MĂRTURII LINGVISTICE ALE ROMÎNITATII ANTICE

Petre Morar – Noi nu suntem latini

7.1. Limbile europene
Asemanarile limbilor europene au loc la nivel gramatical ceea ce demonstreaza o relatie de rudenie strinsa intre acestea, dincolo de simplul contact lingvistic. De exemplu, toate familiile limbilor europene, teutonice, slave si rominice au genuri pentru substantive, au trei sau mai multe declinari, au acorduri substantiv-adjectiv, etc. chiar daca substantivele si adjectivele respective sint diferite in limbi diferite. Toate acestea ne arata ca inrudirea limbilor europene trece dincolo de contactul lingvistic fiind posibila o origine comuna sau o influenta masiva a unei limbi majore asupra tuturor celorlalte. Influenta majora inseamna un numar impresionant de vorbitori ai limbii majore, care prin relatii sociale pot schimba infrastructura altor limbi europene cu care vin in contact.
Exista argumente pentru amindoua punctele de vedere, in categoria influentei masive fiind de exemplu limba engleza unde nu exista genuri pentru substantive, nu exista declinari, nu exista acorduri substantiv-adjectiv, etc. dar exista un fond masiv comun semantic si de vocabular cu toate limbile europene, in special germana si latina. Exista lucrari in limba britanica veche, ramase din prima parte a erei noastre, unde pot fi observate anumite forme de genuri pentru substantive, dar aceasta nu este concludent din moment ce insulele Britanice erau din greu locuite de vorbitori de limbi rominice cum ar fi latinii, celtii, ibericii, galii, etc. care si-au lasat amprenta asupra acelor lucrari.
Fie ca limbile europene provin dintr-o limba comuna de unde s-au raspindit si diversificat in toate colturile Europei, fie ca o limba majora s-a suprapus ulterior peste celelelte limbi europene, care ar fi fost originea acestei limbi prin prisma cunostiintelor arheologice europene?
[EB,EUROPE,LANGUAGES] : „Se crede ca Limbile europene, aproape universale in Europa, s-au format in zona terenurilor loess din Ucraina, poate in zona Dunarii din Panonia, unde solurile erau usor de defrisat si cultivat in vremurile vechi”. Observati ca zonele originii popoarelor si limbilor europene initiale sint crezute a fi Basarabia-Bucovina sau panonia-Banat, care ar fi est sau vest de spatiul carpatin. Mai observati ca spatiul Carpato-Dunarean este centrul acestor doua zone mai probabile desi [EB] nu pomeneste România ca referinta a originii europene din motive obscure. De fapt [BRiTANiCA] nu pomeneste numele României in nici un context, apelind la nume geografice de genul „Dunarea de Jos”, eventual „mai estic”, „mai sudic”, etc. Pur si simplu numele României nu este prezent in capitolul „Istoria Europei” desi toate evidentele arheologice si culturale Europene converg catre spatiul Carpato-Dunarean. Tonul general din [BRiTANiCA] nu pare a fi un accident lingvistic fiind evidenta evitarea plasarii României in centrul devenirii europene.
Nu va lasati inselati de numele „Ucraina” deoarece nu era nici o urma de rusi in zona pentru inca multe mii de ani. [BRiTANiCA] nu foloseste numele concrete de Moldova, sau Basarabia, ci termenul generic de „Ucraina” care este inselator. istoria ulterioara a acestor locuri va fi istoria poporului romin antic, dar [BRiTANiCA] foloseste un nume legat de rusi, care nici nu existau ca factor activ in zona.
Acest punct de vedere nu este doar o opinie asa cum [BRiTANiCA] sugereaza, ci este sustinut de descoperiri arheologice care demonstreaza civilizatii avansate in zona Dunarii de Jos si a Dunarii Mijlocii care merg pina la 10.000 de ani in urma. Este de-a dreptul un mister de ce inceputul demografic si lingvistic al Europei nu este vazut in corelatie cu Marita Dunare, asa cum a fost peste tot in lume, pe Nil, pe Tigru si Eufrat, pe Indus si Gange, pe Fluviul Galben, etc.
in urma determinismului fluvial universal demonstrat, de ingemanare dintre marele fluviu – marea civilizaţie umana, urmele stravechi europene trebuie cautate nu la intimplare, nu pe unde credem ca defrisarea era mai usoara, ci pur si simplu de-a lungul Dunarii care a sustinut viata de la ultima glaciatiune incoace, cam in ultimii 12.000 – 15.000 de ani.
Bazinul Dunarii este locul de plecare al poporului arian. Miscarea oamenilor inseamna si dinamica lingvistica. Marea expansiune ariana de la 1900 i.e.n. este perioada in care limba ariana-carpatina a fost raspindita din spatiul carpatin prin toata zona balcanica pina la Troia, apoi mai departe in Persia si India, apoi catre vest pina in Spania, Anglia si Irlanda. De la acest popor arian-carpatin, au mostenit englezii cuvintele „three” pentru „tri” si „mother” pentru „matar”, etc. Aceeasi limba ariana-carpatina ajunge in nordul Europei suprapunindu-se peste triburile Teutonice si slave.
