ARIANISMUL LIMBII ROMÎNE

Petre Morar – Noi nu suntem latini

Postulatele (III), (IV) si (V) Morar stau la baza celei de a treia parti a Demonstratiei Morar, unde vom face o analiza a limbii romine comparata cu latina si cu limba ariana.
Limba ariana vedica era limba spatiului Carpato-Dunarean si a intregului sud-est european cu peste 4000 de ani in urma. De aici de la noi, limba ariana s-a raspindit in toata lumea prin poporul arian, odata cu marea expansiune pornita de pe Dunarea de Jos pe la 2000 i.e.n. subliniem aici ca miscarea poporului arian-carpatin nu a fost o migratie ci o mare expansiune. Aceasta inseamna ca desi limba ariana a ajuns raspindita din Irlanda in India, nucleul poporului arian a ramas pe loc, in spatiul Carpato-Dunarean, unde va fi cunoscut o mie de ani mai tirziu drept poporul get, dac, trac, macedonean, ilir, etc.
Limba ariana, raspindita in toata Europa de sud, a generat mai tirziu popoarele si limbile rominice cunoscute azi sub falsul nume de popoarele „latine” din cauza ultimului val rominic asupra Europei, cel latin. Poporul arian-carpatin ajuns in extremul rasarit a generat poporul si limba persana din Iran si mai multe limbi carpatine in India prin amestec cu popoarele locale indiene. Care este destinul limbii ariene ramasa in leaganul initial Carpato-Dunarean?

4.5.1. Limba romina
Poporul ancestral arian, de natura psihologica prin excelenta pastorala, nu a avut niciodata o tendinta de organizare statala, care este prin natura sa impotriva spiritului liber, de infratire cu natura. Aceasta tendinta de libertate personala dusa la extrem, cu negarea oricarei forme de guvernamint, s-a imtors impotriva poporului arian cind societatea europeana s-a transformat in forme statale.
Arienii au colonizat lumea intreaga, dar nu au lasat in urma nici un nume de rege care sa fie reprezentativ pentru arieni. Expansiunea ariana asupra Greciei a fost ulterior documentata prin legendele din antichitate, astfel ca au ajuns pina la noi numele regilor Ion, Doru, Codru, Manea, Macedon, etc., dar nici unul dintre acestia nu este universal reprezentativ pentru arieni. In Asia

Mica existau multitudine de cetati ariene-carpatine, Troia, Caria, Frigia, etc. Toate aceste cetati erau independente unele de altele ceea ce dovedeste ca puterea centralizata nu era acceptata nici in Asia Mica.
Organizarea sociala pastorala si casnica prin excelenta nu produce peste timp urme materiale bogate. Astfel, arienii nu au lasat in urma lor nici un templu, nici o constructie mareata, nici un complex de statui, nici pietre cioplite sau scrise, etc. doar urmele lor culturale si lingvistice raspindite in toata lumea. Ajungem in acest fel in timpurile moderne, cind poporul romin este raspindit pe o zona imensa din Europa, dar pe plan politic este dominat de catre cei care recurg la forme statale de organizare inca din vechime.
In aceste conditii, cea mai valoroasa comoara la care ne putem referi pe planul trecutului poporului arian este limba si cultura celor care azi sint urmasii arienilor de ieri, poporul romin de azi.
Ni s-a spus de citeva secole incoace ca limba romina, fiind atit de asemanatoare cu latina, nu poate proveni decit din latina. Pe de alta parte, originea latina a limbii romine este contrazisa de evenimentele istorice, latinii dominind doar o parte din Dacia si pentru o perioada scurta de 150 de ani. Cum putem rezolva acest paradox? Nu ar fi posibil ca limba daca sa fi fost asemanatoare cu latina inca acum 2000 de ani? Daca este asa, limba romina nu se trage din latina, fiind deja din aceeasi familie antica. Exista vreo dovada cit de mica, macar trei cuvinte rominesti inregistrate inainte de cucerirea romana?
Dovada documentara a limbii romine antice este deja cunoscuta de 200 de ani incoace si provine din … India, sub forma bibliei Rig Veda. Daca putem gasi cel putin trei cuvinte rominesti crezute a proveni din latina, dar care pot fi dovedite mai vechi decit latina, atunci intreaga limba romina trebuie reanalizata prin aceasta noua perspectiva istorica.

4.5.2. Postulatele (III), (IV) si (V) Morar.
Diversele componente ale Demonstratiei Morar sint independente unele de altele, putind fi prezentate de sine statator. Observati de asemenea caracterul convergent al tuturor acestor componente independente. Demonstram prin Postulatul (III) Morar, Postulatul (IV) Morar si Postulatul (V) Morar ca limba romina de azi este mai veche decit latina si cu radacini de vocabular, semantice si culturale pastrate neschimbate in limba vedica.
Postulatul (III) Morar : „Dezvoltarea sintactica ciclica a unui cuvint este imposibila”.
Postulatul (IV) Morar : „Cuvintele stravechi au o semantica complexa” sau negatia acesteia, „Cuvintele imprumutate nu pot avea o semantica complexa” .
Postulatul (V) Morar : „Natura unui limbaj este determinata de gramatica si nu de vocabular” .
Postulatul (III) Morar ne va ajuta sa dam intiietate originii vedice fata de cea latina a unui cuvint din limba romina de azi, care este identic sintactic si semantic cu un cuvint vedic, dar are forma sintactica derivata in latina. De exemplu, verbul rominesc „a da” nu poate veni din latinescul „dare” din moment ce exista in limba vedica, mult mai veche decit latina, sub forma identica de „da”. Aceasta este esenta Postulatului (III) Morar.
Uneori este mai dificil de demonstrat originea pre-latina a unui cuvint rominesc din cauza formei sintactice identice in limba romina, latina si vedica. Aici intervine Postulatul (IV) Morar care face lumina prin diferentele semantice intre cuvintele stravechi rominesti si cele imprumutate din alte limbi in decursul istoriei, incluzind limba latina. Un cuvint intrat in limba romina recent pe scara istorica, sa zicem in ultimii 1500 de ani, nu poate avea o incarcatura semantica grea.
De exemplu, daca ne uitam in DEX la acelasi cuvint „a da”, gasim mai mult de o pagina dedicata explicarii sensurilor multiple pe care le poate avea, de la „a oferi” la „a da in casatorie” si „a da din palme”. Nici prin prisma Postulatului (IV) Morar cuvintul „a da” nu poate proveni din latina si nici o alta limba decit limba romina in sine, pentru ca este infrastructura semantica a limbii romine, dezvoltata in mii si mii de ani de vorbire a limbii. Aceasta este esenta Postulatului (IV) Morar.
O limba se poate transforma foarte mult in perioade indelungate, incit sa semene foarte putin cu limba originala, mai ales la nivel de vocabular. In ciuda acestor schimbari exterioare, structura interna a limbii se conserva bine, fiind usor identificabila. Structura interna a unei limbi, comparabila cu ADN-ul uman, este gramatica limbii. Aceasta este esenta Postulatului (V) Morar.

4.5.3. DEX-ul abunda de erori etimologice.
In procesul de identificare a cuvintelor vedice care sint prezente in limba romina de azi, am utilizat Dictionarul Explicativ al Limbii Romine [DEX] al Academiei Romine, Institutul de Lingvistica, Editia a II-a publicat in 1998. Ne intereseaza sintaxa cuvintelor din ziua de azi, semantica si etimologia acestora.
Ca si origine a cuvintelor din limba romina gasim urmatoarele surse mentionate de DEX in ordine alfabetica : limba albaneza, bulgara, ceha, americana, ebraica, engleza, esperanto, franceza, germana, greaca veche, japoneza, latina, latina medievala, latina populara, maghiara, medie greaca, neo-greaca, poloneza, portugheza, romina, rusa, dialectul sasesc, sirba, croata, slava veche, slovena, spaniola, tatara, turca, tiganeasca, ucrainiana si … etimologia necunoscuta.
A se observa ca potrivit DEX-ului, limba poporului geto-dac a disparut in totalitate, de la munte la mare, de la mic la mare, de la primul pina la ultimul cuvint, pentru ca nu este nici un cuvint mentionat ca fiind banuit a fi Dac, sau rominic in sine. Nu am gasit in DEX statistici despre compozitia limbii romine, deci ma rezum la aprecieri vizuale, rasfoind paginile acestuia. La prima vedere, limba romina ar proveni din latina, franceza si alte surse. Presupun ca cele mai vechi referiri etimologice sint limba greaca veche si limba latina, restul fiind o pleiada de limbi europene noi si ne-europene si mai noi, maghiara, Tiganeasca, tatara, turca si japoneza.
Nu exista in DEX nici o referire la limba geto-daca numita de noi rominica si nici la limba si mai veche vedica. Aici incepe scopul acestui capitol, de a aduce o noua lumina asupra originii limbii romine, luind in considerare surse documentare pe care DEX-ul le-a ignorat cu desavirsire pina acum, biblia Rig Veda si Evangheliile Crestine originale.
Sintaxa cuvintelor si studiul etimologiei acestora a scos in evidenta o discrepanta totala intre informatia oferita de DEX si cercetarea noastra lingvistica de aici. Vom arata ca elemente ale limbii romine sint mii de ani mai vechi decit limba latina, fiind documentate in limba vedica.
S-a facut o greseala istorica imensa prin ipoteza falsa a disparitiei limbii geto-dace de pe fata pamintului, o limba de raspindire europeana cu mai putin de 2000 de ani in urma. Noi nu avem nici o dovada ca dacii au „disparut”. Sa presupunem ca nu am avea nici o dovada ca dacii au continuat sa existe, desi avem. Chiar in aceste conditii, punctul de vedere patriotic ar fi presupunerea continuitatii dacilor si nu inmormintarea lor de vii, fara un strop de dovada. Noi stim de pe Columna Traiana cum aratau dacii dar oare ce limba vorbeau?
Falsa ipoteza a disparitiei dacilor determina etimologiile fanteziste din DEX, etimologiile „necunoscute”, greselile etimologico-culturale si semantice.
Cum poate DEX-ul presupune ca un cuvint profund cultural-sedentar cum ar fi „hotar” poate proveni din maghiarul „hatar”, de la un popor migrator la care cuvintul „hotar” nici nu are sens? Este ca si cum ai presupune ca „fluviu” provine de la un trib de beduini din desert. In lipsa dovezilor lingvistice, DEX-ul ar fi trebuit sa aplice criterii culturale.
Cum poate DEX-ul sustine ca „a tagadui” vine din maghiarul „tagadny”? In limba romina avem o familie larga verbala, adjectivala si substantivala din radacina „tagadui”, mult mai bogata decit in maghiara. Daca l-am preluat din maghiara, am facut-o mai bine decit in maghiara insasi ! Aceasta dovedeste clar ca maghiara l-a preluat de la romini, cu un sens simplu si ingust. In lipsa dovezilor lingvistice, DEX-ul ar fi trebuit sa aplice criterii semantice.
Ceea ce se desprinde din DEX este faptul ca limba romina este subordonata oricarei alte limbi europene si ne-europene in care exista un cuvint asemanator, desi limbile europene se trag de la noi. Aducem in continuare dovezi irefutabile despre vechimea multi-milenara a cuvintelor rominesti, presupuse in DEX a proveni din cele mai incredibile limbi europene si ne-europene.

