NUME ARIENE PE TERITORIUL ROMÂNIEI

PARTEA A II-A

Petre Morar – Noi nu suntem latini

4.4.1. Numele vedice din Europa contemporana.
Din moment ce cultura Veda a originat in spatiul Carpato-Dunarean, nu a mai ramas oare chiar nimic in urma acesteia? Rominii de azi nu se mai inchina lui Agni, Indra si celorlalti zei vedici, dar nu i-am uitat chiar daca nu sintem constienti ! De unde vine numele Agnita, numele Somes, numele Deva? Nici unul dintre aceste nume nu mai inseamna nimic in ziua de azi, dar nu a fost intotdeauna asa. Stramosii nostri se inchinau la auzirea acestor nume, care le inspirau teama si respect. Asa cum azi nu luam cele sfinte in desert, tot asa erau tratate si numele vedice cu mii de ani in urma.
Zeii ancestrali vedici ne-au patruns in constiinta, in ginduri si in numele locurilor care ne inconjoara. Ei nu ne-au parasit si nu ne vor parasi atita timp cit le vom chema numele lor in fiecare zi. Locurile pe unde ne plimbam pasii, mai rasuna inca de ecourile numelor zeilor nostri ancestrali.
Oamenii isi denumesc locurile inconjuratoare, cum ar fi ape, vai, dealuri, munti, paduri, sate, etc. dupa ceea ce seamana a fi, folosind cuvinte comune descriptive, sau dupa ceea ce inspira acele locuri, folosind nume ajunse deja proprii printr-un procedeu asemanator anterior. Din prima categorie pot fi astfel create nume cum ar fi „Din Dos”, pentru „locul din dos”, sau „Valea Mare” pentru ceea ce si sugereaza. Din a doua categorie ar fi nume de genul „Sfintul Ion” de la Cluj, in care se foloseste deja un nume propriu pentru a crea un alt nume propriu, sau „Sinmartin” care si-a pierdut deja componentele initiale „Sfintul Martin”, devenind un nou nume propriu in sine. Prin agregare, un nume cum este „Sfintul Ion” poate deveni „Sintion”, in care iar nu mai recunoastem partile comune sau proprii componente.
Prin mecanismul de mai sus se pot crea nume proprii care si-au pierdut semnificatia comuna initiala, asa cum este cazul cu majoritatea numelor de azi. Astfel, daca numele „Sfintul Ion” mai are semnificatia comuna evidenta, numele „Sintion” si-a pierdut-o total. Agregarea nu este singurul mecanism de creare de nume proprii fara semnificatie comuna. Evolutia limbii, sau „uitarea” limbii vechi pe masura innoirii limbii, este cel mai puternic mecanism de pierdere a semnificatiei comune de catre numele proprii.
Un nume devenit propriu, se perpetueaza din generatie in generatie, pentru ca asa este referit de catre copii, cum a fost auzit de la parinti. Sfirsim astfel cu nume cum ar fi Somes si Someseni, care nu mai au nici o semnificatie comuna, desi sint raspindite si frecvente. Aceste nume devenite proprii au avut o anumita semnificatie comuna, sociala, religioasa si culturala in vechime, dar sint simple nume proprii in prezent. Cultura care a produs aceste nume a apus de mult, printr-o evolutie umana fireasca, in care noi valori iau locul celor vechi. Numele pe care cultura veche le-a produs s-au pastrat, fiind prezente in viata cotidiana a oamenilor.
Aceste nume contextuale sau culturale, tind sa primeasca o viata proprie, independenta de cultura initiala, pentru ca sint folosite cotidian de catre societatea care le-a produs. In acest fel, avind viata independenta, numele proprii supravietuiesc in mod curent culturii care le-a produs. Acesta este esenta Postulatului (II) Morar : „Nomenclatura locurilor supravietuieste disparitiei unei culturi”. Altfel spus, un nume propriu devine „viu” prin vorbitorii limbii, pastrindu-se in afara contextului cultural in care a fost creat. De exemplu, noi continuam sa ne referim la numele de „satul Hasdate”, numele de „Valea Hasdatelor”, numele „cheile Turzii”, etc. desi nu mai stim de mult ce inseamna, aceste nume fiind vii prin noi rominii, vorbitorii limbii.
Sa observam si sa retinem ca referinta, ca o anumita nomenclatura geografica nu se pastreaza fara vorbitorii nativi care au creat acea nomenclatura. Daca azi avem numele Somes la Cluj, inseamna ca in toata perioada istorica trecuta, locuitorii care au folosit numele Somes au fost prezenti continuu, fara perioade de lipsa. Continuitatea umana este esentiala pastrarii nomenclaturii, altfel vechea nomenclatura devine inlocuita de o alta noua. Ca un exemplu, Troia nu mai este numita Troia, Caria nu mai este numita Caria, Ionia nu mai este numita Ionia, etc., numele vechi rominesti fiind pierdute odata cu abandonarea umana a cetatilor respective.

4.4.2. România, stravechi pamint vedic
Stim din capitolul precedent ca singurul popor din lume care a putut crea nomenclatura vedica este poporul romin, deoarece limba romina de azi este singura din lume care contine ca substantive, adjective si verbe infrastructura semantica a numelor vedice.
Cultura Veda a apus de mult ca o forta vitala in spatiul Carpato-Dunarean, transformindu-se in cultura dacilor si apoi in cultura romineasca de azi. Nu a mai ramas oare nimic din maretul trecut vedic-arian al poporului romin de azi?