Prin aceasta pozitie unica a Daciei strabune, de izvor uman si lingvistic al Europei, limba romina de azi este central pozitionata in Europa, avind legaturi intime cu toate celelalte limbi europene. Daca exista o limba europeana bogat reprezentata in toate celelalte limbi europene la nivel de vocabular si gramatica, aceasta este limba romina. De aici provine marea greseala a DEX-ului care vede limba romina ca un ghiveci lingvistic european, provenit din latina, limbi germanice, limbi slave, etc. pe cind de fapt toate celelalte limbi europene provin din limba romina, care cu multe mii de ani in urma era limba majora europeana.
Daca se face o analiza comparata a limbilor europene si a limbii ariene-vedice la nivel de vocabular, se constata ca nu exista nici un singur element comun europeano-vedic care sa nu fie si rominesc, care demonstreaza inca o data ca limba romina este limba centrala europeana. pozitia centrala in Europa a limbii romine mai explica si de ce jumatate din limba romina se regaseste in latina, restul fiind raspindita in limbile ne-latine, cum ar fi limbile Teutonice si slave.
Pe plan demografic, poporul arian-carpatin a cucerit majoritatea Europei acum 5000 la 6000 de ani. Aceasta cucerire demografica a fost insotia de o cucerire culturala si lingvistica. [EB,EUROPE,LANGUAGES] : „Limba celto-italica, provenita din Danubia, a dezradacinat limbi mai vechi din Italia, cum ar fi Etrusca, venita probabil din sudul-vestul Asiei dupa 1000 i.e.n.”. Surprizele se tin lant, pentru prima data gasind limba celta asociata cu italica, desi noi nu stim exact de ce natura era. pe plan cultural si ca origine arheologica, celtii sint de provenienta est-europeana, deci trebuie sa fi fost arieni cu centrul de putere pe Dunare in zona panonia, partea vestica a Daciei.
Din context nu este clar daca se face referire la limba latina ca fiind italica, sau la limba pre-latina existenta in italia inainte de intemeierea Romei. Avem oricum o noua surpriza si anume limba italica care vine din … „Danubia” ! Dupa cum am aratat prin Demonstratia Morar, latina se trage din romina si nu invers. Cum [BRiTANiCA] nu-i spune pe nume Daciei, trebuie sa vinez in [EB] cuvintul „Danubia”. Alta surpriza, „Danubia” nu exista nici unde definita in [EB] deci ma lasa pe mine sa ghicesc ce imi place. Ei bine, o traduc eu drept Dacia cu zona Dunareana cuprinzind Panonia.
Mai sus [EB] leaga italica de Danubia care nu stim unde este, doar ca undeva pe Dunare in zona Daciei. Am aratat in paginile anterioare ca latinii si latina vin de la Troia poposind pe ici pe colo prin Balcani o perioada de timp pina a patruns in Italia si au fondat Roma. in sensul ratacirii prin Balcani dupa distrugerea Troiei, putem considera si latina ca venind din Danubia. Chiar si asa, la sosirea in Italia a triburilor latine, acestia intilnesc o populatie italica care origineaza undeva in Danubia, deci tot de origine geto-daca. Exceptie face regiunea Etrusca, cu care Roma se va invecina la nord si care erau de origine presupusa ne-europeana.

7.2. Limbile „latine”
Din cauza asemanarii dintre ele, precum si asemanarii cu latina care a fost dominanta in Europa de acum 2000 de ani, se considera ca limbile romanice ar fi toate „latine”. A devenit un sablon, similar sablonului „indo-european”, pe care nimeni nu-l mai disputa. Daca limbile romanice sint de ginte „latina”, atunci de ce noi percepem limba italiana si limba spaniola ca pe un fel de dialecte ale limbii romine? De ce absolut toate limbile romanice nu se trag din latina culta asa cum o stim din carti si din biserica Crestina?
Punctul de vedere universal afirmat azi despre originea latina a limbilor romanice contemporane dovedeşte o neintelegere universala a istoriei si dinamicii limbilor umane pe Tera. Ideea latinitatii Europei de sud trebuie reconsiderata in intregime, nu numai din punct de vedere istoric ci din punct de vedere tehnico-lingvistic. Avem la ora actuala documente clare despre limbi extrem de vechi care merg cu peste 4000 de ani in urma, ceea ce permite o intelegere globala a dinamicii lingvistice.
[EB,EUROPE,LANGUAGES] : „Imperiul roman a raspindit latina ca sa dea nastere la italiana, portugheza, spaniola si franceza. (punct!)”. Vedeti ca [BRiTANiCA] este de acord cu mine ca limba romina nu este de origine latina?!
Se zice ca italiana s-a nascut din raspindirea latinei, deci italiana nu este latina in sine, evoluata? Ce alta limba era in Italia ca sa aiba nevoie de latina spre a deveni italiana? Deocamdata sa ma credeti pe cuvint, dar majoritatea Italiei ca si majoritatea Europei vorbea limba … rominica, acum peste doua mii de ani.
Observati de asemenea cu cita convenienta [BRiTANiCA] a sarit peste România ca si tara latina. Pe mine, prin Demonstratia Morar, ar trebui sa ma incinte negarea originii latine a poporului romin, dar asemanarea dintre romina si latina este covirsitoare ca sa fie ignorata in acest fel. Se vorbeste apoi despre germana, Lituaniana, sirba, etc. apoi o singura propozitie despre limba romina : „Latina provinciala in Dacia Romana, amestecata cu slavona, a format limba romina care a suprvietuit invaziilor bulgare si maghiare refugiindu-se pe pasunile carpatine”. observati ca potrivit [BRiTANiCA] desi romina vine din latina, vine din „latina provinciala” sau „latina de la tara” cum i-am spune noi.