4.5.4. Exemplificarea Postulatului (III) Morar.
Vom da mai jos exemple de cuvinte rominesti gasite inregistrate in limba ariana si pastrate pina in ziua de azi in limba noastra. Aceasta demonstreaza mai mult decit originea vedica, identitatea cu limba ariana, adica faptul ca limba romina este limba ariana evoluata in spatiul carpatin.
APA. [RV.3.23.4.a-c] : „ni tua dadhe vara a prithivya ilayas pade sudinatue ahnam drisadvatyam manusa apayayam sarasvatyam revad agne didihi” sau in trducere literara „…O Focule, straluceste opulent in Oameni, in Drishadwati, in Apaya si in Saraswati”. Zeul vedic al marilor este Apa, forma lunga Apaya. Radacina „apa” corespunde cu substantivul rominesc „apa” iar sufixul „ya” este folosit in limba ariana la derivarea formei lungi.
Cuvintul vedic „apa” este extensiv folosit in limba vedica in contexte de genul „apIteshhu” sau „insetat”, „apsu” sau „in apa”, „ApaH” sau „apa”, „indrachApa” sau „curcubeu” (literal „Indra ca Apa”), „udapAne” sau „in fintina” (ud-apa-ane), etc.
[DEX] sustine etimologia cuvintului „apa” ca fiind latinescul „aqua”, desi exista o sursa mai veche, identica sintactic si semantic, limba vedica. Originea din latinescul „aqua” contrazice Postulatul (III) Morar : avem o dezvoltare sintactica ciclica si contradictorie, „apa” in vedica -> „aqua” in latina -> „apa” in romina din nou. Schema de evolutie corecta, care nu duce la dezvoltare ciclica ar fi „apa” in vedica -> „apa” in rominica -> „agua” in latina.
Etimologia latina a cuvintului „apa” este contrazisa si prin Postulatul (IV) Morar, avind in vedere semantica complexa a acestui cuvint cum ar fi „apa de ploaie” pentru „vorbarie” sau „fara valoare”, „a bate apa in piua”, „a fi o apa si un pamint”, „a intra la apa”, „a baga la apa”, „a nu avea dupa ce bea apa”, „riu”, „lac”, „mare”, „a merge ca pe apa”, „a sti in ce apa se scalda”, „a lasa in apele lui”, etc. Acest cuvint nu poate fi imprumutat din latina fiind baza culturala in limba romina.
Daca „apa” exista in limba vedica-carpatina acum 4000 de ani, exista in romina de azi si nu exista in latina, inseamna ca trebuie sa fi existat si in geto-daca. Avem inca un cuvint geto-dac la socoteala celor putine recunoscute, „apa”, plus un intreg context cultural.
Propunem schimbarea etimologiei cuvintului „apa” ca fiind limba stramosilor nostri arieni, limba vedica-carpatina.
PITAR. [RV,1.1.9.a-c] : „sa nah piteva sunave agne supayano bhava sacasva nah suastaye” sau „Agni, stai aproape de noi, ca un parinte de fii sai, pentru fericirea noastra”. Limba vedica are doua cuvinte pentru „tata” de azi, „pitar” si „tAta”. Cuvintul „pitar” se pronunta cam cum se scrie, iar cuvintul „tata” se pronunta cu prima vocala lunga si sunet expirat la sfirsit , ca in „ta-a¬ta-h”. Cuvintul „tAtah” se foloseste pentru cind vorbesc despre tatal meu, iar „pitar” se foloseste pentru cind vorbesc despre tatal altcuiva. Aceasta inseamna ca „tAtah” este cuvintul „tata” de azi din romina, iar „pitar” este un titlu generic de „parinte”. Exista si formele „pitaraH” sau „parinti”, „pitA” sau „parinte”, „pitAmahi” sau „mama pitarului” sau „bunica”. Cuvintul „pitar” este un titlu si are sensul de „parinte” sau „cel cu pita” sau „cel care aduce pita”, ca expresie a intiietatii barbatului in perioada patriarhala care a urmat lungii si fericitei perioade matriarhale europene.
Ne uitam in DEX si gasim cuvintul „pitar” cu sensul „titlu dat boierului care se ocupa cu aprovizionarea cu piine..”. lata cum cel ce aduce piinea este tot „pitar” mii de ani mai tirziu si este folosit tot ca un titlu. DEX-ul sustine ca „pitar” vine de la „pita” ceea ce nu este corect, din moment ce avem o potrivire sintactica si semantica perfecta cu limba strabuna vedica.
Daca cuvintul „pitar” exista in limba ariana acum 4000 de ani, mai exista si azi in romina si nu exista in latina, deducem ca a existat si in limba geto-daca. Am gasit inca un cuvint pierdut in urma de catre daci : „pitar”. Propunem schimbarea etimologiei cuvintului „pitar” ca fiind limba stramosilor arieni din spatiul carpatin, limba ariana-carpatina.
Cautam in DEX si aflam ca etimologia cuvintului „pita” este crezuta limba bulgara, cuvintul „pita” ! Am aratat mai sus existenta radacinii „pita” cu mii de ani mai inainte ca dacii sa auda de limba bulgara. Din punct de vedere cultural, de ce presupune DEX-ul ca un popor sedentar ca si rominii au preluat cuvintul „pita” de la un popor migrator si nu invers? Pentru ca pita nu este in latina iar dacii s-au „dezintegrat” in neant.
Propunem schimbarea urgenta a etimologiei cuvintului „pita” ca fiind limba stramosilor arieni din spatiul carpatin, limba vedica.
Sa observam de asemenea formele rominesti derivate de „tatin” sau „tataia”, pe care l-as scrie „tata-ya”, cu rezonante ciudate si vechi, care amintesc de cuvintul stramosesc „taatah”. Cautam in DEX si aflam ca etimologia cuvintului „tata” este din limba latina cuvintul „tata”. Aici apare o concordanta intre limba vedica, romina si latina rezolvata prin Postulatul (IV) Morar. Sa vedem sensurile cuvintului „tata” : „tata” ca si „parinte”, „tata de familie” ca si barbat care are copii, „tata mare” ca si bunic, „tata bun” ca si tata adevarat, „din tata in fiu” ca si transmis din generatie in generatie, „calca pe urmele lui taica-su” ca si asemanare comportamentala, „bucata rupta din tata-sau” ca si asemanare fizica, etc. Cuvintul „tata” este baza culturala in limba romina deci nu poate fi preluat din alta limba.
Am gasit inca un cuvint pierdut in urma de catre daci : „tata”. Propunem schimbarea etimologiei cuvintului „tata” ca fiind limba stramosilor arieni din spatiul carpatin, limba vedica.
RIGA. Numele vedic de „Rig” din „Rig Veda” corespunde cu substantivul comun „riga” din limba romina, forma „rex” in latina. [DEX] sustine etimologia cuvintului „riga” din limba neo-greaca forma „righas”. L-am gasit inregistrat in biblia Rig Veda, cam pe vremea cind grecii nici nu venisera in Europa.
Cuvintul „riga” provine din limba vedica iar forma „righas” este derivata si grecizata din limba ariana-carpatina, ca multe alte cuvinte rominesti. Schema de dezvoltare sintactica ar fi „rig” -> „riga” -> „righas”, deci grecii au mostenit acest cuvint de la arieni si de la limba lor carpatina, dupa cucerirea Greciei de catre regii arieni numiti Ion si Doru, vestitii ionieni si Dorieni.
Propunem etimologia cuvintului „riga” ca fiind limba vedica a stramosilor nostri arieni. Cuvintul „riga” are forma derivata „rex” in latina, deci latina este derivata din limba carpatina.
A VEDEA. Numele culturii Veda din „Rig Veda” corespunde cu verbul „a vedea” forma „vede” din limba romina. [DEX] sustine etimologia cuvintului „a vedea” din limba latina forma „video, videre”. Daca acceptam aceasta etimologie, schema de dezvoltare sintactica a acestui cuvint ar fi contradictorie ciclica, „veda” in vedica -> „video,videre” in latina -> „vedea” in romina, cu forma finala reintoarsa la forma initiala. Schema sintactica corecta este in mod evident „veda” in vedica -> „vedea” in rominica -> „videre,video” in latina. Aceasta arata originea verbului „a vedea” direct din limba ariana, a latinescului „videre” din limba rominica, deci limba rominica precede limba latina.
Daca „veda” exista in limba vedica-carpatina acum 4000 de ani, exista in limba romina de azi si nu exista in latina, inseamna ca asa „vedeau” si dacii ! Am gasit inca un cuvint dac tocmai cind ni s-a spus ca nu-s mai multe decit minunile lumii antice : „vedea”.
Propunem etimologia cuvintului „a vedea” ca fiind limba stramosilor nostri arieni, limba vedica-carpatina.