Potrivit Postulatului (II) Morar, un nume odata creat de catre o anumita cultura, continua sa existe si dupa apusul acelei culturi, sub forma de nume devenite proprii prin pierderea sensului comun initial. In acest caz va trebui sa gasim bogate urme de nume vedice in România de azi, din moment ce România este leaganul poporului arian si al culturii Veda.

4.4.2.1. Nume vedice in România contemporana.
De unde vin numele de Bihor, Deva, Somes, Aries, Agnita, Surianu, Iladia, Vagas, etc.? Nici unul din aceste nume nu mai are nici o semnificatie comuna, dar nu inseamna ca intotdeauna a fost asa.
In continuare trecem in revista suita numelor vedice inca prezente in România de azi, ordonate alfabetic pentru claritate, desi din punct de vedere al popularitatii si importantei lor culturale ordinea poate fi diferita.
AGNI. [RV,1.12.1.a-c] : „agnim dutam vrinimahe hotaram visvavedasam asya yajnasya sukratum” sau „Il alegem pe Agni, cel ce hotaraste, zeu a toate stiutor, mesagerul care sa primeasca acest sacrificiu”. Zeul AGNI este punctul central al Rig Vedei, el este VEDA, altarul sacrificiului, Zeul Foc, cel ce incalzeste trupul si lumineaza mintea. Agni adasta in Soare, in focul fulgerului, in focul din lemne si plante. Agni este intermediarul dintre arieni si zeii vedici, este cel care primeste ofrandele arse pe foc, si-i aduce pe zei in preajma ca sa asculte la rugamintile poporului lor ales, arienii.
Este oare Agni uitat in negura timpului pe Pamintul vedic? Ne uitam pe harta si gasim locul numit Agnita, pe vecie pastrind pe Agni in memoria Pamintului strabun. De asemenea merita atentie numele de locuri cum ar fi Agi Geul (Agni Zeul?), Agighiol, Agas, Agastin, Aghiresu, Aghiris, etc. Trebuie sa luam in considerare si numele rominesti cu radacina „igna” care este in relatie de identitate lingvistica cu „agni”. Nu se putea sa nu-l avem si pe zeul zeilor, celui care Rig Veda ii este inchinata cu predilectie. Voi de acasa, care pronuntati numele Agnita zilnic, nu uitati de acum incolo niciodata si sa transmiteti si copiilor vostri, ca-l pomeniti pe marele zeu Igna, sufletul culturii vedice.
ARIAN. [RV,1.36.4a-c] : „devases tua varuno mitro aryama sam dutam pratnam indhate visvam so agne jayati tvaya dhanam yas te dadasa martiyah”, sau „Toti zeii, inclusiv Varuna si Mitra te lumineaza pe tine, Aryaman…”. Am cautat in nomenclatura locurilor din România radacina numelui vedic Ariaman, sau „Omul arian”, „aria” sau „arie” si am gasit urmatoarele nume ramase inchinare stramosilor nostri : arianu, Arionestii Vechi, Arionestii Noi, Ariusd, Ariesul Mic, Ariesul, Ariesul Mare, Aries, Ariesul, Arieseni, Ariesu de Padure, Ariesul Valea, Ariesu de Cimpie, Ariesul de Cimp, Aries, etc.
Aceste nume pot fi strins legate si de numele poporului arian si de numele comun de „arie”, care este oricum tot radacina primului. Cei care cunoasteti indeaproape aceste locuri, poate nu stiti de unde va vin aceste nume, unele chiar ciudate, cum ar fi „Ariusd” sau „Aries”. Raspunsul la aceasta intrebare merge cu mii de ani urma, la credinta vedica a stramosilor nostri arieni. Poate proveni chiar din numele vedic de Aryaman insusi. Aceste nume s-au transformat peste milenii, dar si-au pastrat radacina originala, stind marturie continuitatii noastre in Pamintul vedic al spatiului carpatin, dintotdeauna si pentru totdeauna.
BHAGA. [RV,3.20.5.a-c] : „tuvam bhago na a hi ratnam ise parismeva ksayai dasmavarcah agne motro na brihata ratasia asi ksatta vamasia deva bhureh” sau „Tu esti Bhaga rasplatitorul care ne aduci in suflet bucuria, … Agni divin, tu ca si Mitra te hranesti din adevaruri si frumusetf. Nu cred ca cineva poate sa o spuna mai frumos decit strabunii nostri arieni, versuri atit de vechi si noi totodata. Zeul vedic Bhaga este cel care ne tresalta sufletul de bucurie, asociat cu casatoria si cu viata sexuala.
Numele se pronunta intre „vaga” si „baga”, cum de mult nu o mai facem. Zeul strabun Bhaga este inca in mijlocul nostru desi noi l-am uitat intre timp : Vagas Taetura, Vagani, Vigani, Vagiulesti, etc. Apar si locurile consonantice „baga” in mod frecvent, Bagau, Bagaciu, Bagiu, Bageni, Bagesti, Bagula, Bagina, Bagara Valea, Bagaciu, Bagacuil, etc.