Sa observam pentru inceput ca dupa [BRiTANiCA] originea limbii romine se impleteste strins cu cea a limbii franceze si spaniole. in capitolele inchinate lor, avem limba franceza „derivata” din latina populara, ulterior slefuita din latina clasica in mod fortat, dupa secolul XIV, si avem spaniola „derivata” tot din latina populara. Daca limba franceza, spaniola si romina vin din latina populara si nu din latina culta de la capitoliu, nu este oare posibil ca aceasta latina populara era acolo in Dacia, Galia si Iberia inaintea romanilor?
Este o alta inconsecventa in afirmatia de mai sus si anume limba „latina provinciala” s-a amestecat cu slavona si a format limba romina care a rezistat bulgarilor. De unde vine slavona cu care „latina provinciala” s-a amestecat ca sa dea fericita nastere limbii romine, din moment ce bulgarii sint primii slavi aparuti in Dacia, iar bulgarii nu venisera inca la parasirea Daciei de catre romani? Vrea oare [BRiTANiCA] sa spuna ca dacii ar fi fost slavoni? De ce nu Teutoni? De asemenea, daca limba romina a supravietuit bulgarilor prin refugiere, inseamna ca limba romina exista la venirea bulgarilor pe la 500 e.n.? Daca este asa, nu exista si putin mai inainte, la cucerirea Daciei?
O alta deformare grosolana a istoriei facute de [BRiTANiCA] este si lipsa oricarei referinte la limba daca, de parca nici nu ar fi existat ! Latina provinciala se amesteca cu slavona in ciuda si lipsa dacilor si in ciuda si lipsa slavonilor insisi. Dacii erau la ei acasa in Dacia, asa cum ii vedem sculptati pe Columna Traiana, facind tot felul de munci grele sub supraveghere romana. Totusi dacii nu au avut nimic de a face cu viitoarea limba romina, dar au avut slavii din neant?!
O parte de vina in aceasta situatie o are si DEX-ul cu toate etimologiile fanteziste si anti-patriotice pe care le publica pentru lectura lumii. oricine din lume poate sa citeasca ca „pita” vine din bulgara desi este inregistrata in biblia Veda, ni se spune ca „opinca” vine din bulgara din nou, de parca bulgarii sint sculptati cu opinci in picioare pe Columna Traiana si nu dacii. Cu alte cuvinte, dacii purtau opinci dar potrivit DEX-ului dacii au asteptat sosirea bulgarilor ca sa le spuna cum se cheama ce purtau ei in picioare de citeva mii de ani. Tare as vrea sa stiu dupa ce criterii s-a decis la Institutul de Lingvistica ca „opinca” vine din bulgara in romina si nu s-a dus din romina in bulgara? Acest scenariu mie mi se pare ilogic si hilar, impotriva evidentei istorice de pe columna Traiana si profund ne-patriotic.

7.3. Limbile centa-satem.
La ora actuala, toate limbile din familie Euro-Asiana se impart curat in doua grupe lingvistice, exceptie facind … limba romina ! care iar nu poate fi prinsa in sabloanele generale aplicabile celorlalte limbi.
[EB,EUROPE,LANGUAGES] : „Mai este o chestiune care a dat nastere la controverse, astfel: s-a descoperit ca toate limbile Euro-Asiane cad in una din doua grupe … numite centa si satem..”. Aici este vorba despre pronuntarea sunetelor, cu buzele (labial) cum ar fi „p,b,m” etc. Sau din cerul gurii (sabial) cum ar fi ce, ci, ge, gi, etc. comparate cu pronuntarea ariana.
Denumirile celor doua familii de limbi vin „de la formele latine si persane ale cuvintului care inseamna suta”. Ca sa vedeti pina unde merge ignoranta din [BRITANICA], care cunoaste numeralul satem din persana pe care o stiau bine fiind vecina cu vechiul Imperiu Britanic din India, dar nu au aflat inca ca in limba romina acel numeral este suta, care este in relatie de identitate cu termenul arian original, sata. Aici i-a ajutat din nou si DEX-ul, cu etimologia lor „necunoscuta” pentru „suta”.
Am fi tentati sa propunem aici denumirea de centa-suta, dar n-ar fi corect, pentru ca limba romina nu este o dezvoltare dialectala vedica cum este limba persana, ci limba romina este limba originala Carpato-vedica in sine. De aceea cuvintele care denumesc gruparile de mai sus trebuie sa ramina dupa cuvinte din limbi provenite din rominica, cum ar fi latina si persana, deci vom folosi in continuare denumirea centa-satem.
Cu toate acestea, „saltul” pe care-l face [BRITANICA] peste numeralul rominesc „suta”, singurul din Europa, este inacceptabil. „Ne punem intrebarea daca aceasta grupare inseamna o dezvoltare independenta, cum ar fi limbile romanice, sau daca reprezinta o separare dialectala a limbii vedice pre-dialectale”. [EB] presupune ca limbile din cele doua clase fie au avut o origine comuna si apoi s-au separat, fie provin din diferite dialecte ale limbii ariene deja separate la raspindire. Altfel spus, limbile s-au separat dintr-o sursa comuna, sau sursele erau diferite de la inceput, avind mai multe dialecte ariene raspindite in lume. „Ultima ipoteza (separare dialectala ariana) pare cea mai plauzibila pentru ca…” Desi [EB] sustine separarea dialectala noi sustinem aici ca cele doua grupe de limbi ariene s-au format din sursa comuna, emanata din spatiul Carpato-Dunarean, prin dezvoltare independenta.