4.5.5. Exemplificarea Postulatului (IV) Morar.
In cautarea etimologiei corecte a cuvintelor rominesti, intilnim cazuri in care cuvintul are forma semantica si sintactica identica in romina, latina si ariana. Este oare posibil sa izolam etimologia corecta in aceasta situatie?
Raspunsul vine prin Postulatul (IV) Morar : „Un neologism nu poate avea o semantica complexa”. De exemplu, gasim in DEX cuvintul „computer” (desi noi avem cuvintul „calculator”, iar in engleza „computer” inseamna „calculator”, DEX-ul considera ca a sosit timpul sa ne inchinam limba noastra straveche Americii, dupa o lunga perioada de inchinare Romei). Acest cuvint a intrat de curind in limba romina si nu poate intra in expresii semantice complexe, ci este folosit ca atare, cu un sens restrins si bine definit.
Dam si opusul acestui exemplu prin substantivul „om” analizat mai jos. Daca te uiti in DEX vei gasi mai mult de o treime din pagina dedicata explicarii sensurilor acestui cuvint. Aceasta ne arata un adevarat context cultural creat in jurul cuvintului „om” de catre poporul romin, fapt care ne face sa punem la indoiala originea lui latina.
Cuvintul „om” se foloseste cu sensul de „nu-i om”, „om de omenie”, „te fac om”, „s-a facut ne-om”, „omul meu”, „de la om la om”, „ca omul”, etc. Daca acum 1900 de ani, la cucerirea Daciei, limba daca nu continea acest cuvint, ne este greu sa credem ca s-a creat tot acest context cultural in jurul cuvintului „om” si ca s-a raspindit in toate provinciile rominesti cu aceeasi semantica complexa. Acesta este sensul Postulatului (IV) Morar : „Cuvintele stravechi pot sa aiba o semantica complexa”.
Ca o regula generala, cind gasesti in DEX cuvinte la care li se dedica o jumatate de pagina pentru a le explica toate sensurile, acele cuvinte trebuie sa fie stravechi si le vei gasi in limba ariana. Poporul romin nu a creat acele sensuri complexe in fuga, intre doua preluari din latina, slavona si franceza. Verificati pentru voi insiva cuvintele „om”, „a da”, „drac”, „dar”, „cuvint”, „prag”, „stringe”, „tine” etc. Aceste cuvinte sint profund culturale si tin de esenta limbii romine in sine, care nu se schimba odata cu fondul de vocabular. Pot sa preiau cuvintul „prag” din slavona dar nu pot construi pe el o filozofie ! Daca o semantica complexa exista in jurul „pragului”, acesta cu siguranta apartine poporului romin de mii de ani.
Ca o alta exemplificare a Postulatului (IV) Morar, deschide orice dictionar de engleza de exemplu si compara spatiul acordat explicarii unui cuvint latin, cu spatiul acordat explicarii cuvintelor „ciudate” englezesti : o pagina pentru „blood”, o pagina pentru „bring”, doua pagini pentru „set”, o pagina si jumatate pentru „stick”, trei-patru pagini pentru „take”, etc. Aceste cuvinte nu sint latinisme intrate in engleza masiv in ultimii 2000 de ani ca neologisme. Aceste cuvinte sint fundamentul limbii engleze, baza culturala a limbajului si nu pot proveni din nici o alta limba, decit engleza in sine. Ca un contrast, uita¬te la latinisme, doua rinduri pentru „abstract”, doua rinduri pentru „absurd”, etc. Ca pure neologisme, cuvintele latine nu sint niciodata folosite cu sensuri complexe.
In cazul limbii romine lucrurile sint putin mai complicate pentru ca latina, tragindu-se din limba rominica, este foarte asemanatoare cu romina, deci nu este evidenta originea ne-latina a unui cuvint cum ar fi cazul cu „take” in engleza. Vom aplica Postulatul (IV) Morar numai cind Postulatul (III) Morar nu poate rezolva originea cuvintelor identice in romina, latina si vedica, dar nu vom abuza de acesta, ci il vom aplica in paralel cu Postulatul (III) Morar ca sa subliniem importanta culturala a anumitor cuvinte din limba romina.
Vom aduce in continuare alte exemple de cuvinte rominesti care au forme semantice si sintactice asemanatoare in vedica, romina si latina. Vom aplica apoi Postulatul (IV) Morar si Postulatul (V) Morar in favoarea originii lor vedice si nu latine.
CA. [RV,2.1.15.a-b] : „tuvam tan sam caprati casi majmana agne sujata pra ca deva ricyase” sau „…tu esti … ca zeii …”. Din punct de vedere gramatical, gasim asemanari socante intre limba vedica veche de mii de ani si limba romina contemporana. Nu ne gindim la vocabular ci la aspecte intime gramaticale, cum ar fi genurile substantivelor, conjugarea verbelor, declinarea substantivelor, folosirea prepozitiilor si a adverbelor.
Avem mai sus adverbul „ca” pe care-l gasim si in limba romina, explicat in DEX ca „se compara doua sau mai multe lucruri, fiinte, situatii”, etc. Nimeni din România nu are nevoie de traducere ca sa inteleaga textul arian „tuvam … ca deva” care inseamna „tu … ca deva” chiar daca nu stim cine este Deva. Avem deci o potrivire sintactica si semantica perfecta la nivel gramatical cu limba vedica. In cite limbi pe Tera mai poti gasi aceste asemanari?
Ne uitam in DEX si gasim etimologia adverbului „ca” ca fiind (cacofonie milenara) latinescul „quam” iar conjunctia „ca” ca fiind „qu[i]a”. Aici s-ar contrazice in primul rind Postulatul (V) Morar care ne spune ca o limba poate imprumuta vocabular dar nu poate imprumuta gramatica de la o alta limba. Daca avem aceeasi gramatica in vedica, inseamna ca limba romina este limba vedica deoarece nu ar fi putut imprumuta gramatica. Daca si latina prezinta gramatica asemanatoare, latina este fie o ramura a limbii vedice, fie a limbii rominice din care s-a rupt in Italia. Observati ca nici latina nu a preluat de la limba rominica ci s-a desprins din limba rominica, altfel fiind imposibila mostenirea gramaticala.
Adverbul „ca” nu se poate trage din latinescul „quam” pentru ca ar duce la o dezvoltare sintactica ciclica, „ca” in vedica -> „quam” in latina -> „ca” in romina din nou. Schema de dezvoltare corecta este cea neciclica si necontradictorie, „ca” in ariana -> „ca” in rominica -> „quam” in latina.
Cerem Institutului de Lingvistica schimbarea etimologiei cuvintului „ca” ca fiind limba stramosilor nostri arieni din spatiul carpatin, limba vedica.
Daca cuvintul „ca” exista in limba ariana acum 4000 de ani, exista in limba romina de azi, evident ca exista si in limba daca. Am gasit inca un cuvint „pierdut” in urma de catre daci : „ca”.
A DA. Cuvintul vedic „da” se foloseste intensiv in Rig Veda, cu sensul de „a da”, intrind in expresii complexe de genul „a da”, „a oferi”, „a gratifica”, „a da voie”, „a da drumul”, „a da in casatorie”, „a da din palme”, „a da un semn”, „a da o batalie”, „a da foc”, „a da in schimb”, etc. Mai avem si forma „dA” care ar fi „da” de azi, cu sensul de „datatorul” sau „cel ce da” sau „oferitorul”. Ne uitam in DEX si gasim mai mult de o pagina inchinata verbului „a da”, avind sensurile de mai sus, plus multe altele greu de insirat aici : „a inmina”, „a oferi”, „a da binete”, ” a da in chirie”, „a da imprumut”, „a restitui”, „a da pe din doua”, „a da virsta cuiva”, „a da de lucru”, „a da in paza”, „a da in judecata”, „a da in casatorie”, etc. Daca ar fi singurul exemplu de cuvint pur arian in limba romina si tot ar fi suficient pentru orice demonstratie credibila ! Mosteniri sintactice identice cu semantica complexa nu sint posibile prin intermediari.
Ni se spune in DEX ca etimologia verbului „a da” este latinescul „dare”? Daca noi rominii am preluat „a da” de la latinescul „dare”, am facut-o mai bine decit latinii insisi ! Verbul „a da” este atit de complex in limba romina incit orice fel de origine ne-romina, recent pe scara istoriei, trebuie exclusa cu desavirsire.
Verbul „a da” are aceeasi sintaxa si semantica complexa in limba vedica deci potrivit Postulatului (IV) Morar orice intermediar trebuie exclus. In cazul acestui cuvint s-ar contrazice si Postulatul (III) Morar, ducind la o dezvoltare sintactica ciclica „da” in vedica -> „dare” in latina -> „da” in romina din nou. Schema de dezvoltare sintactica corecta este evident cea neciclica si necontradictorie, „da” in vedica -> „da” in romina -> „dare” in latina. Cuvintul rominesc „a da” este sintactic si multiplu-semantic identic cu limba vedica deci limba romina este limba vedica evoluata in spatiul Carpato-Dunarean.
Am mai gasit inca un cuvint pe care-l foloseau geto-dacii : „a da”. Propunem DEX-ului „a nu mai da din colt in colt” si a schimba etimologia cuvintului „a da” in limba strabuna vedica-carpatina.
NAS. Cuvintul arian „nasa” inseamna pur si simplu rominescul „nas”, forma articulata „nasul”. Acest cuvint intra in multe expresii in limba vedica, cum ar fi de exemplu „nAsAzoSa” sau „nas uscat”, „nAsAvedha” sau „gaura nasului”, „nAsArandhra” sau nara, „nAsAvaMza” sau „radacina nasului”, „nAsArzas” sau „polipii nasului”, „nAsAraktapitta” sau „singerarea nasului”, „nAsApAka” sau „curge nasul”.
Ne „bagam si noi nasul” prin DEX, iar ceea ce „ne miroase imediat la nas” este etimologia cuvintului „nas”, care „ni se flutura pe la nas” ca fiind latinescul „nasus”. Din punct de vedere sintactic, cuvintul „nas” este mai aproape de vedicul „nasa” decit de latinescul „nasus”. Aceasta inseamna ca prin etimologia din DEX se incalca Postulatul (III) Morar. Potrivit DEX-ului am avea „nasa” in vedica -> „nasus” in latina -> „nas” in romina din nou. Schema de dezvoltare corecta este cea neciclica, „nasa” in vedica -> „nas” in rominica -> „nasus” in latina, care este rominescul „nas” latinizat in mod clasic.
Sa zicem ca in acest caz avem o asemanare prea mare intre vedica, romina si latina ca sa putem convinge si pe Italieni nu numai pe romini. Vom recurge evident la Postulatul (IV) Morar sa vedem semnificatiile pe care le are acest cuvint in romina si daca putem gasi o relatie directa cu limba vedica.
In primul rind sa observam ca in DEX este rezervata o treime de pagina pentru sensurile cuvintului „nas”, cum ar fi : „sub nasul cuiva”, „a vorbi pe nas”, „a avea nas”, „a-si lua nasul la purtare”, „a nu-si cunoaste lungul nasului”, „cu nasul pe sus”, etc. Aceste sensuri multiple demonstreaza ca „nas” este parte din infrastructura culturala a limbii romine deci nu poate veni din nici o limba, incluzind latina.
Un cuvint se poate imprumuta din alta limba, dar nu si expresiile in care acesta intra. Am sa aduc acum un argument zdrobitor in favoarea Postulatului (IV) Morar : cuvintul vedic „nAsAbhaGa” care este tradus „a cadea cu nasul jos”, dar evident ca sensul original s-a estompat prin indepartata Indie. Sensul acestui cuvint vedic este cel cultural rominesc, „a nu-i cadea nasul jos”. Acest exemplu ar fi suficient pentru orice demonstratie credibila a originii pur vedice a limbii romine.
Noi mai aducem inca un argument de aceeasi clasa, cuvintul vedic „nAsAntika” care se traduce drept „un bat care ajunge pina la nas”, desi un asemenea cuvint nu ar avea sens in nici o limba din lume. Din nou sensul original ii s-a estompat in indepartata Indie. Acest cuvint este pur si simplu expresia culturala romineasca „a nu-i ajunge cu batul la nas”, ceea ce are sens dintr-o data, fiind o expresie care inseamna ceva. lata cum limba romina de azi isi poate aduce contributia la semantica limbii ariene, care in India este de multe ori doar ghicita sau pur si simplu uitata in timp.
Observati mai sus cuvintul vedic „nAsApAka” care se traduce drept „afectiune a nasului” si care este format din „nas-apa-ca”, toate trei cuvinte rominesti si care impreuna inseamna „(curge) nasul ca apa”, expresie complexa neschimbata dupa mii si mii de ani de evolutie. Observati de asemenea cuvintul vedic „nAsArandhra” din care pastram prima si ultima silaba obtinind cuvintul „na-ra”, care este si smnificatia acestui cuvint.
Din punct de vedere semantic, limba romina este limba ariana, chiar dupa mii si mii de ani de evolutie vie. Cine mai sustine originea latina a cuvintului „nas”, „are nasul moale” sau „are nasul rosu” sau „ii creste nasul” sau vrea „sa ne duca de nas” asa ca „sa nu-si mai bage nasul”. Pot fi toate aceste expresii imprumutate din latina?
Daca cuvintul „nas” exista in limba vedica cu mii si mii de ani in urma si exista in limba romina de azi, trebuie ca a existat si in limba daca. Am gasit inca un cuvint „pierdut” in urma de catre daci : „nas”. Cerem Institutului de Lingvistica schimbarea etimologiei cuvintului „nas”, ca fiind limba stramosilor nostri arieni din spatiul carpatin, limba vedica.
OM. [RV,1.3.7.a-c] : „omaasas carsaniidhrto visve devaasa a gata daasvamso daasusah sutam”. Observati cuvintele rominesti din acest vers, dupa mii de ani de evolutie ! Potrivit DEX-ului „om” vine din latina, „deva” a disparut odata cu geto-dacii, „da” vine din latina, „gata” vine din albaneza, iar „suta” este „necunoscuta”, desi toate scrise negru pe alb in versul de mai sus.
Deducem din DEX ca limba romina ar fi un ghiveci lingvistic european. Toate cuvintele de mai sus vin din limba romina insasi, numita limba ariana cu 4000 de ani in urma si limba daca cu 2000 de ani in urma.
Vom analiza acum cuvintul arian „om” care se foloseste la inceputul multor versuri din Rig Veda. Acest cuvint si-a pierdut intre timp semnificatia originala, dintr-un motiv pe care-l vom discuta in capitolul „Contextul cultural al Rig Vedei”. „Om” a devenit intre timp un cuvint „ocult” si nu se mai traduce ci se „incanteaza”, ca un fel de „ommm…” la inceputul unei predici hindu, sau la pasajele mai importante, avind sensul apropiat de „amin” la Crestini. Mai semnifica cumva si treimea hindu cu referire la Vishnu, Siva si Brahma. Mai semnifica si treimea vedica cu referire la Rig Veda, Soma Veda si Yajur Veda. N-a fost tradus niciodata ce sensul original, cel din limba romina de azi.
Cuvintul vedic „om” intra in alcatuirea altor cuvinte cum ar fi „oma” sau „omAsas” cu sensul de „prieten”, „ajutator”, „protector”. Poate avea forma „oman” pe care l-am gasit tradus cu sensul de „ajutor”, „protectie”, „favoare”, „amabilitate”. Pentru oricine vorbeste limba romina este evident ca „oman” inseamna pur si simplu „uman”, adjectivul din familia de cuvinte „om”. lata cum dezvoltarea familiei de cuvinte „om” a inceput cu mii si mii de ani in urma. Familia „om” era deja bogata acum 4000 de ani, prin cuvintele „omanuat” care are sensul de „omenit”, „omAtrA”, „omyA”, „omyAvat” care se invirt in jurul semnificatiei de mai sus. Mai apare in forma „omile” tradus ca si genitivul substantivului „om” sau „omului”.
Avem in limba romina substantivul comun „om” avind o semantica deosebit de complexa si identica cu mai sus, plus o larga familie dezvoltata din acesta. Are sensurile de „fiinta umana”, „barbat”, „sot”, „persoana integra”, „persoana indreptata”, „persoana de incredere”, „persoana de seama”, „persoana matura”, etc. Cuvintul „om” intra de asemenea in expresii cum ar fi : „din om in om”, „de la om la om”, „a fi la mintea omului”, „nu-i nici picior de om”, etc. Exista de asemenea o intreaga familie de cuvinte bazata pe radacina „om”, cum ar fi „omenos”, „omenesc”, „omenire” si formele negate ale acestor cuvinte, „neom”, „neomenos”, „neomenesc”. Avem de asemenea verbul „a omeni”, cu sensul „a ospata”, „a cinsti”, „a onora”sau „a slavi”. Vedem de aici importanta pe care „om” o are in limba romina, incepind cu referirile vedice si pina in ziua de azi.
Potrivit Postulatului (IV) Morar acest cuvint nu poate fi imprumutat din alta limba, fiind baza culturala a limbii romine. DEX-ul ne da etimologia latina din „homo” care contrazice in acest moment doua postulate. Etimologia latina este incorecta si prin prisma Postulatului (III) Morar astfel : „om” in vedica -> „homo” in latina -> „om” in romina din nou, cind de fapt schema corecta ar fi cea neciclica si necontradictorie „om” in vedica -> „om” in rominica -> „homo” in latina. Propunem DEX-ului schimbarea urgenta a etimologiei cuvintului „om” ca fiind limba strabuna vedica.
Am gasit aici inca un cuvint lasat in urma de poporul geto-dac : „om” si o intreaga familie de cuvinte, chiar o cultura bazata pe acesta, de care trebuie sa fim mindri.
Daca „om” ar fi singurul exemplu pe care l-am avea pentru a dovedi originea direct vedica a limbii romine, tot ar fi de ajuns pentru o demonstratie credibila. Cuvintul „om” are o familie de cuvinte in vedica si o familie de cuvinte similare in romina, deci limba romina este limba vedica nascuta si evoluata in spatiul Carpato-Dunarean.
A STA. Un alt cuvint cu puternic caracter de infrastructura culturala a limbii romine este verbul „a sta”. DEX-ul ii dedica o jumatate de pagina pentru explicarea semnificatiei acestuia, de la „a se opri din mers” pina la „a fi pe punctul de a face ceva”. Observati cite cuvinte sint necesare pentru a-i intelege semnificatia.
DEX-ul ne da etimologia latina a acestui cuvint, ceea ce contrazice din capul locului Postulatul (IV) Morar, fiind un cuvint deosebit de complex in limba romina. Cum sa vina din latina, recent pe scara istorica, din moment ce este mai mult decit un simplu cuvint, element cultural al limbii? Sa nu uitam ca avem in plus o familie de cuvinte, „stabil, stabili, stabiliment, stabilire, stabilit, stabilitate, stabiliza, stabilizant, stabilizare, stabilizator”, care potrivit DEX-ului vin din latina si franceza, numai din romina nu.
DEX-ul sustine ca verbul „a sta” vine din latinescul „stare”. Eu m-am indoit de asa ceva si am cautat in cartile vedice, mii si mii de ani mai vechi decit limba latina. Se gaseste acolo cuvintul „stha”, care inseamna „a sta” si intra in expresiile „a sta in picioare” (observati ca folosesc verbul „a sta” pentru a traduce verbul „a sta” !), „a sta jos”, „a sta pe o pozitie”, „a sta intre”, „a sta pentru cineva”, etc. Avem apoi cuvintul „sthA”, care se prununta „sta-a”, cu un fel de „a-a” inchis, foarte aproape de cum zicem noi astazi „sta” !
Este mai mult de o pagina in dictionarul explicativ al limbii ariene pentru acest cuvint, care se traduce prin expresiile rominesti identice de „a sta [in,pe,la] ceva”, „a sta pe loc”, „apa care sta din curs”, „a sta in viata”, „a sta pe un car”, „a sta nemiscat”, „a sta pentru ceva”, „a sta impotriva a ceva”, „a sta in preajma”, „a sta credincios”, „a sta necasatorit”, „a sta tacut”, „a sta intins pe jos”, „a sta aproape”, „a sta la dispozitie”, „a sta concentrat”, „a sta retras”, etc.
Avem apoi o intreaga familie de cuvinte, „sthAparityAgena” pentru „a sta flamind”, „sthAGAnubhyAm” pronuntat „geanubiam” ce sensul de „a sta in genunchi”, „sukhamsthA” cu sensul de „suca de a sta”, apoi forma de participiu „sthita” care inseamna „stat, stata”, „evam avasthite” fiind „dupa cum stam”, etc. Nu mai putem „sta la discutie” despre originea acestui cuvint, deoarece este mai mult decit evident, ca si vocabular, sintaxa, gramatica, semantica si cultura a limbajului.
Daca mai era nevoie de inca o dovada, limba romina este limba vedica, nascuta si evoluata in spatiul carpatin, România de azi. Cerem Institutului de Lingvistica schimbarea etimologiei cuvintului „a sta”, ca fiind limba stramosilor nostri arieni din spatiul carpatin, limba vedica.
Daca cuvintul „sta” exista in limba vedica cu mii si mii de ani in urma si exista in limba romina de azi, trebuie ca exista si in limba daca. Am gasit inca un cuvint „pierdut” in urma de catre daci : „a sta”.

4.5.6. Alte cuvinte ariene din limba romina.
Exista prea multe alte dovezi de vocabular rominesc care demonstreaza originea straveche, pre-latina, direct ariana a limbii romine, ca sa poata fi tratate detaliat cum am facut mai sus. In plus fiecare exemplu este o dovada individuala a continuitatii limbii geto-dace, rominice, pina in ziua de azi.
Vom discuta in continuare pe scurt alte exemple de vocabular si gramatica care demonstreaza afirmatiile de mai sus, fara a mai trece prin Postulatele Morar si fara a mai trece prin schemele de dezvoltare sintactice si semantice. Ca un exercitiu puteti aplica voi insiva aceste postulate la cuvintele care se dau mai jos si dovedi ca a) originea acestor cuvinte nu poate fi latina ci direct limba ariana b) ca aceste cuvinte trebuie sa fi existat in limba geto-daca c) ca latina se trage, in mod argumentat, din limba rominica, nefiind direct ariana.
Concluzia la care am ajuns citind DEX-ul este ca cei responsabili pentru etimologia cuvintelor au procedat astfel : a) s-au uitat prin limba latina ca sa caute o asemanare b) s-au uitat prin greaca ca sa caute o asemanare c) s-au uitat prin dictionarele limbilor vecine ca sa caute o asemanare d) s-au uitat prin alte dictionare (franceze, germane, turce, etc). Daca au gasit un cuvint intr-unul din dictionare, hopa ! i-au gasit etimologia. Daca nu l-au gasit nici unde, a devenit „necunoscut”. Nu s-a considerat posibilitatea originii dace a nici unui cuvint rominesc, pentru ca limba noastra trebuie sa fie, conform unei ipoteze eronate, „latina”. Cind stiinta nu avea argumente, nu s-a recurs la cel mai elementar sentiment de patriotism.
De exemplu, ce te face sa crezi ca rominii au luat „opinca” din bulgara si nu bulgarii de la romini? Au fost oare bulgarii sculptati cu „opinci” in picioare pe Columna Traiana? Au venit rominii in Europa peste bulgari sau invers? Pentru ca opincile sint sculptate pe Columna, dacii aveau evident opinci deci in mod sigur aveau si o vorba pentru ele. Dacii nu au renuntat la opinci din moment ce le poarta si azi. S-au repezit oare cu totii, din Banat si Maramures pina la Sofia, ca sa invete de la bulgari, abia veniti in Balcani, vorba „opinca”? La fel, cum poti sa stii ca „pita” vine din bulgara si nu din romina (cind de fapt vine din limba noastra stramoseasca, ariana)? Cum poate „gata” veni din
Albania, de pe malul Adriaticii, pina in Maramures si Bucovina? Cum poate „hotar” veni din maghiara, contradictie in termeni la un popor migrator?
Absurditatile lingvistice din DEX trec dincolo de tragic, rezultind toate din falsa ipoteza a disparitiei dacilor si limbii lor. Din moment ce dacii au „disparut”, iar „hotar” nu este decit la maghiari, trebuie ca a venit de acolo ! N¬a fost oare invers, „hotar” a fost aici din zorii istoriei si doar maghiarii l-au preluat de la noi? Este mai usor de admis originea maghiara a cuvintului „hotar” decit continuitatea Daca?
Vom grupa mai jos noile exemple de vocabular in functie de limbile din care DEX-ul „ghiceste” ca ar proveni aceste cuvinte, cum ar fi latina, albaneza, limbile slave si maghiara. Aratam in fiecare caz in parte originea lor stramoseasca ariana, deci si geto-daca sau rominica.