Multe din aceste nume au rezonante misterioase care exista in pamintul vedic, Carpato-Dunarean, de la inceputul istoriei. Sint pe la noi multime de alte nume derivate din aceste radacini ancestrale. Bacau nu este altceva decit tot bucuria sufletelor noastre de demult, uitatul zeu Bhaga. Ancestralul Agni, Maria sa Focul, s-a hotarit sa-si reverse lumina cunoasterii asupra noastra din nou, dupa 1888 de ani de instrainare. Sa nu mai lasam vreodata uitarea sa se aseze in sufletele noastre. Sa ne pastram bucuria in suflete pe vecie, prin doritul Bhaga !
BHARATI. [RV,3.4.8.a-c] : „a bharati bharatibhia sajosa ila devair manusiyebhir agnih sarasvati sarasvatebhir arvak tisro devir barhir edam sadantu” sau „Fie ca cele trei zeite, Bharati cu muzele invocarii, Ila cu focul ei, Saraswati cu puterea ei de inspiratie, sa se coboare intre noi la locul sacrificiului”. Zeita vedica Bharati este cea care aduce muzele invocarii cind arienii se adunau in jurul focului sacrificial ca sa aduca multumire zeilor pentru viata zilnica, arzind mincare si bunatati, ca sa se ridice multumirile lor pina la cer. Daca zeita invocarii Bharati nu se arata, ruga si vorbele de multumire nu se legau cum trebuie.
Bharati se pronunta cumva intre „barati” si „varati”, o consoana pe care nu o mai avem. Observam ca in limba romina de azi „varati” este mai aproape de „vara” decit „varuna”, dar semantic Varuna este cel asociat cu Soarele la zenit, anotimpul plenitudinii, vara. Varuna aduce „vara”. Bharati aduce muzele invocarii sacrificiale.
Din cauza asemanarii acestor nume este mai greu sa deslusim peste milenii numele care cinstesc acesti zei. Gasim pe la noi urmatoarele nume vedice inchinate zeitei Bharati : Barati, Baratos, Barastii-Hategului, Bara
Comuna, Barul Mic, Barul Mare, Baratcus, Baratcos, Bara, Baraii, Baratca, Bara-Tirg, Barticesti, Barasti, Bartalus-Mocani, Bartalusu, Bartalusi-Razesi, Barotului, Baraolt, Barolutui, Barastii Iliei, Barastii de Cepturi, Barsesti-de-Jos, etc.
Tot pe zeita Bharati o cinstesc si locurile chemate astazi drept Varati, sfint nume vedic : Varasti, Varasti Comuna, Varian, Varodia, Varastii de Sus, Varastii de Jos, Varasti, Varatici, Varatecu, Varatici, Varateci, Varatecu, Varatica, Varatecu-Draganesti, Varatec, loc de manastire peste milenii, Vartescoi, Varadia de Mures, ce nume frumos ! Vartanesti, etc. Intr-o buna zi vor fi toate insirate !
BRIHA. [RV,3.20.5.a-c] : „dadhikram agnim usasam ca devim brihaspatim savitaram ca devam asvina mitravaruna bhagam ca vasun rudram adityam iha huve” sau „… chemam numele lui Agni, a zorilor divini, Brihaspati si Savitri, cei doi calareti, si Mitra si Varuna si Bhaga, Vasus insusi, Rudras si Adityas”. Il gasim pe zeul vedic Brihaspati stapinind arta calaritului, cot la cot cu Savitri.
Brihaspati n-a mai alergat peste pamintul vedic, Carpato-Dunarean, de mii de ani, dar urmele lui se mai vad inca. Ca sa va dovedesc, ne uitam la locurile de pe la noi si gasim Briheni, pastrat peste milenii de istorie romineasca, apoi Briesti, Briota Virful, Bristra, Britani, Britcani. De la Briha ancestral la Brita de la noi este doar un pas lingvistic minuscul, mai ales ca modul de pronuntare a cuvintelor ariene il cunoastem doar aproximativ, fiind filtrat prin mii de ani de convietuire cu limbile hindu.
Stiu oare locuitorii din Briheni de unde vine numele satului lor? Trebuie sa fie mindri ca poarta un nume mai vechi decit istoria, ca toate numele de pe la noi. Stramosii nostri nu au denumit doar satul Britani, dar au dat nume la o intreaga natiune, Britania insulara sau Anglia de azi, la extremitatea opusa a Europei. Toate popoarele si limbile europene se trag de la noi, din sfintul spatiu carpatin.
Din numele lui Briha, obtinem prin anagramare, proces de identitate sintactica, numele de Bihar sau Bihor, frumoasa regiune vestica romineasca, prima victima a maghiarilor la poarta Transilvaniei acum 1000 de ani. Gasim astfel sursa straveche ariana, intr-o alta serie de nume rominesti. Paminturile noastre toate sint grele de istorie multimilenara, cum nu are nici un alt popor european.
DEVA. [RV,4.15.7.a-c] : „bodhad yan ma haribhyam kumarah sahadeviyah acha na huta ud aram” sau „Cindprintul, fiul lui Sahadeva m-a trezit cu caii lui, desi atras catre el, nu eram pregatit sa ma ridic”. Numele de SahaDeva inseamna „Zeul Saha” iar SahaDevayah este genitivul acestuia.
Numele vedic pentru „zeu” este deci „deva”, devenit mai tirziu, pe vremea Imperiului Dac cuvintul „dava”. Cuvintul vedic „deva” a devenit in limba geto-daca sau rominica cuvintul „dava”, dar n-a fost uitat cu totul.
