiei miscarii Crestine din Palestina. De aceea, sustinem aici ca Crestinismul nu a aparut din neant ci bazat pe cultura vremii, initiata tot din spatiul carpatin. Zalmoxe s-a reintors din morti dupa trei ani, asa cum o va face mai tirziu Isus Cristos dupa trei zile, si a propovaduit mesajul vietii vesnice tuturor popoarelor dace.
Tracii raspindeau groaza pe cimpul de lupta pentru ca luptau cu pieptul dezgolit, sfidind moartea. Tracii nu dispretuiau viata ci credeau in nemurirea de dupa moarte. Ce popor si cultura mareata trebuie sa fi fost neamul rominesc sa creeze asemenea idei zguduitoare ! “Grecii erau profund impresionati de credinta Getilor in nemurirea sufletului, iar rationalistii greci din coloniile de pe malul Marii Negre l-au identificat pe Zalmoxe ca fiind un student de-al lui Pitagora”. Creed ca afirmatia de mai sus nu trebuie luata cuvint cu cuvint, dar legatura pe care grecii au facut-o intre Zalmoxe si Pitagora inseamna marea autoritate morala si intelectuala a lui Zalmoxe in lumea antica.
Coloniile de comert infiintate pe malul Marii Negre sint denumite aici “grecesti”, dar aratam ca la originea lor sint Ioniene, deci tot de origine ariana-carpatina, doar referite generic drept “grecesti” pentru ca veneau din zona Egeana. Daca nemurirea sufletului a fost transmisa “grecilor”, este doar o chestiune de timp pina cind va patrunde in Palestina. Nu este nemurirea sufletului ideea centrala Crestina? Binenteles ca [BRITANICA] ii vede si pe Geti ca “dispar” din istorie in epoca Crestina. Mai tirziu avem pe romini care “apar” in istorie la fel de miraculos, fara nici o explicatie. Explicatia sintem noi insine, toti rominii de astazi, inclusiv cei din Moldova, Basarabia si Bucovina, vechi pamint get. [BRITANICA] confunda lipsa de informatii despre un popor cu “disparitia” acestuia, desi noi sintem marturie vie. La apropierea zorilor erei noastre, getii erau o mare putere economica, politica, militara, culturala si religioasa, cu influente mondiale.

8.4. Dacia vermurilor romane
Sa vedem cit de puternica era Dacia vazuta prin prisma documentelor istorice contemporane ei. [EB:DACIA] : “… poporul dac ocupa la vremea respectiva teritorii la sud de Dunare si nord de munti (Carpati)”. Observati ca poporul Daciei, ocupa intregul sud-est european, din Balcani la Panonia, la nord de Carpati si in Basarabia, avind la centru România de azi. Pur si simplu nu exista un alt popor de talia dacilor pe la inceputul erei noastre. “Dacii apar in aliante cu alte triburi impotriva Imperiului Roman in 112 i.e.n., in 109 i.e.n., in 75 i.e.n.”. Vedem cum Dacia era adversar constant al Imperiului Roman in expansiune, caruia ii se opune politic si militar.
“… regatul unificat construit la 60-50 i.e.n. de catre regele Burebista a fost mult mai formidabil”. [EB] recunoaste ragatul lui Burebista drept “mult mai formidabil”. Un regat “formidabil” poate fi creat numai de catre o tara puternica in resurse umane si economice. Sa vedem niste detalii geografice. “Puterea lui (Burebista) se intindea pina la Marea Neagra unde asezarile grecesti din sudul Rusiei au fost covirsite, la vest dincolo de Tisa, la nord pina la Slovacia moderna, iar la sud pina peste Dunare in Tracia, dincolo de Belgrad”. Deci la 50 i.e.n. Dacia era o tara puternica demografic si militar ocupind de fapt tot sud-Estul Europei, mai multe milioane de locuitori.
“Se pare ca Burebista a oferit ajutor lui Pompei in 49 i.e.n. si Cezar a planuit o expeditie vasta impotriva noului regat”. Aici este vorba despre lupta pentru putere de la Roma, imediat dupa caderea triumviratului Cezar-Crassus-Pompei. Crassus era doar un mare bogatas si nu avea legaturi cu armata. Cezar si Pompei erau amindoi generali si consuli. La apogeul conflictului, Crassus o sterge undeva in Galia, Pompei care avea armata prin Spania se indreapta catre Macedonia dar nu-l poate evita pe Cezar. Legenda spune ca Burebista a ajuns cu trei zile prea tirziu pe cimpul de lupta si Pompei era deja invins, deci Cezar a ramas singurul pretendent.
Ce deducem de aici este faptul ca Burebista, in calitate de Rege al Daciei, se amesteca in mod direct in afacerile Imperiului Roman, sustinind pretendenti la putere. Interventiile lui Burebista erau in mod sigur sustinute de puterea lui militara si financiara, altfel de ce le-ar pasa romanilor?
Aceasta este perioada de virf a regatului Dacic, cind a fost posibila construirea podului de piatra peste Dunare. Ar mai fi posibila o perioada istorica ulterioara pe care o discutam mai tirziu, dar construirea podului de catre Apolodor, in perioada de conflict deschis dintre Imperiul Roman si Dacia, este exclusa. Imperiul roman pur si simplu nu-si putea permite construirea podului fiind in conflict cu puterea formidabila a Daciei.
Dupa asasinarea lui Burebista, regatul dac “… S-a rupt in cel putin patru parti, dar dacii au continuat sa atace Roma, iar expeditia din 11-10 i.e.n. a fost deosebit de devastatoare”. Pentru mine este evident ca dacii isi aparau pur si simplu teritoriul impotriva Romei expansioniste. Atacuri “deosebit de devastatoare” la adresa Imperiului Roman pot fi produse doar de marea forta militara si economica a Daciei. Pe atunci nu existau masini de lupta, deci fiecare actiune era infaptuita de catre oameni, mai mult decit numerosi ca sa “devasteze” Imperiul Roman. Cum le face Roma fata?
“Generalii lui Augustin i-au impins inapoi in mod treptat, pina dincolo de Dunare, dupa care au stationat o armata de 80.0000 de oameni in Moesia pe malul drept al Dunarii si astfel situatia s-a echilibrat pina pe la 69 e.n.”. Imperiul roman, care cucerise deja majoritatea Europei, cheltuieste cu intretinerea unei armate de 80.000 de oameni la inceput de era, doar ca sa-i opreasca pe daci de a-si mai reclama paminturile de la sud de Dunare. Ce putere formidabila se ascundea in Dacia de dinaintea erei noastre ! Pe ce se bazeaza [BRITANICA] cind spune ca Dacia era “slab locuita”? Va spun eu, pe “unii scriitori maghiari si slavi” asa cum se afirma si nu pe documente istorice. Pe linga forta romana formidabila stationata pe Dunare, imaginati-va atractia exercitata de bogatiile imense ale Daciei si retinerea romanilor de a incerca orice impotriva Daciei.
In anul 69 e.n., din lipsa de alte resurse, romanii trimit armata de pe Dunare impotriva lui Vitellius. Dupa plecarea armatei romane de la sud de Dunare, “Dacii … captureaza mai multe forturi”. La aceasta ora, intreaga Europa era invinsa si incorporata in Imperiul Roman. Dacia era acum ultima tara europeana nesupusa Imperiului Roman, imperiu care se intindea din Algeria, peste Egipt, Orientul Mijlociu cu Palestina si Siria, Asia Mica, Balcanii, peste Galia pina in Spania si insulele Britanice. Insulele Britanice au devenit colonie romana pe la 50 i.e.n. iar Dacia era inca independenta 150 de ani mai tirziu. Ce deduc eu de aici este ca Anglia era slab locuita, iar Dacia era intens populata, Anglia era slaba si saraca iar Dacia era puternica si bogata, plus ca populatia romina locuia peste tot in Imperiul Roman de rasarit.
Conflictul daco-roman se exacerbeaza in continuare : “… un raid dac pe la 85 e.n. in Moesia (la sud de Dunare) rezultind in moartea guvernatorului Oppius Sabinus”. Imperiul roman este acum stapinul absolut al lumii intregi, iar Dacia nu numai ca este independenta, dar ataca Imperiul Roman care ocupase anterior paminturile Daciei de la sud de Dunare. Dacia este in pozitia economica si militara de a ataca unica putere mondiala care i-a incalcat teritoriile stravechi.
Imperiul roman nu cedeaza noii presiuni si “… Domitian restaureaza situatia anul urmator, dar comandantul armatei Cornelius Fuscus a fost omorit impreuna cu o mare parte a armatei sale intr-o incercare de invazie”. Dacia este singura putere europeana capabila sa faca fata armatei imperiale, sa o doboare si sa-l ucida pe generalul insusi. Incercati sa va imaginati cimpul de lupta si marele dezastru pentru romani avind o intreaga armata distrusa prin trecerea Dunarii.
“In anul 88 e.n. Roma cistiga o victorie la Tapae linga Portile de Fier dar Dacia primeste o pace favorabila. Dacia recunoaste suzeranitatea Romei, dar primeste investitii si echipe de ingineri romani”. Aceasta este prima batalie nedecisa dintre Roma si Dacia, dupa 200 de ani de confruntare. Aceasta batalie cruciala are loc la sud de Dunare deci Dacia avea inca initiativa si apare ca un oponent egal al Romei care era la culmea puterii sale mondiale. Are oare vreo legatura batalia de la sud de Dunare cu existenta podului de la Turnu Severin? In urma rezultatului nedecis, Decebal realizeaza ca Roma este mai puternica decit niciodata si decide sa semneze un tratat de pace cu Roma. Prin tratatul daco-roman, Roma isi cumpara neutralitatea viitoare a Daciei. Dacia primeste toate avantajele materiale, echipele de ingineri pentru dezvoltarea infrastructurii transporturilor, etc., dar se angajeaza sa nu mai atace Imperiul Roman, acceptind drept garantie o garnizoana romana stationata la Sarmisegetuza. Pe plan economic, Roma este si ea cistigata, avind in vedere cheltuielile imense cu mentinerea frontierei Dunarene din ultimii peste 200 de ani.
Acum este a doua perioada istorica cind constructia podului peste Dunare a devenit posibila, prima fiind domnia lui Burebista. In conditiile de pace daco-romana din 88 e.n., podul peste Dunare poate deveni o realitate. Chiar si asa, nu ar fi o constructie romana cum se spune, ci daco-romana, care este cu totul altceva. Imaginati-va potentialul uman si economic necesar constructiei unui pod de piatra peste Dunare, singurul din Europa.
La sfirsitul primului secol Dacia era singura tara europeana care putea balansa puterea mondiala a Romei. Pe ce se bazeaza [BRITANICA] cind sustine ca “Dacia era slab locuita”? Pe “anumiti scriitori slavi si maghiari” si nu pe documente istorice. Asemenea opinii gratuite nu ar trebui publicate intr-o lucrare tehnica de larga circultie, care ar trebui sa se bazeze doar pe documente. Ma intreb cind oare o sa publice [BRITANICA] opinia mea ca Dacia era cea mai mare putere europeana la inceputul acestei ere? Din pacate eu nu sint inrudit cu familia regala germana care domneste inca si la Londra …

8.5. Dacia, victorie istorica pentru Roma
Dacia s-a opus Imperiului Roman expansionist printr-o confruntare care a durat 200 de ani. Dacia strabuna a cazut prada Imperiului Roman ajuns la culmea puterii sale mondiale sub imparatul Traian. Cucerirea Daciei a fost cea mai mare victorie a Imperiului Roman dintotdeauna.
In cinstea marii victorii impotriva Daciei, s-a inaltat Columna Traiana, cea mai impresionanta constructie din toate timpurile facuta in cinstirea vreunei victorii. Constructia a durat sapte ani de zile dupa cucerirea Daciei. La baza
Columnei s-a pregatit un loc de veci pentru Traian insusi, iar pe culmea coloanei s-a inaltat statuia din aur a Imparatului. Intre baza si culme se desfasoara o spirala de basorelifuri care preamaresc faptele de arme ale lui Traian impotriva Daciei. Columna este inca mindria Romei 2000 de ani mai tirziu.
Coloana Traiana, este doar unul dintre nenumaratele elemente ale complexului arhitectonic care s-a dezvoltat in jurul acesteia, toate facute posibile numai prin jefuirea Daciei noastre strabune. Intrarea in Forum se facea prin poarta deschisa in baza Columnei Traiana, in vederea covirsirii celor care intrau, prin maretia marelui erou roman.
Nu este nimic maret in cucerirea Daciei, din punctul de vedere al stramosilor nostri Daci-arieni. Columna ne ii arata ca infaptuind munci grele sub supraveghere romana, de la demolarea zidurilor cetatilor dace pina la plata de taxe grele in turme de animale, grine, etc. Tot dacii aveau de sustinut cele doua legiuni romane permanent stationate la Alba Iulia, numarind 10.000 de legionari. Fiecare soldat primea o solda de 100 de dinari pe zi, tot din bogatiile smulse Daciei.
Bogatiile jefuite de catre romani in urma infringerii Daciei sint inimaginabile si nu vor fi pe deplin cunoscute niciodata. Dupa cucerirea Daciei, pretul aurului a scazut in intregul Imperiu Roman, deci bogatia smulsa dacilor a avut un impact mondial. Tot caderea Daciei a insemnat inflorirea fara precedent a Romei, pe tarim urbanistic si arhitectural. Traian a fost sarbatorit, inca din cursul vietii sale, ca cel mai mare erou vreodata al romanilor, dar numai dupa cucerirea Daciei !
Toate aceste fapte de necontestat ne demonstreaza situatia Daciei de cea mai mare putere europeana de acum 2000 de ani. A auzit cineva de o coloana inchinata cuceririi Angliei? De unde provine dezinformarea mondiala pe care o propovaduieste [BRITANICA] sustinind ca “Dacia era slab populata “? Are poate legatura cu relatiile de rudenie intre familia regala britanica, germana si Austro-Ungara?
Ni se spune la istorie ca romanii au construit un pod de piatra peste Dunare in vederea cuceririi Daciei. Invadarea Daciei a avut loc dupa 200 de ani de confruntare, timp in care Roma a suferit infringeri dezastruoase de mai multe ori.
Cum este posibil sa avem un pod de piatra construit peste Dunare in conditii de razboi declarat cu Dacia, cea mai mare putere europeana? Din imaginea de mai sus, de la baza Columnei, dedicata inceputului razboiului Dacic, vedem in centru pe Traian insusi intr-un fel de caiac-canoe, de unde urmareste armata romana trecind Dunarea pe un pod de pontoane, avind la baza barci legate una de alta.
Cum se face ca romanii construiesc un pod in vederea invaziei, dar se trezesc ca au nevoie de barci ca sa treaca? Este evident ca dacii, care controlau partea opusa a podului de peste Dunare, l-au facut impracticabil, prin distrugerea partilor lemnoase dintre elementele de piatra ale podului. Exista mai multe implicatii ale impractibilitatii podului de peste Dunare, la vremea invaziei romane, dupa cum se vede pe Columna.
In primul rind este evident ca Decebal controla complet cel putin partea nordica a podului din moment ce a reusit sa-l scoata din functiune in vederea stavilirii invaziei, deci podul de peste Dunare este cel putin daco-roman, daca nu dac in intregime.
O alta implicatie este faptul ca romanii nu au construit podul in vederea invaziei, asa cum se sustine, ci podul era acolo inaintea invaziei. Podul de peste Dunare, singurul din Europa de acum 2000 de ani, a putut fi construit numai in una din urmatoarele perioade istorice : a) pe timpul tratatului de pace daco-romana semnat intre Domitian si Decebal la 88 e.n.. b) pe timpul domniei lui Burebista dupa 50 i.e.n., cind Dacia era inca intreaga, pe ambele maluri ale Dunarii. Varianta a) este mai subreda din moment ce pacea daco-romana nu a durat prea mult. Cea mai probabila perioada este construirea podului sub Burebista, cind Dacia a atins culmea puterii sale, la scara continentala.
Oricare ar fi perioada istorica, fapt ramine ca Dacia era singura tara europeana cu un pod de piatra peste Dunare, fapt sugestiv pentru marea putere economica si umana a Daciei. De unde stie [BRITANICA] ca Dacia era “slab populată”, iar ulterior “a fost exterminată”? Podul de piatra de peste Dunare a fost reconstruit cu mari eforturi, dupa razboiul Dacic. La ce-ti trebuie pod de piatra catre un loc “pustiu”? Cite alte popoare au fost “exterminate” de catre romani? Cine a auzit de un pod de piatra peste Tamisa, care la intrarea in Londra nu este oricum mai mare decit Somesul, iar la reflux se poate trece pe jos? Cine a auzit de bogatiile jefuite de romani din Anglia? Cine a auzit de pacea romano-engleza? Nu exista nici un raspuns coerent la aceste intrebari deoarece afirmatiile anti-rominesti din [BRITANICA] nu provin din fapte istorice ci din simple opinii politice nefondate.
Un alt fapt care rezulta din distrugerea podului inainte de invazia romana este faptul ca Dacia aflase de intentiile romane si a putut lua masuri preventive. Aceasta inseamna ca atit Roma cit si Dacia aveau un serviciu de informatii care lucra in ambele sensuri. Romanii infiltrasera de mult agenti in Dacia, aveau hartile necesare, calauze pentru cele trei coloane de armata catre Sarmisegetuza, planurile de aparare ale cetatii, schema alimentarii cu apa potabila, spioni care aflasera de ascunderea tezaurului, etc. Cea mai mare aventura romana din toate timpurile nu avea loc la intimplare, ci era bine pregatita tehnic, militar, informational, diversionist, etc. Actiunea romana nu era cu nimic mai prejos decit sa zicem o agresiune anglo-americana contemporana, aceleasi mijloace si scopuri ascunzindu-se in spatele sistemului agresiv.

8.6. Dacia este trecut, prezent si viitor
Maretia Daciei de inceput de era este evidenta si cu toate acestea ni s-a spus de citeva secole incoace ca dacii au disparut pina la ultimul iar din limba lor majora europeana nu a mai ramas chiar nimic, doar sapte cuvinte, cit minunile lumii antice. La aceasta deformare istorica si-a adus contributia si DEX-ul, care in orbirea sa latinista si nepatriotica ne spune ca “opinca” vine din bulgara, “hotar” vine din maghiara, “sura” vine din germana, “pita” este slavona iar “apa” este latina !
Toate aceste enormitati provin si din faptul ca limbii romine de azi ii se neaga inca dreptul la existenta chiar de catre institutia care este menita sa-i apere fiinta, Institutul de Lingvistica al Academiei Romine. Pentru ca se crede, in ciuda oricarei dovezi cit de mici, ca limba dacilor era diferita de limba romina, s-au adoptat fanteziile cu disparitia dacilor pina la ultimul, a limbii lor stravechi tot pina la ultimul cuvint, a “latinitatii” limbii romine, etc., desi in aceeasi perioada istorica alte neamuri europene vecine, chiar neinsemnate, sint ne-disparute si bine conservate lingvistic.
Prin lucrarea de fata, limba romina si-a cistigat in sfirsit dreptul la existenta multimilenara, demna de maretia stramosilor nostri Daci-arieni. Limba intregului spatiu Carpato-Dunarean milenar s-a raspindit in toata lumea, stind la baza tuturor limbilor europene vechi si noi precum si la baza multor alte limbi intinse pina in centrul Chinei. Tot limba ariana-carpatina a generat si faimoasa limba latina, careia ii se atribuie o pozitie de stramos european pe care de fapt nu o are.
In urma cuceririi Daciei, ne-am uitat zeii nostri strabuni, uitindu-ne in felul acesta pe noi insine pentru mai bine de doua mii de ani. Limba romina a supravietuit propriei noastre negari din ultimele secole. Nu exista pedeapsa mai mare pe lume decit sa ajungi sa-ti negi propriul neam si limba ca sa-l preamaresti pe cuceritor drept stramos. De aceea devine evident ca pedeapsa zeilor strabuni se apropie de sfirsit, poporul ales al Maritului Dacia regasindu-si radacinile stravechi in pamintul fagaduit noua de zeii vedici insisi, sfintul spatiu Carpato-Dunarean.
România de azi va deveni Dacia Noua, renascuta din Dacia Mare de ieri. Poporul romin este tot acolo unde poporul ales a lui Dacia insusi si-a plimbat pasii pentru nenumarate mii de ani, iar pe buzele noastre curge laptele si mierea limbii sfinte ariene, vedice, dace si romine. Noi, rominii de azi, am fost in pamintul Daciei de la inceputul timpului si vom ramine aici pina la sfirsitul timpului, jurind sa nu mai lasam vreodata uitarea oarba sa se aseze in mintea si sufletele noastre.
Prin Dacia Noua, disparuta Atlantida s-a inaltat din apele marii in anul 2000 ca sa-si ia locul cuvenit de nucleu al Europei, renascind precum legendarul Phoenix din propria-i cenusa, in spatiul Carpato-Dunarean de ieri, de azi si dintotdeauna