4.5.6.1 Alte cuvinte rominesti-ariene, presupuse latine in DEX.
Poporul romin si-a pastrat cu greu fiinta, spiritul si limba in ultimele doua mii de ani, cele mai grele doua mii de ani de la inceputul inceputului pina in ziua de azi. In ultimul timp, pericolul mare vine de dinauntru, de la savantii care au creat imaginea unui ghiveci lingvistic al limbii romine.
Structura de baza a limbii romine este „latina” in aparenta, cu asemanari de vocabular si gramaticale de necontestat. Calea cea mai simpla este sa afirmi ca un cuvint din limba romina care se gaseste si in latina, identic sau derivat, provine din latina, din moment ce latina este bine documentata, analizata, inregistrata in carti, etc., pe cind despre limba romina nu stim aproape nimic, deoarece dacii nu stateau cu tarusa in mina.
Sa fie oare chiar asa? Daca noi nu stim nimic despre limba dacilor, mai bine zis nu stiam pina acum, sint posibile mai multe variante : a) limba dacilor era complet diferita de latina b) limba dacilor era inrudita cu latina c) limba dacilor era chiar latina. Observati ca nici una din aceste posibilitati nu este mai buna decit alta, din moment ce nu stim nimic despre limba daca, putea fi teoretic chiar din familia Teutonica ! In aceste conditii, ipoteza „disparitiei” dacilor este egal probabila cu ipoteza continuitatii dacilor.
In ultimele doua-trei secole s-a pedalat intens pe ideea latinitatii limbii romine, din cauza asemanarii socante cu latina si din cauza lipsei de informatii care au devenit disponibile astazi. In continuare vom ridica voalul de pe multe alte cuvinte rominesti presupuse „latine”.
A CARA. Etimologiile fanteziste din DEX „ti se dau cu carul”. Avem substantivele comune „car”, „carare”, „caraus”, „carausie”, „caravana” si verbul „a cara, carare” in limba romina. DEX-ul vine si ne spune ca vine de la latinescul „carrus”, „carrare” si „carraria” pe care dacii le-au invatat de la tinar la batrin, de la munte la mare, din Panonia pina in Basarabia, de la legionarii romani.
Noi ne indoim de aceasta si cautam prin limba vedica, unde gasim cuvintul „cara” si „cAra” cu sensul de „mergind”, „miscind” si „calatori” pe care mi-as permite sa le traduc drept cuvintele rominesti binecunoscute „a cara”, respectiv reflexiv „a te cara”. Am mai gasit si cuvintul „car” cu sensul de „merge”, „a misca pe tine insuti”, „a umbla” si „a te duce de aici” sau „a te cara”.
Daca cu mii de ani in urma a fost „cAra” in vedica, azi este „a cara” in limba romina, nu se poate decit sa fi fost tot „cara” intre ele, la geto-daci. Am descoperit aici ca dacii „carau” tot cu „carul” pe „cararile” stramosesti. Mai „carati-va de aici” cu latinismele voastre ca „vi s-a cam umplut carul” (nu cel latin ci cel vedic sau rominic) !
A SEMANA, ASEMANARE. Am pornit in DEX de la cuvintul „seama” sau „sama” cum e pe la Cluj si am fost condus la verbul „a semana” cu sensul de „a asemana”, „asemanare”, „asemanat” si „asemanator”. DEX-ul ne spune ca aceste cuvinte vin din latina, forma „similare” si forma „assimilare”. De la „assimilare” pina la „semana” este cale lunga, ceea ce m-a facut sa extind cercetarea etimologica la limba vedica.
Am gasit in limba vedica o foarte larga familie de cuvinte din radacina „sama” continind mai multe zeci de cuvinte. Unul dintre ele este „samAna” original pronuntat ca in „sama-ana”, cu sensul de „identic”, „acelasi”, „similar” si „egal in marime”, „egal in virsta”, „egal in pozitie sociala”, „egal in timp”, „egal in semnificatie”, „asemanator”, „unul ca altul”, ceea ce este limba romina de azi, vorba „seamana” sau „samana” cum se mai spune pe la
Cluj.
Apare apoi in expresii de genul „samAnakarma”, „samAnakAla”, „samAnagrAma”, „samAnamAna”, „samAnastAna”, „samAnaartha”,
etc. Originea latina a acestui cuvint, forma „assimilare” contrazice Postulatul (III) Morar. In acest caz este de-a dreptul evident ca „seamana” sau „samana” vine din „samAna”. Ca o regula generala, sunetul care era vocala lunga „aa” sau „A” in ariana a devenit intre timp „a” in limba romina sau poate a fost tot asa. Se incalca Postulatul (III) Morar prin schema sintactica ciclica, deci nici acest cuvint nu vine din latina ci de la stramosii arieni, prin geto-daci. Etimologia latina tare mai „samana” a treaba neterminata. Daca latina „samana” cu romina este pentru ca latina se trage din limba rominica.
TARA. Una dintre notiunile cele mai fundamentale ale unui popor este notiunea de patrie, teritoriu sau tara. Poporul stravechi Dacic este mentionat inca in antichitate ca fiind „cel mai numeros din lume dupa indieni”, deci era un popor major cu care nici un alt popor contemporan lui nu se putea masura.
Este deci imposibil ca dacii sa nu fi avut notiunea de Patrie sau Tara si aceasta cind alte neamuri europene existau la nivel tribal.
Cautam in DEX detalii despre „tara” si gasim sensuri multiple ale acestui cuvint, din care mentionam „teritoriu locuit de un popor”, „locul unde s-a nascut cineva”, etc. plus multime de expresii in care acesta intervine, de genul „tara lui Cremene”, „a se juca in bumbi cu tara”, „a plati cit un colt de tara”, etc. Trebuie sa mai mentionam aici o larga familie de cuvinte avind o radacina comuna cu substantivul „tara” cum ar fi „tarina”, „tarina”, „tarm”, etc. Aceste cuvinte sint extrem de numeroase si diverse, avind caracter de infrastructura culturala a limbii.
DEX-ul mentioneaza si aici multime de etimologii fanteziste, multe dintre ele evident incorecte, altele doar ghicite, atribuind limbii romine caracterul de ghiveci lingvistic cu care ne-am mai intilnit inainte. Primele pagini din DEX de la litera „T” abunda pur si simplu de erori amestecate cu etimologii „necunoscute”, fara ca DEX-ul sa se intrebe de unde provine acest aspect neobisnuit si ilogic. Astfel gasim urmatoarele perle in DEX : „tara” provine din latinescul „terra”; „tarc” trimite la albanezul „cark” si grecescul „tsarkos”, care evident este doar „tarc” stilcit pe greceste; „tarca” provine din maghiarul „szarka”, care din nou suna ca si „tarca” stilcit pe Ungureste; „tarina” trimite la sirbo-croata, de parca rominii s-au dus peste sirbi ca sa le invete limba si nu invers; „tarina” provine din francezul „tsarine”. Aceasta este mai putin de o jumatate de pagina din DEX si face referiri la sase limbi diferite numai la romina in sine ba !
Culmea este atinsa la cuvintul „tel” care face trimitere simultana la trei limbi din care una ne-europeana, germanul „ziel”, rusescul „tel” si maghiarul „cel”. DEX-ul doar trimite la acele cuvinte, fara a spune explicit ca cel rominesc se trage din cele trei limbi, dar aici face totusi o greseala istorica imensa prin omisiune : germanii au venit in sudul Europei peste Daci, dupa ce dacii-arieni s-au extins peste germani pentru milenii; rusii au venit in sudul Europei peste Daci, dupa ce dacii-arieni s-au extins peste rusi pentru milenii, maghiarii au venit in Europa peste rominii din Banat, Panonia si Transilvania. De ce nu este evident la DEX ca germanii, rusii si maghiarii au preluat acest cuvint de la romini? Ce alta sursa este posibila pentru acest cuvint?
Mai apare un caz unic la litera „T” si anume cuvintul „tine” la care ii se dedica peste 1000 de cuvinte pentru a-i explica toate intelesurile, pe mai mult de o pagina plina din DEX ! Este evident pentru oricine, fara cunostiinte speciale de lingvistica, ca acest cuvint este deosebit, este foarte important pe plan cultural al limbii romine, calificindu-se pe deplin drept infrastructura a limbii, deci nu poate fi imprumutat de niciunde, necesitind milenii de utilizare ca sa atinga aceasta complexitate. DEX-ul considera ca vine de la latinescul „tenere” si apoi rominii au facut o adevarata filozofie in jurul acestui cuvint. Ma intreb daca a incercat cineva vreodata sa compare aceste sensuri multiple din romina cu toate sensurile cuvintului „tenere” care exista in latina. Originea latina a acestui cuvint este negata prin Postulatul (IV) Morar.
Enormitatile continua la litera „T” cu urmatoarele etimologii necunoscute : „tacalie”, „tarus”, „tintar”, „tirii”, etc. Cum isi explica DEX-ul ca la litera „T” cuvintele rominesti par a proveni din cele mai incredibile limbi europene si ne-europene, apoi extrem de multe sint pur si simplu necunoscute in alte limbi din Europa, iar unele au o complexitate semantica iesita din comun? Pentru ca aceste intrebari nu au chinuit pe nimeni de la DEX, o sa raspundem noi aici : cuvintele rominesti de la litera „T” sint straveche limba daca, limba preluata de toate popoarele invecinate României de azi si chiar mai departe. Cuvintele care sint in DEX considerate „necunoscute” sint de fapt stravechi cuvinte rominesti ne-preluate de celelalte popoare din Europa.
Gasim in limba ariana numele zeitei Tara, care este Mama Pamint, datatoare de viata, deci sensul este acelasi, de „tara” sau de „pamintul” strabun. Mai gasim urmatoarele expresii : „atitarala” cu sensul de „pamint instabil”; „antaradeshiya” cu sensul de „intre tari diferite”; „antaraatmanA” cu sensul de „in propria lui tara”; „antaraatmA’ cu sensul de „in inima tarii”; mai gasim apoi „antaraaya”, „Antaradeshiya”, „itara”, „itaretara”, „tara”, „tarantu”, „taraNe”, „tarati”, etc.
In concluzie, cuvintul rominesc „tara” nu poate proveni din latinescul „terra” care este derivat fata de cuvintul arian „tara”. Originea cuvintului „tara” si a mai multor pagini de cuvinte rominesti din DEX de la litera „T”, este limba ariana a stramosilor arieni-carpatini.