Nu este intimplator ca avem orasul Deva pe calea catre centrul regal Dacic de la Sarmisegetuza. Daca voi Devenii ati crezut poate ca numele orasului vostru vine de la Dacicul „dava”, sa stiti ca numele „deva” merge pina in vremuri imemoriabile, in istoria dacilor insisi, pina la stramosii nostri arieni din spatiul carpatin si la limba lor ariana. Orasele Zeilor nu se opresc aici deoarece mai avem Devesel, Deveselu, Deve, etc. care arata ca odata de mult, cuvintul „deva” era cinstit si temut.
ILA. [RV,2.1.11.a-c] : „tuvam agne aditir deva dasuse tuvam hotra bharati vardhase gira tuvam ila satahimasi daksase tuam vritraha vasupate sarasvati” sau ” … tu esti Ila celor o suta de ierni… „. Ne intilnim in multe locuri cu zeul vedic Ila, asociat cu anotimpul alb.
Care sint urmele zeului Ila peste milenii in spatiul carpatin? Ne uitam in jur si gasim locurile cu nume vedice din România de azi : Iladia, Ilada, Ilaciu, Ilancu, Ilasi, Ilanlac, Ilanlic, Ilidia. Toate aceste nume de locuri de la noi il cinstesc pe zeul vedic Ila, dupa mii si mii de ani asternuti pe pamintul vedic strabun, spatiul carpatin. Numele foarte raspindit de Ileana, sau „ile-ana” nu poate fi departe de zeul vedic Ila. Iat-o si pe Cosinzeana povestilor populare venind pina la noi din vremuri strabune.
Gasim mai departe numele de Ileni, Ilencfalva, Ilieni, Ilendei, Ileanda, Ileanda, Ileu, toate inchinate stravechiului zeu vedic numit „Ila” sau „Ile” sau „Ilo” dupa mii de ani, cum ar fi Ilovei, Ilova, Ilovei, etc.
Zeii vechi primesc valente noi odata cu evolutia si schimbarea culturii unui loc. Sa fie oare numele Crestin de Ilie tot vechiul zeu strabun Ila, integrat in noua religie? Ar fi atunci tot zeul Ila sarbatorit prin Ilie, Ilieni, Ilia, Ilimbavi, Iliesi, Ilioara, Ilisoara, Ilisua, Iliuta, Ilisesti, Iliseasca, Iliseni, etc.
N-am putut mentiona aici toate locurile de la noi provenite din numele zeilor strabuni, dar intr-o buna zi vor fi toate insirate, ca sa ne ajute sa nu ne mai uitam zeii stravechi vreodata, nici pe noi insine si nici radacinile noastre unice in istoria omenirii.
MARUT. [RV,4.2.4.a-c] : „aryamanam varunam mitram esam indravisnu maruto asvinota suasvo agne suratham suradha ed u vaha suhavise janaya” sau „O Agni, da-i celui ce ofera sacrificii maretia in lupta a lui Aryaman, Mitra, Varuna, Indra, Vishnu si Marut si Ashwins cu caii si carele lor de lupta”. Zeul vedic Marut este cel ce-l ajuta pe Indra in infringerea lui Vritra, sau Cel Vitreg. Indra stapineste fulgerul pedepsitor dar Marut este si el simbolul razboinicului.
Acest zeu vedic strabun, Marut, si-a lasat amprenta asupra lumii intregi. Prin arienii-carpatini ajunsi in zona Egee sub conducerea regilor Ion si mai tirziu Doru, Marut patrunde in cultura Greciei sub numele de Ares. Tot arianul Marut va deveni numele anagramat de Marte de la romani. Marut este de asemenea planeta Marte, luna Martie din calendar si … ziua de Marti ! El este si Martolea din „superstitiile” noastre de pe la Cluj, cu care este bine sa nu dai fata (metoda sigura sa dai de necaz cu Martolea este sa te apuce un ris nestapinit Marti seara, dupa apusul soarelui …).
Marut a ramas de asemenea in nomenclatura locurilor de pe la noi. Gasim locurile numite Marotinul de Jos, Marotinul de Sus, Mariuta, Martalogi, Martinovat, Maricesti, Marasu, Marcea, Martacesti, Martinesti, Martinic, Martineni, Martanus, Martinis, Martesti, Marascu, Maraus, Maraseni, Martonca, Martihaz, Martia, Maratei, Marius, Mariteia Mica, Maritei Comuna, etc. Sint sute de nume in România cu radacina „mar” ceea ce face izolarea lui Marut dificila.
Noi rominii, poporul arian la inceputul lumii si poporul geto-dac la inceputul erei moderne, am dat lumii trup si suflet, limba, cultura si credinte. Nume ajunse comune in toata lumea, ca si Maria, Marius, Mariuta, tot de la poporul nostru se trag. Sa facem cunoscut lumii ca de la noi a pornit lumea !
MITRA. [RV,4.13.2.a-c] : „urdhvam bhanum savita devo asred drapsam davidhvad gaviso na satva anu vratam varuno yanti mitro yat suriyam divi arohayanti” sau „Sfintul Surya a ajuns sus pe cer ca un luptator ce cauta Lumina fluturindu-si drapelul. Este Varuna si Mitra urmind calea legii cind ei ridica Soarele sus catre rai”. Zeul vedic Mitra este aproape intotdeauna asociat cu Varuna si este o prezenta de dorit.