Petre Morar - Noi nu suntem latini

7.1. Limbile europene
Asemanarile limbilor europene au loc la nivel gramatical ceea ce demonstreaza o relatie de rudenie strinsa intre acestea, dincolo de simplul contact lingvistic. De exemplu, toate familiile limbilor europene, teutonice, slave si rominice au genuri pentru substantive, au trei sau mai multe declinari, au acorduri substantiv-adjectiv, etc. chiar daca substantivele si adjectivele respective sint diferite in limbi diferite. Toate acestea ne arata ca inrudirea limbilor europene trece dincolo de contactul lingvistic fiind posibila o origine comuna sau o influenta masiva a unei limbi majore asupra tuturor celorlalte. Influenta majora inseamna un numar impresionant de vorbitori ai limbii majore, care prin relatii sociale pot schimba infrastructura altor limbi europene cu care vin in contact.
Exista argumente pentru amindoua punctele de vedere, in categoria influentei masive fiind de exemplu limba engleza unde nu exista genuri pentru substantive, nu exista declinari, nu exista acorduri substantiv-adjectiv, etc. dar exista un fond masiv comun semantic si de vocabular cu toate limbile europene, in special germana si latina. Exista lucrari in limba britanica veche, ramase din prima parte a erei noastre, unde pot fi observate anumite forme de genuri pentru substantive, dar aceasta nu este concludent din moment ce insulele Britanice erau din greu locuite de vorbitori de limbi rominice cum ar fi latinii, celtii, ibericii, galii, etc. care si-au lasat amprenta asupra acelor lucrari.
Fie ca limbile europene provin dintr-o limba comuna de unde s-au raspindit si diversificat in toate colturile Europei, fie ca o limba majora s-a suprapus ulterior peste celelelte limbi europene, care ar fi fost originea acestei limbi prin prisma cunostiintelor arheologice europene?
[EB,EUROPE,LANGUAGES] : “Se crede ca Limbile europene, aproape universale in Europa, s-au format in zona terenurilor loess din Ucraina, poate in zona Dunarii din Panonia, unde solurile erau usor de defrisat si cultivat in vremurile vechi”. Observati ca zonele originii popoarelor si limbilor europene initiale sint crezute a fi Basarabia-Bucovina sau panonia-Banat, care ar fi est sau vest de spatiul carpatin. Mai observati ca spatiul Carpato-Dunarean este centrul acestor doua zone mai probabile desi [EB] nu pomeneste România ca referinta a originii europene din motive obscure. De fapt [BRiTANiCA] nu pomeneste numele României in nici un context, apelind la nume geografice de genul “Dunarea de Jos”, eventual “mai estic”, “mai sudic”, etc. Pur si simplu numele României nu este prezent in capitolul “Istoria Europei” desi toate evidentele arheologice si culturale Europene converg catre spatiul Carpato-Dunarean. Tonul general din [BRiTANiCA] nu pare a fi un accident lingvistic fiind evidenta evitarea plasarii României in centrul devenirii europene.
Nu va lasati inselati de numele “Ucraina” deoarece nu era nici o urma de rusi in zona pentru inca multe mii de ani. [BRiTANiCA] nu foloseste numele concrete de Moldova, sau Basarabia, ci termenul generic de “Ucraina” care este inselator. istoria ulterioara a acestor locuri va fi istoria poporului romin antic, dar [BRiTANiCA] foloseste un nume legat de rusi, care nici nu existau ca factor activ in zona.
Acest punct de vedere nu este doar o opinie asa cum [BRiTANiCA] sugereaza, ci este sustinut de descoperiri arheologice care demonstreaza civilizatii avansate in zona Dunarii de Jos si a Dunarii Mijlocii care merg pina la 10.000 de ani in urma. Este de-a dreptul un mister de ce inceputul demografic si lingvistic al Europei nu este vazut in corelatie cu Marita Dunare, asa cum a fost peste tot in lume, pe Nil, pe Tigru si Eufrat, pe Indus si Gange, pe Fluviul Galben, etc.
in urma determinismului fluvial universal demonstrat, de ingemanare dintre marele fluviu - marea civilizaţie umana, urmele stravechi europene trebuie cautate nu la intimplare, nu pe unde credem ca defrisarea era mai usoara, ci pur si simplu de-a lungul Dunarii care a sustinut viata de la ultima glaciatiune incoace, cam in ultimii 12.000 - 15.000 de ani.
Bazinul Dunarii este locul de plecare al poporului arian. Miscarea oamenilor inseamna si dinamica lingvistica. Marea expansiune ariana de la 1900 i.e.n. este perioada in care limba ariana-carpatina a fost raspindita din spatiul carpatin prin toata zona balcanica pina la Troia, apoi mai departe in Persia si India, apoi catre vest pina in Spania, Anglia si Irlanda. De la acest popor arian-carpatin, au mostenit englezii cuvintele “three” pentru “tri” si “mother” pentru “matar”, etc. Aceeasi limba ariana-carpatina ajunge in nordul Europei suprapunindu-se peste triburile Teutonice si slave.
Prin aceasta pozitie unica a Daciei strabune, de izvor uman si lingvistic al Europei, limba romina de azi este central pozitionata in Europa, avind legaturi intime cu toate celelalte limbi europene. Daca exista o limba europeana bogat reprezentata in toate celelalte limbi europene la nivel de vocabular si gramatica, aceasta este limba romina. De aici provine marea greseala a DEX-ului care vede limba romina ca un ghiveci lingvistic european, provenit din latina, limbi germanice, limbi slave, etc. pe cind de fapt toate celelalte limbi europene provin din limba romina, care cu multe mii de ani in urma era limba majora europeana.
Daca se face o analiza comparata a limbilor europene si a limbii ariene-vedice la nivel de vocabular, se constata ca nu exista nici un singur element comun europeano-vedic care sa nu fie si rominesc, care demonstreaza inca o data ca limba romina este limba centrala europeana. pozitia centrala in Europa a limbii romine mai explica si de ce jumatate din limba romina se regaseste in latina, restul fiind raspindita in limbile ne-latine, cum ar fi limbile Teutonice si slave.
Pe plan demografic, poporul arian-carpatin a cucerit majoritatea Europei acum 5000 la 6000 de ani. Aceasta cucerire demografica a fost insotia de o cucerire culturala si lingvistica. [EB,EUROPE,LANGUAGES] : “Limba celto-italica, provenita din Danubia, a dezradacinat limbi mai vechi din Italia, cum ar fi Etrusca, venita probabil din sudul-vestul Asiei dupa 1000 i.e.n.”. Surprizele se tin lant, pentru prima data gasind limba celta asociata cu italica, desi noi nu stim exact de ce natura era. pe plan cultural si ca origine arheologica, celtii sint de provenienta est-europeana, deci trebuie sa fi fost arieni cu centrul de putere pe Dunare in zona panonia, partea vestica a Daciei.
Din context nu este clar daca se face referire la limba latina ca fiind italica, sau la limba pre-latina existenta in italia inainte de intemeierea Romei. Avem oricum o noua surpriza si anume limba italica care vine din … “Danubia” ! Dupa cum am aratat prin Demonstratia Morar, latina se trage din romina si nu invers. Cum [BRiTANiCA] nu-i spune pe nume Daciei, trebuie sa vinez in [EB] cuvintul “Danubia”. Alta surpriza, “Danubia” nu exista nici unde definita in [EB] deci ma lasa pe mine sa ghicesc ce imi place. Ei bine, o traduc eu drept Dacia cu zona Dunareana cuprinzind Panonia.
Mai sus [EB] leaga italica de Danubia care nu stim unde este, doar ca undeva pe Dunare in zona Daciei. Am aratat in paginile anterioare ca latinii si latina vin de la Troia poposind pe ici pe colo prin Balcani o perioada de timp pina a patruns in Italia si au fondat Roma. in sensul ratacirii prin Balcani dupa distrugerea Troiei, putem considera si latina ca venind din Danubia. Chiar si asa, la sosirea in Italia a triburilor latine, acestia intilnesc o populatie italica care origineaza undeva in Danubia, deci tot de origine geto-daca. Exceptie face regiunea Etrusca, cu care Roma se va invecina la nord si care erau de origine presupusa ne-europeana.

7.2. Limbile “latine”
Din cauza asemanarii dintre ele, precum si asemanarii cu latina care a fost dominanta in Europa de acum 2000 de ani, se considera ca limbile romanice ar fi toate “latine”. A devenit un sablon, similar sablonului “indo-european”, pe care nimeni nu-l mai disputa. Daca limbile romanice sint de ginte “latina”, atunci de ce noi percepem limba italiana si limba spaniola ca pe un fel de dialecte ale limbii romine? De ce absolut toate limbile romanice nu se trag din latina culta asa cum o stim din carti si din biserica Crestina?
Punctul de vedere universal afirmat azi despre originea latina a limbilor romanice contemporane dovedeşte o neintelegere universala a istoriei si dinamicii limbilor umane pe Tera. Ideea latinitatii Europei de sud trebuie reconsiderata in intregime, nu numai din punct de vedere istoric ci din punct de vedere tehnico-lingvistic. Avem la ora actuala documente clare despre limbi extrem de vechi care merg cu peste 4000 de ani in urma, ceea ce permite o intelegere globala a dinamicii lingvistice.
[EB,EUROPE,LANGUAGES] : “Imperiul roman a raspindit latina ca sa dea nastere la italiana, portugheza, spaniola si franceza. (punct!)”. Vedeti ca [BRiTANiCA] este de acord cu mine ca limba romina nu este de origine latina?!
Se zice ca italiana s-a nascut din raspindirea latinei, deci italiana nu este latina in sine, evoluata? Ce alta limba era in Italia ca sa aiba nevoie de latina spre a deveni italiana? Deocamdata sa ma credeti pe cuvint, dar majoritatea Italiei ca si majoritatea Europei vorbea limba … rominica, acum peste doua mii de ani.
Observati de asemenea cu cita convenienta [BRiTANiCA] a sarit peste România ca si tara latina. Pe mine, prin Demonstratia Morar, ar trebui sa ma incinte negarea originii latine a poporului romin, dar asemanarea dintre romina si latina este covirsitoare ca sa fie ignorata in acest fel. Se vorbeste apoi despre germana, Lituaniana, sirba, etc. apoi o singura propozitie despre limba romina : “Latina provinciala in Dacia Romana, amestecata cu slavona, a format limba romina care a suprvietuit invaziilor bulgare si maghiare refugiindu-se pe pasunile carpatine”. observati ca potrivit [BRiTANiCA] desi romina vine din latina, vine din “latina provinciala” sau “latina de la tara” cum i-am spune noi.
Sa observam pentru inceput ca dupa [BRiTANiCA] originea limbii romine se impleteste strins cu cea a limbii franceze si spaniole. in capitolele inchinate lor, avem limba franceza “derivata” din latina populara, ulterior slefuita din latina clasica in mod fortat, dupa secolul XIV, si avem spaniola “derivata” tot din latina populara. Daca limba franceza, spaniola si romina vin din latina populara si nu din latina culta de la capitoliu, nu este oare posibil ca aceasta latina populara era acolo in Dacia, Galia si Iberia inaintea romanilor?
Este o alta inconsecventa in afirmatia de mai sus si anume limba “latina provinciala” s-a amestecat cu slavona si a format limba romina care a rezistat bulgarilor. De unde vine slavona cu care “latina provinciala” s-a amestecat ca sa dea fericita nastere limbii romine, din moment ce bulgarii sint primii slavi aparuti in Dacia, iar bulgarii nu venisera inca la parasirea Daciei de catre romani? Vrea oare [BRiTANiCA] sa spuna ca dacii ar fi fost slavoni? De ce nu Teutoni? De asemenea, daca limba romina a supravietuit bulgarilor prin refugiere, inseamna ca limba romina exista la venirea bulgarilor pe la 500 e.n.? Daca este asa, nu exista si putin mai inainte, la cucerirea Daciei?
O alta deformare grosolana a istoriei facute de [BRiTANiCA] este si lipsa oricarei referinte la limba daca, de parca nici nu ar fi existat ! Latina provinciala se amesteca cu slavona in ciuda si lipsa dacilor si in ciuda si lipsa slavonilor insisi. Dacii erau la ei acasa in Dacia, asa cum ii vedem sculptati pe Columna Traiana, facind tot felul de munci grele sub supraveghere romana. Totusi dacii nu au avut nimic de a face cu viitoarea limba romina, dar au avut slavii din neant?!
O parte de vina in aceasta situatie o are si DEX-ul cu toate etimologiile fanteziste si anti-patriotice pe care le publica pentru lectura lumii. oricine din lume poate sa citeasca ca “pita” vine din bulgara desi este inregistrata in biblia Veda, ni se spune ca “opinca” vine din bulgara din nou, de parca bulgarii sint sculptati cu opinci in picioare pe Columna Traiana si nu dacii. Cu alte cuvinte, dacii purtau opinci dar potrivit DEX-ului dacii au asteptat sosirea bulgarilor ca sa le spuna cum se cheama ce purtau ei in picioare de citeva mii de ani. Tare as vrea sa stiu dupa ce criterii s-a decis la Institutul de Lingvistica ca “opinca” vine din bulgara in romina si nu s-a dus din romina in bulgara? Acest scenariu mie mi se pare ilogic si hilar, impotriva evidentei istorice de pe columna Traiana si profund ne-patriotic.

7.3. Limbile centa-satem.
La ora actuala, toate limbile din familie Euro-Asiana se impart curat in doua grupe lingvistice, exceptie facind … limba romina ! care iar nu poate fi prinsa in sabloanele generale aplicabile celorlalte limbi.
[EB,EUROPE,LANGUAGES] : “Mai este o chestiune care a dat nastere la controverse, astfel: s-a descoperit ca toate limbile Euro-Asiane cad in una din doua grupe … numite centa si satem..”. Aici este vorba despre pronuntarea sunetelor, cu buzele (labial) cum ar fi “p,b,m” etc. Sau din cerul gurii (sabial) cum ar fi ce, ci, ge, gi, etc. comparate cu pronuntarea ariana.
Denumirile celor doua familii de limbi vin “de la formele latine si persane ale cuvintului care inseamna suta”. Ca sa vedeti pina unde merge ignoranta din [BRITANICA], care cunoaste numeralul satem din persana pe care o stiau bine fiind vecina cu vechiul Imperiu Britanic din India, dar nu au aflat inca ca in limba romina acel numeral este suta, care este in relatie de identitate cu termenul arian original, sata. Aici i-a ajutat din nou si DEX-ul, cu etimologia lor “necunoscuta” pentru “suta”.
Am fi tentati sa propunem aici denumirea de centa-suta, dar n-ar fi corect, pentru ca limba romina nu este o dezvoltare dialectala vedica cum este limba persana, ci limba romina este limba originala Carpato-vedica in sine. De aceea cuvintele care denumesc gruparile de mai sus trebuie sa ramina dupa cuvinte din limbi provenite din rominica, cum ar fi latina si persana, deci vom folosi in continuare denumirea centa-satem.
Cu toate acestea, “saltul” pe care-l face [BRITANICA] peste numeralul rominesc “suta”, singurul din Europa, este inacceptabil. “Ne punem intrebarea daca aceasta grupare inseamna o dezvoltare independenta, cum ar fi limbile romanice, sau daca reprezinta o separare dialectala a limbii vedice pre-dialectale”. [EB] presupune ca limbile din cele doua clase fie au avut o origine comuna si apoi s-au separat, fie provin din diferite dialecte ale limbii ariene deja separate la raspindire. Altfel spus, limbile s-au separat dintr-o sursa comuna, sau sursele erau diferite de la inceput, avind mai multe dialecte ariene raspindite in lume. “Ultima ipoteza (separare dialectala ariana) pare cea mai plauzibila pentru ca…” Desi [EB] sustine separarea dialectala noi sustinem aici ca cele doua grupe de limbi ariene s-au format din sursa comuna, emanata din spatiul Carpato-Dunarean, prin dezvoltare independenta.
In care familie credeti ca intra limba romina? “(1) este o coincidenta deplina intre cele doua grupe : limbile care sibializeaza sunetul k (cum ar fi ‘ceara’ comparat cu ‘cara’) nu labializeaza sunetul q (cum ar fi ‘agua’ in latina comparat cu ‘apa’ in romina) iar cele care labializeaza sunetul q nu palatizeaza sunetul k; (2) aceasta situatie este contradictorie in limbile romanice unde limba romina (!) detine si labializare si sibializare…”. Deci limba romina iese “inexplicabil” din tiparul centa-satem, singura exceptie pe Tera. De exemplu, latinescul “equa” pronuntat din git a “devenit” cica “iapa”, pronuntat cu buzele, in loc de sa zicem “iaga” tot din git. Pe cind latinescul “caelum” a “devenit” cica “cer” pronuntat sibial. Greseala pe care o face [EB] este sa considere romina de origine latina, producind astfel o bresa in regula centa-satem care este corecta in sine. Desi se ajunge la o contradictie, [EB] nu-si revizuieste ipoteza initiala a originii latine a limbii romine.
Daca s-a constatat ca limba romina este o exceptie, oare nu a interesat pe nimeni sa-i gaseasca o explicatie? De ce aceasta limba, presupusa originind total in latina, invecinata cu Imperiul Roman timp de peste 1000 de ani, o perioada de 150 de ani chiar ocupata, manifesta caracteristici comune cu amindoua grupele centa-satem? Cum se poate ca nici unul din “lingvistii” lumii nu stie ca vorba “apa” din romina este identica cu vorba “apa” din vedica, unica din Europa din cite stiu eu? De unde a “venit” acest cuvint simplu in limba romina? Daca ar fi singurul cuvint pur arian din romina tot ar trebui sa ridice mari semne de intrebare. La fel despre “suta-sata”, “nas-nas”, “pitar-pitar”, etc.?
Acum putem enunta punctul nostru de vedere : limba romina, ca si limba originala ariana, detinea de la inceput atit caracteristicile centa cit si cele satem. Limba carpatina, raspindita in toata lumea, este dezvoltata in conditiile locale din fiecare zona fiind pronuntata fie in stilul centa, fie in stilul satem, dupa cum interactiunile cu culturile si limbile locale au impus. Latina insasi da numele grupei centa, deci latina este o dezvoltare din limba originala carpatina.

7.4. Limba alba
Acordam o atentie deosebita limbii alba deoarece [BRITANICA] considera, printre alte ciudatenii, ca limba alba ar putea fi un fel de limba centrala in zona balcanica. De unde provine aceasta opinie? Din faptul ca albanezii sint singurii din sud-estul Europei care nu sustin ca limba lor este “noua”, de la latini incoace, ci ei spun direct ca se trag din Tracia. La aceasta se mai adauga si faptul ca limba alba mosteneste puternice ramasite rominesti, desi este cel mai putin conservata dintre toate limbile rominice contemporane.
Mai exista un motiv pentru care ne oprim la limba alba. Nu exista despre limba romina de inceput de era nici un fel de document scris , sau poate exista dar nu sint recunoscute fiind confundate cu latina populara. Pe de alta parte, limba alba era acolo acum 2000 de ani si mai exista si azi, chiar in forma desfigurata. Chiar daca nu avem un document istoric despre limba romina, avem limba alba cu care putem face studii de similaritate. Orice element comun intre limba alba si limba romina trebuie sa fie antic, deoarece nu avem contacte tirzii. Orcie element comun alba-romina care nu este latin, trebuie sa fie dac !
[EB:ILLYRIA] : “In plus, limba albaneza demonstreaza dezvoltari ale limbii latino-balcanice paralele cu cele reflectate in limba romina … si reciproc, limba romina isi imparte anumiti termeni aparent nativi cu limba alba. Astfel albaneza si romina demonstreaza contacte istorice speciale timpurii”. Ne intereseaza pasajul de mai sus din punct de vedere lingvistic si nu istoric sau uman. Se pomeneste aici limba “latino-balcanica”" careia [EB] nu-i da o scara temporala. In ce masura se poate vorbi de o limba latino-balcanica si la ce scara temporala?
Albanezii s-au asezat pe Adriatica cam la 1000 i.e.n., macedonenii pe la 2000 i.e.n. iar tracii au fost acolo dintotdeauna. Latinii se aseaza la Roma pe la 700 i.e.n. (?) Deci, pe vremea cind Roma se intemeia, Balcanii erau locuiti de milenii si exista deja o limba numita aici “balcanica”. Din aceasta limba face parte si Traca, care era situata la sud de Dunare. Nu exista nici un motiv din lume sa se creada ca limba de la nord de Dunare era diferita de limba de la sud. Deci, ce fel de limba era limba “balcanica”? Exista un singur raspuns aici : limba rominica, deja existenta la intemeierea Romei.
Chiar secole mai tirziu, pe la 400 i.e.n., intreaga Latinie, toate satele din jurul Romei, se intindea pe un patrat cu latura de 10 km., mai putin decit zona ocupata de un oras cum e Clujul contemporan. Pentru inca secole, latinii nu ies din peninsula Italica catre Europa peste Alpi, pina la invazia celtilor, dupa 200 i.e.n. Deci, daca vorbim de o limba “latino-balcanica” nu putem merge inaintea erei noastre, pentru simplu motiv ca latina nu era acolo. Trebuie sa concluzionam ca termenul “latino-balcanic” se poate referi doar la era noastra. Cum stam in acest caz cu afirmatia “contacte istorice speciale timpurii”?
Din informatiile oferite de [EB] citim ca limba romina ar fi o limba “provincial latina” dezvoltata dupa cucerirea Daciei. Daca limba romina este o limba “noua”, cind puteau sa aiba loc acele “contacte speciale timpurii” cu limba alba? Dupa 300 e.n. cind Dacia a ramas “pustie” si fara administratia romana? Din faptul ca referinta se face la limba “latino-balcanica” nu putem decit deduce ca ei s-au gindit la devreme era noastra. Daca au fost “contacte timpurii” intre limba romina si limba alba, inseamna ca limba romina exista in vremea “timpurie” ! Este o noua contradictie, contactul “timpuriu” dintre limba romina care nu s-a format inca si limba alba, mai veche decit latina.
Observati ca oricum o iei, afirmatia de mai sus conduce la contradictii. Pe de alta parte observatia este corecta deoarece provine din analiza limbii romine si a limbii albaneze asa cum sint astazi. Totul devine extrem de clar si orice contradictie dispare in mod simplu considerind ca limba romina era acolo in vechime, cind contacte “timpurii” puteau avea loc intre romina si albaneza. Afirmatia de mai sus confirma pur si simplu existenta limbii romine inainte de cucerirea Daciei.
Sa presupunem ca acele “contacte timpurii” au avut loc, fara sa precizam scara temporala, considerind afirmatia “dezvoltari paralele ale limbii alba si limbii romine”. Admitind “latinizarea” limbii romine trebuie sa observam ca limba romina a fost restrinsa la spatiul Carpato-Dunarean, pe cind albaneza a fost restrinsa la malul Adriaticii. Cum au putut sa se “dezvolte paralel” de la distanta? Dezvoltate paralel inseamna ca s-au petrecut schimbari similare in amindoua limbile. Nici unde in lume nu se mai cunoaste un alt exemplu de limbi separate care se dezvolta in paralel si ajung sa se asemene, ceea ce ar sfida orice dezvoltare lingvistica terestra si orice joc al probabilitatilor. De ce oare nu se recurge la bunul simt recunoscindu-se pur si simplu ca limba romina si limba alba au un fel de origine comuna?
Ca sa rezolve acest paradox [EB] recurge la expresia “contacte timpurii”. Aceasta inseamna ca limba romina si limba alba au avut de a face una cu alta la un anumit moment in timp, in sensul ca a) au fost cel putin vecine una cu alta b) se trag dintr-o limba comuna c) alba se trage din romina sau d) romina se trage din alba. Punctul d) pica pentru ca romina se “trage din latina provinciala”. Punctul a) pica pentru ca rominii post Dacici nu s-au invecinat cu albanezii. Mai ramine punctul b) si c). Fie ca se trag dintr-o limba comuna, fie ca alba se trage din romina, inseamna ca limba romina este veche, cel putin cit albaneza, care merge pe la 1000 i.e.n. Afirmatia “contacte timpurii” este o recunoastere voalata a existentei pre-latine a limbii romine ! Simplul motiv ca se compara si analizeaza similaritatile dintre limba romina “noua” si limba alba mai veche decit latina, inseamna ca limba romina exista inaintea latinei.