In care familie credeti ca intra limba romina? „(1) este o coincidenta deplina intre cele doua grupe : limbile care sibializeaza sunetul k (cum ar fi ‘ceara’ comparat cu ‘cara’) nu labializeaza sunetul q (cum ar fi ‘agua’ in latina comparat cu ‘apa’ in romina) iar cele care labializeaza sunetul q nu palatizeaza sunetul k; (2) aceasta situatie este contradictorie in limbile romanice unde limba romina (!) detine si labializare si sibializare…”. Deci limba romina iese „inexplicabil” din tiparul centa-satem, singura exceptie pe Tera. De exemplu, latinescul „equa” pronuntat din git a „devenit” cica „iapa”, pronuntat cu buzele, in loc de sa zicem „iaga” tot din git. Pe cind latinescul „caelum” a „devenit” cica „cer” pronuntat sibial. Greseala pe care o face [EB] este sa considere romina de origine latina, producind astfel o bresa in regula centa-satem care este corecta in sine. Desi se ajunge la o contradictie, [EB] nu-si revizuieste ipoteza initiala a originii latine a limbii romine.
Daca s-a constatat ca limba romina este o exceptie, oare nu a interesat pe nimeni sa-i gaseasca o explicatie? De ce aceasta limba, presupusa originind total in latina, invecinata cu Imperiul Roman timp de peste 1000 de ani, o perioada de 150 de ani chiar ocupata, manifesta caracteristici comune cu amindoua grupele centa-satem? Cum se poate ca nici unul din „lingvistii” lumii nu stie ca vorba „apa” din romina este identica cu vorba „apa” din vedica, unica din Europa din cite stiu eu? De unde a „venit” acest cuvint simplu in limba romina? Daca ar fi singurul cuvint pur arian din romina tot ar trebui sa ridice mari semne de intrebare. La fel despre „suta-sata”, „nas-nas”, „pitar-pitar”, etc.?
Acum putem enunta punctul nostru de vedere : limba romina, ca si limba originala ariana, detinea de la inceput atit caracteristicile centa cit si cele satem. Limba carpatina, raspindita in toata lumea, este dezvoltata in conditiile locale din fiecare zona fiind pronuntata fie in stilul centa, fie in stilul satem, dupa cum interactiunile cu culturile si limbile locale au impus. Latina insasi da numele grupei centa, deci latina este o dezvoltare din limba originala carpatina.

7.4. Limba alba
Acordam o atentie deosebita limbii alba deoarece [BRITANICA] considera, printre alte ciudatenii, ca limba alba ar putea fi un fel de limba centrala in zona balcanica. De unde provine aceasta opinie? Din faptul ca albanezii sint singurii din sud-estul Europei care nu sustin ca limba lor este „noua”, de la latini incoace, ci ei spun direct ca se trag din Tracia. La aceasta se mai adauga si faptul ca limba alba mosteneste puternice ramasite rominesti, desi este cel mai putin conservata dintre toate limbile rominice contemporane.
Mai exista un motiv pentru care ne oprim la limba alba. Nu exista despre limba romina de inceput de era nici un fel de document scris , sau poate exista dar nu sint recunoscute fiind confundate cu latina populara. Pe de alta parte, limba alba era acolo acum 2000 de ani si mai exista si azi, chiar in forma desfigurata. Chiar daca nu avem un document istoric despre limba romina, avem limba alba cu care putem face studii de similaritate. Orice element comun intre limba alba si limba romina trebuie sa fie antic, deoarece nu avem contacte tirzii. Orcie element comun alba-romina care nu este latin, trebuie sa fie dac !
[EB:ILLYRIA] : „In plus, limba albaneza demonstreaza dezvoltari ale limbii latino-balcanice paralele cu cele reflectate in limba romina … si reciproc, limba romina isi imparte anumiti termeni aparent nativi cu limba alba. Astfel albaneza si romina demonstreaza contacte istorice speciale timpurii”. Ne intereseaza pasajul de mai sus din punct de vedere lingvistic si nu istoric sau uman. Se pomeneste aici limba „latino-balcanica”” careia [EB] nu-i da o scara temporala. In ce masura se poate vorbi de o limba latino-balcanica si la ce scara temporala?
Albanezii s-au asezat pe Adriatica cam la 1000 i.e.n., macedonenii pe la 2000 i.e.n. iar tracii au fost acolo dintotdeauna. Latinii se aseaza la Roma pe la 700 i.e.n. (?) Deci, pe vremea cind Roma se intemeia, Balcanii erau locuiti de milenii si exista deja o limba numita aici „balcanica”. Din aceasta limba face parte si Traca, care era situata la sud de Dunare. Nu exista nici un motiv din lume sa se creada ca limba de la nord de Dunare era diferita de limba de la sud. Deci, ce fel de limba era limba „balcanica”? Exista un singur raspuns aici : limba rominica, deja existenta la intemeierea Romei.