Mitru, Mitrofan, DuMitru, etc a devenit de mult un nume propriu raspindit in România de azi. Aici ne intereseaza doar nomenclatura locurilor rominesti, deci ne uitam imprejur si gasim numele doritului zeu vedic in jurul nostru : Mitreni, Mitrutesti, Mitrofani, Mitropolia, Mitropolia, Mitropolia, Mitrofani, Mitreni, etc. Mitropolia este forma greaca pentru „Orasul lui Mitru”, dar numele de Mitru este mii de ani mai vechi decit grecii insisi, care l-au preluat de la cultura dacilor.
RIG VEDA. Regele Vizionar este la el acasa in România de azi, chiar dupa mii de ani de instrainare. Sa vedem ce amprente si-a lasat pe pamintul rominesc de azi si pe restul pamintului sfint vedic, pe care valuri de migratori l-au smuls din trupul Daciei Mari. Gasim la noi in România locurile numite Rigmani, Reghiu, Reghin, Reghinul, Reghea, etc. Toate au radacina Riga sau Rege, chiar daca azi nu mai inseamna nimic pentru noi, doar un nume uitat in negura timpului. Sa trecem acum la numele Veda intilnit in România de azi: Vedea, Vedea, Vedea, Vedea, Vedea, Vederoasa, Vedea, Vedea, Vederea, etc. Oriunde ai privi in România de azi si imprejurul României, vezi urmele zeilor vedici, carora le pronuntam inca numele, chiar peste hotarele de azi ale României, maghiarizati cu Rig-acs, sau slavonizati cu Vede-nsky. Daca azi avem aceste nume care nu mai inseamna nimic, cu mult timp in urma erau nume dragi si vii stramosilor nostri arieni.
SOMA. [RV,1.14.10a-c] : „viisvebhih somiyam madhu agna indrena vaayunaa piba mitrasya dhamabhih”, sau „O Agni, bea dulceta bauturii Soma, impreuna cu Indra, Vayu si Mitra”. Multe discutii a stirnit in decursul timpului bautura Soma, mistica licoare bauta in ceremoniile vedice, secretul careia s-a pierdut in negura timpului.
Licoarea Soma nu a disparut de pe fata Terei asa cum cred unii, deoarece curge literalmente la vale in … Transilvania. Avem la Cluj marea desfatare a zeilor vedici peste tot in jurul nostru. Se cheama Somesul Cald, Somesul Rece, Somesul Mic, Somesul Mare, Somesul si Someseni. Observati cita concentratie de sfintenie ariana avem la poalele Apusenilor, dupa peste 4000 de ani de istorie.
Peste tot in România de azi gasesti multitudini de nume inchinate bauturii Soma, cum ar fi Dealul Somanestilor, Somanesti, Comuna Somova, Lacul Somova, Girla Somova, Somartin, Dealul Somartinului, Somostelnic, Somusca, Somosd Cornesti, Somosches Comuna, Somosches, Piriul Sumuleu, Somfalau Cornesti, Somcutu Mic, Somes, Comuna Somes-Odorhei, Somes-Guraslau, Somuz, Somuzu Mare, Somes-Uileac, Somcuta Mare, Cimpia Somesului, etc. Observati ce multe din aceste nume sint legate de ape, riuri, piriuri, girle, etc., deci un element lichid, amintind de bautura stramosilor arieni, Soma.
Citi dintre noi nu s-au intrebat in decursul timpului care este etimologia acestor nume care suna atit de straniu in zilele noastre? Momentul revelatiei a sosit in sfirsit , dupa mii de ani de uitare : aceste nume au fost in spatiul carpatin la ele acasa intotdeauna, din zorii civilizatiei umane pe Tera, de la nasterea si raspindirea civilizatiei vedice in lume.
Aceste nume au aparut si s-au pastrat numai prin poporul arian, limba ariana si cultura Veda, care rasuna pe plaiurile carpatine cu mii si mii de ani in urma. Bautura Soma, careia ii s-a inchinat o carte separata, Sama Veda, se bea pe Valea Somesului si peste tot in zona Dunarii de jos si din Panonia, asa cum vom arata mai departe. Stramosii arieni ne-au lasat mostenire numele zeitei Soma, pentru pastrare si pomenire vesnica.
SURIA. [RV,4.58.4a-d] : „tridha hitam panibhir guhyamanam gavi devaso ghrtam anv avindan indra ekam surya ekam jajana venad ekam svadhaya nis tataksuh”. Zeul vedic Suria este detinatorul adevarului absolut, sursa iluminarii noastre venita de la Soare. Zeul Suria locuieste in Soare si este casatorit cu inserarea.
Poarta oare locurile noastre rominesti numele zeului Soare, Suria? Aici avem o lista provizorie a potrivirilor de nume in România de azi : Surean,
Surian Virful, Surianu, Surianul, Muntii Surean, Sureanu, Muntii Sureanului, Muntii Surianului, Suraia Comuna, Suraia, Surina, etc.
Daca voi, locuitorii din Suraia, sau din Surina, v-ati intrebat vreodata de unde vine numele cu rezonanta misterioasa a localitatii voastre, acum a sosit timpul sa gasiti raspunsul : aceste nume rominesti contemporane vin din negura timpului, de la stramosii nostri arieni si numele zeilor vedici, unul dintre cei mai iubiti probabil, Maria sa Soarele. Virful Surian, sau Virful Soarelui, trebuie sa fi avut un loc special in Cultura vedica din spatiul carpatin.