4.5.6.2. Cuvinte rominesti „necunoscute” in DEX.
Etimologiile „necunoscute” din limba romina sint cuvinte comune in limba vedica. In DEX se considera ca daca un cuvint rominesc de azi nu este inregistrat nici unde in lume (sau mai bine zis n-a fost descoperit pina acum), nu poate proveni din limba romina insasi, pentru ca limba romina este o limba „noua”, din latina si inca niste ingrediente neprecise. Eu zic ca limba romina trebuie sa aiba dreptul de a contine cuvinte rominesti in sine, mai ales daca nu li se stie originea.
Afirmatia negativa „un cuvint de azi nu exista in limba geto-daca daca nu-i putem dovedi originea” trebuie sa fie subordonata afirmatiei pozitive de „un cuvint de azi exista in limba geto-daca daca nu-i putem contrazice originea”. Ce alta dovada mai puternica ai nevoie ca acele cuvinte au fost in limba dintotdeauna decit o limba vie vorbita, mai ales cind nu poti dovedi ca vin de altundeva? Daca unui cuvint din limba romina nu ii se gaseste originea in nici un alt izvor scris, inseamna ca acel cuvint nu este de origine „necunoscuta”, ci este de origine pur romina, din moment ce merge dincolo de izvoarele scrise si exista in limba vorbita. Desi pentru mine este evident, nu este si pentru DEX, care contine multe cuvinte cu etimologia „necunoscuta”.
De ce oare DEX-ul nu a ales ca sursa limba geto-daca pentru cuvintele cu origine necunoscuta? Pentru ca limba geto-daca nu are inca dreptul la viata in România de azi ! Este oare pentru ca nu aveam dovezi ca existau in limba geto-daca? Cea mai stralucita dovada contemporana este limba romina in sine. Putem considera limba romina ca si dovada a limbii romine? Sigur ca putem, pentru ca o limba vie se genereaza pe ea insasi, de cite ori nevoile de comunicare merg inaintea limbajului existent. Majoritatea limbilor nu se pot dovedi istoric, ci doar prin ele insele. Istoria scrisa, documentara si nu scrijelita pe o piatra, a inceput in Europa relativ tirziu, ultimul mileniu al erei trecute, pe cind limbile merg adinc in istorie, odata cu oamenii, dovedite arheologic in Paleolitic.
Limbile care se pot dovedi istoric la ora actuala sint limbile moarte, care au apucat a fi scrise, cum ar fi limba ariana, egipteana, ebraica, greaca si mai recent latina. Restul limbilor nu au oare dreptul sa aiba cuvinte care provin din ele insele, pentru ca nu au fost scrise ci doar vorbite?
Ca sa satisfacem pe toata lumea, inclusiv pe necredinciosi, o sa aducem aici dovezi ca originile „necunoscute” din limba romina sint pur vedice, deci si geto-dace. Aratam mai jos ca multe din cuvintele „necunoscute” la Institutul de Lingvistica, sint publicate in dictionare de aproape doua sute de ani, sub titlul „Limba sanscrita”.
BAN. Ne uitam in DEX la cuvintul „ban” si gasim sensuri multiple : „unitate monetara”, „a nu face un ban”, „a trai pe linga cineva ca banul bun”, „a lua ceva drept ban bun”, „a fi doldora de bani”, „a avea bani la ciorap”, „a fi de bani gata”, etc. Ceea ce ne intereseaza aici, este etimologia „necunoscuta” dupa cum sustine DEX-ul. Aceasta inseamna ca DEX-ul nu l-a gasit in nici o alta limba din Europa, ceea ce ne usureaza cercetarea.
L-am gasit eu in limba ariana. Aici se impun citeva precizari lingvistice : in limba vedica exista mai multe consoane si vocale decit in limbile europene de azi, din motive discutate in capitolul „Contextul cultural al Rig Vedei”. Exista cuvinte cum ar fi „bhaNik”, care s-ar pronunta ceva intre „baNik” si „vaNik”. Aceasta consoana este prezenta si in numele lucrarii „Bhagavad Gita” de exemplu si multe alte cuvinte ariene.
Pentru claritate vom scrie aceste cuvinte vedice cu ortografia „baNik” care este foarte aproape de pronuntare oricum. Acest cuvint inseamna „negustor”, „vinzator”, „tranzactie”, „comert”. Apare in forma „baNikkaTaka” insemnind „asociatie de negustori” sau „caravana”. Apare in formele „baNikkriyA”, „baNiktva”, „baNikpatha”, „baNikputra”, „baNikpurusa”, „baNiksArtha”, „baNiksuta”, „baNiksUnu”, „baNiggriha”, etc. toate legate de negustorie, comert, finante si monede, „banitR” fiind „cineva avut”, (noi am spune in romineste „banit”) „banIpaka” sau „banIyaka” insemnind „cersetor”, etc. Sint multe alte cuvinte sau expresii vedice derivate din radacina „bani”. Am gasit in acest fel etimologia cuvintului rominesc „ban”.
Observati expresia ariana „banIyaka” care este compusa din „bani+yaka” pentru a exprima „cersetor”. Avem in limba romina adverbul „ioc” pentru „nimic”, „de fel”, etc. pe care DEX-ul il ghiceste a fi turcescul „yok”, de parca turcii nu s-au asezat printre popoarele rominice din Asia Mica ! Avem deci „banIyaka” din ariana pentru „bani ioc” de astazi, dupa 4000 de ani de evolutie ! Cuvintul „iaka” de mai sus poate fi si din interjectia „iaca”, cu sensul de „ia,uite,na!”.
Daca cuvintul „bani” exista cu mii de ani in urma in limba ariana, exista si azi in romina si nu exista in latina, inseamna ca asa plateau si dacii, cu „bani” ! Propunem noua etimologie a substantivului „ban” ca fiind limba stramosilor nostri arieni, limba vedica si recunoasterea prezentei lui in limba geto-daca. Propunem noua etimologie a adverbului „ioc” ca fiind limba stramosilor nostri arieni si recunoasterea prezentei lui in limba geto-daca.
A BAGA. Avem in DEX cuvintele „a baga”, „bagare”, „bagacios”, „bagaret”, „bagator”, toate avind originea necunoscuta ! Verbul „a baga” apare cu sensuri multiple, deci potrivit Postulatului (IV) Morar nu poate fi preluat din alta limba, recent pe scara istorica.
Am gasit eu originea acestuia in limba din Rig Veda. Apare in expresia „bhagadAraNa” tradusa drept „o anumita boala” dar are conotatii sexuale. Astfel „bhaga” inseamna „a baga” iar „dArana” inseamna „a despica”, „a spinteca”. Mai apare in expresia „bhagadeva” unde „bhaga” este „a baga”, „deva” este „zeu” iar expresia este tradusa drept „a te inchina la organul sexual feminin”, dar eu l-as traduce pe romineste drept „Zeul Bagarii”, insemnind copulatie. Mai apare in „bhagadevata” care se traduce drept „inchinator lui Bhaga” sau „zeitate himenala”. Evident ca sensul rominesc este de „inchinator la Bagatorul”, cu acelasi sens. Mai apare in expresia „bhaganetra” unde „bhaga” este „a baga” iar „netra” este „ochi”, tradusa drept „distrugator al ochilor lui Bhaga” dar evident ca inseamna pur si simplu „a baga in ochi”, calificativul invingatorului lui Bhaga. Mai apare in expresia „bhagaMdara” tradusa drept „a despica vulva” deci „bhaga” este „a baga”, din nou cu sens de copulatie. Mai apare in alte expresii similare greu de tradus pe un ton neutru. Se pare ca si stramosii nostri arieni erau destul de buni la vorbe deochiate !
„Bhaga” in sine mai inseamna, similar cu limba romina, „a-i baga o parte de”, „a te baga in haine”, „a-l baga in serviciul cuiva”, „a-i baga parte”, „a baga” cu sensul de „a avea cunostiinte carnale” si alte semnificatii. Mai apare in forma „bhagaanuA” insemnind „a te baga in ceva”. Mai apare in forma „bhagasam” cu sensul de „a adora”, „a participa la”, „devotat”, sau pe romineste inseamna pur si simplu „a baga in seama” ! Am gasit in acest fel etimologia cuvintului rominesc „a baga, bagare”.
Daca cuvintul „baga” exista cu mii de ani in urma in limba vedica, exista si azi in romina si nu exista in latina, inseamna ca asa „bagau” si dacii ! Ia nu ne mai „bagati la minciuni” ! lata inca un cuvint geto-dac care apare ca prin minune : „a baga, bagare”. Propunem etimologia regasita a verbului „a baga, bagare” ca fiind limba stramosilor nostri arieni, limba vedica si recunoasterea prezentei lui in limba geto-daca.
NUMERALE. [RV,3.9.9.a.] : „trini sata tri sahasrani agnim trimsac ca deva nava casaparyari” sau „trei mii trei sute trei zeci si trei …”. înainte de orice, observati frumoasa limba ariana de mai sus, dupa 4000 de ani de evolutie, pe alocuri inca citibila curent ! Stramosii nostri arieni sint cei care au inventat sistemul de numeratie zecimal. Sint multiple referiri in Rig Veda la numeralul „zece”, „suta”, „mia”, etc.
Numeralul vedic „sata” corespunde cu numeralul „suta” din limba romina. [DEX] ne ajuta de data aceasta cu cercetarea noastra deoarece sustine etimologia „necunoscuta” a acestui cuvint, desi este scris de sute de ori in biblia Rig Veda. Aceasta inseamna ca DEX-ul nu l-a gasit in nici o alta limba din Europa.
Dam aici in paralel numerale vedice, rominesti si latine : eka-unu-unus, dui-doi-duo, tri-tri-tres (forma populara tri, care nu este „ne-literara” ci originala si corecta, transformata prin politica pro-latina in „trei”), catur-patru-quattour, panca-cinci-quinque, sas-sase-sex, sapta-sapte-septem, asta-opt-octo, naua-noua-novem, dasa-zece-decem, sata-suta-centa, sahasram-mia-mille.
Pentru numeralul „trei” DEX-ul propune etimologia latina, numeralul „tres”, care contrazice Postulatul (III) Morar. Am avea schema de dezvoltare „tri” in vedica -> „tres” in latina -> „tri” in romina din nou, ceea ce nu are sens. Evident ca schema corecta este „tri” in vedica -> „tri” in rominica -> „tres” in latina. în plus nu am gasit in DEX nici o referire la cuvintul „tri” ca numeral, ceea ce inseamna ignorarea masei de vorbitori din zona Clujului si poate si alte parti ale tarii, unde lumea spune „tri sute” mai degraba decit „trei sute”, in ciuda celor care prin limba literara inteleg subordonarea limbii romine limbii latine. Ar trebui oare si englezii sa-si schimbe vorba „three” ca neliterara?
Pentru restul numeralelor nu am mai rasfoit DEX-ul dar o voi face cindva. Acordati atentie numeralelor vedice „dui”, „tri”, „sas”, „sapta”, „naua” si „sata” care demonstreaza radacina direct ariana a celor rominesti. Daca o parte din numeralele rominesti este dovedita direct vedica, ce motiv avem sa credem ca restul sint derivate din latina?
Etimologia tuturor numeralelor trebuie revazuta in noua lumina. Daca cuvintul „tri” si „suta” existau cum 4000 de ani in Rig Veda, exista si azi in romina si nu exista in latina, inseamna ca asa numarau si dacii, cu „tri” si cu „suta”. îata inca niste cuvinte dace care apar ca prin minune : „tri”, „suta”, etc.
Propunem noua etimologie a substantivului „suta” ca fiind limba stramosilor nostri arieni, limba vedica si recunoasterea prezentei lui in limba geto-daca sau rominica.
PUNGA. Toata lumea stie ce este o punga, dar daca DEX-ul nu stie de unde vine, probabil ca nimeni nu stie ! Are sensuri multiple, cum ar fi „saculet pentru bani”, „a sufla vintul prin punga”, „a da de fundul pungii”, „a dezlega punga”, „a fi gros la punga”, „a stringe gura punga”, „continutul unei pungi”, etc. Mai apare in cuvinte derivate cum ar fi „pungas”, „pungaleala”, „pungali”, pungalit”, pungalitura”, „pungaseala”, „pungasesc”, „pungaseste”, „pungasi”, „pungasie”, „pungasoaica”, „pungi”, „pungit”. Familie mare, sensuri multiple si … etimologie necunoscuta la DEX !
îl gasesc eu „pungit” in limba ariana, „puNGa” (pronuntat cumva „pungea” dar evident indianizat, dupa cum suna) care inseamna „gramajoara” sau „cantitate de”, „puNGaya” care inseamna „a pune gramada” sau spun eu „a pune la punga „, apoi „a aduna laolalta”, apoi forma de participiu „puNGaita” pronuntat „pungita” care este evidenta forma romineasca de „pungit-pungita” tradus drept „pus gramada”, apoi „puNGIkri” care este tradus „a pune gramada”.
Am gasit in acest fel etimologia cuvintului rominesc „punga”. Daca cuvintul „punga” exista cu mii de ani in urma in limba ariana, exista si azi in romina si nu exista in latina, inseamna ca asa „pungeau” si dacii ! Cerem DEX-ului sa nu mai „umble cu pungasii” ! îata inca un cuvint geto-dac care apare ca prin minune : „punga”. Propunem etimologia regasita a cuvintului „punga” ca fiind limba stramosilor nostri arieni, limba vedica si recunoasterea prezentei lui in limba geto-daca sau rominica.
STINA. Cuvintul rominesc „stina” are etimologie „necunoscuta” in DEX. L-am gasit eu in dictionarul limbii ariene, forma „stana” (doamne ce nume frumos, pe la noi prin Ardeal si poate prin alte parti) care inseamna „sin”, „sfirc”, „ujer”, „tita” apoi „stanaMdhaya” care este „a suge la sin”, „sugar”, „copil” apoi „stania” care este „ce-i in sin” sau „lapte”, etc. Toate sensurile legate de „lapte” si „sini”, deci iata de unde vine „stina” explicate de DEX „… unde se prepara laptele Sa nu uitam ca si dacii se duceau la stina dupa lapte.
MOTROSI, MOTROASCA. Avem in DEX cuvintele „motrosi” si „motrosire” de etimologie „necunoscuta”. în exemplul de mai sus cu „stana”, avem in vedica expresia „stanyamAtraka”, pronuntat „maatraca” care se refera la intarcarea copilului, sau „perioada din viata imediat dupa intarcare”. De aici vine vorba „motrosi”, legat de intarcare sau „a cauta, a scotoci” cum spune DEX-ul, sau „a trebalui” cum spun eu. Pe la Cluj, din nou fara a fi inregistrat in DEX, vorba „motrosi” se foloseste in contextul „ce ai mai motrosit copilul asta” cu sensul de „prea imbracat”, sau „ingropat in haine”. Este legat de copil mic, dar nu s-a facut inca auzit pina la Bucuresti. Mai exista pe la Cluj un alt cuvint din familie, dar DEX-ul nu s-a deranjat sa-l inregistreze. Este vorba de „motroasca”, care este traditional ceea ce azi este plasticul numit „biberon”. Din nou este legat de intarcarea copilului. Vorbele „motroasca” si „motrosire” vin de la intarcarea copilului si din limba stramoseasca ariana. Credeti ca dacii nu-si motroseau copiii cu mult drag? O faceau, ca altfel nu am fi aici sa scriem si sa citim aceste pagini !