Chiar secole mai tirziu, pe la 400 i.e.n., intreaga Latinie, toate satele din jurul Romei, se intindea pe un patrat cu latura de 10 km., mai putin decit zona ocupata de un oras cum e Clujul contemporan. Pentru inca secole, latinii nu ies din peninsula Italica catre Europa peste Alpi, pina la invazia celtilor, dupa 200 i.e.n. Deci, daca vorbim de o limba „latino-balcanica” nu putem merge inaintea erei noastre, pentru simplu motiv ca latina nu era acolo. Trebuie sa concluzionam ca termenul „latino-balcanic” se poate referi doar la era noastra. Cum stam in acest caz cu afirmatia „contacte istorice speciale timpurii”?
Din informatiile oferite de [EB] citim ca limba romina ar fi o limba „provincial latina” dezvoltata dupa cucerirea Daciei. Daca limba romina este o limba „noua”, cind puteau sa aiba loc acele „contacte speciale timpurii” cu limba alba? Dupa 300 e.n. cind Dacia a ramas „pustie” si fara administratia romana? Din faptul ca referinta se face la limba „latino-balcanica” nu putem decit deduce ca ei s-au gindit la devreme era noastra. Daca au fost „contacte timpurii” intre limba romina si limba alba, inseamna ca limba romina exista in vremea „timpurie” ! Este o noua contradictie, contactul „timpuriu” dintre limba romina care nu s-a format inca si limba alba, mai veche decit latina.
Observati ca oricum o iei, afirmatia de mai sus conduce la contradictii. Pe de alta parte observatia este corecta deoarece provine din analiza limbii romine si a limbii albaneze asa cum sint astazi. Totul devine extrem de clar si orice contradictie dispare in mod simplu considerind ca limba romina era acolo in vechime, cind contacte „timpurii” puteau avea loc intre romina si albaneza. Afirmatia de mai sus confirma pur si simplu existenta limbii romine inainte de cucerirea Daciei.
Sa presupunem ca acele „contacte timpurii” au avut loc, fara sa precizam scara temporala, considerind afirmatia „dezvoltari paralele ale limbii alba si limbii romine”. Admitind „latinizarea” limbii romine trebuie sa observam ca limba romina a fost restrinsa la spatiul Carpato-Dunarean, pe cind albaneza a fost restrinsa la malul Adriaticii. Cum au putut sa se „dezvolte paralel” de la distanta? Dezvoltate paralel inseamna ca s-au petrecut schimbari similare in amindoua limbile. Nici unde in lume nu se mai cunoaste un alt exemplu de limbi separate care se dezvolta in paralel si ajung sa se asemene, ceea ce ar sfida orice dezvoltare lingvistica terestra si orice joc al probabilitatilor. De ce oare nu se recurge la bunul simt recunoscindu-se pur si simplu ca limba romina si limba alba au un fel de origine comuna?
Ca sa rezolve acest paradox [EB] recurge la expresia „contacte timpurii”. Aceasta inseamna ca limba romina si limba alba au avut de a face una cu alta la un anumit moment in timp, in sensul ca a) au fost cel putin vecine una cu alta b) se trag dintr-o limba comuna c) alba se trage din romina sau d) romina se trage din alba. Punctul d) pica pentru ca romina se „trage din latina provinciala”. Punctul a) pica pentru ca rominii post Dacici nu s-au invecinat cu albanezii. Mai ramine punctul b) si c). Fie ca se trag dintr-o limba comuna, fie ca alba se trage din romina, inseamna ca limba romina este veche, cel putin cit albaneza, care merge pe la 1000 i.e.n. Afirmatia „contacte timpurii” este o recunoastere voalata a existentei pre-latine a limbii romine ! Simplul motiv ca se compara si analizeaza similaritatile dintre limba romina „noua” si limba alba mai veche decit latina, inseamna ca limba romina exista inaintea latinei.

7.5. Limba spaniola
Una dintre limbile majore ale vestului Europei este spaniola, crezuta in mod eronat a se trage din latina. Informatiile pe care le gasim in [EB] despre limba spaniola sint din nou contradictorii, asa cum te poti astepta de la oricare limba „latina”, din moment ce aceste limbi sint inradacinate in limba ariana-carpatina sau rominica cu mult inainte de raspindirea puterii latine asupra Europei.
Opinie separata in Spania face limba Basca diferita de limba spaniola si dialectele ei chiar numeroase. [EB,SPAIN] : „Limba Basca este o supravietuitoare misterioasa, datind probabil din Perioada Neolitica, in Pirineii de vest si in provinciile Basce din vest”. Ne-am oprit la limba Basca deoarece este interesanta din punct de vedere al dinamicii limbilor. Originea limbii Basce se crede a fi Perioada Neolitica, deci este o limba straveche. Perioada Neolitica este datata in mod diferit in diverse parti ale Europei, zona cea mai avansata fiind intotdeauna spatiul Carpato-Dunarean, avind vestul si nordul Europei retardate cu peste 1000 de ani fata de cultura Dunareana. In aceste conditii Perioada Neolitica din Spania se refera la aproximativ cu 3¬4000 de ani in urma. Avem deci limba Basca de peste 3000 de ani vechime in Iberia si in ciuda vechimii ei inca supravietuieste.
Sa vedem ce aflam despre limba spaniola in forma ei literara. Sarim peste opinia de acum invechita despre originea ei latina si ne referim la fapte palpabile care nu lasa loc la opinii sau credinte. [EB,SPANISH] : „… cele mai timpurii texte in limba Hispanica populara se gasesc in secolul zece … avind puternice caractere dialectale . „. Ne intereseaza din nou datarea acestor texte Hispanice timpurii. Iberia a fost cucerita de Imperiul Roman pe la 100 i.e.n., a fost sub stapinire romana pina pe la mijlocul primului mileniu si gasim primele texte prin secolul zece. Evident ca limba textelor scrise era mai veche decit cartile in sine, deci daca sintem generosi avem limba Hispanica formata dupa cam 800-900 de ani de la cucerirea romana.