Am gasit de asemenea o serie de nume cu radacina „sur” dar lista ramine deschisa, Surani, Suresti, Suricaru, Suricarul, Surpini, Comuna Surani, Suranesti si posibil Surducu Mare, Surduc Pasul, Surduc, Surducul-Mic, Surduc, Surduc, Surducel, Surdesti care merita o atentie mai apropiata.

4.4.2.2. Concluzii la continuitatea ariana in România.
Am dovedit in acest capitol, prin Postulatul (II) Morar, continuitatea poporului romin, prin nomenclatura locurilor din spatiul carpatin, dintotdeauna si pina in zilele noastre. Daca un nume cum ar fi Somes exista azi si exista documentat acum 4000 de ani, inseamna ca poporul care folosea numele Somes a fost prezent pe malurile Somesului de cel putin 4000 de ani, folosind aceleasi nume si cuvinte pe care le foloseste si astazi.
Sint 1888 de ani de ani de suferinte ale poporului nostru, incepind cu Roma Imperialista la 101 si terminind cu Moscova Imperialista la 1989. Sint 1888 de ani grei, de sfisiere a Daciei Mari, de reducere a acesteia la provincii izolate, calcate de migratorii lumii si rivnite de imperii invecinate hraparete. Sint 1888 de ani de uitare care nu mai trebuie lasati vreodata sa se aseze pe constiinta si memoria noastra.
Ne-au pedepsit zeii nostri strabuni vedici pentru ca i-am uitat si ne-au oprit seva de la radacini pina cind am uitat de noi insine. Pedeapsa lor se apropie de sfirsit, acum ca ne-au deschis din nou lumina ochilor, lasindu-l pe Agni sa straluceasca in sufletele noastre. Sa le fim recunoscatori pentru lectia pe care ne-au dat-o, sa-i luam din nou in inimile noastre si sa nu-i mai uitam vreodata. Cit timp nu-i vom uita pe zeii nostri vedici, nu ne vom uita pe noi insine. Noi sintem in spatiul carpatin dintotdeauna, noi sintem inceputul lumii si vom fi aici pina la sfirsitul lumii, prin generozitatea zeilor nostri vedici.

4.4.3. Vecinii României pe pamintul vedic
Popoarele migratoare ale primului mileniu s-au asezat pe paminturi rominesti stravechi. Pamintul sfint vedic, numit acum doua-trei mii de ani
Dacia Mare, a fost redus de catre Imperiul Roman, popoarele migratoare si Imperiile europene ale mileniului doi la România de azi.
Am demonstrat in paginile anterioare ca limba romina de azi este limba geto-dacilor, denumita de noi limba rominica, cu radacini directe in limba ariana a stramosilor nostri carpatini. Dacii de acum 2000 de ani erau cel mai numeros si important popor european, raspinditi in tot sud-estul Europei, din Basarabia in Panonia, pina la Alpi si dincolo, toti Balcanii, Macedonia si Anatolia. Din rindul acestei populatii rominice se desprind latinii, o ramura mica comparata cu restul rominitatii antice, care se aseaza in Italia pe la 700 i.e.n. Latinii cresc continuu ca si putere, isi cuceresc toti vecinii pina cuprind toata Italia, trec apoi peste Alpi si peste Adriatica cucerind lumea toata si fondeaza Imperiul Roman.
Cind Imperiul Roman ajunge la apogeul puterii sale, pe la 100 e.n., este intins peste tot nordul Africii, Egipt, Orientul Mijlociu, Europa de sud pina in Spania si insulele Britanice. Singura tara europeana care este inca independenta si care chiar contraataca repetat si dezastruos Roma, este Dacia, unita sub mina lui Decebal. Dacia isi revendica repetat teritoriile de la sud de Dunare cazute sub mina Imperiului Roman in prima suta de ani ai erei noastre.
Conflictul dintre Dacia si Roma dureaza acum de 200 de ani, intreaga perioada dintre regii Burebista si Decebal. Roma sufera in mod repetat infringeri dezastruoase in conflictul cu Dacia, armate intregi decimate in frunte cu generalii lor, provincii pierdute si apoi recucerite, guvernatori romani prinsi si executati, etc. dar resursele sale imperiale ii permit sa revina mereu cu noi presiuni, astfel ca pe la 100 e.n. dacii sint impinsi inapoi peste Dunare si pierd toate teritoriile de la sud de Dunare, incluzind Banatul de sud, toata Tracia balcanica si Dobrogea. Roma ajunge sa intretina o armata de 16 legiuni sau 80.000 de soldati la sud de Dunare ca sa reziste presiunii Daciei de a le lua inapoi.
Roma, pe baza resurselor militare si economice imense ale Imperiului Roman, cu legiuni suplimentare retrase din tot imperiul, cum ar fi din Anglia si Siria, se concentreaza asupra Daciei si reuseste sa cucereasca o parte din Dacia, pe la 107 e.n., pe care o jefuieste si exploateaza o perioada istorica scurta, pina la 270 e.n. cind sub presiunea dacilor Liberi din Dacia Mare, Imperiul Roman se retrage la sud de Dunare.
Bucuria retragerii Imperiului Roman nu este prea lunga deoarece incepe o epoca tulbure de razboaie continue cu popoarele migratoare venind dinspre nordul Europei si dinspre Asia catre Europa.