7.5. Limba spaniola
Una dintre limbile majore ale vestului Europei este spaniola, crezuta in mod eronat a se trage din latina. Informatiile pe care le gasim in [EB] despre limba spaniola sint din nou contradictorii, asa cum te poti astepta de la oricare limba “latina”, din moment ce aceste limbi sint inradacinate in limba ariana-carpatina sau rominica cu mult inainte de raspindirea puterii latine asupra Europei.
Opinie separata in Spania face limba Basca diferita de limba spaniola si dialectele ei chiar numeroase. [EB,SPAIN] : “Limba Basca este o supravietuitoare misterioasa, datind probabil din Perioada Neolitica, in Pirineii de vest si in provinciile Basce din vest”. Ne-am oprit la limba Basca deoarece este interesanta din punct de vedere al dinamicii limbilor. Originea limbii Basce se crede a fi Perioada Neolitica, deci este o limba straveche. Perioada Neolitica este datata in mod diferit in diverse parti ale Europei, zona cea mai avansata fiind intotdeauna spatiul Carpato-Dunarean, avind vestul si nordul Europei retardate cu peste 1000 de ani fata de cultura Dunareana. In aceste conditii Perioada Neolitica din Spania se refera la aproximativ cu 3¬4000 de ani in urma. Avem deci limba Basca de peste 3000 de ani vechime in Iberia si in ciuda vechimii ei inca supravietuieste.
Sa vedem ce aflam despre limba spaniola in forma ei literara. Sarim peste opinia de acum invechita despre originea ei latina si ne referim la fapte palpabile care nu lasa loc la opinii sau credinte. [EB,SPANISH] : “… cele mai timpurii texte in limba Hispanica populara se gasesc in secolul zece … avind puternice caractere dialectale . “. Ne intereseaza din nou datarea acestor texte Hispanice timpurii. Iberia a fost cucerita de Imperiul Roman pe la 100 i.e.n., a fost sub stapinire romana pina pe la mijlocul primului mileniu si gasim primele texte prin secolul zece. Evident ca limba textelor scrise era mai veche decit cartile in sine, deci daca sintem generosi avem limba Hispanica formata dupa cam 800-900 de ani de la cucerirea romana.
De unde apare discrepanta imensa dintre limba Basca din Spania si limba Hispanica din Spania? Limba Basca este la ora actuala de peste 3000 de ani veche iar limba Hispanica era in existenta la 800-900 de ani de la puterea romana. Limba Basca nu s-a “latinizat” nici dupa 3000 de ani de evolutie in Iberia, dar restul limbilor iberice s-au “latinizat” total in mai putin de 800 de ani, fara a lasa urme din limbile anterioare. Iata cum destinul limbii spaniole seamana dureros cu destinul limbii romine, unde amindoua limbile apar drept “latine” dar avind la baza limbi definitiv si total disparute din Europa, una limba daca, cealalta limba celta.
Explicatia acestei discrepante este existenta limbii iberice, de natura rominica sau cum se numeste aici Hispanica, inainte de aparitia latinilor in Spania. Prin urmare limba spaniola contemporana nu este mai noua decit limba Basca contemporana, amindoua fiind limbi vechi peste care s-a suprapus o anumita influenta latina.
Asemanarea limbii spaniole cu limba romina nu se opreste la nivelul destinului ci continua in detaliile limbii. [EB,SPANISH] : “Miezul vocabularului (limbii spaniole) consista dintr-un strat relativ arhaic de cuvinte latine, in mod frecvent diferit de cazul limbilor franceze si Italiene, reflectind preferinta pentru latina vulgara”. Daca va amintiti opinia falsa a [EB] privind originea limbii romine din latina vulgara, vedeti acum ca si Spania a preferat limba din topor fata de limba de la Capitoliu. Cum se explica “preferinta” ibericilor pentru limba din popor fata de limba latina din carti? Prin simplul fapt ca ceea ce se considera latina ne-culta care ar fi “generat” limba spaniola, era de fapt limba straveche rominica vorbita in toata Iberia si referita in cartile de istorie drept latina populara.
De exemplu, spaniolii folosesc pentru “frumos” cuvintul “hermoso” care vine evident din limba rominica, fata de cuvintul francez “beau” si cuvintul italian “bello” care vin din abecedarul latin, forma “bellu”. Tot spaniolii folosesc pentru “ziua” cuvintul “dia” care vine evident tot din limba rominica ancestrala a celtilor, fata de francezul “jour” si italianul “giorno” care vin din nou din dictionarul latin. Cuvint de cuvint, intreaga baza de vocabular a limbii spaniole vine din limba rominica si nu din limba latina.

7.6. Limba italiana
Spaniolii de mai sus nu sint singurii care au avut probleme cu abecedarul latin. Italienii insisi au inca probleme cu vechea limba de la Capitoliu pe care nu au invatat-o cu totii nici dupa 2000 de ani de dominare latina !
Chiar in sinul Italiei exista dialecte care sint inca prea departe unul de altul ca sa faca comunicarea posibila. Credeti ca limba daca din spatiul Carpato-Dunarean si limba celta din Iberia sint singurele “disparute” sub stralucirea latina? [EB,ITALIC] : “Dialectele italice reprezinta o subdiviziune bine definita de limbi ariene vorbite in Italia in timpuri stravechi din care unul singur, cel latin, a supravietuit prin limba italiana . “. Nu va surprinde ca oriunde s-a raspindit latina in Europa de sud, inclusiv in Italia, limbile mai vechi au “disparut” fara nici o urma? Daca dacii au fost “exterminati” ca sa li se piarda limba, ibericii, galii si italicii au fost si ei exterminati? Latinii nu i-au “exterminat” pe englezi, germani, greci, sirieni, Evrei, etc. dar au “exterminat” intreaga Europa de sud care ca prin minune devine “latina”?
Italicii, ca si galii, ibericii, etc. erau si ei tot de provenienta Carpato-Dunareana, vorbind limba ariana-rominica pe care o vorbesc si astazi sub forma dialectelor din Italia, in ciuda raspindirii latinilor in peninsula pe care au cucerit-o recent pe scara istorica.
Sa dam un exemplu din [EB,ITALIC] : “Poate ca cea mai frapanta trasatura care separa (dialectul) Osco-Umbrian de latina este inlocuirea consoanei ‘q’ din latina … cu consoana ‘p’, … si inlocuirea consoanei latine ‘g’ cu consoana ‘b’ Nu va suna cunoscut de la lectiile de morfologia limbii romine? Sa dam niste exemple de cuvinte stravechi rominesti din Italia crezute a proveni din latina romana printr-un procedeu fantezist. Astfel latinescul “quod” cica ar fi devenit in dialectul Osco-Umbrian “pod”, cu sensul de rominescul “pod” (!). Inca nu s-a aflat la [BRITANICA] ca nu numai in dialectul Osco-Umbrian din Italia ci si in toata limba romina de azi “podul” este tot “pod”. Nu cumva “podul” exista in Italia cu milenii inainte de sosirea latinilor care-i spuneau “quod”? Va las pe voi dragi cititori sa judecati aceasta cauza.
Transformari morfologice similare si fanteziste veti gasi si in tratatele de limba romina care explica stiintific cum “aqua” a devenit “apa” si “equa” a devenit “iapa”. Ce te faci cu faptul ca transformari fanteziste similare trebuie impuse si limbii spaniole si dialectelor Italiene si intregii Europe “latine”? Nu este mai simplu sa accepti ca “apa” a fost tot “apa”, “iapa” a fost tot “iapa”, in Dacia, in Albania, in Macedonia, in Italia, in Galia si in Iberia.? Ce te mai faci si cu faptul ca “apa” este scrisa in biblia Veda de acum 4000 de
ani?
Este o chestiune de logica si de bun simt inainte de a deveni o chestiune lingvistica, sa presupui ca “aqua” latina provine din “apa” rominica raspindita in toata Europa, decit sa presupui ca un proces de transformare identica din latina in alte limbi a avut loc la scara continentala, peste tot intre Marea Neagra si Oceanul Atlantic. De ce pentru [BRITANICA] deplasarea muntelui la Mahomed este mai evidenta decit deplasarea lui Mahomed la munte? Relatia de mai sus este de-a dreptul evidenta din moment ce exista dovezi arheologice irefutabile despre valuri peste valuri de culturi Carpato-Dunarene raspindite in toata Europa de vreo 5000 de ani incoace.

7.7. Limba greaca
Va intrebati poate ce cauta limba greaca in capitolul inchinat rominitatii antice? Am documentat mai sus expansiunea poporului arian-carpatin catre toate zarile lumii, expansiune in care zona Marii Egee nu poate fi o exceptie, fiind chiar la pragul leaganului arian, Tracia strabuna.
Grecii, veniti din Asia inainte de 2000 i.e.n., s-au asezat pe citeva insule Egeene printre stravechii Pelasgi si au fost inconjurati pentru milenii de popoare de origine Dunareana. In afara vecinatatii cu poporul arian, zona Egeana a fost cucerita si colonizata de poporul arian in valuri succesive : inainte de 2000 i.e.n. de catre diverse triburi ariene; la 1900 i.e.n. de catre regele Ion, care desi considerat al doilea val “grec” de catre [BRITANICA], noi stim mai bine cine era Ion; la 1100 i.e.n de catre regele Doru, care desi considerat de [BRITANICA] al treilea val “grec”, noi stim mai bine cine era regele Doru; dupa 400 i.e.n. de catre Alexandru Macedon, din neam arian-rominic si din mama daca; la zorii noii ere de catre Imperiul Roman. Din toate aceste considerente, se justifica cautarea rominismului antic si in rindul grecilor.
La ora actuala, zona Egeana este dominata de Grecia, dar n-a fost intotdeauna asa. Ramurile esentiale ale devenirii culturii zonei Egeene, europene si mondiale sint reprezentate de ionieni si Dorieni, popoarele regilor Ion, Doru si Codru. In cursul erei noastre, grecii s-au extins in toata zona Egeana, incorporind vechea Ionie, zonele Doriene, Macedonia si Tracia. Aplicarea numelui de “grec” si “Gecia” la contexte care se refera la perioada antica este incorecta si profund nedreapta la memoria regilor arieni-romini care vor schimba fata lumii. Din aceste motive vom folosi numele de Zona Egeana pentru ceea ce, in acceptiunea contemporana, este referit drept Grecia, ca sa evidentiem natura ne-greaca a intregii istorii marete a acestei zone.
Tracia, Macedonia, Grecia Continentala, insulele Egeene si Asia Mica sint parti esentiale ale culturii ariene-carpatine care sint in prezent ascunse sub voalul numelui nedrept de “grec”.
De unde vine numele “grec” in sine? [EB:GREEK] : “Numele grec a fost preluat de la o comunitate nesemnificativa, Graioi, cu care romanii au venit in contact la Cumae in Italia si a fost apoi extinsa la toate orasele care vorbeau greaca”. Observati ca numele original este “graioi”, nume care nu poate proveni decit din rominescul “grai”. Nu putem spune ca “graioi” era semnificativ pentru totii grecii antici, dar numele “grec” de azi vine de la un substantiv comun in limba romina, deci cei care se numeau “graioi” vorbeau o limba ariana-carpatina. Intelegem acum de ce grecilor nu le place sa se cheme “greci” ci “Eleni”, de la regele Elen, care tot din din neamul lui Ion se trage !
In DEX, cuvintul “grai” are sensuri multiple, legate de “a grai”. Aici DEX-ul o da din nou in bara, deoarece s-au gasit cuvintele “graja” si “grajati” in … bulgara si sirba, din moment ce s-au asezat printre romini ! Detrimentele pe care DEX-ul le aduce limbii romine devin incomensurabile. In latina avem aubstantivul si adjectivul “Graiugena” si “Graius”, pentru “grec” si “grecesc”, dar pare a nu fi legat de “grai”. Deducem ca “graioi” nu a fost inventat de latini, ci preluat de la acea comunitate, despre care ne indoim acum ca ar fi fost “greci” din moment ce se numeau pe romineste. Prin urmare, numele de “grec” vine din limba rominica si se refera la o populatie carpatina ! si nu la cei pe care azi ii apelam cu acest nume.
[EB:GREEK] : “Greaca este divizata in mai multe dialecte : Atic, Ionic, Aeolic, Doric, Arcadian si CiprianRegii Ion si Doru lasa puternice urme rominesti in limba si cultura zonei Egeene.
Regele Ion patrunde in Grecia la inceputul marii expansiuni ariene de la 1900 i.e.n. si pune bazele poporului Ionian din zona Egeana, care va juca un rol imens in inflorirea culturii rominice. Pornind din zona continentala, ionienii vor fonda mai tirziu regiunea Ionia din Asia Mica, aflata la sud de Troia si la nord de Caria, toate nume rominesti. [EB:IONIA] : “Emigrarea la Ionia poate fi datata 1000-900 i.e.n. In traditia antica aceasta a avut loc in special de la Atena si a fost condusa de fii regelui Codrus”. Iata dragi cititori, milenarul cuvint rominesc “codru” care da numele regelui care fondeaza Ionia, leaganul si esenta culturii antice europene si universale. Cu ce drept [BRITANICA] il catalogheaza pe regele Codru, din neamul regelui Ion, drept “grec”? Regele Codru era Ionian, urmasul lui Ion, care era arian-carpatin la origine, asezat la frontiera estica a Traciei stabune, in Ionia. Mai observati ca cei care parasesc zona Atena dupa 1000 de ani de dezvoltare erau poporul lui Codru ! De ce le aplicam atunci calificativul retrospect de “grec” tuturor, inclusiv Atenienilor?
[EB,IONIA] : “Cetatile ioniene au fost pionierii dezvoltarii civice si constitutionale din anii 800-700 i.e.n.; acesti ionieni erau individualisti in natura lor si au fondat umanismul si poezia greaca”. Ne intrebam aici de ce creatia poporului Ionian primeste din nou calificativul de “grec” in [BRITANICA]? La fel cu creatiile Dorienilor? Ionienii nu au fondat umanismul “grec” ci au fondat umanismul Ionian ! Voalul grec umbreste inca neamurile ariene-rominice din zona Egeana, dar a sosit timpul sa fie inlaturat. “Limba ioniana a devenit limba literaturii si a educatiei. … savantii din Samos (Soma vedica, Somesul de la noi) au fost pionierii sculpturii in bronz. . au propagat cultura in Asia Mica si in sudul Frantei”. Observam ca cele mai marete creatii europene antice sint Ioniene, deci ariene-carpatine si nu au nimic de a face cu grecii si Grecia. Fiind limba culta a zilei, limba ioniana a fost limba in care s-au redactat primele evanghelii Crestine, imediat dupa miscarea Crestina din Palestina.
Numele de “Ionian” s-a raspindit in toata Asia Mica si mai departe, dar [BRITANICA] considera ca era numele generice pentru toti “grecii”, ceea ce este doar o alta fantezie. Cind anticii se refereau la Ionieni, ii aveau in minte pe Ionineii insisi si nu pe greci. In persana erau referiti drept “Yauna”, in ebraica drept “Yawani”, in scrierile lui Homer drept “Yawones”. Ionienii sint referiti si in biblia Iudaica drept “Javan”, unul dintre descendentii lui … Noe, dupa legenda cu Arca, legenda pe care Evreii au preluat-o de la Sumerienii din Babilon. Ar fi interesant de vazut in ce masura ionienii erau cunoscuti in Sumeria inainte de patrunderea lor in mitologia Iudaica. In mitologia greaca, apare figura “Iapetus”, sotul nimfei Asia, o alegorie la fondarea Ioniei din Asia Mica de catre poporul regelui Codru. In ziua de azi, Arabii si turcii se refera la “greci” cu numele rominesc de “Yunani” sau “Ioanii lui Ion”. Observati ce popor impresionant au fost Ionienii, ca peste tot unde s-au raspindit arienii-carpatini. “Pe vremea lui Herodot (450 i.e.n.) … Ionienii erau identificati cu elementul aboriginal din Grecia numit PELASGOI”. Noi stim ce neam erau regii Ion si Codru, fara fanteziile din [BRITANICA]. Pe de alta parte, numele de “Pelasg” era folosit de greci pentru populatia autohtona gasita pe insulele Egeene la venirea lor in Europa. Prin Herodot avem prima conexiune dintre Ionieni si Pelasgi, ca fiind de un neam. Aceasta inseamna pur si simplu ca Pelasgii erau de acelasi neam cu poporul arian-carpatin, deja raspindit pe insulele Egeene la 3000 i.e.n. Aceasta inseamna ca intreaga istorie a zonei Egeene este parte din propria noastra istorie, obscurata peste milenii sub numele nedrept de “grec” si de “Grecia”, desi tot nume rominesc la originea lui.
[BRITANICA] face o trecere in revista a regulilor morfologice prin care limba “greaca” este derivata si inrudita cu limba . ariana ! Nici unde in istoria Greciei nu se mentioneaza despre factorul arian din Grecia, dar limba Ioniana este comparata cu limba carpatina ! Cum explica [BRITANICA] acest paradox? Prin acelasi sablon fara sens, greaca fiind cumva, neexplicat si gratuit, din limbile “indo-europene”. Greaca nu avea nimic de a face cu limbile europene la venirea in Europa, doar a suferit imense influente ariene-carpatine in decursul mileniilor. Plus, a spune “indo-european” pentru perioada de la 3000 i.e.n. este complet lipsit de sens.
Sa dam un exemplu concret. [EB] compara vorba “iensi” din “greaca” antica cu forma teoretica “hesenti” si cu cuvintul Hitit “asanzi”. Formele teoretice ale cuvintelor provin din incercarile europene de reconstituire a limbii “unice” din Europa preistorica pe baza limbii ariene si a altor limbi contemporane (in care limba romina n-a fost inclusa mai ales datorita DEX-ului, desi limba romina este limba antica europeana), considerind (in mod eronat) ca toate aceste limbi ar avea o origine comuna recenta, deci ar fi posibila o reducere la numitorul comun. Ei bine, toate formele de mai sus inseamna pur si simplu . “ei sint” (!) din limba romina de azi. Observam ca de fapt toate formele de mai sus, de la greaca la Hitita, provin din limba romina prin agregare. Astfel “iensi”, “hesenti” si “asanzi” inseamna “ei sint”.
Un alt exemplu ar fi cuvintul Dorian “mAtEr”, corespunzind la cuvintul Ionic “mEtEr”, care este cuvintul arian “mAtar”, cuvintul latin “madre” si cuvintul rominesc “mama ta” sau “ma-ta”, de unde provin toate prin agregare. Vorbe de baza Doriene si Ioniene sint pur ariene-carpatine, deci de ce sint apelate “grecesti”?
Vom discuta in continuare numai fond de vocabular extras din primele evenghelii Crestine, care nu au fost redactate in limba Aramaica a Palestinei, ci in limba culta ioniana care a devenit astfel limba sfinta crestina.
Cei patru Evanghelisti oficiali, folosesc cuvintul “pater” si “meter” care vin din “pitar” si “matar” din ariana, cu sensul de “parinte” si “mama-ta”. Folosesc cuvintul compus “patraparadotos”, cu sesul de “venit de la parinti”, care desi suna grec, nu este decit arian-carpatin : “patra” este “pater” angaramat, “para” este “prin” iar “dotos” este “dat” sau “data”, cu sensul de “dat prin parinti”. Tot Evanghelistii folosesc cuvintul “apator” si “ameter” cu sensul de “fara parinti” sau “orfan”, unde prepozitia “a” este mecanism pur arian de negare a unui sens, cum ar fi “pitar, apitar”, azi fiind “pitar,nepitar”.
In Evangheliile originale avem si substantivul “hudor” care desi nu seamana, vine de la “apa”, cu sensul de “ud,uda”, deci “hudor”, care devine apoi “hudria” pentru “udare” sau “vas cu apa”, sau “anudros” pentru “fara udare” sau “uscat”, prin morfologia ariana de negare.
Verbul arian “da” este important in limba ariana-carpatina si ramine important si in limba ioniana. Evenghelistii folosesc urmatoarele cuvinte : “dotes” pentru “cel ce da” sau “datatorul”, sau “dota”; “doremai” pentru “dare de ofrande”; “didomi” pentru “da-mi mie”; “diastellomai” pentru “da laude” la care-i puteti observa compozitia; “lampo” pentru “a da lumina”, care este doar “lampa” romineasca (desi DEX-ul zice ca vine din germana, rusa si franceza !); “martureo” pentru “a da marturie”, fara comentarii (DEX-ul a dat-o iar in bara gasind “marturisati” in slavona !). Mai avem zeci de alte contexte dar ne oprim aici.
Mai gasim in Evengheliile originale urmatoarele cuvinte : “phos” pentru “foc”; “phlogizo” pentru “a aprinde” sau “in-flacara” (DEX-ul iar o ghiceste, din latinescul “facula’). “anepsios” care este doar “nepot” (care este crezut in DEX a fi latinescul “nepos”); “ekmukterizo”, mai putin evident, dar contine arianul “mukha” care este “moaca” cu sensul de “fata”, si “rizo” care este “ride,ris,risa”, expresia de mai sus fiind “a-i ride in fata”; “erizo” care este simplu “a ride”, fiind explicat din Evanghelie drept “descrie pe Isus in contrast cu vehementa doctorilor care discutau despre practici …”. Observati cite cuvinte inutile pentru a spune simplu ca “ridea de ei”. Mai apare in forma “theatrizo” tradus drept “a expune o slabiciune, a deride”, care este de fapt “a ride ca la teatru”.
Am lasat pentru la urma cuvintele rominesti facute celebre de catre Evanghelistii Crestini prin limba ioniana, “petros” si “petra”, care vin din limba rominica si care au produs apoi numele mondiale de Petre, Petra, Pedros, Peter, Pierre, etc. Toate acestea vin de la noi, poporul arian-carpatin, desi lumea se refera la primele Evanghelii drept bibliile “grecesti”, nume ilegal, insusit ulterior de catre greci, deoarece limba initiala este “ioniana”, limba ariana a regelui Ion.
Exista inca o dovada clara, in afara numelor si limbii lor rominice, ca Dorienii si Ionienii nu erau greci. [EB:DORIANS] : “Herodot … distinge doi factori rasiali in Grecia, unul emigrant si unul autohton si asociaza introducera limbii greaca cu cel emigrant”. Cu alte cuvinte, grecii si Dorienii nici nu aratau la fel unii cu altii. Existau si tensiuni rasiale din acest motiv, din care putem mentiona inscriptia din templul Paros (nume tot de origine carpatina !) “Intrarea sclavilor si Dorienilor este interzisa”, sau Preoteasa templului din Atena care il opreste pe regele Cleomenes cu vorbele “Nu este permis Dorienilor sa intre aici”. Deducem ca Dorienii si grecii aveau infatisari diferite. Noi stim ca azi grecii au o fiziononmie specifica si sint inca inchisi la culoare in ciuda mileniilor de amestec cu populatiile rominice din zona, deci in antichitate trebuie sa fi fost si mai negri. Putem deduce ca Dorienii erau albi, pentru ca se deosebeau de greci. Ca o dovada palpabila, priviti bustul regelui Pericles, sub care Grecia a atins apogeul dezvoltarii sale. Observati ca nu este nimic grec in infatisarea lui, aratind tipic dac de pe columna Traiana. Mai observati si numele pur rominic pe care-l are, din adjectivul rominesc “periculos-pericles”.
O alta imagine celebra este cea a Afroditei, cunoscuta drept Venus de Milo pentru ca a fost gasita la Melos. Aceasta statuie este privita drept esenta culturii “grecesti”. De ce atunci figura sculptata nu are nimic de a face cu trasaturile specific grecesti? De ce nimeni nu a pus pina acum aceasta intrebare legitima, cautind si un raspuns? Cum se poate ca atit Pericles, personaj real, cit si Venus, personaj legendar, au figuri specific rominice? Singura explicatie posibila este ca nici sculptorul si nici sculptura nu sint grecesti, deoarece ar fi facute dupa chipul si asemanarea grecilor. Cum in afara de greci, se mai gaseau in Zona Egeana doar Ionienii si Dorienii, aceste figuri celebre nu pot fi decit a celor care inca seamana cu aceste figuri si care inca poarta numele stravechi, poporul arian-rominic din sinul caruia se trageau Ion, Doru, Codru si restul.
Dorienii au fost un alt factor esential al dezvoltarii culturale impresionante din zona Egeana, din nou pe nedrept catalogati drept “greci” : [EB] : “Dorienii au contribuit imens la cultura Greciei in poezia corala, germenii dramei, arhitectura Dorica, sculpurile din Creta si Argos”. Aceste rinduri sint doar saminta cunoasterii propriei noastre istorii pe care abia incepem sa o intrezarim.
[EB,GREEK] : “In evul mediu grecii isi numeau limba lor Romaic si se chemau pe ei insisi romani, capitala Imperiului Roman fiind la Conastantinopoî”. In primul rind, rominitatea grecilor nu provine de la Imperiul Roman, ei fiind puternic rominizati inca din antichitate. In al doilea rind, Constantin a mutat capitala la Bizantia in Tracia si nu in Grecia, ajunsa dominata de Grecia mult mai tirziu, deci identificarea grecilor cu Bizantia este falsa si nelegitima. In al treilea rind, daca grecii se chemau romani, era probabil prin spiritul urmasilor regilor Ion, Doru si Codru din antichitate, vestitii Ionieni si Dorieni, care proveneau din poporul arian.
Am gasit si puncte de vedere extreme, cum ar fi [SAVESCU] care sustine ca intreaga cultura greaca este un “furt cultural”, pozitie izvorita din insuficienta intelegere a fenomenului istoric si cultural petrecut in zona Egeana. In primul rind o cultura nu se fura ci se preia, fara a face nici o paguba “proprietarului” original. Putem oare spune ca indienii ne-au “furat” cultura vedica? Evident ca nu, deoarece poporul arian-carpatin a dus-o acolo, deci era tot cultura Dunareana de la origine. In plus cultura vedica s-a dezvoltat in India pe o directie unica impresionanta, inca existenta prin Biserica hindu, fara de care ar fi fost pierduta pe vecie ! Un fenomen asemanator s-a petrecut in zona Egeana, unde grecii s-au asezat printre popoare rominice, de la care au primit un flux continuu demografic, lingvistic si cultural pentru citeva milenii. Daca zeii nostri vedici-carpatini au ajuns pe muntele Olimp, chiar avind nume si relatii grecizate, au facut-o prin popoarele regilor Ion, Doru, Codru, Manea, Macedon, etc., care aveau acelasi drept la cultura vedica ca si cei ramasi in urma in spatiul Carpato-Dunarean. Exista totusi o imagine mondiala gresita asupra zonei Egeene, pe nedrept confundata cu “Grecia”, care doar ulterior s-a extins asupra intregii zone. Voalul grec de pe fata culturii Egeene trebuie inlaturat, ceea ce si facem prin aceasta lucrare.
Ce nume istorice au avut grecii si ce origine are numele lor contemporan? Numele pe care grecii se cheama azi este “Elen”, provenind din istoria lui Hesiod care isi traseaza genealogia, desi nu stim daca se referea la greci sau la popoarele rominice din zona. Originea este trasata la Elen, din care se trage Ion, Manea si Macedon, care numai “greci” nu erau. Ii gasim apoi apelati cu “greci”, care provine tot de la un neam rominesc din Italia, “graioi”. Mai tirziu isi schimba apelativul in “romani”, incercind sa se identifice si cu Imperiul Roman !
De la “Eleni”, la “Graioi” si la “romani”, toate numele “grecilor” provin din limba romina. In cele din urma constatam ca grecii sint singurii din Europa care nu au un nume pentru ei insisi, in propria lor limba.
Grecii s-au identificat pe nedrept cu marea cultura Ioniana, a poporului arian-carpatin. Grecii s-au identificat pe nedrept cu marea cultura Doriana, a poporului arian-carpatin. Grecii s-au identificat pe nedrept cu primele Evanghelii Crestine, limba poporului arian-carpatin. Grecii s-au identificat pe nedrept cu Constantinopolul, orasul Bizantia sau Roma Noua din Tracia, capitala Imperiului Roman Dacic. Grecii s-au identificat pe nedrept cu Imperiul Roman in sine. Grecii s-au identificat pe nedrept cu cultura Europei antice, fiind de fapt cultura ariana-carpatina in esenta ei.
Cum se poate atunci ca sub numele contemporan de “grec” sa fie ascunsa o mareata cultura ariana-carpatina? Acesat este posibil pentru ca ne referim cu numele contemporan de “grec” la o zona antica care nu avea nimic de a face cu grecii, de Ionia, Troia, Tracia, Macedonia, etc. Este ca si cum ne-am referi la Panonia antica cu numele de Ungaria, sau la zona Getilor cu numele de Ucraina ! De aceea este imperativa revitalizarea numelor de Ionieni si Dorieni precum si detasarea acestora de apelativul nedrept de “grec”.
Destinul grecilor in Europa nu poate fi nicidecum vazut independent de poporul arian-carpatin, care s-a extins pina la insulele Egeene ducind limba si cultura rominica in toate colturile lumii. Stralucirea antica a zonei Egeene este datorata poporului arian-carpatin, in mijlocul caruia grecii erau doar o componenta mica. Sub numele Greciei, prezenta in zona Egeana a poporului arian-carpatin devine invizibila, la fel cum sub numele Romei prezenta poporului arian-carpatin in toata Europa de sud de la Oceanul Atlantic la Marea Neagra a fost obscurata pina la prezenta lucrare. A sosit timpul ca rominitatea din zona numita azi Grecia, precum si restul Europei de sud, sa fie adusa la lumina si sa ii se recunoasca meritul de factor esential al dezvoltarii europene si mondiale antice. Nu putem decit banui vag imensele deschideri viitoare pornind la aceasta munca dificila de cunoastere a propriului nostru trecut.