De unde apare discrepanta imensa dintre limba Basca din Spania si limba Hispanica din Spania? Limba Basca este la ora actuala de peste 3000 de ani veche iar limba Hispanica era in existenta la 800-900 de ani de la puterea romana. Limba Basca nu s-a „latinizat” nici dupa 3000 de ani de evolutie in Iberia, dar restul limbilor iberice s-au „latinizat” total in mai putin de 800 de ani, fara a lasa urme din limbile anterioare. Iata cum destinul limbii spaniole seamana dureros cu destinul limbii romine, unde amindoua limbile apar drept „latine” dar avind la baza limbi definitiv si total disparute din Europa, una limba daca, cealalta limba celta.
Explicatia acestei discrepante este existenta limbii iberice, de natura rominica sau cum se numeste aici Hispanica, inainte de aparitia latinilor in Spania. Prin urmare limba spaniola contemporana nu este mai noua decit limba Basca contemporana, amindoua fiind limbi vechi peste care s-a suprapus o anumita influenta latina.
Asemanarea limbii spaniole cu limba romina nu se opreste la nivelul destinului ci continua in detaliile limbii. [EB,SPANISH] : „Miezul vocabularului (limbii spaniole) consista dintr-un strat relativ arhaic de cuvinte latine, in mod frecvent diferit de cazul limbilor franceze si Italiene, reflectind preferinta pentru latina vulgara”. Daca va amintiti opinia falsa a [EB] privind originea limbii romine din latina vulgara, vedeti acum ca si Spania a preferat limba din topor fata de limba de la Capitoliu. Cum se explica „preferinta” ibericilor pentru limba din popor fata de limba latina din carti? Prin simplul fapt ca ceea ce se considera latina ne-culta care ar fi „generat” limba spaniola, era de fapt limba straveche rominica vorbita in toata Iberia si referita in cartile de istorie drept latina populara.
De exemplu, spaniolii folosesc pentru „frumos” cuvintul „hermoso” care vine evident din limba rominica, fata de cuvintul francez „beau” si cuvintul italian „bello” care vin din abecedarul latin, forma „bellu”. Tot spaniolii folosesc pentru „ziua” cuvintul „dia” care vine evident tot din limba rominica ancestrala a celtilor, fata de francezul „jour” si italianul „giorno” care vin din nou din dictionarul latin. Cuvint de cuvint, intreaga baza de vocabular a limbii spaniole vine din limba rominica si nu din limba latina.

7.6. Limba italiana
Spaniolii de mai sus nu sint singurii care au avut probleme cu abecedarul latin. Italienii insisi au inca probleme cu vechea limba de la Capitoliu pe care nu au invatat-o cu totii nici dupa 2000 de ani de dominare latina !
Chiar in sinul Italiei exista dialecte care sint inca prea departe unul de altul ca sa faca comunicarea posibila. Credeti ca limba daca din spatiul Carpato-Dunarean si limba celta din Iberia sint singurele „disparute” sub stralucirea latina? [EB,ITALIC] : „Dialectele italice reprezinta o subdiviziune bine definita de limbi ariene vorbite in Italia in timpuri stravechi din care unul singur, cel latin, a supravietuit prin limba italiana . „. Nu va surprinde ca oriunde s-a raspindit latina in Europa de sud, inclusiv in Italia, limbile mai vechi au „disparut” fara nici o urma? Daca dacii au fost „exterminati” ca sa li se piarda limba, ibericii, galii si italicii au fost si ei exterminati? Latinii nu i-au „exterminat” pe englezi, germani, greci, sirieni, Evrei, etc. dar au „exterminat” intreaga Europa de sud care ca prin minune devine „latina”?
Italicii, ca si galii, ibericii, etc. erau si ei tot de provenienta Carpato-Dunareana, vorbind limba ariana-rominica pe care o vorbesc si astazi sub forma dialectelor din Italia, in ciuda raspindirii latinilor in peninsula pe care au cucerit-o recent pe scara istorica.
Sa dam un exemplu din [EB,ITALIC] : „Poate ca cea mai frapanta trasatura care separa (dialectul) Osco-Umbrian de latina este inlocuirea consoanei ‘q’ din latina … cu consoana ‘p’, … si inlocuirea consoanei latine ‘g’ cu consoana ‘b’ Nu va suna cunoscut de la lectiile de morfologia limbii romine? Sa dam niste exemple de cuvinte stravechi rominesti din Italia crezute a proveni din latina romana printr-un procedeu fantezist. Astfel latinescul „quod” cica ar fi devenit in dialectul Osco-Umbrian „pod”, cu sensul de rominescul „pod” (!). Inca nu s-a aflat la [BRITANICA] ca nu numai in dialectul Osco-Umbrian din Italia ci si in toata limba romina de azi „podul” este tot „pod”. Nu cumva „podul” exista in Italia cu milenii inainte de sosirea latinilor care-i spuneau „quod”? Va las pe voi dragi cititori sa judecati aceasta cauza.