Triburile germanice, cunoscute drept Vizigoti si Ostrogoti, vin dinspre zona Baltica si prima ramura trece peste Dacia, ceilalti bintuiesc prin Basarabia citeva secole. Pentru ca sint supusi la presiunea continua a rominilor, nu se pot aseza nici in Transilvania si nici in Basarabia, ajungind in final in Balcani. Sint asezati de catre Imperiul Roman in Panonia dar ataca si cuceresc Roma, sint apoi alungati si de acolo, pleaca din nou pina prin Spania, unii trec chiar in Africa si se aseaza in final undeva in zona Germaniei de azi de unde isi ataca vecinii constant, extinzindu-se la Germania de azi. Pe la 900 e.n. erau intinsi pina in vestul Panoniei, zona Austria de azi.
Slavii sint urmatorii care s-au asezat in Europa. Bulgarii traverseaza teritoriul României si ajung pina la sud de Dunare, pe atunci parte a Imperiului Roman Dacic. Imperiul roman le da dreptul sa se stabileasca acolo in ciuda protestelor rominilor. Sirbii s-au asezat in zona Banatului rominesc, tot la sud de Dunare si tot sub protestele populatiei rominesti. Rusii s-au asezat la est de Nistru si de la nord de Bucovina.
Imperiul roman dacic si-a facut o datorie din a-i boteza pe noii veniti slavi in ritul ortodox emanat de la capitala Imperiului, Constantinopol. In secolul IX imparatul rus Vladimir coboara de la Kiev pina la Constantinopol atras de faima capitalei lumii. Se intoarce la Kiev crestinizat si intemeiaza prima biserica ortodoxa din Rusia. Încep o agresiune continua asupra Europei, in special România, pe tarim militar, national, lingvistic si religios. Rominii nu vazusera inca partea cea mai rea : venirea maghiarilor din Asia catre Europa, care marcheaza al doilea mileniu cu suferinte si devastare.
Maghiarii au venit de undeva din nordul Chinei, parte din larga familie fino-ugrica, din care mai fac parte si Finlandezii, turcii, Mongolii si Coreenii. Maghiarii erau migratori avind cultul calului, cam cum s-au pastrat Mongolii pina in ziua de azi. Nu aveau nici o religie sau credinta, asa cum de altfel nu au majoritatea populatiilor Chineze nici astazi. Aveau un singur principiu : tot ce misca in calea lor trebuia nimicit. Europa nu mai vazuse asa ceva si era nepregatita sa le faca fata.
Maghiarii se stabilesc in final unde au si fost botezati, in Cimpia Panonica, pamint din Dacia Mare, maret pamint vedic. încep si duc o agresiune continua asupra populatiei rominesti din Panonia, Banat si Transilvania, pe tarim uman, lingvistic, cultural si religios, tintit la desfiintarea rominismului si stergerea istoriei. Intra in relatii de rudenie cu germanii, punind bazele viitorului imperiu Austro-Ungar, prin care vor domina o zona si mai larga.
În acest moment, Dacia Mare este redusa la aproximativ România de azi, plus Moldova, Basarabia si Bucovina inca rominesti. Dupa anul 1000, popoare straine s-au asezat de jur imprejurul României, pe paminturile Daciei Mari.
Sa spunem raspicat ca toti vecinii nostri de azi stau in sfintul pamint vedic, ca trebuie sa-l respecte, incetind pentru totdeauna de a-i nega sfintenia si intiietatea in lume. Zeii strabuni vedici se indura din nou de poporul lor ales, arienii de ieri si rominii de azi. Sa nu mai indrazneasca nimeni vreodata sa-si ridice privirea catre stralucirea lui Agni, catre lumina lui Suria, catre fulgerele lui Marut, catre undele Somei sau catre zenitul lui Varuna ! Zeii nostri ne-au calauzit pasii in cucerirea lumii stravechi si vor ramine cu noi pe veci, pina la sfirsitul lumii.
Lumea a pornit de la noi si lumea s-a intors impotriva noastra. Sintem astazi inconjurati de neamuri straine, care s-au dovedit nu o singura data dusmanoase. Ne-au negat trecutul maret si chiar dreptul la existenta in incercarea de a-si justifica navala lor, de a o face legala si fireasca. Vom arata in paginile urmatoare ca mostenirea vedica ancestrala exista inca pe pamintul stramosesc, de jur imprejurul României, in Ucraina, Ungaria, Serbia, Bulgaria si dincolo de aceste frontiere.
Dovedim mai jos ca teritoriul Bulgariei de azi rasuna inca de numele zeilor nostri vedici, datorita numai poporului romin care a pastrat memoria zeilor strabuni in nomenclatura locurilor. Teritoriul Serbiei de azi, chiar daca este inca contestat intre sirbi si vecinii lor, tot rominesc este, cu stravechi nume vedice inca prezente. Teritoriul Ungariei de azi este incarcat din greu de ecourilor trecutului nostru maret. Panonia, una dintre cele mai importante regiuni dace, rasuna inca peste tot de numele zeilor nostri strabuni. Moldovenii, desi situati politic intre frontiere slave in ziua de azi, sint vechii Geti rominici, cu radacini milenare in spatiul carpatin.
Vom arata in paginile urmatoare ca toate paminturile rominesti, inauntru si in afara frontierelor României de azi, unde s-au asezat popoarele migratoare de la sfirsitul primului mileniu, poarta pina astazi pecetea culturii vedice strabune. Pamintul Daciei Mari unde s-au asezat bulgarii, sirbii, maghiarii si rusii, sint grele de mostenire vedica, de la poporul arian-carpatin sau geto-dac.