7.8. Limba latina
Va intrebati poate ce cauta limba latina in capitolul inchinat dovezilor despre rominitatea antica? Poate oare latina fi o dovada a limbii rominice a dacilor? Avem oare in sfirsit mult tinjitul document antic care sa ne confirme rominitatea dacilor?
Exista o dovada mareata despre natura limbii rominice a dacilor, dovada care ne vine prin cunostiintele extensive pe care le avem despre literatura … latina ! si a caror semnificatie n-a fost inteleasa pina acum.
Evolutia limbii latine este bine documentata incepind pe la sfirsitul erei trecute si se imparte in : 1) latina pre-literara pe la 250 i.e.n.; 2) latina arhaica pina pe la 90 i.e.n. 3) latina clasica, virsta de aur dintre 90 i.e.n. si 14 e.n., Lucretiu, Virgil, Horatiu (alt nume rominesc, cu radacina “hora”); 4) latina virstei de argint, de la Tiberius la Traian (alt nume rominesc, din radacina “a trai”); 5) latina arhaica !!! a lui Gellius, Fronto si Apuleius dintre 117 e.n. si 180 e.n.; 6) Virsta decadentei care incepe cu scrierile Crestine de la Roma.
Ce ne intereseaza in mod deosebit este latina arhaica care apare la Roma intre 117-180 e.n. pentru a doua oara. Observati aici discontinuitatea in evolutia limbii latine, care dupa virsta de argint se intoarce la forma latina arhaica ! Sa vedem ce informatii gasim despre acest arhaism neobisnuit. [EB,LATIN] : “Arhaismul perioadei urmatoare dintre 117-180 era atit de pronuntat incit aceasta perioada ar putea fi numita perioada arhaizarii (limbii latine). A fost totusi insotita de inovari dramatice in domeniul crearii de forme noi si admiterea formelor populare”.
De ce se intoarce literatura latina la forme “arhaice” dupa epoca de aur si de argint? Nimeni nu a explicat-o vreodata si pe nimeni nu a frapat aceasta convulsie literara de la Roma. Sa observam ca latina arhaica apare brusc dupa cucerirea Daciei de catre romani ! Dacia este cucerita la 107 iar primele lucrari literare de la Roma, intr-o limba arhaica, apar la 117, deci dupa zece ani.
Noi stim ca romanii au jefuit Dacia din plin si mai multe zeci de mii de daci au fost dusi in robie la Roma, unde au muncit la ridicarea capitalei lumii. Acesti daci se ridica prin societatea romana si ajung in zece ani sa marcheze creatiile literare de la Roma pentru totdeauna, prin limba lor proprie daca. Aceasta este vazuta de [BRITANICA] in mod eronat ca fiind o reintoarcere la arhaism.
Deducem de aici ca limba daca era ceea ce este frecvent referit in istorie si literatura drept “latina arhaica” sau “latina vulgara”. Aceasta este si limba Italiei pre-romane, a Daciei pre-romane si in final a Europei pre-romane. Aceasta limba rominica-daca sau latina vulgara era limba a jumatate din Europa la schimbarea erelor si provenea din spatiul Carpato-Dunarean, de la stramosii nostri arieni. Sa observam ca dacii ajunsi la Roma nu numai ca influenteaza limba capitalei lumii ci produc si schimbari culturale “dramatice” precum si punerea in valoare a caracterului lor pastoral popular, ca oriunde in lume unde s-au extins pentru multe mii de ani mai inainte.

7.9. Rominitatea Europei la sfirsitul erei noastre.
Se presupune la ora actuala ca jumatate din Europa provine ca neam si limba de la latini, deoarece limbile romanice de azi sint evident inrudite cu latina, apoi latina a fost limba oficiala a Imperiului Roman, iar limbile europene anterioare latinei sint “necunoscute”, deci considerate “disparute”. Aceasta teorie devine invechita prin lucrarea de fata care demonstreaza imposibilitatea disparitiei unei jumatati din Europa sub stratul subtire de latinism.
Am aratat in acest capitol cum limbi majore europene cum ar fi limba geta, daca, traca, italica, galica si iberica se considera “disparute” in ultimii 2000 de ani, fara nici un fel de urma, sub numele Romei, ceea ce sfideaza orice dezvoltare lingvistica cunoscuta in istorie. Am mai aratat ca dezvoltarea lingvistica si culturala a zonei Egeene si Asia Mica se datoreaza tot poporului arian-carpatin, obscurata de aceasta data sub numele Greciei.
Am mai aratat ca prin prisma “latinitatii”, similaritatile care exista la ora actuala intre limba romina, albaneza, dialectele Italiene, franceza si spaniola, pot fi explicate numai prin dezvoltari lingvistice paralele si la distante continentale, ceea ce nu a fost demonstrat niciodata in istoria omenirii, cu exceptia tarilor “latine” de azi.
Exista o multitudine de paradoxuri si situatii fanteziste care rezulta din ipoteza niciodata demonstrata, a originii latine a tarilor rominice din Europa. Aceasta origine “latina” este pur si simplu subinteleasa ca un fapt general acceptat desi nu se bazeaza decit pe inertia intelectuala umana. La o scrutinare mai atenta, care pune intrebari si asteapta raspunsuri, ne dam seama ca intrebarile ridicate sint nenumarate, iar raspunsurile nu exista.
Singura explicatie care inlatura toate aceste paradoxuri si care este convergenta catre concluziile Demonstratiei Morar, este faptul ca toata Europa de sud de la Atlantic la Marea Neagra era deja rominizata acum peste 2000 de ani, inainte de ridicarea latinilor. In acest fel limbile rominice nu s-au dezvoltat identic si in paralel pornind de la un fond diferit in fiecare caz in parte, ci au fost inrudite la originea lor rominica de acum 2000 de ani. latina Imperiului Roman nu a facut decit sa unifice si mai mult limbile europene rominice, in cursul primului mileniu al erei noastre.
Prin originea ariana-carpatina, toata Europa de sud de acum 2000 de ani isi recistiga dreptul la existenta, toate popoarele antice renascind in urma inmormintarii lor de vii sub voalul latin : dacii, getii, tracii, italicii, celtii, galii si ibericii.
Limba poporului arian-carpatin care a ajuns in Iran si India, va deveni prima limba Sfinta din lume, cea vedica, fiind folosita la redactarea Bibiliei Avesta in Iran si a Bibliei Rig Veda in India. Prin limba ioniana, a regelui arian-carpatin Ion si urmasului sau Codru, limba ariana devine Sfinta pentru a doua oara, limba Evangheliilor Crestine, fiind folosita la redactarea scrierilor Crestine care au schimbat fata lumii. Mult mai departe, in Asia Centrala, in inima Chinei, limba ariana devine Sfinta pentru a treia oara, limba Budista, fiind folosita la redactarea bibliilor Budiste.
Sa facem cunoscut lumii ca originea genetica, lingvistica si culturala a omenirii de azi este Plaiul Mioritic, este spatiul Carpato-Dunarean, este pamintul fagaduit de Marele Dacia insusi poporului sau ales, arienii de demult, dacii de la inceput de era si rominii de azi.

Petre Morar - Noi nu suntem latini

6.1. Europa pre-latina.
Rominitatea contemporana este un factor important in ecuatia lingvistica si demografica contemporana stabilita intre cele trei familii lingvistice europene : rominica, Teutonica si slava. Valurile istoriei au adus si alte popoare in preajma, dar din punct vedere lingvistic si rasial nu sint europene, chiar daca azi traiesc in Europa, cum ar fi grecii, Finlandezii, maghiarii, tiganii si turcii.
Grecii sint cel mai vechi popor ne-european stabilit in Europa in antichitate, deci foarte greu de clasificat drept ne-european la ora actuala. La infatisare sint inca diferiti de ceea ce este tipic european, dar limba lor face azi parte din marea familie Euro-Asiana, in urma influentei rominice pe care o vor suferi peste milenii.
Grecii au sosit in Europa de undeva din Asia, poate zona Marii Caspice, pe la 2500 i.e.n. Grecii sustin ca au sosit in trei valuri succesive, dar noi vom demonstra mai jos ca valul al doilea care intra in Grecia la 1900 i.e.n., sub conducerea regelui Ion (ionieni), erau arieni-carpatini, iar valul care intra in Grecia la 1100 i.e.n. sub conducerea regelui Doru (Dorieni) erau din nou arieni-carpatini. Prin urmare, grecii ar trebui sa-si reconsidere si ei radacinile, din moment ce se trag dintr-un singur val grecesc initial, dupa care urmeaza valuri succesive de arieni-carpatini. Prin valurile de popoare rominice care cuceresc toata Grecia, cultura ariana carpatina va patrunde in toata zona Egeana, ajungind a fi cunoscuta sub numele de Legendele Olimpului. Limba ariana-carpatina din zona Egee va deveni faimoasa pina in Orientul Mijlociu sub numele de limba ioniana, pe nedrept catalogata drept “greaca veche”. Tot prin prezenta Egeana a poporului arian-carpatin, limba greaca in sine va deveni o limba noua, clasificata in ziua de azi drept Euro-Asiana.
Singurul loc unde grecii initiali si-au putut forta intrarea a fost insulele Marii Egee pe care le-au cucerit si colonizat. De remarcat ca la sosirea lor in Europa nici acele insule Egeene nu erau pustii ci locuite de misteriosul popor la care grecii de mai tirziu se refera drept pelasgi. Grecii se aseaza deci printre pelasgi care intemeiasera cea mai avansata civilizatie antica din lume si care desi fusese lovita irecuperabil prin scufundarea Atlantidei, primeste lovitura de gratie prin sosirea grecilor. omenirea va cunoaste un nivel de dezvoltare similar civilizatiei Pelasge abia 3000 de ani mai tirziu.
Influenta culturii stravechi a pelasgilor asupra a ceea ce va deveni cultura azi cunoscuta drept “greaca”, ca si influenta rominica-vedica asupra acelorasi greci, urmeaza fi de analizat de acum inainte. Noi vom face referiri doar la vedismul rominesc asupra Greciei antice, demonstrind ca olimpul “grec” nu este decit varianta Egeana a panteonului arian, raspindit deja la scara europeana la sosirea grecilor in Europa.
Dupa asezarea lor pe insulele Egeene, grecii incearca constant sa patrunda in Europa catre nord, dar sansele lor de a intra in Balcani sint risipite de catre poporul rominic antic, care avea acele paminturi in stapinire din vremuri stravechi.
In afara presiunii grecesti antice, nu exista un alt factor major in viata Europei balcanice si Dunarene de la 1000 i.e.n. care sa necesite asezari de noi echilibruri rasiale sau lingvistice. Ne punem intrebarea cum arata fata Europei de acum 3000 de ani sau 1000 i.e.n. din punct de vedere lingvistic? Data este importanta, deoarece este mai veche decit intemeierea Romei pe la 700 i.e.n. si mai veche decit migrarea grecilor de la insule catre continentul european, dupa 800 i.e.n. La 1000 i.e.n. putem limita influentele grecesti si latine asupra Europei.
vom arata mai jos ca intregul sud european de acum 3000 de ani, de la Atlantic la Asia Mica, vorbea o limba unitara ariana-carpatina pe care o numim limba rominica primordiala si anume: a) ilirii, sau albanezii de azi, se trag din spatiul Carpato-Dunarean b) macedonenii se trag din spatiul Carpato-Dunarean c) troienii si toata regiunea Asia Mica, se trag din spatiul Carpato-Dunarean d) Italienii pre-latini se trag din Tracia, deci tot din spatiul Carpato-Dunarean; e) galii si toata regiunea Galia, Franta de azi, se trag din spatiul Carpato-Dunarean; f) ibericii, Spania de azi, se trag tot din spatiul Carpato-Dunarean. Toate aceste popoare izvorasc de la noi si vorbeau limbi rominice-ariene, unde latina este doar un dialect facut celebru prin imperiul Roman.

6.2. Celtii, vestul Europei
De la panonia spre vest, in zona dintre Alpi si Dunare, incepea tara celtilor, intinsa peste Franta de azi si pina in Iberia. Ce stim depre ei?
Celtii apar in documente istorice scrise pe la 600 i.e.n. mentionati ca facind comert cu grecii de unde importau obiecte. [EB:CELT] : “… Se pare ca cei bogati (celtii), care controlau drumurile de comert de-a lungul riurilor Ron, Sena, Rin si Dunare erau elementul predominant si unificator al celtilor”. observam ca Dunarea apare din nou ca element esential in definirea relatiilor europene, ceea ce este firesc. Egiptenii erau de un singur neam de-a lungul Nilului pe o lungime de citeva ori mai mare, indienii erau de un singur neam de-a lungul Indusului si Gangelui pe lungimi de citeva ori mai mari, la fel Chinezii de-a lungul fluviului Galben. Dunarea nu este si nu poate fi o exceptie in aceasta regula a dezvoltarii rominismului arian, ajuns mondial.
De-a lungul marilor fluvii continentale s-au nascut si crescut marile civilizatii umane, omogene pe tot cursul acelor fluvii, din timpuri imemoriabile. Dunarea este garantia ca poporul de la gurile Dunarii din
Moldova si Basarabia, din Regat, Oltenia, Banat, Panonia si adinc in vestul Europei erau de un singur neam, cel arian-carpatin stravechi, pe ambele maluri ale zeitei Danu.
Celtii aveau contacte cu Dacia si Tracia din moment ce faceau comert cu Grecia de-a lungul Dunarii. Noi stim pe de alta parte ca intregul Balcan era rominizat dintotdeauna. Are sens ca celtii se invecinau cu un popor ne-rominic, imediat la marginea iliriei, pe Dunare in sus adinc in panonia? Evident ca nu, mai ales in conditiile antice cind expansiunea se facea din aproape in aproape, intotdeauna pornind de pe Dunarea spatiului carpatin, mergind pe Dunare in amonte.
Celtii erau tot un popor rominic, izvorit din marea expansiune ce a cuprins Macedonia si Anatolia. Eu as spune ca expansiunea vestica a avut loc mai intens decit cea estica, fiind favorizata de cursul Dunarii, care lipseste in directia estica. in aceasta ipoteza, confirmata cultural de dezvoltarea civilizatiilor de-a lungul fluviilor, zona pe care o numim azi Europa “latina” era Europa rominica cu mii de ani inainte de intemeierea Romei.
[EB:CELT] : “Stramosii acestor razboinici pot fi trasati pe la 700 i.e.n. in zona Bavaria si Boemia de unde s-au miscat catre vest… de-a lungul Dunarii si peste Rin, adinc in Franta si apoi spre Spania si Anglia”. Dunarea este din nou calea vitala europeana.
Nu va lasati inselati de numele Bavaria si restul folosite mai sus, fiind doar inselatoare si politice, deoarece Teutonii erau inca in nordul european, nefiind nici urma de ei la ora respectiva pe valea Rinului. Teutonii coboara si ocupa acele zone 1000 de ani mai tirziu. De asemenea, numele Anglia nu inseamna nimic, fiind numele latin de mai tirziu al insulei Britanice. De ce oare [BRITANICA] foloseste numele “Bavaria” pentru celtii de la 1000 i.e.n. si numele “populatia ne-maghiara din Panonia” pentru rominii de la 1000 e.n.? Va las pe voi sa raspundeti !
sensul propozitiei de mai sus este ca celtii, proveniti de pe Dunarea de sus, coborau pe valea Rinului patrunzind in iberia pina la Atlantic si trecind canalul Minecii pe insula Britanica.
Pe insula Britanica, celtii au avut o prezenta masiva, care se concretizeaza in existenta limbilor numite Gaelice, cea din Irlanda, Scotia, Tara Galilor si alte regiuni. Limba Gaelica era dominanta in toate zonele de mai sus cu doar secole in urma, dar a fost in ultimul timp marginalizata de catre expansiunea englezilor si a limbii engleze peste toate celelalte regiuni, ceea ce le-a impins pina aproape de disparitie. Exista in ultimul timp o tendinta de redesteptare a vechilor valori, din care limba Gaelica, de provenienta Carpato-Dunareana, este cea mai importanta. Cercetari lingvistice mai recente incearca sa lege limba Gaelica de familia latina sau ilirica (alba), limba pe care [BRITANICA] o presupune in mod eronat ca fiind limba majora europeana. Limba alba si Latina nu erau decit ramuri ale limbii rominice din spatiul Carpato-Dunarean. Celtii nu sint nici ei o exceptie, iar limba aproape pierduta azi trebuie sa-si caute radacinile tot la noi. Cine vrea sa se convinga, trebuie sa deschida un dictionar de Gaelica si sa observe cuvintele rominesti care sint simplu stilcite pe Elnglezeste.
Din moment ce se miscau pe Dunare in sus, evident ca celtii veneau de pe Dunarea de Jos, deci iata cum tot mai mult se profileaza originea lor rominica. [EB:CELT] : “Este foarte probabil ca stramosii lor vorbeau un dialect din care provenea celtica si au sustinut institutiile de esenta ariana care-i leaga pe celti de italici si alte popoare ariene mai Estice”. Doamne ajuta, celtii sint legati de poporul italic si de poporul “mai estici” decit italicii.
A nu se confunda numele de “popor italic” cu numele de latin sau roman, deoarece Roma nu este inca fondata sau a fost abia fondata. poporul italic este ceea ce au gasit latinii la sosirea lor in Italia, vecinii pe care-i vor cuceri in secolele urmatoare. Celtii se leaga cumva de acesti italici pre-latini.
[EB] a constatat din ramasite culturale ca celtii pot fi asociati cu italicii pre-latini si cu “popoare ariene mai estice”. Observati cum [BRITANICA] nu pune degetul pe rana si foloseşte o expresie generica de “mai estici”, desi la acel timp dacii erau atestati drept “cel mai mare popor” din Europa. Ce este mai estic decit italia? iliria (Albania), panonia, Balcanii, Macedonia, Tracia, Dacia si Anatolia, toata zona Dunareana de mijloc si de jos. Nu putem astepta ca [EB] sa ne scrie istoria, dar faptele sint acolo, doar sa fie intelese, corelate si interpretate corect. Expansiunea umana din spatiul Carpato-Dunarean a avut si o componenta vestica puternica prin vestitii si misteriosii celti raspinditi pina la oceanul Atlantic.
În secolele care urmeaza ii aflam pe celti (in sens invers) patrunzind in italia, traversind Balcanii, trecind in Asia Mica, etc. pe la 100 i.e.n. ii gasim intinsi de la Alpi si Rin pina la Atlantic dar amenintati din doua parti : latinii dinspre sud si Teutonii dinspre nord care isi fac aparitia in Europa de sud, amindoi incepind o politica de expansiune. Teutonii i-au lovit primii in zona Boemia, apoi si latinii care ies in zona trans-Alpina.
“Sistemul social (celt) era triplu, format din rege, preotime, aristocratia razboinica si tarani liberi”. Aceasta structura sociala aminteste perfect de Dacia strabuna. “Barbatii purtau pantaloni, poate de inovaţie estica, atestati pe la 300 i.e.n. dar de obicei purtau o tunica cu curea…”. Apare din nou expresia “poate estica” care inseamna ca [BRITANICA] se mai indoieste inca de originea daca a itarilor Ardeleni sau gacilor Maramureseni ! desi sint sculptati pe Columna Traiana. Numai dacii la sfirsit de era europeana poarta pantaloni si opinci, toate celelalte neamuri, inclusiv latinii, poarta camasa lunga numita tunica.
In mod consecvent [BRITANICA] minimizeaza rolul esential al spatiului Carpato-Dunarean in devenirea Europei, prin omisiune, prin exprimari generice, prin opozitie si prin alternative improbabile. Dacia este referita generic “mai estica” cind este vorba despre originea celtilor. Cioarecii Ardeleni sint referiti tot generic, drept o inventie “poate mai estica” (sa fie oare iranul, sau india, sau Japonia?). La Troia se spune tot generic ca arienii veneau “dinspre nord” (sa fie oare Scandinavia sau Polul Nord?) desi la nord de Troia erau doar Balcanii si spatiul Carpato-Dunarean. La Grecia se spune, prin alternativa de nume pentru “Balcani”, ca valul arian venea “dinspre Grecia continentala”. Tot la Grecia se spune ca valul arian a adus roata olarului “sau doar a coincis cu aceasta (venirea arienilor)”, semanind indoiala printr-o remarca gratuita. La Panonia se spune prin opozitie “populatia ne¬maghiara” la rominii din Panonia la venirea maghiarilor ! La Dacia se spune ca “era slab populata” desi la 500 i.e.n. Dacii sint atestati drept “cel mai mare popor european”. Tonul general din [BRITANICA] este de discreditare a spatiului Carpato-Dunarean ca origine umana, lingvistica si culturala a Europei. Subliniez din nou, nu vorbesc de ignorare a Daciei strabune, ignorare de care si noi sintem vinovati pina acum, ci de discreditare consecventa a acesteia.
Daca celtii au pantaloni pe ei la 300 i.e.n. inseamna ca erau Daci. Daca purtau pantaloni, evident ca le spuneau tot romineste, spunindu-le la pantaloni “itari”, sau “cioareci”, sau “gaci”, deoarece alte neamuri nu aveau nici itari si nici o vorba pentru itari.
[EB:CELT] : “Celtii erau ospitalieri, iubitori de petreceri, beuturi, certuri si incapabili de actiuni concertate prelungi”. Cu asemenea descriere psihologica este imposibil sa fie departe de geto-daci. Cultural si ca origine Dunareana, celtii sint de neam arian-rominic. Prin limba pe care o vorbeau celtii, intreaga Europa de pina la Atlantic la sfirsitul erei trecute vorbea limba rominica.
Deducem din sursele istorice la indemina publica ca acum 3000 de ani intreaga Europa sudica de la hotarele Daciei pina la oceanul Atlantic se tragea din spatiul Carpato-Dunarean, din poporul arian-carpatin, vorbind o limba comuna, limba rominica. Ceea ce a legat aceste informatii intre ele este renuntarea la ipoteza absurda a disparitiei dacilor sub latini si plasarea dacilor ca element esential si unificator al Europei pre-latine.