Transformari morfologice similare si fanteziste veti gasi si in tratatele de limba romina care explica stiintific cum „aqua” a devenit „apa” si „equa” a devenit „iapa”. Ce te faci cu faptul ca transformari fanteziste similare trebuie impuse si limbii spaniole si dialectelor Italiene si intregii Europe „latine”? Nu este mai simplu sa accepti ca „apa” a fost tot „apa”, „iapa” a fost tot „iapa”, in Dacia, in Albania, in Macedonia, in Italia, in Galia si in Iberia.? Ce te mai faci si cu faptul ca „apa” este scrisa in biblia Veda de acum 4000 de
ani?
Este o chestiune de logica si de bun simt inainte de a deveni o chestiune lingvistica, sa presupui ca „aqua” latina provine din „apa” rominica raspindita in toata Europa, decit sa presupui ca un proces de transformare identica din latina in alte limbi a avut loc la scara continentala, peste tot intre Marea Neagra si Oceanul Atlantic. De ce pentru [BRITANICA] deplasarea muntelui la Mahomed este mai evidenta decit deplasarea lui Mahomed la munte? Relatia de mai sus este de-a dreptul evidenta din moment ce exista dovezi arheologice irefutabile despre valuri peste valuri de culturi Carpato-Dunarene raspindite in toata Europa de vreo 5000 de ani incoace.

7.7. Limba greaca
Va intrebati poate ce cauta limba greaca in capitolul inchinat rominitatii antice? Am documentat mai sus expansiunea poporului arian-carpatin catre toate zarile lumii, expansiune in care zona Marii Egee nu poate fi o exceptie, fiind chiar la pragul leaganului arian, Tracia strabuna.
Grecii, veniti din Asia inainte de 2000 i.e.n., s-au asezat pe citeva insule Egeene printre stravechii Pelasgi si au fost inconjurati pentru milenii de popoare de origine Dunareana. In afara vecinatatii cu poporul arian, zona Egeana a fost cucerita si colonizata de poporul arian in valuri succesive : inainte de 2000 i.e.n. de catre diverse triburi ariene; la 1900 i.e.n. de catre regele Ion, care desi considerat al doilea val „grec” de catre [BRITANICA], noi stim mai bine cine era Ion; la 1100 i.e.n de catre regele Doru, care desi considerat de [BRITANICA] al treilea val „grec”, noi stim mai bine cine era regele Doru; dupa 400 i.e.n. de catre Alexandru Macedon, din neam arian-rominic si din mama daca; la zorii noii ere de catre Imperiul Roman. Din toate aceste considerente, se justifica cautarea rominismului antic si in rindul grecilor.
La ora actuala, zona Egeana este dominata de Grecia, dar n-a fost intotdeauna asa. Ramurile esentiale ale devenirii culturii zonei Egeene, europene si mondiale sint reprezentate de ionieni si Dorieni, popoarele regilor Ion, Doru si Codru. In cursul erei noastre, grecii s-au extins in toata zona Egeana, incorporind vechea Ionie, zonele Doriene, Macedonia si Tracia. Aplicarea numelui de „grec” si „Gecia” la contexte care se refera la perioada antica este incorecta si profund nedreapta la memoria regilor arieni-romini care vor schimba fata lumii. Din aceste motive vom folosi numele de Zona Egeana pentru ceea ce, in acceptiunea contemporana, este referit drept Grecia, ca sa evidentiem natura ne-greaca a intregii istorii marete a acestei zone.
Tracia, Macedonia, Grecia Continentala, insulele Egeene si Asia Mica sint parti esentiale ale culturii ariene-carpatine care sint in prezent ascunse sub voalul numelui nedrept de „grec”.
De unde vine numele „grec” in sine? [EB:GREEK] : „Numele grec a fost preluat de la o comunitate nesemnificativa, Graioi, cu care romanii au venit in contact la Cumae in Italia si a fost apoi extinsa la toate orasele care vorbeau greaca”. Observati ca numele original este „graioi”, nume care nu poate proveni decit din rominescul „grai”. Nu putem spune ca „graioi” era semnificativ pentru totii grecii antici, dar numele „grec” de azi vine de la un substantiv comun in limba romina, deci cei care se numeau „graioi” vorbeau o limba ariana-carpatina. Intelegem acum de ce grecilor nu le place sa se cheme „greci” ci „Eleni”, de la regele Elen, care tot din din neamul lui Ion se trage !
In DEX, cuvintul „grai” are sensuri multiple, legate de „a grai”. Aici DEX-ul o da din nou in bara, deoarece s-au gasit cuvintele „graja” si „grajati” in … bulgara si sirba, din moment ce s-au asezat printre romini ! Detrimentele pe care DEX-ul le aduce limbii romine devin incomensurabile. In latina avem aubstantivul si adjectivul „Graiugena” si „Graius”, pentru „grec” si „grecesc”, dar pare a nu fi legat de „grai”. Deducem ca „graioi” nu a fost inventat de latini, ci preluat de la acea comunitate, despre care ne indoim acum ca ar fi fost „greci” din moment ce se numeau pe romineste. Prin urmare, numele de „grec” vine din limba rominica si se refera la o populatie carpatina ! si nu la cei pe care azi ii apelam cu acest nume.
[EB:GREEK] : „Greaca este divizata in mai multe dialecte : Atic, Ionic, Aeolic, Doric, Arcadian si CiprianRegii Ion si Doru lasa puternice urme rominesti in limba si cultura zonei Egeene.