Zeii nostri vedici si-au intors din nou fata catre poporul lor ales, poporul arian de ieri si poporul romin de azi, oferindu-ne din nou lumina cunoasterii, asa cum au facut-o in vremurile de demult. Nu-i vom mai uita niciodata pe strabunii nostri zei si ei ne vor ajuta sa stam in fata oricarui navalitor, trecut, prezent si viitor, cu constiinta si sufletul celui care stie ca fost intotdeauna in propria lui casa in spatiul carpatin si va ramine in Pamintul Sfint pina in vecii vecilor.
Cind uitarea stramosilor ne-a intunecat mintea, spatiul Carpato-Dunarean ne-a ajutat sa supravietuim. Dunarea ne-a fost intotdeauna un aliat de nadejde, de la lupta impotriva expansiunii Imperiului Roman pina la stavilirea necredinciosilor Otomani. Nistrul ne-a fost poarta de nadejde impotriva valurilor de navalitori Asiatici. Muntii Carpati au tinut majoritatea navalitorilor afara din spatiul carpatin.
Spatiul Carpato-Dunarean este leaganul poporului arian si limbii ariene din vremuri stravechi, a fost pamintul generos in care au inflorit dacii si limba lor rominica Veche, este Plaiul Mioritic in care traim noi, poporul romin vorbitor al limbii romine, cea mai veche limba din Europa.
Spatiul carpatin ne-a fost dat in stapinire noua rominilor, poporul ales al zeilor vedici, dar nu in dar ci ca un legamint etern, ca n-o sa-i uitam niciodata si o sa-i cinstim asa cum cere legea. Prin uitarea lor ne-am calcat legamintul si am fost pedepsiti cu 1888 de ani de suferinta, negare si instrainare. Maria sa Focul, Agni insusi, ne lumineaza din nou mintea si sufletul, semn ca pedeapsa lor se apropie de sfirsit.
Sa-i primim pe zeii nostri strabuni in inimile noastre si sa nu-i mai uitam niciodata de acum incolo, cit timp Maria sa Soarele, Surya, va lumina spatiul carpatin, cit timp Maria sa Soma, Somesul, va curge la vale pe plaiul Mioritic catre Maria sa Danu, Dunarea noastra si mai departe catre Maria sa Apaya, Aparaia, Marea Neagra.

4.4.4 Bulgaria, pamint vedic
Bulgaria de azi este situata pe stravechi pamint vedic rominesc. Cind bulgarii au venit in Europa, toata zona Dunareana era locuita de populatiile rominesti stravechi si la nord si la sud de Dunare. La sud de Dunare pina la Marea Egee se gasea Tracia, cuprina intre Macedonia la vest si Asia Mica la est.
Toti Balcanii si Grecia au fost dominate in secolul IV i.e.n. de catre Macedonia ajunsa putere mondiala sub Alexandru, apoi de catre romani care au iesit din Italia pe la 150 i.e.n. tintind la vest catre Galia si la este catre Balcani. înainte de 90 e.n. romanii au reusit sa reduca suveranitatea Daciei la teritoriile de la nord de Dunare, cucerind Albania, Macedonia, Tracia si Grecia.
Sub administratia romana, Tracia este divizata in mai multe provincii, cele de pe malul Dunarii fiind Moesia, la rindul ei subdivizata. Zona balcanica a fost tulburata pe la 500 e.n. de marea migratie a slavilor, care in urmatoarele doua secole s-au raspindit intre Dunare si Marea Egee. Vechea populatie tracica, ilirica (alba) si macedoneana au continuat sa coexiste cu slavii.
Populatia romineasca era numeroasa din moment ce elemente puternice de rominitate au intrat in vocabularul bulgarilor, precum si elemente culturale rominesti, dintre care unele au supravietuit pina astazi. Cuvinte vedice multimilenare cum ar fi „pita”, „vraja”, etc. Sint azi parte din vocabularul bulgarilor. Sa nu uitam de asemenea ca singurul popor ne-romin de azi care poarta … opinci, sint bulgarii.
Bulgarii au preluat de la populatia romineasca si modul de organizare sociala, fara guvern centralizat, prezent peste tot in Dacia Mare, precum si modul traditional de alotare si utilizare a pamintului. Se poate chiar vorbi de o integrare a bulgarilor in schemele socio-culturale ale rominilor.
Prima mentiune a numelui „bulgar” nu se refera la aceasta populatie slava, ci la un lung sir de triburi Asiane care au urmat invaziei Hunilor, pe la 500 e.n. si care a durat pina pe la 700 e.n. producind un haos uman si social in zona Tracia-Moesia. Pe la 700 e.n. aceste noi populatii migratoare s-au integrat cumva in structurile locale, desi puterea clasei conducatoare era duala, balansata intre rominii autohtoni si intre mai vechii si mai noii veniti, intr-o ecuatie greu de rezolvat.
La anul 681 e.n. statul Moesia ajuns ulterior „bulgar”, a fost recunoscut de catre imparatul Bizantin Constantin al IV-lea, facindu-si astfel aparitia pe plan european. Noul stat bulgar incepe sa duca o politica de agresiune asupra vecinilor, macedoniei, Imperiului Bizantin insusi, Albaniei si Daciei, pentru secolele care au urmat. Treptat s-a produs convertirea bulgarilor la Crestinism, materializata in botezarea lui Boris in 865 e.n. in ritul ortodox.

(Va urna)