4.5.6.3. Cuvinte rominesti care lipsesc din DEX.
Exista in limba romina cuvinte de larga circulatie care nu sint inregistrate si explicate in DEX. Una dintre cauzele majore pare sa fie prezenta regionala a unor cuvinte care nu s-au facut auzite pina la Institutul de Lingvistica. O alta cauza pare sa fie cenzurarea unor cuvinte din limba romina, verbe, adverbe, substantive si adjective, numeroase de fapt, pe motiv ca sint abuzate in expresii obscene dar ele insele fiind cuvinte milenare care desemneaza parti anatomice masculine si feminine, functii fiziologice, etc.
Daca DEX-ul este o lucrare stiintifica, imi este foarte greu sa inteleg pudoarea nestiintifica in explicarea unor cuvinte in contextul lor natural si nu cel obscen, sau chiar in contextul obscen daca se urmareste rigoarea stiintifica. Prin lipsa lor din dictionar, limba romina in sine este jignita, considerindu-se ca ar fi obscena, ceea ce nu este cazul.
Nu gasesti cuvinte milenare ariene, dar gasesti „hardware” si „computer” si „PC” (citit „pisi”), de parca „calculator personal” nu ar mai fi bun ! Gasesti cuvinte cum ar fi „cacofonie” explicate spun eu „de tot cacatul”, de genul „asociatie neplacuta de sunete” sau „sunete discordante” sau „lipsa de armonie” ceea ce nu este corect din punct de vedere stiintific. Prin „cacofonie” noi intelegem nu sunete sau armonii ci formarea de substantive sau verbe, cum ar fi „caca” si altele, prin alaturarea a doua cuvinte. De unde oare vine cuvintul „cacofonie” in sine? DEX-ul spune ca din franceza, dar este cel putin ciudat, deoarece cuvintul ar trebui sa exprime o particularitate lingvistica romineasca ! Dicteaza oare limba franceza ce este armonios sau discordant in limba romina? Ce face un strain care invata limba romina? De unde stie care sunete sint „neplacute” sau „ne-armonice”? Trebuie oare limba romina explicata pe voce joasa, la colt de strada, cu fata inrosita si numai alesilor sortii?
Parerea mea este ca Institutul de Lingvistica ar trebui sa reanalizeze din punct de vedere stiintific si lingvistic cenzurarea limbii romine. A nu se uita ca limba romina a generat DEX-ul si nu DEX-ul a generat limba romina, desi incearca sa o faca.
Vom arata cum cuvinte cenzurate de DEX sint prezente in limba stramosilor nostri arieni cu mii si mii de ani inainte de inventarea DEX-ului. Aceasta face atitudinea DEX-ului nu numai nestiintifica ci si daunatoare limbii romine prin negarea trecutului multimilenar al acesteia. Este cazul sa incetam „a ne mai cacani” cu frantuzisme, latinisme si englezisme, ca acestea tot de la noi se trag !
A IGNI. Verbul „a igni” se foloseste pe la Cluj cu sensul de „a aprinde focul”, in expresii de genul „nu pot igni focul”, etc. DEX-ul are inregistrat substantivul „ignat”, cu sensul de „sarbatoarea de 20 Decembrie cind taranii obisnuiesc sa-si taie porcul”, ceea ce este o derivare semantica de la sensul „a igni”, considerind ca sarbatoarea poate fi asociata cu „bobotaia” sau „palalaia” intotdeauna prezenta. Chiar si asa, DEX-ul ii da o origine nefondata si anti¬patriotica, din slavonul „ignatije”.
Verbul „a igni” este pur si simplu neinregistrat in DEX, ignorind limba romina de la Cluj. Desi nu s-a auzit inca pina la Institutul de Lingvistica, s-a auzit pina in … Anglia (!) unde avem verbul „to ignite” cu sensul de „a aprinde”. Tare as vrea sa stiu cum poate DEX-ul explica prezenta cuvintului slavon „ignatije” in limba engleza !
Avem cuvintul arian „agni” cu sensul de „foc”, notiunea centrala din Rig Veda. Gasim astfel etimologia corecta a cuvintelor „a igni, ignat” ca fiind cuvintul arian „agni” si nu slavonul „ignatije” care vine din limba rominica. Daca arienii vorbeau cu „agni”, noi inca vorbim cu „igni”, inseamna ca asa isi „igneau” si dacii focurile lor. Am gasit astfel inca un cuvint Dac, din limba lor „disparuta” : „igni”.
PUPI. Cui nu-i tresara inima gindindu-se la cuptorul de piine de la tara? Pe la noi pe la Cluj, de cite ori se coace piinea se fac cocorade cu brinza si cu dulceata si pupi. Cuvintul „pupi” se mai pronunta pe alocuri si „pupti” cu consoana moale (care nu este nici recunoscuta la DEX si nici reprezentata prin grafie in nici un fel, ca si cum n-ar exista, cum ar fi „pupti”, „ptita”, etc.) cum se gaseste frecvent si in limba ariana. Pupii se fac si cu ocazii triste cum ar fi inmormintarile, cind la fiecare copil ii se da cite un pup, drept pomana pentru sufletul raposatului.
Am cautat in DEX cuvintul „pup” si-l gasesc ca onomatopee, de la pupaza si regresiv de la „pupa”, limbajul copiilor pentru pupat. Nu este nimic in DEX despre pupii de la Cluj, piinicile in miniatura facute la tara, sau colaceii facuti la oras. DEX-ul nu contine nici o referinta despre „pup”, dar am gasit o referinta in dictionarul limbii ariene, cuvintul „pupa” tradus drept „piine” sau „prajitura” si cuvintul arian „apupa” cu sensul de „prajituri din faina”, sau „cuib de viespe” sau „un fel de piine fina” pe care numai noi rominii il putem traduce in mod direct ca fiind pur si simplu „pup”.
Nici o alta limba pe Tera in afara de limba ariana si romina nu contine acest cuvint. Dragi cititori, vedeti cum „pupul” a fost tot „pup” cu mii si mii de ani inainte. Dacii coceau pupi de cite ori coceau piine, deci considerati si cuvintul „pup” in lista cuvintelor geto-dace regasite prin aceasta lucrare.
PULA. Am cautat in DEX etimologia cuvintului rominesc pentru organul sexual masculin, „pula”, dar cuvintul in sine nici nu exista, dar am gasit in schimb numele latin „penis” ceea ce nu mi se pare foarte patriotic.
Departe de mine apologia abuzului verbal, dar dincolo de aceasta este un nume unic de anatomie umana, pe care stramosii nostri arieni l-au creat si folosit cu mii de ani in urma. Am avut probleme si cu dictionarele de limba vedica in cautarea cuvintului vedic „pula” si nu am gasit sensul direct al acestui cuvint, dar sensurile lui derivate in expresiile de mai jos. Aceasta poate fi din acelasi fel de „pudoare” prost inteleasa ca in DEX, sau poate fi prin pierderea sensului direct in decursul mileniilor in indepartata Indie. Nici nu ar fi unicul exemplu de cuvint arian, bine conservat in romina, dar pastrat doar in expresii in limba vedica.
L-am gasit in vedica sub forma de „pulukAma” tradus drept „dorinte cavernoase”, „pulaokaya” si „pulaokita” tradus drept „avindparul corporal erectat de extaz” ceea ce este evident un termen cultural indian, folosind cuvinte ariene. Apare frecvent in nume date oamenilor, mai mult barbati decit femei. Astfel „puloman”, este tradus drept „un demon” dar inseamna literal „omul Pula”, care este socrul lui îndra si care si-a violat una dintre fete, fapt pentru care îndra l-a si distrus cu fulgerele sale (de aici traducerea de „demon”). îndra si-a cistigat astfel si renumele de „pulomabhid” sau „distrugatorul omului Pula”. Mai apare ca numele unei printese „pulakezin”, sau numele de „pulakezi-vallabha” si alte nume. Apare sub forma de „pulaha”, drept numele unui intelept, mentionat intre cei sapte intelepti, fiu de Brahma si care inseamna literal „distrugatorul lui Pula”. Nu cunosc inca detalii despre Pulaha, dar stiu ca civilizatia indiana autohtona, la sosirea arienilor in India, era de tip phalic, deci se inchinau unui zeu „penis erectus” sau „pula erectata”. în acest context numele vedic de Pulaha, ca si „distrugator a lui Pula” are sens. Tot in acest context, de abstinenta sexuala, numele „pulaha” are sens cind este tradus din limba vedica drept „calugar hermetic”. Tot in acest context, numele unui trib barbar autohton Indiei si numit „pulinoduka” are sens, deoarece „duka” ar fi „demon”, intregul nume traducindu-se drept „demonii ce se inchina la Pula”. Mai apare in expresia „pulAnikA” pe care am gasit-o tradusa drept „induration of the skin” care spune nimic in vorbe goale, de genul „cacofonie” explicat de catre DEX. Mai apare in expresia „pulinajaghanA” care se refera la personificarea unui riu numit „Gambhtra” si care are de o parte si alta doua dune de nisip sugerind doua fese feminine (imaginati-va singuri ce conotatie sexuala reprezinta !). Mai apare sub forma „pulinda” care inseamna catargul unei corabii, evident de unde derivat ca sens. Mai apare ca nume de barbati cum ar fi „pulimat”, „pulilza”, „puluSa”, „puloma-jit”, etc.
Am gasit in acest fel etimologia cuvintului rominesc „pula” ca fiind limba ariana. Daca cuvintul „pula” exista cu mii de ani in urma in limba vedica, exista in romina si nu exista in latina, inseamna ca exista si pe vremea geto-dacilor. Propunem etimologia regasita a cuvintului „pula” ca fiind limba stramosilor nostri arieni, limba vedica si recunoasterea prezentei lui in limba geto-daca sau rominica.
SUCA. Nu am gasit nici unde in DEX cuvintul rominesc „suca”, pluralul „suci” si verbul „a sucali”, pe care oricine de la Cluj il stie si il foloseste. Acest cuvint apare in expresii de genul „a apuca o suca”, „a avea o suca”, „a pierde suca”, „a gasi o suca”, „a fi o suca”, etc. Are sensul de „obicei”, „apucatura”, „tic”, „slabiciune”, „obisnuinta” etc. De exemplu se poate spune „a apucat suca de a-si baga degetul in nas”, sau „doamne ca multe suci are”, etc. Poate ca DEX-ul „o sa se lase de suca proasta” de a ignora limba romina de la Cluj !
Ne miram si noi de multe ori de unde ne vin anumite vorbe. Pe aceasta, „suca”, am gasit-o in limba ariana, cuvintul „sukha” care se pronunta un fel de „suca”. Acest cuvint are sens si de unul singur, dar si in foarte multe expresii. Astfel, „sukhabandanna” inseamna „dedat la placeri” sau a-si spune eu „are suca placerilor”, „sukhabhedia” care inseamna „inclinat la inselaciune” sau as spune eu „are suca inselarii”, „suhkapeya” care inseamna „inclinat la bautura”, pe care eu l-as traduce drept „are suca de a bea”, etc. în limba vedica se mai foloseste si cu sensul opus la „apucatura” sau „slabiciune”, cum ar fi „sukhakara” care nu este „suca de a cara” ci este „usor de carat (la indeplinire)”. Acest sens este mai bogat in vedica decit primul.
în concluzie, am gasit aici inca un cuvint multimilenar in limba romina, „suca”. Daca doar un pumn de cuvinte ar fi multimilenare, tot ar insemna ca limba romina in sine este multimilenara. Aceasta mai inseamna ca si dacii mai „aveau cite o suca” pe ici pe colo, la care tot asa ii spuneau. Ne-am „facut si noi o suca” din a scoate la iveala cuvinte geto-dace-vedice, unul cite unul.
Daca cuvintul „suca” exista cu mii de ani in urma in limba ariana, exista in romina si nu exista in latina, inseamna ca exista si in geto-daca ! Propunem etimologia regasita a cuvintului „suca” ca fiind limba stramosilor nostri arieni, limba vedica si recunoasterea prezentei lui in limba geto-daca sau rominica. în acelasi timp, cuvintul „suca” este o noua dovada a prezentei limbii rominice inaintea latinei.