6.3. Galia sau Franta
Destinul galilor este impletit dureros cu destinul dacilor, deoarece se considera la ora actuala ca francezii si limba franceza provin din latini printr-un proces absurd de disparitie istorica a galilor care populau Galia la sosirea puterii romane asupra lor pe la 100 i.e.n. Noi ne indoim de originea “latina” a francezilor si cautam prin documentele istorice fapte care sa ne faca sa intelegem “disparitia” stramosilor francezilor.
Franta a fost locuita de catre Omul European din timpuri imemoriabile, dar perioada Neolitica este cea care va determina viitorul sudului Europei pe tarim demografic, lingvistic, economic si cultural. Ca sa precizam, Neoliticul vine cu prezenta pietrei slefuite, unelte de inalta calitate, care au inlocuit uneltele mai grosolane facute din piatra cioplita. Ca datare temporala, Perioada Neolitica incepe la perioade de timp diferite in Europa, pe masura ce mareata cultura Carpato-Dunareana se raspindea in restul Europei. Vestul si nordul Europei tind sa fie pina la 1000 de ani in urma spatiului Carpato-Dunarean, aceasta fiind perioada de timp necesara raspindirii inovatiilor tehnologice.
[EB,FRANCE] : “Cunostiintele cultivarii cerealelor si a cresterii animalelor a sosit relativ tirziu in Franta venind pa calea Dunare-Rin si Ron-Sena”. De remarcat aici ca este inregistrata o cale estica si o cale sudica de penetrare in Franta. Calea estica este direct Dunareana, dinspre Dacia straveche pe Dunare in sus si apoi pe Rin in jos. Calea sudica vine de pe coasta Mediteraneana care analog Dunarii usureaza deplasarile umane. Gura Ronului este doar la zile de mers de-a lungul plajei dinspre Italia deci influenta venita dinspre sud este tot est-europeana. Noi stim ca cele mai vechi urme de cultivare de cereale si crestere de animale in Europa vin din zona Banat-Panonia, de la gurile Dunarii si Basarabia, deci la raspindirea lor in Franta aceste cunostiinte provin din spatiul Carpato-Dunarean.
Numai deplasarea oamenilor putea aduce noi cunostiinte, deci Dunarenii in sine ajung in Franta, ceea ce inseamna ca agricultura vine si cu prezenta fizica a Dunarenilor, precum si a limbii carpatine.
In jur de 4000 i.e.n., pe filiera Dunareana “vin citeva grupuri nomade de Dunareni practicind agricultura si producind ceramica”. Eu personal ma indoiesc ca Dunarenii erau nomazi, deoarece in primul rind nu au fost niciodata, apoi produceau ceramica ceea ce este iar impotriva caracterului nomad. Erau mai degraba Dunareni in expansiune dinspre spatiul Carpato-Dunarean catre vest. Cam la acelasi timp apare si un val sudic in Franta, evident dinspre Italia. In [BRITANICA] se gaseste o confuzie constanta intre cultura casnica si nomaditate.
“In jur de 2000 i.e.n. cunostiinte metalurgice despre aur, cupru si alama au venit in Franta si dinspre est si dinspre sud”. observati influxul continuu de inventii si descoperiri dinspre spatiul Carpato-Dunarean catre Franta de-a lungul mileniilor. Evident ca intre cultivatorii timpurii de la 4000 i.e.n. si metalurgia de la 2000 i.e.n. nu a fost o epoca moarta, ci un flux continuu uman dinspre Dacia catre Franta, si pe la nord de Alpi pe valea Dunarii, si pe la sud de Alpi pe coasta Mediteranei.
“O miscare umana dinspre est este demonstrata de ritul inmormintarilor individuale sub mormane rotunde … pe la 1400 i.e.n”. Deci influxul dinspre est continua de-a lungul mileniilor aducind noi influente estice. “Prezenta obiectelor de bronz din aceasta perioada demonstreaza . utilizarea armelor si ornamentelor de origine central-europeand”. Vedem cum influentele Dunarii de Sus continua sa inunde Franta de-a lungul mileniilor. “In ultimul mileniu inaintea erei noastre are loc o alta migratie masiva dinspre est a unei populatii care practica un mod sedentar de agricultura…”. Sintem deci dupa 1000 i.e.n., ne apropie de zorii noii ere iar miscare Dunarenilor catre Franta continua.
“Cunostiintele metalurgice despre bronz si fier ajung in Franta dinspre est si sud in jur de 800-600 i.e.n”. Vedem cum in mod constant, de la agricultura, la cresterea animalelor si la producerea fierului, cunostiintele tehnologice din spatiul Carpato-Dunarean se raspindesc catre Franta de-a lungul a 4000 de ani de istorie intr-un flux continuu. Aceasta demonstreaza fara echivoc originea Carpato-Dunareana a populatiei Frantei de la inceputul erei noastre cind incepe marea cucerire latina a Europei.
La sosirea latinilor in Franta pe la 100 i.e.n., cei numit gali aveau deja in spate 4000 de ani de istorie si provenienta Carpato-Dunareana. Care este destinul lor sub puterea romana?
“Cucerirea intregii Galii de catre Cezar pe la 50 i.e.n. a fost usurata de lipsa de unitate a galilor”. .lata cum si pe plan psihologic galii sint tot de natura carpatina. galilor nu le-a placut nici lor puterea centralizata, vazuta aici ca lipsa de unitate. Sa ne amintim ca la aceeasi perioada de timp Burebista uneste pe toti rominii cu forta intr-un imperiu formidabil dar sfirseste asasinat. Nici dacilor si nici galilor nu le placea si nu acceptau puterea centralizata. Se ajungea de multe ori ca aveai un rege local la citeva sate de pe o vale mai larga ! La sosirea maghiarilor in Panonia 1000 de ani mai tirziu, erau multime de regi locali pe care maghiarii ii inving unul dupa altul, deci din nou rominii nu accepta un sistem centralizat de guvernare. Vedem aici o unitate de gindire si simtire intre daci si gali, manifestata in respingerea organizarii statale si a puterii centralizate.
“Populatia galica si-a mentinut identitatea (sub guvernare romana) sub forma de civitates sau comunitate locala”. Acesta este unul dintre marile secrete ale succesului raspindirii puterii Romei in lume : romanii se foloseau de structurile puterii locale din zonele cucerite ca sa-si mentina si extinda dominatia. Pentru populatiile locale nu se vedea o diferenta prea mare, in sensul ca in loc de a-si plati impozitele unui rege local, le plateau acum Romei. Sistemul acesta a fost folosit peste tot in Imperiul Roman, din Anglia, peste Dacia, in Palestina si Maroc.
Galii isi mentin deci identitatea desi sint administrati de catre Roma. Ce se intimpla cu ei in continuare? “Pe masura ce galii au inceput sa se bucure de beneficiile civilizatiei romane, latina a inlocuit treptat limba galilor”. observati enormitate acestei afirmatii, unde galii isi “uita” limba definitiv, in toata Galia, de la Mediterana la Marea nordului, de la Spania la Alpi, de dragul frumusetii civilizatiei Romei ! Nu numai ca invata nologismul “baia publica” si “catapulta” dar invata un nou nume pentru “mama” si pentru “tata”, pentru toate relatiile de familie si toate obiectele pe care le denumeau de vreo 4000 de ani !
Enormitatea disparitiei limbii dacilor se aplica si la disparitia limbii galilor. De ce se afirma “disparitia” limbii galilor sub administratia latina? Pentru ca nu exista la ora actuala nici o urma de limba pre-latina si ne-latina in Franta. lata cum dacii si galii isi leaga destinele unii de altii in mod paradoxal : galii provin tot din Dacia si asemenea dacilor urmele lor sint “sterse” din istorie prin simpla administrare romana a Daciei si a Galiei.
Urmele lingvistice ale galilor, ca si a dacilor de altfel, nu pot fi trasate inainte de latina, pentru ca galii, de origine milenara daca, vorbeau tot limba rominica a spatiului Carpato-Dunarean, limba pe care o vorbeau si romanii sub forma dialectului latin.
Sa vedem in continuare care este opinia [EB] : “Dupa cucerirea romana, latina s-a raspindit rapid in toata Galia”. Afirmatia de mai sus este gratuita, deoarece nu se bazeaza pe fapte sau documente, ci doar incearca sa explice cum toata Franta de azi este “latinizata”. Raspindirea rapida a unei limbi acum 2000 de ani era o imposibilitate demografica si lingvistica. Limba ariana-rominica s-a raspindit in toata Europa pina la Atlantic intr-o perioada de peste 3000 de ani ! iar aici ni se spune ca latina s-a raspindit “rapid”. De ce latina nu s-a raspindit rapid in Anglia? Ce mijloace de raspindire rapida avea latina?
La ora actuala avem vreo 100 de ani de raspindire globala a limbii engleze prin mijloace de neimaginat pe vremea latina, de la radio la Internet si totusi lumea nu este mai anglizata decit in urma cu 100 de ani. Engleza are raspindire mondiala, se vorbeste in orice colt din lume, este limba oficiala a afacerilor contemporane, dar rominii vorbesc tot romineste iar japonezii vorbesc tot japoneza. De cit timp este nevoie pentru romina sa devina un dialect englez sau pentru japoneza sa fie disparuta de pe Tera sub o fata englezata?
Pe vremea romana, limba putea circula numai prin vorbitorii ei nativi, latinii. De citi latini era nevoie pentru ca galii sa-si uite ultimul cuvint din limba? Este alt exemplu bine cunoscut la care sa ne putem raporta?
Omul Rosu din America a fost navalit in proportie de 100 la 1 de catre Fata Palida din Europa, cu aproape o jumatate de mileniu in urma. Limbile europene vorbite erau diferite, dar in America de nord limba engleza a devenit pe departe dominanta. Ce s-a intimplat cu limba autohtona americana, la o proportie de 100 la 1 de navalitori, dupa secolul tehnologic si informational, dupa presiunea imensa a mijloacelor moderne de comunicatie in masa, etc.? La ora actuala majoritatea indienilor americani vorbesc si inteleg limba engleza dar limbile lor originale exista inca ca si limbi vorbite si vii, devenind intre timp materii obligatorii la scoala, deci n-au fost inca “inlocuite” de limba engleza.
Latinii nu erau nici o fractiune din numarul galilor, nu aveau mijloacele moderne, dar limba latina s-a raspindit “rapid” potrivit [EB]. Fanteziile lingvistice din [BRITANICA] nu se opresc aici : [EB,FRENCH] : “latinizarea (Galiei) a fost rapida si totala desi romanii nu au facut nici un efort concertat de a-si impune limba (latina) iar dialectele celtice au disparut prin ne-folosire”. Ca sa vedeti, galii vorbind prea multa latina, au uitat sa mai vorbeasca propria lor limba ! Galii s-au adunat de la mic la mare la portile Parisului ca sa-si ia in primire abecedarul de latina, cam cum au facut si dacii la Alba Iulia si au invatat latina repede-repede chiar in ciuda latinilor insisi !
[BRITANICA] trebuie sa aiba o explicatie pentru acest proces fantezist, altfel nu l-ar afirma aici si anume “latina s-a bucurat de toate avantajele psihologice si materiale ca limba a celui mai puternic … “. Englezii au invatat lectia aceasta de istorie in India, unde indianul slugarnic prefera engleza proprii lui limbi materne ca sa para mai inteligent decit este, crezind ca se confunda astfel cu propriul sau cuceritor, devenind din invins, invingator. Tot englezii incearca sa adapteze experienta lor indiana la Iberia, Galia si Dacia timpului roman, jignindu-i pe iberici, gali si daci ca si-ar fi uitat limba lor din slugarnicie fata da Roma si frumoasa limba latina. Oare englezii au fost mai putin slugarnici fata de latina imperiului incit nu s-au latinizat nici intr-o jumatate de mileniu de ocupatie romana? Latina nu s-a bucurat oare de avantajele limbii celui mai puternic si in Anglia? Englezii nu s-au latinizat, fiind mai demni decit galii si dacii? Afirmatiile de mai sus sint gratuite si provin numai din binecunoscuta infumurare englezeasca.
[EB,FRANCE] : “Sintaxa sa (franceza) este analitica iar vocabularul provine in marea sa majoritate din latina populara, imbogatit dupa secolul XIV cu cuvinte din latina clasica”. Daca va amintiti din discutia despre Dacia, [EB] sustine ca limba romina se trage din latina provinciala. Acum se spune ca si franceza ar proveni din latina populara si nu latina de la capitoliu. Ce face romina si franceza sa para a proveni din latina populara? Este faptul ca
nici romina si nici franceza nu provin din nici un fel de latina, ci din limba ariana-rominica din antichitate numita latina populara, din care si latina facea parte ca un dialect rominic.
Recent pe scara istorica, limba franceza a fost pervertita printr-o politica deschisa de latinizare clasica dupa secolul XIV. Asa se explica de ce la ora actuala francezii folosesc pentru “frumos” cuvintul “beau” si “belle” care provin din latinescul “bello”, pe cind spaniolii de exemplu spun inca tot “hermoso”. De aici mai provine si faptul ca un vorbitor nativ de romina intelege spaniola mai bine decit intelege franceza, pentru ca franceza a fost fortat latinizata cu citeva secole in urma.
In acest capitol am adunat documente care dovedesc fara echivoc ca teritoriul Frantei de azi era acum 2000 de ani locuit de popoare provenind din spatiul Carpato-Dunarean, intr-un proces care este dovedit arheologic ca inceput acum 6000 de ani si care a durat pina pe la inceputul erei noastre. Dupa 4000 de ani de influenta continua Carpato-Dunareana, galii vorbeau o limba rominica pe vremea cind au fost cuceriti de catre romani. In Galia, ca si in Dacia de altfel, romanii nu au intilnit un popor strain, ci un popor cu care ei latinii erau inruditi prin origine si limba.
6.4. Iberia sau Spania
Destinul ibericilor este impletit dureros cu destinul dacilor, deoarece se considera la ora actuala ca spaniolii si limba spaniola provin din latini si latina printr-un proces absurd de disparitie istorica a ibericilor care populau Iberia la sosirea puterii romane asupra lor pe la 100 i.e.n. Noi ne indoim de originea “latina” a spaniolilor si cautam prin documentele istorice fapte care sa ne face sa intelegem “disparitia” stramosilor ibericilor.
Am documentat mai sus cum valuri peste valuri de popoare Dunarene duc dezvoltari tehnologice din spatiul Carpato-Dunarean in Galia, de la cresterea animalelor domestice de la 4000 i.e.n. la tehnologia fierului de la 600 i.e.n., pentru o perioada istorica de 4000 de ani. Galia era doar unul dintre locurile unde acesti Dunareni s-au asezat, capatul raspindirii lor europene vestice fiind tarmurile Atlantice din Spania si Portugalia de astazi.
Urmele umane din Spania merg inapoi la zorii aparitiei omului pe Tera, care se crede a fi intrat Spania tot pe filiera europeana. Se pare ca Omul de Neandertal a disparut din Spania in timpul ultimei ere glaciare, spre deosebire de Omul Sapiens care era mult mai adaptabil si a rezistat glaciatiunii. [EB,SPAIN] : “Cultura Solutrean s-a extins din Europa de est in Franta si Spania”. Sintem acum in perioada Paleolitica care urmeaza ultima glaciatiune in Europa de acum peste 10.000 de ani in urma. Chiar la aceasta data timpurie Spania este populata de catre oameni venind din Europa de est.
Perioada Neolitica moderna, cea a pietrei slefuite de acum vreo 5000 de ani, marcheaza un nou flux de cultura si populatii din estul Europei. [EB,SPAIN] : “Securi neolitice de piatra slefuita incep sa apara (in Spania) si emigranti dinspre est . au introdus ceramica, metalele moi, agricultura, cresterea animalelor domestice si fabricarea hainelor”. Sa nu scapam din vedere valurile umane similare care au patruns in Franta, putin mai inaintea Spaniei. Toate culturile care patrund in Franta dinspre spatiul Carpato-Dunarean, se raspindesc mai departe catre Spania in urmatoarele citeva secole. “Culturile megalitice si exploatarea metalelor au atins coasta Atlantica si se pare ca sint de influenta estica directa”. Nici Spania nu este capatul drumului Dunarenilor, care nu se opresc decit la malul oceanului Atlantic.
[EB:EUROPE] : “Comunitati Neolitice se raspindesc dinspre Anatolia spre vest de-a lungul sudului Europei … si ocupa zonele de coasta ale Iberiei pe la 5000-4000 i.e.n”. In acest context Anatolia este incorect crezuta drept originea acestora popoare Neolitice. Anatolia doar seamana in cultura ei cu ceea ce a ajuns in Spania, dar si Anatolia, la frontiera Traciei, provine demografic si cultural tot din spatiul Carpato-Dunarean. Prin determinismul sau geografic, Anatolia este un loc unde o cultura se poate extinde, dar nu un loc unde o cultura poate origina, fiind prea saraca in resurse materiale pentru asa ceva. Cum poate [BRITANICA] crede ca Anatolia, mica si saraca in resurse, se poate extinde pina la oceanul Atlantic?! pe cind spatiul Carpato-Dunarean aflat intre Anatolia estica si Spania vestica ofera resurse nelimitate? De ce nu este clar ca atit Anatolia, cit si Spania, sint doar extremele expansiunii poporului carpatin? De ce nu este evident ca originea Europei nu poate fi decit Dunarea?
[EB:EUROPE] : “La sfirsitul mileniului trei i.e.n. conexiunile estice au fost reinoite pentru un timp scurt prin noi colonisti . care prelucrau cuprul. Influenta acestui nou element asupra populatiei existente a fost larg raspindit”. Sintem deci inainte de 2000 i.e.n. cind noi si puternice influente din estul Europei patrund in Iberia. Este vorba despre acelasi val tracic care fondeaza Troia pe la 2900 i.e.n., patrunde pina la insulele grecesti pe la 2600 i.e.n. si ajunge in Iberia pe la 2100 i.e.n. In mod constant inregistram o perioada de 500 la 1000 de ani pentru raspindirea valurilor umane pornite din spatiul Carpato-Dunarean catre capatul vestic al continentului. Franta este intotdeauna atinsa citeva secole inaintea Iberiei.
Dupa 1000 i.e.n. celtii, populatie Dunareana din Banat si Panonia, patrund pina in Spania si Portugalia. [EB,SPAIN] : “Dupa 900 i.e.n. celtii incep sa se infiltreze peste Pirinei. … Pe la 600-400 i.e.n. culturile celte ale Epocii Fierului erau stabilite adinc in Galicia si nordul Portugaliei”. Vedem cum valurile de popoare in expansiune, pornite din spatiul Carpato-Dunarean populeaza toata Europa pina la Atlantic.
In acest capitol am adunat documente care dovedesc fara echivoc ca teritoriul Spaniei de azi era acum 2000 de ani locuit de popoare provenind din spatiul Carpato-Dunarean, intr-un proces care este dovedit arheologic ca inceput acum 6000 de ani si care a durat pina pe la inceputul erei noastre. Ecuatia demografica completa nu este chiar atit de simpla, mai tirziu avind loc si influente grecesti, Semitice prin popoarele Arabe, Teutonice dinspre nordul Europei, etc. Conexiunea ibericilor cu spatiul Carpato-Dunarean este firul calauzitor esential, care determina natura umana si lingvistica a peninsulei Iberice, fara a nega restul influentelor.
Dupa 4000 de ani de influenta continua Carpato-Dunareana, ibericii vorbeau o limba rominica pe vremea cind au fost cuceriti de catre romani. In Iberia, ca si in Dacia de altfel, romanii nu au intilnit un popor strain, ci un popor cu care ei latinii erau inruditi prin origine si limba.

6.5. Iliria sau Albania
Iliria de acum 3000 de ani, Albania de azi, ocupa partea vestica a Balcanilor de-a lungul Adriaticii, in sud pina la insulele grecesti, la nord pina la Dunare in zona Banat si la est pina la Tracia si Macedonia. Aratam mai jos ca vestul balcanic era de origine geto-daco-traca, vorbind limba rominica primordiala.
[EB:ILLYRIA] : “arheologia si antropologia moderna au adus o lumina noua in originea ilirilor … care erau din familia ariana si s-au asezat in vestul Balcanilor intre Epoca Bronzului si Epoca Fierului pe la 1000 i.e.n”". Ilirii, care sint stramosii albanezilor, erau pe malul Adriaticii mai multe secole inainte de intemeierea Romei. Ei se invecineaza la sud cu grecii iar la est cu Macedonia si Tracia.
“Limba ilira era din grupa centa a limbilor ariene, limba care era vorbita in Balcani in epoca pre-Crestina”. Mare revelatie in sfirsit, albanezii vorbeau limba comuna balcanica ! Este prima referinta pe care o gasesc despre limba unica din Balcani, dar nimeni nu-i spune pe nume, oricare ar fi aceasta. Pe moment acceptam denumirea regionala, de limba balcanica.
Limba balcanica se intindea pina la sud de Dunare deci albanezii vorbeau limba traca, direct de la originea limbii rominice primordiale. Nu avem nici un motiv din lume sa credem ca limba de la sud de Dunare nu era tot limba de la nord de Dunare. De fapt, nici o alta cultura din lume la care ne putem raporta, nu facea diferenta dintre cele doua maluri ale apei vitale pe care civilizatiile respective se dezvolta. Nu exista est si vest pe Nil, nici nord sau sud pe Nil desi se intinde pe mii de kilometri, doar Marele Nil pe ambele maluri si egiptenii ca popor. Nu exista est si vest pe Indus, doar Marele Indus si indienii. Nu exista sud si nord pe Gange, doar Marele Gange. In Rig Veda nu se pomeneste de un mal sau altul al zeitei Danu, doar Apaya sfinta ariana. Similar, Dunarea nu poate fi unica exceptie in culturile lumii, deci nu exista sud si nord pe Dunare, doar Mareata Danu si poporul rominic, indiferent pe ce mal al fluviului te gasesti.
[EB:ILLYRIA] : “Putinul care se stie despre Iliria combinat cu anumite dovezi arheologice si cu prezenta prin toata Europa Centrala si sudica a numelor evident vedice dar neatribuite clar nici unei ramuri ale familiei, a condus la ipoteza raspindirii preistorice a limbii ilirice peste majoritatea Europei, ipoteza in majoritate abandonata acum”. Sint multe de spus despre afirmatia de mai sus, din puncte de vedere diferite.
De unde vin confuziile de mai sus? La nivel oficial rominii sustin prin DEX ca limba romina este noua, de la latini incoace, deci nimeni nu studiaza si nu ia in considerare limba limbilor, primordialitatea limbii ariene-rominice. Din limba albaneza, ilirica-traca, nu a mai ramas aproape nimic, pentru ca s-au lasat coplesiti de greci, slavi si maghiari, incit la ora actuala cu greu o poti clasifica drept rominica. Doar sus in munti au mai rezistat citeva sate rominesti, restul pierzindu-si neamul si limba.
Limba albaneza este aproape pierduta, limba romina sustinuta “noua” chiar in DEX, limba daca facuta “disparuta” chiar de catre noi rominii, face [EB] sa considere limba unica balcanica drept “ilirica”, desi limba alba este cea mai slab conservata din rindul limbilor rominice. Din lipsa de alte referinte, se ajunge la concluzia ca limba ilirica ar fi fost raspindita in antichitate in toti Balcanii. Tot DEX-ul este de vina ca studiul nu se face asupra limbii romine, desi este vorbita in multe sate din Albania, Iugoslavia, Bulgaria, Macedonia, Grecia, etc. Avem limba romina inca vorbita in toti Balcanii, deci de ce este nevoie sa recurgem la ipoteze antice fanteziste cind prezentul este marturie vie?
Existenta limbii unice balcanice si chiar europene la scara sudului continentului este pe deplin demonstrata lingvistic, pentru prima data, in paginile acestei lucrari. Singura confuzie facuta de [EB] este natura “ilirica” a limbii unice europene, care desi recunoscuta ariana este banuita “ilirica” sau “alba” cind de fapt este limba rominica primordiala, din care ilirica este doar o ramura care a pastrat doar urme slabe de rominism.
Un alt motiv pentru care [BRITANICA] s-a oprit la limba ilirica este faptul ca britanicii au imbratisat teoriile maghiare, unde “Dacia era slab populata”, eventual “Dacii au fost exterminati” de catre romani, unde “Getii au disparut ca popor si limba” si alte enormitati similare, toate nedovedite, doar o teorie care-ti convine mai mult decit alta, deci fara nici o valoare stiintifica sau istorica.
Limba majora europeana de acum 3000 de ani era limba ariana-carpatina careia i-am dat numele de limba rominica. Limba rominica, unica limba balcanica de acum 3000 de ani, mai supravietuieste inca in România, in Basarabia, in Bucovina, in Panonia, in Banat la nord si sud de Dunare, in Alpi, in Albania, in Macedonia, in Grecia, etc.
O alta parte din afirmatia de mai sus ne surprinde prin lumina acestei lucrari si anume “numele evident vedice dar neatribuite clar nici unei ramuri ale familiei”. Noi am demonstrat in aceasta lucrare ca numele vedice nu au putut fi create decit de catre poporul care vorbeste limba romina, de unde ne vine Apaya, Varuna, Pitar, Hotar, Agni, Bhaga, etc. Numele vedice raspindite in toata zona balcanica, in Panonia, România, Moldova, etc. sint demonstrate in aceasta carte ca fiind pur rominesti. [EB] nu considera limba romina din familia limbilor antice care trebuie studiate, in primul rind datorita greselii noastre istorice cu mitul “latinitatii” limbii romine.
Nu puteam cere mai multa apa la moara pentru lucrarea de fata, decit afirmatia “… ipoteza raspindirii preistorice a limbii ilirice peste majoritatea Europei… “. Este exact una dintre concluziile Demonstratiei Morar, ca limba ariana-carpatina este liantul limbilor europene, deci limba carpatina s-a raspindit in antichitate in toata Europa in mod irefutabil. Rig Veda in sine demonstreaza ca limba carpatina s-a raspindit chiar dincolo de Europa, cucerind Persia si India. Singura confuzie pe care o face [BRITANICA] este natura “ilirica” a marii limbi ariano-carpatine europene, cind de fapt limba alba mai pastreaza doar slabe ramasite rominice.
Raspindirea europeana a limbii ariene-carpatine nu trebuie acceptata drept “ipoteza in majoritate abandonata acum” pentru ca avem in sfirsit dovada vie a supravietuirii limbii “unice” europene si anume limba romina de azi. Ce avem de facut este sa incetam noi insine cu fanteziile latiniste si sa redam limbii romine dreptul legal la existenta multimilenara, ca o confirmare a realitatii practice. Limba unica balcanica si europeana nu este un mit de fel si se traduce azi in existenta tarilor impropriu numite “latine”. Denumirea corecta ar fi de tarile rominice daca vrem sa reflectam in numele acestor tari originea pe care au avut-o. Limba unica balcanica si sud-europeana este o realitate inca prezenta in Europa de azi si formeaza marea familie a limbilor rominice.
[EB] greseste din nou cind se refera la “limba unica europeana”, deoarece Europa nu a avut o limba unica niciodata, eventual pe vremea lui Adam si Eva, dar nu in perioada istorica apropiata. [EB] mai greseste si cind se refera la limba unica Euro-Asiana, absurditate lingvistico-rasiala. Daca nu incepem cu istoria Omului Alb, problema limbii unice europene trebuie uitata cu desavirsire. In Europa istorica si preistorica apropiata existau si alte popoare si limbi, cum sint triburile Teutonice si slave, deoarece a merge mai departe in istorie isi pierde orice semnificatia lingvistica si demografica, de genul ce limba vorbeau Adam si Eva?
Prin urmare, limba ariana-carpatina sau rominica nu este “limba unica europeana” ci este doar cea mai raspindita limba europeana, ceea ce este cu totul altceva. Limbile Teutonilor si slavilor nu pot proveni din limba ariana-carpatina chiar daca este cea mai raspindita, din moment ce-i spun la “apa” “water” si la “suta” “hundert”. Asemenea transformari lingvistice nu sint posibile, deci sint cuvinte cu caracter de infrastructura de vocabular, de sine statatoare, create de acele popoare si nu evoluate din limba ariana. Teutonii si slavii au preluat ceva vocabular de la poporul arian-carpatin dar nu dincolo de nivelul de imprumut lingvistic.
Citatul de mai sus inseamna ca si [EB] a ajuns la concluzia ca exista in antichitate, intre perioada preistorica si istorica, o limba raspindita la scara europeana, pe care o banuieste “ilirica” sau alba azi, dar care este de fapt prin Demonstratia Morar limba rominica sau ariano-carpatina.
[EB:ALBANIA] : “In mecanismele generale limba alba aminteste de … limbile ariene, iar dupa cum suna de maghiara si de limba romina”. lata cum dupa trei mii de ani de la asezarea pe Adriatica, limba alba suna inca romineste. Cum credeti ca suna inainte de influentele grecesti, slave, turcesti si maghiare? La nord se margineau cu Dacia, zona Banat. La este se margineau cu Tracia si Macedonia. Ghici ghicitoare, ce limba romina vorbeau albanezii acum 2000 de ani? Sint 3000 de ani de la asezarea pe Adriatica, limba a evoluat in sine, apoi a suferit in ultimii 2000 de ani influente straine inimaginabile care vin numai prin casatorii mixte cu grecii, slavii, maghiarii, turcii, etc. si inca suna romineste. Aceasta trebuie sa ne schimbe total imaginea pe care o avem despre dinamica limbilor umane pe Tera. Daca limba alba milenara, suna inca romineste, cum poate fi limba romina o limba noua?
Aici s-ar mai ridica o interesanta chestiune de apartenenta familiala lingvistica a limbii alba. Nimeni nu o clasifica nici latina, nici slava, nici greaca si nici Teutonica. O alta familie lingvistica europeana nu avem. Este si limba alba o unicitate europeana? [EB:ALBANIA] : “Limbile clasice si contemporane din iliria si Tracia au supravietuit numai in locurile izolate iar Albania este o astfel de supravietuire”". Deducem de aici ca limba alba nu ar apartine la nici o familie lingvistica europeana contemporana, fiind doar o limba “supravietuita”, in ciuda apropierii de Roma pina unde se mai duc inca cu barca, in ciuda grecilor de la sud, a slavilor de la est si a maghiarilor de la nord pina nu demult ! Limba alba nu este o limba traca supravietuita ci este o limba traca sau romina desfigurata in ultimii 2000 de ani de catre toti acesti vecini.
[EB:ALBANIA] : “In plus, limba albaneza demonstreaza dezvoltari ale limbii latino-balcanice paralele cu cele reflectate in limba romina … si reciproc, limba romina isi imparte anumiti termeni aparent nativi cu limba alba. Astfel albaneza si romina demonstreaza contacte istorice speciale timpurii”. Domne ajuta, [EB] dovedeste in sfirsit mai mult bun simt decit DEX-ul care o da inainte cu latinismul orb si constata “contacte istorice speciale timpurii”. Ce inseamna aceasta?
Cum sa ai “dezvoltari paralele”" lingvistice intre doua locuri situate la distanta, unul in Arcul carpatin si unul pe malul Adriaticii? Care sa fie “contactele istorice timpurii” de care nu ni se spune nimic? Singura posibilitate este originea albanezilor din zona geto-daco-traca, albanezi care vorbeau initial limba rominica, altfel de unde avem contacte timpurii?
Viziunea din [EB] este din nou rasturnata cu 180 de grade si interpreteaza gresit drept “dezvoltare paralela” care este de fapt o dezvoltare divergenta dar pornita dintr-o sursa comuna. Cum poti specula ca limbile romina si alba au pornit din surse diferite dar s-au dezvoltat in “paralel” ajungind sa semene !? in loc de a considera cazul normal cind pleaca din sursa comuna dar se dezvolta divergent ajungind sa nu mai fie identice ca la origine? De cite limbi pe Tera stim care s-au dezvoltat in paralel dar au ajuns limbi asemanatoare? Nici un caz pina acum si nici un caz in vecii vecilor. In loc de a accepta evidenta, se emit ipoteze care sfideaza absurdul. Din nou DEX-ul are un rol de jucat, deoarece cei care studiaza limba romina constata ca este “noua”, de la tata Traian incoace, deci trebuie sa recurga la ipoteze absurde ca sa explice fapte evidente.
Daca limbile romina si albaneza inca seamana, nu este pentru ca s-au dezvoltat in paralel si asemanator ci pentru ca limbile romina si alba erau identice cu 3000 de ani in urma, fiind limba rominica. De la noi au pornit si ilirii a caror limba [EB] o banuieste a fi disparuta limba extinsa la scara europeana.
[EB:ALBANIA] : “Din cauza schimbarilor superficiale in formele limbajului din ultimii doua mii de ani si din cauza imprumutului de cuvinte de la culturile vecine, continuitatea clara ariana in albaneza este subestimata”. [EB] nu admite originea limbii albaneze din limba romina si din alt motiv, deoarece britanicii au imbratisat revisionismul maghiar, care are drept piatra de capatii “pustietatea” Daciei, “disparitia” geto-dacilor ca oameni si limba, si “venirea” rominilor de la Roma in mod misterios. Prin urmare albanezii nu s¬ar putea trage din romini, aparind un alt paradox.
Ideea “disparitiei” dacilor nu se bazeaza pe nici un fapt istoric si conduce la “paradoxuri” lingvistice si confuzii istorico-lingvistice pe plan european, care de fapt se rezolva de la sine prin continuitatea poporului si limbii rominice in Arcul carpatin dintotdeauna. Daca se admite originea unica, inseamna ca limba romina si albaneza se vorbeau acum cel putin … 3000 de ani, dar cum ramine cu mitul Romei? Acum stim, prin Demonstratia Morar, ca de fapt limba rominica se vorbea acum cel putin 4000 de ani la ajungerea arienilor-carpatini in India, dar inceputul limbii carpatine se pierde in negura preistoriei.
[EB:ALBANIA] : “Dintre limbile antice, amindoua limbile traca si iliro-Mesapica au fost reclamate drept stramosi sau cel putin rude dar aceasta relatie nu este inca definitivata”. Daca [EB] ar lua in considerare intregul context istoric de acum 2000 la 3000 de ani, precum si dovezile lingvistice contemporane, n-ar mai ramine urma de indoiala despre originea geto-daco-traca a albanezilor precum si restului Europei pina la Atlantic.
Iata cum din informatii comune deducem fapte marete, nerecunoscute inca : acum 3000 de ani sud-vestul Balcanilor pina la Adriatica se tragea din spatiul Carpato-Dunarean, convergent cu concluziile Demonstratiei Morar. Sa vedem in continuare de unde provine sudul Balcanilor antici.