4.5.6.4. Cuvinte romino-ariene presupuse slave in DEX.
Multe dintre cuvintele limbilor europene, rominice, slave si Teutonice sint asemanatoare intre ele, avind toate o componenta mai mare sau mica din limba carpatina, raspindita de catre poporul arian. în decursul timpului, multe din cuvintele originale s-au dezvoltat si schimbat, dar multe cuvinte sint inca asemanatoare intre ele. Avem de exemplu „sama” in limba vedica, „seim” in engleza (ajuns acolo prin triburile celtice originare din Banat si Panonia), „sama” in romina.
în limba romina nu numai ca avem cuvinte identice sintactic si semantic cu limba vedica, dar avem expresii identice in care aceste cuvinte intra si avem gramatica in sine vedica. Ceea ce DEX-ul a facut pina in prezent, a fost probabil sa caute prin dictionare straine si daca nu au gasit un cuvint echivalent, sa-l declare „necunoscut”. Daca a fost gasit in oricare alta limba, chiar bulgara venita in Europa tirziu, sau maghiara venita si mai tirziu, l-a inregistrat cu acea origine, chiar daca din punct de vedere cultural sau semantic nu avea nici un sens.
Prezentam in continuare o suita de cuvinte rominesti, stravechi, ariene, pe care DEX-ul le-a inregistrat in mod eronat ca provenind din limbile slave, desi aveam dovada prezentei lor milenare in biblia Rig Veda.
VRAJA. Cuvintul vedic „vraj” intra in alcatuirea multor cuvinte derivate cum ar fi „vrajakSit” insemnind „a sta in nori”, „vrajamohana” pentru „fascinat prin Vraja”, „vrajavara” pentru „cel mai bun la Vraja”, „vrajavallabha” pentru „cel mai iubit (vrajit?)”, „vraj-paramAMgatim” pentru „a obtine fericirea suprema” (deja un termen cultural hindus, dar derivat din cuvintele vedice), „vraj-punar” pentru „a se intoarce la viata”, „vraj-vinAzam” pentru „a deveni distrus”, etc., prea multe sa fie insirate aici. îa de asemenea formele „vraji”, „vrajita”, „vraja” cu sensuri proprii.
Observati ca multe din aceste traduceri par cel putin ciudate pentru ca a) in unele dintre expresii „vraj” este tradus ca nume propriu b) in altele „vraj” este omis, pentru ca acest cuvint nu exista in limba engleza in care este redactat dictionarul. Noi le-am traduce in romineste ca si „a fi distrus prin vraja”, „a se intoarce la viata prin vraja”, etc. Cuvintul vedic „vraja” si derivatele lui inseamna in romineste pur si simplu „vraja”, „vrajitor”, „vrajitorie”, „vrajitura”, „vraji,vrajire”, „vrajit,vrajita”.
De data aceasta DEX-ul nu l-a gasit in latina, dar pentru ca limba daca este condamnata la moarte, l-a gasit in slavona, cuvintul „vraza” deci de acolo trebuie sa vina, cica ! Este timpul „sa ne lasam de vrajeli” si sa-i recunoastem limbii romine intiietatea in fata oricarei alte limbi europene. Daca era „vraja” cu mii de ani in urma, este „vraja” si azi, asa a fost si pe vremea dacilor. îata inca un cuvint dac „regasit ca prin vraja” : „vraja”.
IAD. [RV,1.36.18.a] : „agnina turvasam yadum paravata ugradevam havamahe agnir nayan navavastvam brihadratham turvitim dasyave sahah”, sau in traducere literara, „Prin Agni chemam pe Turvasha si Yad din imparatia de sus…”. în cultura vedica, Yad este unul din locurile in care sufletul merge dupa moarte.
Noi avem in limba romina substantivul neutru „iad” pe care DEX-ul il explica ca „loc in care sufletele pacatosilor ar fi supuse la chinuri vesnice…”. Are aceeasi sintaxa si semantica ca in cultura vedica veche. Cuvintul „iad” nu poate proveni asa cum sustine DEX-ul din slavonul „jadu” pentru ca ar duce la o dezvoltare sintactica ciclica „iad” in vedica -> „jadu” in slavona -> „iad” in romina din nou.
Cuvintul rominesc „iad” si cel slavon „jadu” sint evident inrudite, prin faptul ca limbile slave au mostenit masiv din limba carpatina, in urma raspindirii arienilor din spatiul carpatin catre toate colturile Europei acum 4000 de ani, fiind preluat de slavona in urma invadarii stravechilor paminturi rominesti. Cuvintul „yad” l-am gasit in Rig Veda, in aceeasi forma sintactica si semantica ca in limba romina, cu mii de ani inainte de venirea slavilor in Europa.
Substantivul „iad” era in mod evident prezent in limba rominica a dacilor din vremuri stravechi. Propunem schimbarea etimologiei substantivului „iad” ca fiind limba vedica a stramosilor nostri arieni. A se observa de asemenea vechimea limbii dace, care precede limba latina unde acest cuvint multimilenar nu este prezent.
LELA. Se poate pune o intrebare interesanta despre vechimea cuvintelor limbii romine si anume daca exista o modalitate de a le ordona cumva cronologic in cuvinte mai vechi sau mai noi, bazat doar pe structura lor morfologica? Observam ca avem cuvinte „elementare”, cum ar fi „mama”, „tata”, „papa”, „lele”, etc., formate din repetarea unei singure silabe. Exista si cazuri extreme cum ar fi pluralul „lelele” format din trei silabe identice !
Am cautat in DEX etimologia cuvintului „lele”, presupunind ca trebuie sa fie foarte vechi. DEX-ul ne spune aceeasi poveste rasuflata de mult, cu originea bulgara „lelja”, desi este evident pentru oricine cunoaste istoria Europei ca bulgarii nu-l puteau invata decit de la poporul romin din Balcani. De asemenea DEX-ul nu-i explica pe deplin nici semnificatia din limba romina, deci cum sa ne mai miram de etimologia fantezista si nepatriotica in natura ei.
DEX-ul ii da doar sensul de „femeie in virsta”” si de „femeie imorală” de genul „pui de lele””. înca nu s-a aflat pina la DEX ca in Transilvania cuvintul „lele” mai desemneaza si relatii de familie, in care sora mai mare este intotdeauna adresata cu „lele” chiar daca este in virsta de zece ani, de genul „du-te la lele-ta sa te ajute””, unde „lele-ta” este oricare dintre surorile mai mari. Similar, fratele mai mare este apelat cu „bade”. Daca „badele” are o sora mai mare, o apeleaza cu „lele”, iar daca are o sora mai mica o apeleaza pe nume.
Tot la cuvintul „lele” am gasit o confuzie imensa in DEX, sensul de „a umbla in dorul lelit”, afirmindu-se ca „dorul lelii” se refera la „lele” cind de fapt „dorul lelii” se refera la „lela”, cu sensul de „a umbla lela”, avind genitivul „lelii”. Confuzia nu se opreste aici si mergind la intrarea „lela”, la care ii se da sensurile de „hoinari”, „vagabonda”, „bate drumurile”, ni se spune ca este cumva legat de „lele” !
Din punct de vedere cultural, „lele” ca si „femeie iubita” sau „sora mai mare” este incompatibil cu „a umbla lela”, dar DEX-ul le leaga unul de altul. Pe la Cluj se mai foloseste si in expresia ofensiva de data aceasta de „umbla pula-lela”, cu sensuri multiple, de „haotic”, „pierdere de timp”, „inutil”, etc. Din nou, profunda incompatibilitate culturala intre „lele” si „lela”, desi exista o mare asemanare sintactica. Se pare ca DEX-ul a tratat aceste cuvinte „de-a
lela”.
Am gasit in limba vedica cuvintul „lola” cu sensul de „a se misca incoace si incolo”, „agitat”, „fara astimpaf”, „inconsistent”, etc. toate pe care le-am traduce in romineste „a umbla lela” ! Apoi se mai foloseste sub formele „lolakarna”, „lolatua”, „lolaakshI” drept „femeie la care-i umbla ochii lela”, chiar „lolalola” drept „vesnic fara astimpaf”, apoi „lolaIkshaNa” pentru „ochi neastimparati” si altele. Observati nu numai marea asemanare sintactica intre stravechiul „lola” si contemporanul „lela”, dar si deplina identitate semantica.
Am demonstrat in acest fel ca cuvintul „lela” vine de la stramosii arieni, cuvintul „lola” si nu de la cuvintul „lele” cu care doar seamana dar nu rasare. Daca cuvintul „lola” exista cu mii de ani in urma in limba vedica, exista si azi in romina, forma „lela” si nu exista in latina, inseamna ca exista si in limba daca. Cerem inregistrarea etimologiei regasite a cuvintului „lela” ca fiind limba stramosilor nostri arieni, limba vedica si recunoasterea prezentei lui in limba geto-daca sau rominica.

4.5.6.5. Cuvinte rominesti presupuse maghiare in DEX
Am aratat pe scurt cum maghiarii au preluat de la poporul romin autohton din Panonia si restul Daciei Mari, atit cultura de origine vedica cit si credinta religioasa ortodoxa. Preluarea de rominitate de catre maghiari nu se opreste aici, deoarece factorul rominesc este prea puternic in toata Dacia Mare ca sa nu intre si in limba navalitorului, oricare ar fi. Dam mai jos exemple de rominitate pura, vedica, patrunsa in limba maghiara de la poporul bastinas romin, pe care DEX-ul din nou le nimereste ca nuca in perete.
HOTAR. [RV,4.6.1.a-c] : „urdhua u su no adhvarasya hotar agne tistha devatata yajiyam tuvam hi visvam abhi asi manma pra vedhasas cit tirasi manisam” sau „O Agni, preotul care hotaraste ritul sacrificiului, fii de partea noastra in sacrificiul, caci tu domnesti peste fiecare gind si luminezi mintea oricarui credincios” . Cuvintul vedic „hotar” se foloseste cu sensul de „a hotari”, „a lua decizia”, „a aduce la socoteala”. „Hotar” era de asemenea numele preotului vedic insarcinat cu asezarea pe focul sacrificial al alimentelor, carne, grine, unt, etc. in cursul ritualului vedic.
Inseamna pur si simplu „a hotari” in limba de azi, sau „cel ce hotaraste (sacrificiul)”. Ne uitam in DEX si gasim verbul „a hotari”, tranzitiv si reflexiv ce sensul de „a alege intre posibilitati” respectiv „a porunci sa faca ceva”, deci avem o potrivire sintactica si semantica absoluta intre limba vedica si limba romina de azi. Pentru etimologia cuvintului „a hotari” sintem trimisi la cuvintul „hotar”. Mergem la „hotar” si gasim etimologia maghiara ! cuvintul „hatâr”. Acesta se pronunta „hotar”, cu accentul pe prima silaba, deci maghiarul „hatâr” este rominescul „hotar” pronuntat stilcit.
Probabil ca Institutul de Lingvistica nu a gasit „nici unde” cuvintul „hotar” deci a luat prima limba, care l-a imprumutat de la limba romina si i-a „gasit” etimologia, care seamana a mintuiala, plus ca aduce prejudicii masive limbii romine si istoriei rominesti. Pe ce criterii s-a stabilit intiietatea limbii maghiare fata de limba romina privind cuvintul „hotar”? întrebati la DEX ca eu nu am un raspuns. Din punct de vedere cultural nu este acceptabil ca un cuvint legat de „hotar”, „frontiera” sau „proprietate” sa vina de la un popor migrator recent, in loc de poporul romin sedentar de milenii. „Hotar” este un cuvint care nu are sens pentru un popor migrator. Este ca si cum ai presupune ca „fluviu” vine de un popor de beduini din desert !
Daca cuvintul „hotar” exista acum 4000 de ani in limba ariana, mai exista si azi in limba romina si nu exista in latina, inseamna ca exista si in limba geto-daca. Am gasit inca un cuvint lasat in urma de daci : „hotar”. Cerem înstitutului de Lingvistica schimbarea etimologiei cuvintului „hotar” ca fiind limba stramosilor nostri arieni din spatiul carpatin, limba vedica. Cerem recunoasterea prezentei cuvintului „hotar” in limba geto-daca.
SEAMA. [RV,4.1.1.a-c] : „tuvam hi agne sadam it samanyavo devaso devam aratim nierira iti kratvA nierire”. Cuvintul vedic „sama” are in sine multe semnificatii si intra in nenumarate expresii. Inseamna „similar”, „la fel”, „identic”, etc. Inseamna pur si simplu „de-o seama”, cum srie in DEX, dar pe la Cluj se mai pronunta si „de-o sama” dar nu este inregistrat in dictionar.
Mai apare in „samaka” care se traduce „la fel, simultan, egal”. Eu l-as traduce „de-o seama”, ceea ce si inseamna. Mai apare in „samakaturasra” care inseamna „patru colturi de-o seama” sau „patrat”. Mai apare in „samatA”, „samatulA”, „samadarsana”, „samadhura” sau lucruri „dure de-o seama”, „samasukha” sau „au o suca de-o seama”, etc., zeci si zeci de expresii.
Cautam in DEX si gasim acolo cuvintul „seama” avind sensuri multiple de
„de buna seama”, „de o seama” cu sensul de mai sus de „la fel”, „similar”, „a¬si da seama”, „a-si face seama”, „cu seama”, „fara seama”, „a sti seama”, etc. Observam ca este incarcat de semnificatii, deci potrivit Postulatului (IV) Morar trebuie sa fie stravechi. Ei bine, DEX-ul l-a gasit in limba maghiara, venita in Europa acum 900 de ani, cuvintul „szâm”, de unde cica vine „seama” ! „Dati-va seama”” de asa enormitate. Cei de la DEX, care l-au gasit in maghiara, s-au deranjat oare sa faca o comparatie semantica romino-maghiara? Ar fi observat ca centrul de greutate semantic este inclinat in favoarea limbii romine, de unde a fost preluat in maghiara.
L-am gasit eu in Rig Veda, inregistrat cu mii si mii de ani in urma. Bine ca „ne-am dat seama” inainte ca DEX-ul „sa ne faca sama” limbii romine ! Daca cuvintul „seama” exista acum 4000 de ani in limba vedica, mai exista si azi in limba romina si nu exista in latina, inseamna ca exista si in limba geto-daca, ca alta sursa nu avem. Am gasit inca un cuvint lasat in urma de geto-daci : „seama”. Cerem Institutului de Lingvistica schimbarea etimologiei cuvintului „seama” ca fiind limba stramosilor nostri arieni din spatiul carpatin, limba vedica. Cerem recunoasterea prezentei cuvintului „seama” in limba daca.
Din familia de cuvinte „sama” mai vedeti si cuvintele „a semana” si „asemanare” din paginile anterioare. DEX-ul „nu si-a dat sama” de originea corecta a acestor cuvinte …
SIRAG. Cine nu a insirat vreodata un sirag de margele in viata lui? Noi, ca si copii, faceam siraguri din boabe salbatice, seminte colorate, etc. M-am uitat in DEX ca sa aflu si eu de unde ne vin siragurile copilariei. Ei bine, noi rominii, potrivit DEX-ului, nu am stiut de siraguri pina de curind, deoarece acest cuvint ar proveni din maghiara, desi un cuvint legat de insiruire, impletire, activitate casnica, etc. nu poate veni, din punct de vedere cultural, de la un popor migrator.
DEX-ul ne spune ca „sirag” vine din „sereg” unde se foloseste cu sens militar de sir, ordine, armata, etc. Din nou, cuvintul „sereg” nu are sens pentru maghiarii insisi, care se deplasau oricum, numai insirati ca legiunile romane ba ! DEX-ul a cautat din nou prin limbile din zona, nu l-a gasit decit in maghiara care tot din romina l-a preluat, deci i-a „gasit” originea. Aceste greseli grosolane sint posibile pentru ca din nou DEX-ul considera ca limba romina nu are nici un trecut, deci orice cuvint rominesc trebuie sa vina de altundeva.
Rominilor li se neaga limba multimilenara tocmai de catre institutia care este menita sa-i apere originea si radacinile. La originea limbii romine ne aducem si noi contributia, cautind prin limba ariana seva limbii romine. Gasim cuvintul vedic „sragdAman” tradus drept „ghirlanda de flori”, „sragdhara” care este „purtind o ghirlanda” sau „incoronat cu o ghirlanda”, „sragvin” care este „purtind o coroana”, „srag” care este „impletind”, „srak” care este „lant, ghirlanda, coroana”, „varasrag” (sirag de vara !) care este „ghirlanda mirelui pusa in jurul gitului de catre mireasa”.
Toate aceste cuvinte sint vechi de mii si mii de ani, mai vechi decit majoritatea multor popoare europene. Am gasit astfel originea cuvintului „sirag”, limba stramosilor nostri arieni din Rig Veda. Acest cuvint nu vine de niciunde ci este pur rominesc dintotdeauna. Asa insirau si dacii siraguri, in timpul verii ! Cuvintul „sirag” exista in doua limbi pe Tera, care sint de fapt una si aceeasi, limba ariana si limba romina.