6.6. Macedonia
Macedonia de acum 3000 de ani ocupa sudul Balcanilor pina la insulele grecesti, la vest pina la Iliria (Albania), la nord pina la Tracia (azi Bulgaria) si la est pina la Anatolia (azi Turcia, sau Asia Mica). Vom arata ca macedonenii sint de origine geto-daco-traca si ca vorbeau limba rominica primordiala, limba romina pe care o vorbesc inca si astazi.
[EB:MACEDONIA] : “Poporul care a sosit (in Macedonia) in Neoliticul tirziu, la 2500 i.e.n. era probabil de origine Dunareana, dar si mai probabil de origine Anatoliană”. Zona Dunareana este la citeva zile de mers la Macedonia iar Anatolia este peste Tracia si strimtoare deci mai greu accesibila. In plus, Dunarea este artera vitala europeana, de care este legata in mod intim dezvoltarea poporului arian-carpatin. Daca exista un izvor al demografiei si culturii europene, acel izvor este Deva Danu, Dunarea Sfinta, la fel cum izvorul culturii Egiptului este Nilul, cel al Sumerului este Tigrul si Eufratul, cel al culturii indiene este Indusul si Gangele. Este pur si simplu absurd din punct de vedere al determinismului fluvial sa presupui posibilitatea originii
Anatoliene a macedonenilor, fata de originea Dunareana, direct de la izvorul vietii europene.
De ce se presupune originea lor posibil Anatoliana? Din cauza de asemanari culturale cu descoperirile din Anatolia. Daca ai doua culturi temporal apropiate si asemanatoare, cum stabilesti care este originala si care este derivata? Exista aici criterii istorice, demografice, umane si culturale la care ne putem raporta. In cazul culturilor inrudite Anatoliene si macedonene, este in spiritul istoriei si dezvoltarii umane sa presupui originea poporului macedonean de pe Dunare ca izvor uman european si este impotriva spiritului istorei sa presupui originea acelorasi macedoneni din Anatolia. Anatolia poate fi un loc unde Dunarenii se extind, dar este impotriva evolutiei civilizatiei umane sa fi venit din Anatolia pe Dunare.
Vom arata in plus ca si Anatolia se trage demografic tot de la geto-daci-traci, (vezi paginile inchinate Troiei) deci asemanarea macedo-Anatoliana nu ne surprinde de loc, avind amindoua origine comuna rominica.
[EB:MACEDONIA] : “nationalitatea si limba (Mecedonilor) sint disputate dar evidente solide trag catre apartenenta lor la grupul lingvisitc vorbind greaca (?) desi ei s-ar putea sa fi absorbit triburi variate de origine traca si ilira”. Cine disputa originea ne-traca a macedonilor? Ei bine, o fac … grecii ! care pina in ziua de azi interzic limba macedo-romina din Macedonia, co scopul de a-i strege pe macedo-romini de pe fata istoriei, astfel ca Macedonia straveche sa devina in final pamint grecesc.
Ca o alta inconsecventa, se mentioneaza ramurile traca si ilira ca alta posibilitate. Noi am aratat prin documentele istorice la indemina ca ilirii (alba) se trag tot din Tracia, deci a-i mentiona impreuna ca nationalitate este ca si cum ai spune “Ardeleni sau Transilvani”. Denumirile iliri, traci, Daci, etc. Sint doar nume regionale pentru unul si acelasi popor, poporul arian-carpatin sau rominic.
Aceste evenimente petrecindu-se inainte de istoria scrisa, nu s-au pastrat dovezi suficiente, iar cele lingvistice sint cel mai greu de identificat, din moment ce pot fi facute doar indirect, prin trasaturi culturale de apartenenta la un popor sau altul. Chiar si asa, nu exista oare nici o dovada lingvistica directa despre originea macedonenilor? Evident ca exista iar dovada este poporul macedonean in sine. Macedonenii vorbesc inca o limba rominica in ziua de azi, ceea ce am constatat eu insumi vorbind cu macedoneni. Cine se indoieste de originea lor Dunareana, sau geto-daco-traca? Doar [BRITANICA] care face si stiinta si politica in acelasi timp.
La ora actuala mai exista inima a ceea ce a fost Macedonia antica, o parte ca republica independenta in federatia sirba, o parte fiind provincia de nord incorporata in Grecia dar numita tot Macedonia. Exista inca limba Mecedoneana, care constituie dialectul macedo-romin, vorbita de cei care au rezistat la 2000 de ani de grecizare si slavizare, mai ales in cursul erei noastre.
Vorbeam intr-o zi cu o persoana care-mi spune ca este din Macedonia si o rog sa-mi spuna ceva pe macedoneana ca sa aud cum suna, si-mi spune ceva “dobro…”, care suna slav. I-am replicat ca i-am auzit pe sirbi vorbind asa. Atunci imi spune ca “we also speak another dialect (noi mai vorbin si un alt dialect)”, si-mi spune textual “ce faci?”, apoi ma intreaba daca inteleg? Cum sa nu inteleg cind macedoneanul “ce faci” este in graiul Mioritei stravechi rominesti? Din pacate, ei il considera un “dialect” pe linga limba sirba care domina. Aici, noi rominii, trebuie sa ne aducem contributia si sa-i ajutam pe macedoneni cu toate puterile nostre sa-si pastreze fiinta si limba care a mai ramas, sa-i ajutam sa reziste asalturilor sirbesti si grecesti, acolo in pamintul lor stravechi din Macedonia.
Situatia cea mai disperata este in Macedonia din Grecia, pentru ca grecii interzic limba macedoneana si-i obliga pe copiii Mcedoneni sa invete in limba greaca, in propriul lor pamint macedonean stravechi. Singura comparatie istorica pe care o pot face este stapinirea maghiara din Transilvania care a interzis limba rominilor in propria lor vatra, sau absurda putere ruseasca in Moldova si Basarabia care a impus o murdara rusificare fortata a rominilor. Din pacate, ce se intimpla in Grecia este contemporan noua. Singura speranta a macedonenilor, sintem noi rominii, care-i putem ajuta sa-si pastreze glia si limba stramoseasca, dupa ce au fost singuri timp de 2000 de ani prin toate valurile migrarilor. Macedonenii au dat dovada de eroism nu o singura data in istorie, iar pastrindu-si inca limba romina prin cele mai grele doua milenii din istoria lor este cel mai maret gest de eroism pe care un popor il poate face.
Sa vedem in continuare ce relatii lingvistice existau intre macedoneni si greci pe vremea Macedonului, bazat pe documente istorice. [EB:MACEDONIA] : “el (Alexandru I, bunicul Macedonului) a raspindit zvonul ca se trage din Temeditii din Argos, obtinind astfel admiterea la jocurile Olimpice”. Grecii au mers atit de departe incit si-l adjudeca pe Alexandru Macedonul, din familia regala macedoneana, dusman vechi al Greciei, drept grec de origine si neam, desi bunicului Macedonului, Alexandru I, i-a fost refuzat accesul la jocurile Olimpice pentru ca … nu vorbea greceste. Olimpia devenise un centru al lumii in ultimul mileniu al erei noastre si vedem cum familia regala macedoneana recurge la intrigi politice ca sa nu fie izolata de acest centru al lumii.
Daca macedonenii nu vorbeau greaca iar azi vorbesc romineste, ce limba or fi vorbit acum 2500 de ani? Evident ca tot romineste, ceea ce se dovedeste si prin originea lor tot din spatiul Carpato-Dunarean, origine care nu ar trebui sa surprinda pe nimeni din moment ce Dunarea este Europa, ca si cultura si limba. Sa vedem ce aduce la lumina arheologia despre evenimente petrecute 2000 de ani inainte de ridicarea Macedonului.
[EB:GREECE] : “… oamenii neolitici din Tesalia (greci, poate Pelasgi, 2500 i.e.n.) nu au penetrat la nord spre Macedonia decit la Servia unde au fondat o mica asezare”. M-am intrebat intotdeauna de ce grecii sositi in
Europa acum peste 4000 de ani nu au ocupat o parte insemnata din continent si s-au multumit cu niste insule pierdute in Marea Egee? Raspunsul se contureaza tot mai evident si anume Europa era deja de mult stapinita de catre poporul arian-carpatin, din zona Dunareana, deci noii veniti trebuiau sa-si faca loc cu forta catre Europa continentala, forta pe care nu au avut-o niciodata pe plan demografic si militar.
Grecii s-au asezat pe insule deoarece au sosit in Europa trecind prin Asia Mica si apoi peste Marea Egee, din insula in insula, peste Bosfor fiind imposibil, Bosforul fiind frontiera estica a Traciei, care numai cale libera nu le da grecilor. Chiar si insulele numite “grecesti” nu erau pustii de fel, fiind locuite de poporul numit Pelasg, supravietuitorii scufundarii Atlantidei, dar erau mai usor de cucerit. De aici de pe insule, grecii incearca continuu sa patrunda spre nord, dar se izbesc de Macedonia care stapinea deja sudul Europei pina la Marea Mediterana. Pur si simplu grecii nu aveau loc in Europa acum 4000 de ani. Deci, grecii incearca sa se extinda catre Europa continentala, fondind o asezare la Servia. Cum a fost primit gestul lor de catre stapinii locului, macedonenenii de acum 4500 de ani?
[EB:GREECE] : “aceasta asezare (Servia) a fost distrusa la 2500 i.e.n. de catre un popor crud care erau evident vinatori nomazi si care mai tirziu si-au fortat intrarea catre Dimini si Sesklo. Acestia erau diferiti de locuitorii timpurii greci”. Textul de mai sus mi se pare mai degraba o descriere de aparare impotriva grecilor expansionisti decit de atacare a grecilor dinspre Macedonia.
Poporul care venea dinspre Macedonia era “evident nomad”, dar de ce este “evident” nu ni se spune. Intr-o lucrare tehnica nu este loc pentru sentimente, opinii si pareri, ci doar dovezi sau lipsa dovezilor. Prin urmare, pentru noi nu este evident ca cei care se impotriveau raspindirii grecilor catre Europa erau nomazi. Se stie precis din sapaturi arheologice ca erau diferiti de grecii de mai la sud deci erau de alt neam.
Ar mai fi o explicatie pentru confuzia de “nomaditate” folosita aici. arienii-carpatini, deci si macedonenii, erau un popor pastoral, asa cum documentam in capitolul inchinat poporului arian. Chiar daca macedonenii aveau satele la nord de Servia, zona Servia in sine era considerata tot pamintul macedonean, chiar daca era zona pastorala a satelor macedonene. Grecii gasesc un loc care pare nelocuit, fondeaza un sat in care se muta ceva greci, dar satul Servia este asezat de fapt pe zona pastorala a satelor macedonene de mai la nord. In acest fel macedonenii se izbesc de un sat strain asezat pe pamintul lor si care le limiteaza drepturile lor pastorale deja atunci stravechi.
Citim in continuare ca “Ei (macedonenii) purtau securi de lupta din piatra si au fortificat satele Dimini si Sesklo cu un zid circular”. Mai sus ni se spune ca erau “evident nomazi” iar urmatoarea propozitie este ca au construit fortificatii ! Ce inteleg eu de aici este ca acesti oameni din Macedonia isi construiau un avanpost de aparare impotriva grecilor care se asezau pe pamintul lor, deci cum se face ca erau nomazi? Nomazii pleaca si vin fara a se ocupa de constructii de fortificatii. De unde cunostiinte de fortificatii la un popor nomad? Nimic nu are sens decit daca acceptam ca nu erau nomazi si ca de fapt locuiau din vechime in Macedonia, aparindu-si tara impotriva grecilor venind dinspre insulele din sud.
Cei care au facut cercetarile arheologice din zona Servia si imprejurimi, au descoperit o serie intreaga de fapte si evenimente, dar din pacate nu le-au vazut semnificatia completa pe care o aveau. Un popor macedonean care construieste fortificatii trebuie sa aiba un puternic caracter national, altfel nu si-ar apara glia impotriva noilor veniti greci. Aceasta neaga caracterul lor presupus “nomad” si doar confundat cu caracterul pastoral macedonean.
Obiceiuri pastorale stravechi s-au pastrat pina in ziua de azi in zona Clujului, cum ar fi satul Hasdate (un alt nume interesant), unde oamenii locuiesc jos pe valea Hasdatelor, apa care la vale taie Cheile Turzii. In timpul verii isi trimit turmele la pasune sus pe dealuri, care este proprietate comuna a satului, straveche traditie culturala. Oricine si-ar plimba pasii pe acele pasuni, ar putea spune cinstit ca este pamint nelocuit, cind de fapt este proprietatea sociala a unui sat intreg. Pamintul pare liber si nelocuit chiar in ziua de azi, dar nu este asa si nu poate fi luat in stapinire sau fonda asezari straine. La a doua privire, s-ar parea ca cei care vin si pleaca cu turmele ar fi o populatie nomada, dar din nou nu este asa, deoarece populatia este sedentara jos in sat, zona de nomaditate fiind de fapt zona pastorala a satului. Aceste trasaturi culturale pastorale ariene trebuie sa fie foarte vechi, departe in preistorie.
Ce se mai stie despre acesti “nomazi” din Macedonia : “Ceramica lor era grosolana si decorata cu spirale”. Ceramica “grosolana”, ca si orice alt lucru calificabil “grosolan” este specifica unei economii casnice, ne-specializata sub forma de ateliere sau fabrici. Acesta este un alt aspect al vechii culturi pastorale ariene-carpatine, inca pastrat in familiile rominesti de astazi : familia isi produce in casa tot ce are nevoie, de la hrana la imbracaminte, incaltaminte, scule de lucru si ceramica. Spirala Vietii sau Spirala Dacica este semnul ocult al devenirii vesnice, stravechi simbol dac care traseaza expansiunea arienilor in toata lumea. Spirala Vietii este inca prezenta in cultura României de azi.
[EB:GREECE] : “Dupa ce au adoptat o viata sedentara (noii veniti macedoneni) au construit case inguste si lunguiete, cu acoperisuri ascutite si verande la intrare numite in greaca megaron”. Parca se descrie o casa de munte din Transilvania. Din faptul ca aveau un anumit stil de constructie imi sugereaza ca acesti macedoneni “nomazi” erau un popor in expansiune. Nomazii nu construiesc case de nici un tip, au eventual corturi pe care le aduna si merg mai departe.
Ne intilnim iar cu casa antica de tip megaron, construita in doua ape, foarte lunga, in care se intra pe la unul dintre capete printr-o veranda. Un coridor lung merge de-a lungul casei si din loc in loc sint despartituri in care locuieste o intreaga familie, casa adapostind mai multe familii. Amintiti-va ca la Troia (I), construita pe teren virgin, prima constructie este casa megaron, la fel cu casele de care se izbesc grecii la nord spre Macedonia.
[EB:GREECE] : “Dupa stilul de viata si climatul zonei unde s-au asezat sugereaza ca au venit prin Balcani. Aceasta sugestie este sustinuta de descoperirea de case similare in zona Troiei”. Daca macedonenii au venit din Balcani, erau de origine Dunareana, deci evident ca vorbeau o limba ariana-rominica. Aceasta ar explica si existenta limbii macedo-romine de azi peste tot in Macedonia.
Se spune in continuare ca macedonenii au deranjat dezvoltarea normala in peninsula greaca pina pe la 1500 i.e.n. “Desi la inceput au produs scaderea nivelului de civilizatie greaca, macedonenii au adus cu ei, sau este doar o coincidenta, roata olarului… si au introdus calul..”. Se stie ca roata olarului a fost inventata la noi si raspindita in toata lumea pina in India, dar [BRITANICA] inca se indoieste ca macedonenii au dus-o in Grecia. Expresia “doar o coincidenta” nu are nici un fel de valoare stiintifica, unde evidentele sint contestate prin opinii gratuite, fiind parte din politica sistematica din [BRITANICA] de minimizare a rolului esential al spatiului Carpato-Dunarean in istoria si dezvoltarea Europei.
Este perioada de expansiune a poporului arian in toata lumea, popor care face cadou lumii carul tras de cai si roata olarului, din nordul european pina in India. Este de-a dreptul inexplicabil cum poporul venind dinspre Macedonia nu este identificat cu poporul arian. Deci macedonenii, un popor “evident nomad” dupa britanici, construiesc case de tip megaron, impodobesc cu Spirala Dacica, introduc roata olarului, aduc cu ei calul domesticit in Grecia ! Fara comentarii la concluziile din [BRITANICA].
“Noi veniti, dupa 1900 i.e.n., … dinspre vestul Greciei (Iliria,Albania), au intrerupt pacea din Zona. Este in general acceptat ca acesti noi veniti erau primii oameni de limba greaca (?) care au atins Grecia centrala”. De unde pina unde vorbeau greaca, venind dinspre vestul Greciei, in afara de faptul ca “este in general acceptat” la britanicii de azi? Daca limba lor este inca ne¬elucidata prin apartenenta la o cultura sau alta, atunci n-ar trebui facute afirmatii cu caracter politic si nu tehnic. Grecii au venit in Europa dinspre Asia, acest nou popor patrunde in Grecia dinspre vest, deci de ce “este in general acceptat” ca ar fi fost greci? Pentru ca noii veniti sint descrisi un mileniu mai tirziu de catre Hesiod drept stramosii lor, dar culmea culmelor este ca noii veniti “greci” poarta nume … rominesti si anume regii Ion, Elen si Doru !
Acesti “stramosi” cu care se mindresc grecii prin istoricul Hesiod sint cunoscuti in istorie drept ionieni si Dorieni. De unde venea regele Ion cu oamenii lui, la fel regele Doru cu oamenii lui va las pe voi sa ghiciti !
“Originea lor este disputata dar se crede ca erau urmasii locuitorilor neolitici ai Macedoniei”. Deci, unde este logica? Proveneau din Macedonia neolitica si se banuiesc a vorbi limba … greaca, vezi doamne ! Hesiod da nume dar nu da nici o indicatie despre limba pe care intemeietorii Tesaliei o vorbeau, deci una din ramuri putea fi macedoneana sau rominica. Hesiod vorbeste de Tesalia, guvernata de urmasii lui Deucalion : “Elen, regele iubitor de razboi si fii sai Dorus, Xutus si Eolus”. Deci cum ii cheama pe o ramura a stramosilor Tesalieni veniti din Macedonia? Elen, care este masculinul de la Elena, exemplu celebru cu Troia, locuita tot de triburi rominice, apoi Dorus si restul. Numai greci nu suna acesti stramosi. Apoi verisorii lor “Magnes si Macedon, iubitori de cai”. Din faptul ca Hesiod il numeste pe Macedon drept unul din fondatorii Tesaliei [EB] deduce ca Macedon vorbea “greceste”, dar nici o dovada nu exista.
Se ia drept “evident” ca Hesiod vorbea despre “greci” dar acesta se refera pur si simplu la Tesalia, fara referinte nationale. Pe vremea antica, locuitorii zonei Egeene nici nu aveau un sentiment de apartenenta nationala, fiecare cetate fiind o “tara” sau un “neam” in sine. De exemplu, ionienii de origine carpatina vin in contact 1000 de ani mai tirziu cu Dorienii, tot de origine carpatina dar recenta, cu care intra in dispute si certuri, acuzindu-se reciproc de lipsa de vitejie, etc. Noi venim acum, trei mii de ani mai tirziu si aplicam criteriile noastre de “grec” asupra intregii zone Egeene, ajungind la concluzia hilara ca Ion vorbea “greceste”. Daca Hesiod vorbeste despre Tesalia el se refera la Tesalia in sine si nu la “greci”, iar Tesalia era din neamul vechi de 1000 de ani a lui Ion si Doru, neamul lui Elen.
Pe vremea lui Hesiod existau in zona Egeana trei ramuri lingvistice provenite din trei stramosi numiti [EB:GREECE] “ionieni, Eolieni si Dorieni -al caror stramosi erau Ion, fiul lui Xutus, Eolus si Dorus”". Doamne ajuta-i pe “greci”, cu stramosi macedoneni pe care-i cheama Ion si Doru ! Avem oare nevoie de [BRITANICA] sa ne spuna ca Ion si Doru vorbeau “greceste” pentru ca Hesiod ii pomeneste in istoria lui?
O ramura importanta din stramosii grecilor sint deci macedonenii, neamul lui Ion, vorbitori de limba rominica, pe care o vorbesc si azi. Aceasta explica si caracteristicile ariene-carpatine din limba greaca, initial venita din Asia, dar “inrudita” cu limbile europene, prin alianta cu ramura macedoneana, sau rominica antica. Un proces similar cu cel descris aici s-a intimplat in nordul Europei, unde poporul arian-carpatin s-a suprapus peste triburile Teutonice si triburile slave, care au primit astfel partea lor de rominism antic, dar nu ultima din istoria lor.
lata cum din informatii comune deducem fapte marete, nerecunoscute inca : acum 3000 de ani, toata zona balcanica, cu vestul in Iliria (Albania), cu sudul trecind peste Macedonia pina la insulele grecesti, se tragea din spatiul Carpato-Dunarean, restul Balcanilor fiind Tracia Proprie. Sa vedem in continuare de unde provine Estul Balcanilor antici, dincolo de Tracia, in Asia Mica, regiunea Anatolia, unde este Turcia azi, pamintul Troiei de ieri.
6.7. Troia literara si lingvistica
Troia antica, orasul si regiunea, era situata in Asia Mica, pe malul Marii Egee, cum treci peste Dardanele spre sud. Azi este parte din Turcia. Zona este accesibila dinspre Balcani peste strimtoare. Cu 5000 de ani in urma, Asia Mica era ocupata de triburi trace vorbind limba rominica primordiala iar Troia nu este o exceptie.
Informatiile esentiale pe care le avem despre Troia, pe plan cultural si lingvistic ne provin din legendele razboiului troian, completate de descoperirile arheologice. Troia este cucerita de greci pe la 1100 i.e.n. dupa zece ani de razboi : [EB, TROY] : “Mici orase din zona Troia au fost asediate (de catre greci) dar Troia cu ajutor din Asia Mica si din Tracia a rezistat timp de 10 ani”. Legenda Troiei vorbeste de ajutor tracic dat Troiei impotriva grecilor, deci evident ca erau cel putin in relatii strinse unii cu altii desi evidente solide arata ca erau unul si acelasi neam.
Legendele si versurile inchinate razboiului troian au inceput probabil a circula inca din timpul razboiului, din moment ce a durat atit de mult, iar calatorii spre si dinspre Troia au mentinut legaturile cu cetatea in pofida razboiului. Fapt este ca multe secole mai tirziu existau in circulatie cintece si versuri despre razboiul troian, povesti si legende povestite la intilniri publice, petreceri, etc. Prin secolul VII i.e.n. Homer culege legendele folclorice despre razboiul troian si le pune pe hirtie in ceea ce va deveni faimoasa Iliada.
Trebuie sa precizam ca Homer nu a compus Iliada ci a preluat de la ministreli si alte surse populare care le-au propagat din generatie in generatie pina la Homer. Prin urmare Iliada nu este o doar o creatie literara orala ci este si un document istoric care a circulat oral in zona pentru mai multe secole. Creatorul versurilor nemuritoare din Iliada este de fapt poporul rominic stravechi, bardul popular nemuritor, care va crea mai tirziu si Miorita plaiurilor carpatine.
Din moment ce este un document istoric si lingvistic, sa-l analizam aici din punct de vedere lingvistic inainte de orice referiri istorice si documentare la Troia antica.
Pe plan global, nu putem sari peste numele lucrarii in sine, faimoasa Iliada. Numele Iliada provine de la denumirea straveche a Troiei si anume Ilion in greaca si Ilium in latina, deci Iliada este “povestea cetatii Ilia”. Numele “Ilia” este stravechi nume arian-vedic, maretul zeu Ila, sau numele Crestin de Sfintul Ilie, sau numele rominesc de Ilie. Insasi numele cetatii Ilium si a povestii Iliada sint nume rominesti pastrate peste milenii.
Daca numele cetatii era Ilium inseamna ca a existat si un rege numit Ilie, de la care ne provine acest nume. Numele rominesc de Ilie nu ar fi o singularitate, mai ales daca il corelam cu numele regelui care a cucerit Grecia imediat dupa razboiul troian si anume regele Doru, al carui popor este cunoscut sub numele de Dorieni. Observam de aici cum pe plan lingvistic si cultural grecii erau scufundati intr-o masa de rominitate, incepind din prima zi a sosirii lor in Europa.
Din moment ce numele cetatii Ilia este pur vedic, acest nume a fost creat de catre poporul arian-carpatin, popor care a raspindir numele vedice in inteaga lume. Regiunea din Anatolia unde cetatea Ilium era capitala se numea Troad, de unde ne provine si al doilea nume sub care Ilium este cunoscuta si anume Troia. Sa observam ca numele Troia este tot de origine rominica, din moment ce numele Troia are semnificatie comuna in limba romina. Avem cuvintele “troian”, cu sensul de “dig de pamint”, “a troieni”, “troienire” si “troienit”. Unul dintre sensurile acestor cuvinte este de “sant de aparare” dupa cum este descris in [DEX]. Acest sens al cuvintului este si etimologia numelui Troad sau Troia, care inseamna “cetatea troienita” sau “cetatea intarita prin troiene”. Facind referire la Postulatele Morar, singurul popor din lume care a putut crea numele “Troia” este poporul care vorbeste limba romina, unde numele Troia are o semnificatie, ca verb, substantiv si adjectiv. lata cum numele faimoasei Troia vine din limba romina, deci poporul care traia acolo era poporul rominic sau arian-carpatin.
In momentul declansarii razboiului, rege la Troia era Priam. Acest nume in sine a fost in limba rominica doar titlul regelui, cu sensul de “Primul” sau “Primarul” cum s-ar numi astazi, in forma anagramata deci este o identitate sintactica. Pentru Homer care a preluat versurile orale cintate la petreceri, calificativul rominic de “Primar” al Troiei a devenit numele de Priam.
Observati un fenomen lingvistic analog petrecut in Iliada si in Rig Veda, unde intreaga baza de nume proprii ale personajelor implicate sint simple calificative provenite din limba ariana straveche, sau limba romina de azi. Fie ca este vorba despre Iliada, sau Ilium, sau Troia, sau Priam, sau Elena, sau Pandaros, sau Peiros, sau Sarpedon, etc., intreaga masa a troienilor, chiar daca cu nume grecizate, sint pur si simplu nume descriptive rominesti si nu le putem ignora fiind propria noastra istorie romineasca. Chiar daca troienii vor deveni mai tirziu cunoscuti drept latini, poporul Troiei este de origine ariano-carpatina, ceea ce ne ofera o sursa unica de cunostiinte despre rominitatea antica.
Regiunea Anatolia era plina de cetati denumite prin cuvinte descriptive rominesti. Dardania, din radacina “dar,darui” plus “a da,dare”, cu sensul de “cetatea daruita”. Troia din radacina “troian” cu sensul de “cetatea intarita”. Frigia din radacina “frig” sau poate “a frige” cu sensul posibil de “cetatea friguroasa”. Caria din radacina “a cara,carare” cu sensul posibil de “cetatea carelor”, etc. Acestea erau doar numele cetatilor mai importante care au dat si numele regiunii de jur imprejurul lor, pline de alte sate rominesti. Toata zona Asia Mica era acum 3000 de ani populata de popoare rominice care vorbeau limba rominica, de genul ” a darui”, “a troieni”, “a cara”, “frig”, “a frige”, etc. Aceste cuvinte care au dat numele cetatilor din Anatolia sint evident mult mai vechi la originea lor Carpato-Dunareana, chiar mai vechi decit fondarea Troiei de catre traci acum 5000 de ani.
Legenda despre Iliada face o lista completa a regatelor implicate in atacul/apararea Troiei. Sint mentionate vreo trei zeci de regate si regi din partea grecilor, cu numarul lor de corabii de razboi, totalizind 140.000 de oameni ! Sint de asemenea insirate regatele Troiene care aparau cetatea si anume : Troad (zona Troiei in sine), Dardania, Zeleia, Adresteia, Praction, Larisa, Tracia, Tracia-Kikonieni, Amidon, Paflagonia, Alibe, Misia, Frigia, Lidia, Caria si Licia. Observati ca Tracia in sine este mentionata de doua ori, din moment ce tracii veneau sub mai multi regi diferiti, Acamas, Peiros si Eufemos. Toate aceste cetati erau locuite de popoare rominice care se impotriveau Greciei expansioniste.
De remarcat ca absolut toti regii greci sint mentionati cu numarul de corabii pe care le aveau, deci singurul lor drum de acces era peste marea Egee, din moment ce intre Grecia si Troia care se razboiau se gaseau de-a lungul coastei regatele Macedonia si Tracia, din acelasi neam cu troienii.
Iliada este, cronologic vorbind, urmatoarea sursa majora de informatii inregistrate despre poporul rominic antic, cea mai mare si importanta sursa documentara post-vedica. In acest context, Rig Veda si Iliada se completeaza reciproc chiar la o distanta de un mileniu una de alta, iar o analiza comparata a lor este mai mult decit de dorit. Panteonul zeilor implicati in razboiul troian este acelasi cu panteonul zeilor vedici, avind origine comuna Carpato-Dunareana. Rig Veda este o sursa majora de informatii culturale si religioase despre poporul arian-carpatin, pe cind Iliada este o sursa majora de informatii culturale, sociale si militare.
Pe planul cultural al Iliadei, grecii sint cei care sint perfizi, sireti, agresivi, etc. pe cind troienii sint poporul drept care se apara impotriva agresiunii. De asemenea intregul panteon vedic este de partea troienilor, incluzindu-l pe Zeus insusi (arianul Diaus Pitar) pe cind grecii o au de partea lor doar pe Hera (ariana Tara), nemultumita de povestea cu marul lui Paris.
Hera insasi nu este de partea grecilor pentru ca ea crede in ei si in actul lor razboinic, ci doar ca sa se razbune pe troieni pentru ca n-a fost aleasa cea mai frumoasa de catre Paris. Pe plan cultural, Iliada demonstreaza legatura intima dintre panteonul Olimpic-vedic si poporul Troiei, precum si relatia grecilor de simpli observatori ai panteonului vedic si nu de integrare in acest Panteon. Prin scrierile Egeene, care sint greu de calificat “grecesti” in marea culturala rominica, ne provin multime de informatii despre Olimp, Iliada, etc. dar aceste informatii nu sint create de catre greci si nu sint despre greci, ci sint creatii populare rominice in sinul carora grecii s-au asezat pe insulele Egeene. De exemplu, faimoasele legende ale Olimpului, sint varianta populara mai moderna, de pe la de la 1000 i.e.n., a stravechii culturi ariano-carpatine, dusa in zona Egeana tot de catre poporul arian.
Pe plan lingvistic, cultural si religios Troia este de origine ariana-carpatina straveche, similara daca nu identica cu cultura intregii regiuni carpato-dunarene-balcanice, pina la insulele Grecesti. Daca vrem sa stim mai multe despre rominitatea antica trebuie sa studiem in detaliu biblia Rig Veda, Iliada si intreaga suita a creatiilor populare rominesti inregistrate pe hirtie in antichitate. Sa nu uitam ca prin faimoasa cultura Ioniana, multe scrieri si scriitori antici sint de origine rominica, subiect de dezvoltat de acum incolo Desi avem putine referinte scrise despre Dacia in sine de la nord de Dunare, avem multime de informatii despre restul rominitatii antice de la sud de Dunare.
înainte de prezentarea documentelor istorice si arheologice ne punem intrebarea originii Troiei din punct de vedere demografic si geografic. Ce anume i-a determinat pe troienii initiali sa se aseze la Troia? Ca sa fiu mai precis, ce i-a determinat pe cei care au fondat Troia sa paraseasca zona initiala traca in cautarea unei alte asezari?
Pe plan climatic, Tracia in sine era un loc generos si propice vietii in Europa in ultimii 10.000 de ani, ceea ce nu ar justifica fondarea de noi asezari in Asia Mica pe motive climatice. Pe de alta parte, foarte devreme in istorie, pe la 3000 i.e.n. si chiar mai devreme, deci cu peste 5000 de ani in urma, poporul Dunarean populeaza Asia Mica ocupind zonele numite Dardania, Troad (Troia), Frigia, Misia, Lidia, Caria, etc., toate dincolo de Tracia, peste Bosfor si Dardanele in Asia Mica. Sa nu uitam ca in aceeasi perioada istorica, o alta civilizatie faimoasa cum este Egiptul Dinastic, inca nu incepuse a avea fiinta.

6.8. Troia arheologica
Exista mai multe straturi arheologice la Troia, de la (î) la (IX), cel mai vechi fiind stratul î, incepind pe la 3000 i.e.n. Despre locuitorii stravechi nu exista documente si ni se spune ca [EB:TROY] : “s-ar putea sa fi fost inruditi cu locuitorii insulelor Egeene, Creta sau Grecia continentala”. Este foarte inselator faptul ca este pomenita aici “Grecia continentala” deoarece grecii nu sosisera inca in Europa. Ceea ce va deveni mai tirziu “Grecia continentala”, precum si insulele Egeene, erau locuite de poporul la care grecii de mai tirziu se refera drept “Pelasgi”, sau “Autohtoni”, care sint virfurile ramase din scufundarea Atlantidei.
Sa vedem ce aduce arheologia despre Troia î, ca informatie indisputabila : “Aria de dimensiuni 90/75 de metri inconjurata de un zid cu porti si turnuri pe flancuri … Sapaturile au descoperit o cladire rectangulara in care se intra printr-o veranda … si este cea mai veche aparitie a constructiei de tip megaron in Anatolia vestica”. Casa de tip megaron discutata mai sus, a fost dusa si in Grecia de catre invadatorii … macedoneni. îata cum cea mai veche constructie din Troia provine din Tracia, de unde provin si macedonenii. Balcanii toti, Tracia straveche, este plina de constructii de tip megaron deci nu ne mira raspindirea acesteia in Macedonia, Grecia si Anatolia.
A doua asezare, Troia îî, arata o consecventa culturala in constructii, [EB:TROY] : “… majoritatea, daca nu toate constructiile, urmeaza planul megaron …”. Locuitorii Troiei faceau acele constructii dupa modele adinc inradacinate in cultura lor si frecvent intilnite in zona balcanica. Casa megaron adapostea mai multe familii, un clan intreg, deci faptul ca megaronul se prolifereaza inseamna ca cei care le construiau aveau in cultura lor vietuirea in acel stil, altfel si-ar fi facut case individuale. Stilul acesta de viata este prezent in mod dens peste tot in Balcani, pe pamintul Traciei.
Citim acum despre invazia Greciei dinspre Macedonia in jur de 2500 i.e.n. [EB:GREECE]: “originea noilor veniti este nesigura … dar evidentele sugereaza ca au venit prin Balcani si este intarita de aparitia caselor de tip megaron la Troia. Cel mai probabil este ca locuitorii Macedoniei si Troiei erau arieniAm discutat mai sus despre valul de expansiune arian dinspre Dunare catre Grecia. Acelasi val a ajuns pina la Troia, pentru a doua oara.
Secolele au trecut si la Troia VI, cam 1900 i.e.n. citim “un nou val de oameni vigurosi apar dinspre nord aducind cu ei calul … Apartenenta lor la grupul lingvistic arian este aproape indiscutabil si acest val a fost in mod sigur o ramura a invadatorilor care cam la acelasi timp au intrat in Grecia …”. Am discutat mai sus despre “nomazii” care au adus roata olarului, spirala Dacica si calul in Grecia dinspre Macedonia. Parte din acel val a ajuns la Troia, o noua ramura traca, suprapusa peste ramura originala tot traca. îata cum Troia este dublu traca pina acum, la inceputului marii expansiuni ariene.
Imaginea care se contureaza acum este urmatoarea : acum 5000 de ani apare un val uman imens dinspre zona Carpato-Dunareana, care se raspindeste cel putin pina la îliria (Albania), Macedonia in sud pina la Mediterana, Balcanii toti si Asia Mica zona Anatolia si Troia. Nimic in lume nu ne spune ca valul s-a oprit pe malul Adriaticii si nu a trecut in Italia, cale de o zi cu barca. Din informatii comune deducem fapte marete, necorelate pina acum unele cu altele : acum 3000 de ani sud-Estul Europei pina in Asia Mica se tragea din spatiul Carpato-Dunarean.

6.9. Atlantida si Europa
Istoria a demonstrat ca majoritatea a ceea ce noi credeam pina nu demult a fi simple legende si povesti, de genul Rig Veda si mitul potopului, Troia si Iliada, Eneida, povesti Biblice Crestine, mitul poporului Sumerian, etc. au de fapt un puternic caracter istoric si documentar, circulatia lor orala fiind mecanismul antic de arhivare a informatiilor. Din rindul miturilor-documente istorice face parte fi faimoasa Atlantida.
Informatii despre disparuta Atlantida ne provin prin Plato. [EB,ATLANTÎS] : “Plato descrie in Timaeus cum preotii egipteni in conversatia avuta cu Solon au reprezentat insula (Atlantida) drept o tara mai larga decit Asia Mica si Libia, situata dincolo de Pilarii lui Hercule. Dincolo de Atlantis se intindea un arhipelag de o importanta redusa…. Armatele Atlantidei au cucerit si dominat tarmurile Mediteranei…In final Atlantida a fost cucerita de catre apele marii. (etc.) “. Au fost nenumarate incercari in istorie de a localiza Atlantida, considerata o insula in Mediterana, o insula in oceanul Atlantic, chiar o parte din America de sud, mai recent sudul Chinei, Antarctica, etc.
Indiferent unde era situata, Atlantida nu s-a putut scufunda la adincimi kilometrice, deci oceanul Atlantic fiind foarte adinc este exclus, plus ca oceanul in sine era departe de a fi o zona locuibila si generoasa vietii acum peste 5000 de ani. Chiar la ora actuala Venetia continua sa se scufunde dar nu va fi niciodata la sapte kilometri sub nivelul marii ! Noi sustinem aici ca antica Atlantida este scufundata la adincimi mici, ca o scara acceptabila fiind sa zicem de la citiva metri la citeva zeci de metri adincime. Din acest punct de vedere si din contextul relatarii lui Plato, Atlantida se gaseste undeva in Marea Mediterana.
Atlantida cunoscuta egiptenilor, este comparata cu Asia Mica, sint de asemenea mentionate tarmurile Marii Mediterane. în conditiile de acum peste 5000 de ani este ilogic sa te astepti ca informatiile egiptenilor proveneau din America de Sud de exemplu, sau din Oceanul Atlantic de exemplu. Universul egiptenilor era valea Nilului, bazinul deltei si partea estica a Mediteranei. Daca ei se refera la Atlantida, aceasta nu putea fi in afara universului egiptenilor, deci locul ei este in Marea Mediterana.
Noi nu stim unde erau localizate Coloanele lui Hercule printre care treceai catre Atlantida deoarece sint mai multe locuri in bazinul Mediteranei numite asa, dar ne bazam pe comparatia facuta cu Asia Mica, unde va fi fondata Troia de mai tirziu. Din moment ce Atlantida se compara cu Asia Mica ne asteptam ca erau apropiate, altfel comparatia nu are sens ca termeni asociati. De exemplu, daca vorbesti la modul general de marimea lacului de la Someseni, n-o sa-l compari niciodata cu un lac din Australia, deoarece termenii asociati trebuie sa fie apropiati si cunoscuti tuturor ca sa aiba sens.
Pe planul semanticii informatiilor provenite de la egipteni prin Plato, Atlantida este situata in Mediterana si este aproape de Asia Mica. Cea mai impresionanta insula din zona astfel izolata devine Creta din Marea Egee. Exista un volum impresionant de informatii arheologice despre Creta dar nu este subiectul acestei lucrari.
Ceea ce ne frapeaza in istoria Cretei este urmatoarea afirmatie : [EB:CRETE] “Cele mai timpurii relicve Neolitice din Creta sint deosebit de avansate in caracterul lor si denota ca fauritorii lor erau emigranti (in Creta)”. Se deduce apoi, din densitatea asezarilor Epocii de Piatra pe partea estica si centrala a insulei Creta, ca satele respective ar fi provenit din Asia Mica sau din Egipt. Sint mai multe afirmatii dubioase mai sus, una dintre ele fiind caracterul “emigrant” al celor mai vechi locuitori Cretani.
De ce se banuiesc Cretanii ca ar fi fost “emigranti”? Pentru ca descoperirile arheologice Neolitice timpurii din Creta demonstreaza o societate deosebit de avansata pe plan economic si cultural. Creta fiind o insula nu prea mare, este evident ca nu avea resursele necesare crearii acelei civilizatii avansate. Cea mai simpla solutie, dar nu si cea corecta in acest caz, este ipoteza venirii lor de altundeva.
Punctul nostru de vedere este bazat pe noua lumina desprinsa din aceasta lucrare, pe descoperiri arheologice moderne si pe informatii arheologice cenzurate de Grecia la nivel de stat dar care incep a fi cunoscute in afara. Insula Creta este doar unul dintre virfurile unei civilizatii pre-istorice avansate localizata in zona Marii Egee, care ar corespunde in linii mari faimoasei Atlantide scufundate.
Daca te uiti la orice harta europeana a zonei insulare Egeene de astazi, nu se poate sa nu observi multimea nesfirsita de insule din Marea Egee, care se indesesc catre Grecia si catre Asia Mica. Fiecare din acele insule este o inaltime, deal sau munte ramase din faimoasa Atlantida, care s-a scufundat destul de rapid in Marea Egee cu multe mii de ani in urma. Pina la ora actuala zona Marii Egee si a Asiei Mici este instabila tectonic, avind cutremure dese si uneori devastatoare care nu pot fi straine de trecutul tectonic al acestei zone. Troia insasi demonstraza existenta cutremurelor in mai multe straturi arheologice, unele dintre ele distrugind cetatea cu totul.
Atlantida este scufundata in Marea Egee, la adincimi nu prea mari, pe care arheologia le va aduce la lumina mai devreme sau mai tirziu. La ora actuala, guvernul grec interzice orice fel de cercetari in zona Marii Egee, interzicind chiar filmari subacvatice. Cu totul intimplator am reusit sa vad doar partial un film facut ilegal in Marea Egee si transmis de postul de televiziune american “Discovery” la sfirsitul anului 1999 si la inceputul anului 2000, unde se gaseau la adincimi de citiva metri sub apa, ziduri de piatra, strazi subacvatice, amfore peste tot, etc.
La sosirea grecilor in Europa pe la 2000 i.e.n., insulele Egeene pe care s¬au asezat grecii erau locuite de misteriosii Pelasgi. Acesti Pelasgi sint vechii locuitori ai Atlantidei, care nu au parasit Atlantida condamnata ci s-au mutat tot mai sus pe inaltimi, odata cu ridicarea nivelului Marii Egee. De la Pelasgi, noii veniti greci mostenesc o cultura straveche si avansata care este ulterior prezentata lumii drept creatie greaca, fiind de fapt o straveche cultura europeana.
Insulele grecesti de astazi sint doar virfurile Atlantidei antice. Cind Atlantida era la suprafata, Pelasgii care o locuiau erau evident de o limba si cultura comuna cu toti locuitorii zonelor invecinate, zone care vor deveni mai tirziu cunoscute drept Macedonia, Tracia, Troia, Lidia, Caria, etc.
Exista dovezi arheologice care demonstreaza originea demografica a Europei, pornita din zona sud-estica in care includem acum si Atlantida. [EB,EUROPE] : “Printre primii locuitori Neolitici ai Europei, aproape sigur emigranti din Asia Mica, se numara oamenii culturii Starcevo si ai culturii Cardial. Urmele oamenilor Starcevo sint gasite azi in Grecia, Balcani si Danubia … iar oamenii Cardial s-au raspindit catre Malta, Italia, Franta si Spania dar aveau aceleasi caracteristici generale”. Putem presupune ca aceasta este perioada in care Atlantida incepe sa se scufunde, iar pe masura ce nivelul marii crestea, poporul Atlantidei se muta catre Europa continentala.
[BRITANICA] presupune gresit ca originea popoarelor din sudul Europei este Asia Mica deoarece Asia Mica este doar unul dintre locurile in care acelasi popor din Atlantida s-a raspindit. Observati cum ceea ce este azi cunoscut drept Europa latina, sudul continentului european, provine dintr-un popor omogen cultural, deci evident ca si lingvistic, raspindit din zona Marii Egee cu aproape 10.000 de ani in urma.
Raspindirea Atlantilor nu s-a limitat la Europa de sud : “Desi cultura Starcevo s-a raspindit peste o parte a Europei Centrale, agricultura si pastoritul au fost aduse de cultura Dunareana … care a ajuns pina in Germania si Olanda de azi. Ei (Dunarenii) locuiau in sate largi compuse din case de lemn de forma rectangulara alungita (megaron !) … Ceramica lor era decorata cu linii întrerupte (A/\/\/\A, sau simbolul Pelasg al Potopului) si cu spirale (Spirala Dacica). Datarile cu carbon indica o larga raspindire a Dunarenilor in zona Germania de azi pe la 4000 i.e.n”". Observam cum migratia initiala din zona Atlantida este urmata de migratii succesive din zona Dunareana, care raspindesc cultura si tehnologia spatiului Carpato-Dunarean la scara intregii Europa de acum 6000 de ani. Mai observam prezenta Spiralei dace in nordul Europei, originea ei fiind cu mii de ani mai veche la originea Dunareana. Spirala Dacica, care se mai picteaza pe vasele populare de la noi, poate sa fie de 10.000 de ani vechime !
Aceasta trebuie sa fie perioada in care o limba majora din sud-estul european se raspindeste la scara intregului continent. Valul uman initial pornit din Atlantida nu este ultima revarsare umana asupra Europei. Dupa apusul Atlantidei, Valea Dunarii va deveni in viitor izvorul urmatoarelor expansiuni umane europene, in care poporul arian-carpatin este doar ultima mare expansiune avuta loc acum vreo 4-5000 de ani. Valuri peste valuri, avem multiple revarsari umane din aceeasi sursa biologica, culturala si lingvistica asupra Europei, pe parcursul a multor mii de ani. Aceste revarsari umane se vor suprapune peste celelalte populatii europene dind nastere peste milenii la marea familie de limbi europene contemporane inrudite intre ele.
Raspindirea poporului Atlantidei nu are loc doar catre Tracia si restul Europei pina in Iberia, deoarece nimic nu statea in calea expansiunii lor sudice, peste Mediterana cu barca sau de-a lungul tarmului. Trebuie sa fie mai mult decit probabil ca o parte a poporului Atlantic a ajuns la gurile Nilului si in
Egipt. Relatia dintre ramasitele arheologice Cretane si Egipt este de mult demonstrata, dar se credea pina acum ca ar fi avut loc dinspre Egipt catre Creta deoarece mareata cultura Atlantica, in particular Cretana, nu a fost inteleasa in ansamblul ei pina acum.
Cultura si limba Egiptului sint diferite de cultura si limba europeana dar trebuie sa existe elemente comune daca interactiunea Pelasgo-egipteana a existat. Dovada care ne ramine peste milenii este tot de natura lingvistica.
Religia egipteana era si ea tot politeista desi de o natura diferita de cea vedica. Evident ca din panteonul egiptean nu poate lipsi Maria sa Apa, Nilul datator de viata. N-are cum sa fie un accident istoric numele zeitei Hapi, Maria sa Nilul, vazut in corelatia cu Apaya sfinta ariana. N-are cum sa fie tot un accident istoric numele zeitei Udjo sau zeita Udarii in limba romina de azi, Maria sa Delta Nilului. Considerind rolul central al zeitei Hapi si Udjo, strins legate de sursa vietii egiptene, interactia dintre Pelasgi si egipteni este demonstrata. în acest context, numele inca rominesti de mai sus, devin o dovada zdrobitoare despre natura mai tirziu ariana, Carpato-Dunareana, a misterioasei limbi Pelasge, limba disparutei Atlantide.
Prin disparitia Atlantidei sub apele Egeene, intelegem prezenta mitului Potopului in cultura vedica, venit direct de la sursa acestuia, partea sudica a Traciei. Potopul vedic este reprezentat in cultura ariana-carpatina prin linia intrerupta “AAAAA” raspindita de poporul Carpato-Dunarean in toata Europa si lumea.
Scufundarea Atlantidei sau Potopul vedic nu este singurul din lume. Cu peste 6000 de ani in urma, o alta civilizatie incepe sa se dezvolte intre Tigru si Eufrat, la est de Asia Mica, numita Cultura Sumeriana. Aceasta este distrusa in marea ei majoritate de catre Potopul Sumerian pe la 4000 i.e.n.? dupa care isi revine cu greu. Potopul Sumerian este dovedit geologic prin stratul gros de sedimente in cimpia dintre Tigru si Eufrat. Potopul Sumerian va fi mai tirziu preluat de catre triburile Semite ajunse in sclavie la Babilon, de unde isi va face intrarea in cultura Iudaica, adaptat la legenda moralizatoare a Arcei lui Noe.
Nu cred ca exista nici o corelatie intre Potopul vedic si Potoul Sumerian, cele doua potopuri fiind de natura diferita. în cazul Atlantidei, bazinul estic al Marii Mediterane se scufunda relativ calm pe cind nivelul marii era constant. în cazul Potopului Sumerian, ajuns apoi Potopul Biblic, uscatul nu si-a modificat nivelul ci apele marii si ploaia nesfirsita de 40 de zile si nopti, si-au dat mina ca sa inunde rapid, masiv si violent intreaga zona dintre Tigru si Eufrat. în cazul Potopului vedic avem o miscare descendenta a uscatului, pe cind in Potopul Sumerian avem o miscare ascendenta a apelor. De asemenea, scufundarea Atlantidei are loc cu mii de ani inaintea Potopului Sumerian. Nu exista nici o garantie ca Potopul Sumerian nu va veni din nou, mai ales in aceasta perioada istorica de instabilitate climatica.
Am adus in acest capitol argumente despre originea Egeana a poporului arian, origine pe care o corelam cu faimoasa Atlantida. Cu peste 10.000 de ani in urma, zona marii Egee era legata de Tracia, dar s-a scufundat ulterior sub apele Mediteranei, lasind la suprafata doar insulele Egeene de azi. Urmele vechilor Pelasgi, care s-au raspindit si asezat in Dacia strabuna, se gasesc inca sub nivelul marii Egeene. Atlandida s-a inaltat din Mare in anul 2000 !

6.10. Rominismul antic la scara europeana
Am aratat mai sus ca inainte de intemeierea Romei in cursul ultimului mileniu al erei trecute, tot sud-Estul Europei se tragea fara indoiala din spatiul Carpato-Dunarean, cuprinzind in jurul Daciei, Getiei si Traciei provinciile Panonia, îliria, Macedonia si Anatolia, iar spre vest extinsa prin ramura rominica celta peste Galia si Iberia pina la oceanul Atlantic.
În geografia contemporana, raspindirea poporului arian-carpatin cuprinde zona Turcia, Grecia toata, Macedonia, Bulgaria, Iugoslavia, România, Basarabia, Bucovina, Italia, Albania, Ungaria, Austria, Germania de sud, Franta, Spania si Portugalia. Este posibil sa fi avut si o extindere spre nord dar nu avem aceste date, in afara fondului lingvistic rominesc bogat in limbile slave contemporane. Aceasta mare de oameni de origine Carpato-Dunareana, erau de acelasi neam si limba pe care o numim limba rominica primordiala.
Noi sustinem aici ca limba rominica nu era raspindita doar in Dacia Mare ci in intreagul sud al Europei de la Atlantic peste Balcani si Asia Mica. Aceasta este aria de raspindire si limba la care [EB] se refera drept “limba unica europeana”, desi nu era unica ci doar cea mai raspindita. Limba romina nu este singurul supravietuitor al limbii ariene-carpatine, ci si restul Europei cunoscuta drept Europa “latina”, care este de fapt Europa rominica, este de origine directa ariana.
Aceasta raspindire a rominismului la scara europeana s-a facut mai mult sau mai putin prin mijloace pasnice, intr-o expansiune naturala pe care o apreciem ca avind loc in ultimii 3-4000 de ani ai erei trecute. Pe la inceputul erei noastre, toata Europa sudica vorbea o limba comuna, limba rominica.
Este era in care din toata acesta mare de rominism incepe sa se evidentieze o ramura rominica mica, latinii. Cind grupul latin a inceput sa-si domine vecinii rominici din Italia si apoi sa se extinda in exterior, aveau de a face de jur imprejur cu popoare inrudite cu ei, care vorbeau limba rominica de mii de ani. Aceasta explica “latinizarea” Daciei in 150 de ani, precum si “latinizarea” Europei de sud in secolele care urmeaza, proces de omogenizare care avusese deja loc in Europa si lume prin expansiunea poporului arian-carpatin, din care si latinii faceau parte