4.5.6.6. Cuvinte rominesti-vedice presupuse albaneze in DEX
Multe dintre cuvintele limbilor europene, rominice, slave si Teutonice sint asemanatoare intre ele, provenind direct sau indirect din limba ariana, prin raspindirea poporului carpatin-arian in intreaga lume. în decursul timpului s-au dezvoltat si schimbat, dar multe cuvinte sint inca asemanatoare intre ele.
Avem de exemplu „pitar” in limba ariana, „pitar” in limba romina, „pater” in latina, „fater” in germana, „father” in engleza, etc. Sa remarcam ca in limba romina avem nu numai cuvinte identice sintactic si semantic cu limba vedica, dar avem si expresii culturale identice in care aceste cuvinte intra, plus gramatica in sine vedica.
Noi demonstram, pe baza Postulatelor Morar, ca multe cuvinte ale limbii romine, presupuse de origine derivata europeana, sint de origine pur vedica, fara intermediari. Aceasta face celelalte limbi europene derivate din limba rominica, incluzind faimoasa limba latina, tot o ramura ariana-daca.
Cum a ajuns atunci DEX-ul sa considere cuvinte rominesti provenind din albaneza de exemplu? Albaneza provine din vechea limba numita ilira, tot geto-daca, pe cind limba romina se considera „noua”. Daca limba romina este „noua”, atunci imprumutul din albaneza s-a facut recent pe plan istoric, dar noi nu cunoastem contacte tirzii intre romina si albaneza. [EB,ALBANîA] : „In plus, limba albaneza demonstreaza dezvoltari ale limbii latino-balcanice paralele cu cele reflectate in limba romina … si reciproc, limba romina isi imparte anumiti termeni aparent nativi cu limba alba. Astfel albaneza si romina demonstreaza contacte istorice speciale timpurii” . Ceea ce noi nu stim despre limba romina, stie [BRITANICA]. Daca limba romina este o limba „noua”, cum poate avea „contacte istorice timpurii” cu limba albaneza, atestata inaintea erei noastre? Singura concluzie care are sens, este ca limba romina nu poate fi „noua”, astfel incit contactele „timpurii” cu limba alba sa fie posibile.
Daca limba romina si limba alba dovedesc contacte „timpurii”, inseamna ca limba romina este mai veche decit era noastra, ceea ce nimeni de la DEX nu pare sa banuiasca. Daca admitem contactele lingvistice timpurii, apare deja semnul intrebarii asupra provenientei cuvintelor, cele rominesti din alba sau cele alba din romina? Stim pe de alta parte din izvoare istorice si arheologice ca albanezii se trag din Tracia, ceea ce ei si sustin pe plan national, deci relatia devine clara : limba alba se trage din limba rominica sau geto-daca.
GATA. [RV,5.5.7.a-c] : „vaatasya patman iilitaa daivyaa hotaaraa manusah imam no yajnam aa gatam” sau „… Soseste pe aripa vintului ca sa gatam sacrificiul cu bine”. Cuvintul vedic „gata” se foloseste cu sensul rominesc de „gata” si intra frecvent in alcatuirea altor cuvinte compuse, cum ar fi „agata” care inseamna „negata” sau „neterminat”, „antagataM” care inseamna „gata de tot” sau „eradicat”, „gataH” cu sensul de „gata absenta” sau „intors”, „gatavyathaaH” ce sensul de „gata necazurile”, poate „gata vaietul,vaietarea”.
în DEX gasim drept etimologia cuvintului „gata” expresia „Cf.alb.gat”, care inseamna ca facem o referire la cuvintul albanez „gat”. Originea alba a cuvintului „gata” ar incalca Postulatul (I) Morar fiind o dezvoltare sintactica ciclica si ilogica, „gata” in vedica -> „gat” in alba -> „gata” in romina din nou. Se pare ca pentru DEX, orice etimologie cit de fantezista, este mai buna decit limba romina insasi ! Schema de dezvoltare corecta este „gata” in vedica -> „gata” in romina -> „gat” in albaneza, preluata din limba romina, o data cu asezarea tracilor pe malul Adriaticii in primul mileniu i.e.n. Albaneza nici nu ar fi singura limba derivata din limba rominica.
Daca cuvintul „gata” exista acum 4000 de ani in limba vedica, mai exista in romina si nu exista in latina, inseamna ca a existat si acum 2000 de ani in geto-daca, deci iata inca un cuvint dac regasit : „gata”. Cerem schimbarea etimologiei cuvintului rominesc „gata” ca fiind limba stramosilor nostri arieni, limba vedica. „Gata” cu fanteziile latine la baza limbii romine ! „Sa gatam” cu etimologiile imaginare, ca „ni s-a gatat rabdarea” ! Ne vom convinge cu incetul ca dacii au lasat in urma lor limba romina, cuvint cu cuvint.

4.5.7 Concluzii la arianismul limbii romine
în România de azi se considera ca un fapt evident si de netagaduit ca limba noastra se trage din latina navalitorilor romani de acum doua mii de ani. Limba romina ar fi prin urmare o limba „noua”, aparuta pe scena istoriei in ultimele doua milenii. S-au facut si complexe analize morfologice pentru a explica mecanismul prin care cuvinte latine au devenit cu timpul cuvinte rominesti, cum ar fi „aqua” ajunsa „apa”, sau „hommo” ajuns „om”. Aceste analize morfologice, aplicate limbii romine, produc o bresa in regula altfel perfecta a gruparii centa-satem a limbilor de influenta ariana-carpatina.
în acest capitol am demonstrat prin Postulatele (III), (IV) si (V) Morar, bogat exemplificate, ca o baza larga din vocabularul limbii romine contemporane, presupusa derivata din latina sau din limbile europene de la latina incoace, sint de fapt mult mai vechi decit latina insasi, cu radacini adinci si directe in limba ariana, veche de peste 4000 de ani, inregistrata si pastrata peste milenii prin biblia Rig Veda. Am demonstrat ca cuvinte si expresii semantice complexe, pina acum presupuse latine, slave, maghiare, albaneze, „necunoscute” sau chiar lipsa din DEX, sint inregistrate in limba ariana cu mult inaintea erei noastre :

Observati devastarea pe care DEX-ul a facut-o limbii romine, care chiar daca nu este intentionata nu este mai putin condamnabila. Observati etimologiile eronate, incompatibilitatile semantice, greselile culturalo-lingvistice si nepatriotice, cuvintele „necunoscute”, cuvintele ignorate si neinregistrate. Numeralul „suta” declarat „necunoscut” este pur si simplu inacceptabil la nivelul cunostiintelor lingvistice ale ultimului secol. Cuvintul „hotar” declarat maghiar sau cuvintul „opinca” declarat bulgar, sint amindoua greseli culturale inacceptabile in contextul sud-estului european unde factorul arian-rominesc este cel dominant de 5000 de ani incoace.
Cel mai ingrijorator este faptul ca exemplele de mai sus nu sint exceptii ci sint regula si spiritul intregului DEX, ceea ce aduce prejudicii masive limbii romine si istoriei poporului romin. Cerem aici reconsiderarea urgenta a intregului DEX de la A la Z, luind in considerare sursele stravechi mentionate in aceasta lucrare, cum ar fi biblia Rig Veda, biblia Avesta, limbile antice ale Asiei Mici de la Hitita la Frigiana, lucrarile Elenismului antic îoniene si Doriene, Evangheliile Crestine originale.
Am demonstrat mai sus ca acest fond de vocabular rominesc prezinta formele sintactice si semantice identice cu limba ariana peste milenii, ceea ce plaseaza limba romina pe o pozitie unica in Europa, analizata in capitolul urmator.
Daca cuvinte rominesti contemporane cum ar fi „apa” sau „suta” sint mai vechi decit latina insasi, ajungind astfel la noi nu prin latini, inseamna ca erau vorbite de catre Daci. Aceasta este o descoperire fara precedent in istoria rominilor si a rominismului universal. Dacii vorbeau cu „apa” inainte de „agua”, spuneau „car” mult inainte de „carrus”, spuneau „pita” mult inainte de „panis”, etc. Concluzia la care ajungem in mod direct este ca limba daca care se considera pina acum disparuta, era de fapt limba rominica primordiala, cistigindu-si astfel dreptul la existenta. De la daci nu ne-au ramas, asa cum ni s-a spus pina cum, cele sapte cuvinte magice neidentificate in alte limbi europene, ci ne-a ramas intregul fond al limbii romine.
Putem enunta acum inca una din consecintele care se desprind din aceasta parte a Demonstratiei Morar si anume Consecinta (IV) Morar : „limba geto-daco-traca de ieri era limba rominica primordiala sau ariana-vedica, nascuta si evoluata in spatiul Carpato-Dunarean”. Pentru prima data de secole, am adus aici dovada de netagaduit ca limba dacilor-arieni care se vorbea cu mii de ani inaintea erei noastre nu a disparut, este inca vie si puternica, cu multe milioane de vorbitori, numindu-se limba romina. Cerem Institutului de Lingvistica al Academiei romine recunoasterea dreptului la existenta a limbii dace, ca limba rominica primordiala.
Aplicind „paradoxul celor trei cuvinte” si avind demonstrat ca mai multe cuvinte rominesti de azi presupuse pina acum latine sint mai vechi decit latina insasi, intreaga teorie a „latinitatii” limbii romine este pusa sub semnul intrebarii. Astfel, dupa ce am demonstrat ca „apa” nu vine din „agua”, nu avem nici cea mai mica garantie ca vorba „cal” vine din „caballus” ! împlicatia care se impune imediat este ca limba romina este mai veche decit latina, din moment ce este inregistrata in biblia Rig Veda, ajunsa in India dupa 2000 i.e.n. (in mod evident, limba ariana este mult mai veche decit sosirea in India).
Cuvintul rominesc „suta” este vechi de cel putin 4000 de ani, inregistrat in documente celebre cunoscute in Europa de peste 200 de ani, iar DEX-ul sustine ca este „necunoscut”, ca „pita” vine din bulgara desi „pitar” este cu cel putin 2000 de ani mai vechi decit bulgarii, ca „hotar” vine din maghiara desi este cu peste 3000 de ani mai vechi decit maghiarii, ca „a da” vine din latina desi este 1000 de ani mai vechi decit Roma insasi. Nu avem nici un motiv sa dam crezare DEX-ului pentru etimologia restului cuvintelor rominesti inregistrate.
Desi DEX-ul sustine ca limba romina contemporana este un ghiveci lingvistic european si ne-european, noi am demonstrat aici ca limba romina nu provine nici din latina si nici din restul limbilor europene, ci este direct inradacinata in limba vedica a stramosilor arieni, aparuta si dezvoltata in spatiul Carpato-Dunarean din vremuri pre-istorice. Aceasta este o noua consecinta a Demonstratiei Morar si anume Consecinta (V) Morar : „limba romina de azi se trage direct din limba daca sau rominica primordiala, vorbita in tot spatiul Carpato-Dunarean acum peste 2000 de ani”.
Prin Consecinta (V) Morar se elimina o confuzie seculara si anume mitul „latinitatii” limbii romine, izvorit din lipsa de informatii despre limba ariana-vedica mai inainte de 1800. Acest mit al „latinitatii” rominilor a fost deosebit de daunator pentru intelegerea istoriei rominilor si al rolului esential pe care rominii si rominitatea l-au avut in dezvoltarea Europei antice si a conturarii Europei contemporane. Cerem Institutului de Lingvistica al Academiei Romine renuntarea la mitul latinist si recunoasterea originii direct ariene a limbii romine.
Relatia intima indiscutabila dintre limba latina si limba romina, la nivel gramatical si de vocabular, a fost una dintre cauzele mitului „latinitatii” limbii romine. Nu e de mirare, din moment ce latina este profund documentata prin expansiunea Imperiului Roman, pe cind limba daca este pur si simplu neinregistrata pina acum, daca nu consideram limba ariana.
Daca limba romina nu se trage din latina, asa cum am demonstrat aici, ci vine direct din limba ariana, cum se explica marea asemanare dintre romina si latina? Singura explicatie este ca limba latina s-a desprins din limba rominica primordiala, avind originea in spatiul Carpato-Dunarean. Aceasta explica si aspectul derivat al limbii latine in intregul spectru analizat, cum ar fi „aqua” pentru arianul si rominescul „apa”, „centa” pentru arianul si rominescul „suta”, „padre” pentru arianul si rominescul „pitar”, etc.
Din Demonstratia Morar rezulta o relatie inversata cu 180 de grade intre limba romina si limba latina si anume Consecinta (VI) Morar : „limba latina se trage din limba rominica primordiala, din spatiul Carpato-Dunarean, prin izolare milenara la Troia”. Originea troiana a limbii latine, neesentiala pentru consecinta in sine dar anticipata aici, va fi documentata mai jos in aceasta lucrare. Cerem Institutului de Lingvistica al Academiei Romine recunoasterea originii rominice a limbii latine, relatie inversata cu 180 de grade fata de acceptiunea actuala.
Exista elemente vedice, sau ariene, sau rominesti, in toate celelalte limbi europene, apartinind familiilor Teutonice si slave. Am demonstrat in acest capitol ca in toate celelalte limbi europene, ne-rominice, elementele vedice sint derivate fata de limba ariana si au doar aspectul unui slab imprumut de vocabular mai degraba decit mostenire lingvistica.
O sa discutam pe parcursul acestei lucrari despre mecanismul prin care limba rominica a ajuns liantul care da caracterul comun, de inrudire a tuturor limbilor Euro-Asiane. Sa observam pina acum ca nici o alta limba europeana care contine elemente vedice, inclusiv faimoasa limba latina, nu are puritatea ariana a limbii romine, fiind toate forme derivate ale acesteia. De exemplu vedicul si rominescul „sama” a devenit „similare” in latina si „seim” in engleza, rominescul „sirag” a devenit „sereg” in maghiara, rominescul „pitar” a devenit „padre” in latina, „fater” in germana, etc.
Am demonstrat mai sus ca elemente de vocabular rominesc de azi si arian din vechime sint regasite in toate limbile europene, familiile Teutonice si slave. Elementul comun care leaga limbile Euro-Asiane nu este o limba moarta si disparuta de mult, ci este o limba vie si inca vorbita azi in tot spatiul Carpato-Dunarean, limba romina. Aceasta constituie Consecinta (VII) Morar : „Elementul unificator al limbilor Euro-Asiane, prin care acestea se inrudesc intre ele, este limba ariana de ieri, sau limba romina de azi, originata in spatiul Carpato-Dunarean”.
Vecinii nostri, migratorii de acum 10 secole, ne-au tagaduit fiinta si limba ca sa-si creeze ei radacini in sfintul pamint vedic, trup din Dacia Mare. Teutonii, apoi slavii si maghiarii, asezati de jur imprejurul României si-au extras cultura si limba lor contemporana de la poporul romin pe care l-au invadat, stapinul dintotdeauna al spatiului Carpato-Dunarean. Slavii si maghiarii prezinta puternice elemente de rominitate de la noi rominii si nu invers. Cerem Institutului de Lingvistica al Academiei Romine revizuirea urgenta a erorilor etimologice, semantice si culturale din DEX, care aduc prejudicii masive limbii romine si istoriei poporului romin. Cerem de asemenea reinceperea muncii de inregistrare a cuvintelor limbii romine, pina cind prejudiciile aduse prin neinregistrare nu sint ireversibile.
Prin Demonstratia Morar eliminam mitul vechi de doua secole acum, creat in germania inceputului secolului XIX, cel al limbii comune indo-europene sau euro-asiane. Limba comuna indo-europeana nu a existat niciodata, doar mai multe limbi europene si asiane, care au preluat mai mult sau mai putin din limba ariana-vedica, azi limba romina. Poporul care a raspindit aceasta limba in toata lumea este poporul arian, originar din spatiul Carpato-Dunarean.
Dintr-o orbire cu care ne-au lovit strabunii zei vedici pentru ca i-am uitat, nu am vazut pina acum misterul originii limbii noastre sfinte, desi biblia Rig Veda insasi este cunoscuta noua Europenilor de dinainte de 1800. Pedeapsa zeilor strabuni se apropie de sfirsit acum din moment ce ne lumineaza mintea din nou, cum au facut-o intotdeauna cu poporul lor ales, poporul arian-carpatin.