Regele Ion patrunde in Grecia la inceputul marii expansiuni ariene de la 1900 i.e.n. si pune bazele poporului Ionian din zona Egeana, care va juca un rol imens in inflorirea culturii rominice. Pornind din zona continentala, ionienii vor fonda mai tirziu regiunea Ionia din Asia Mica, aflata la sud de Troia si la nord de Caria, toate nume rominesti. [EB:IONIA] : „Emigrarea la Ionia poate fi datata 1000-900 i.e.n. In traditia antica aceasta a avut loc in special de la Atena si a fost condusa de fii regelui Codrus”. Iata dragi cititori, milenarul cuvint rominesc „codru” care da numele regelui care fondeaza Ionia, leaganul si esenta culturii antice europene si universale. Cu ce drept [BRITANICA] il catalogheaza pe regele Codru, din neamul regelui Ion, drept „grec”? Regele Codru era Ionian, urmasul lui Ion, care era arian-carpatin la origine, asezat la frontiera estica a Traciei stabune, in Ionia. Mai observati ca cei care parasesc zona Atena dupa 1000 de ani de dezvoltare erau poporul lui Codru ! De ce le aplicam atunci calificativul retrospect de „grec” tuturor, inclusiv Atenienilor?
[EB,IONIA] : „Cetatile ioniene au fost pionierii dezvoltarii civice si constitutionale din anii 800-700 i.e.n.; acesti ionieni erau individualisti in natura lor si au fondat umanismul si poezia greaca”. Ne intrebam aici de ce creatia poporului Ionian primeste din nou calificativul de „grec” in [BRITANICA]? La fel cu creatiile Dorienilor? Ionienii nu au fondat umanismul „grec” ci au fondat umanismul Ionian ! Voalul grec umbreste inca neamurile ariene-rominice din zona Egeana, dar a sosit timpul sa fie inlaturat. „Limba ioniana a devenit limba literaturii si a educatiei. … savantii din Samos (Soma vedica, Somesul de la noi) au fost pionierii sculpturii in bronz. . au propagat cultura in Asia Mica si in sudul Frantei”. Observam ca cele mai marete creatii europene antice sint Ioniene, deci ariene-carpatine si nu au nimic de a face cu grecii si Grecia. Fiind limba culta a zilei, limba ioniana a fost limba in care s-au redactat primele evanghelii Crestine, imediat dupa miscarea Crestina din Palestina.
Numele de „Ionian” s-a raspindit in toata Asia Mica si mai departe, dar [BRITANICA] considera ca era numele generice pentru toti „grecii”, ceea ce este doar o alta fantezie. Cind anticii se refereau la Ionieni, ii aveau in minte pe Ionineii insisi si nu pe greci. In persana erau referiti drept „Yauna”, in ebraica drept „Yawani”, in scrierile lui Homer drept „Yawones”. Ionienii sint referiti si in biblia Iudaica drept „Javan”, unul dintre descendentii lui … Noe, dupa legenda cu Arca, legenda pe care Evreii au preluat-o de la Sumerienii din Babilon. Ar fi interesant de vazut in ce masura ionienii erau cunoscuti in Sumeria inainte de patrunderea lor in mitologia Iudaica. In mitologia greaca, apare figura „Iapetus”, sotul nimfei Asia, o alegorie la fondarea Ioniei din Asia Mica de catre poporul regelui Codru. In ziua de azi, Arabii si turcii se refera la „greci” cu numele rominesc de „Yunani” sau „Ioanii lui Ion”. Observati ce popor impresionant au fost Ionienii, ca peste tot unde s-au raspindit arienii-carpatini. „Pe vremea lui Herodot (450 i.e.n.) … Ionienii erau identificati cu elementul aboriginal din Grecia numit PELASGOI”. Noi stim ce neam erau regii Ion si Codru, fara fanteziile din [BRITANICA]. Pe de alta parte, numele de „Pelasg” era folosit de greci pentru populatia autohtona gasita pe insulele Egeene la venirea lor in Europa. Prin Herodot avem prima conexiune dintre Ionieni si Pelasgi, ca fiind de un neam. Aceasta inseamna pur si simplu ca Pelasgii erau de acelasi neam cu poporul arian-carpatin, deja raspindit pe insulele Egeene la 3000 i.e.n. Aceasta inseamna ca intreaga istorie a zonei Egeene este parte din propria noastra istorie, obscurata peste milenii sub numele nedrept de „grec” si de „Grecia”, desi tot nume rominesc la originea lui.
[BRITANICA] face o trecere in revista a regulilor morfologice prin care limba „greaca” este derivata si inrudita cu limba . ariana ! Nici unde in istoria Greciei nu se mentioneaza despre factorul arian din Grecia, dar limba Ioniana este comparata cu limba carpatina ! Cum explica [BRITANICA] acest paradox? Prin acelasi sablon fara sens, greaca fiind cumva, neexplicat si gratuit, din limbile „indo-europene”. Greaca nu avea nimic de a face cu limbile europene la venirea in Europa, doar a suferit imense influente ariene-carpatine in decursul mileniilor. Plus, a spune „indo-european” pentru perioada de la 3000 i.e.n. este complet lipsit de sens.
Sa dam un exemplu concret. [EB] compara vorba „iensi” din „greaca” antica cu forma teoretica „hesenti” si cu cuvintul Hitit „asanzi”. Formele teoretice ale cuvintelor provin din incercarile europene de reconstituire a limbii „unice” din Europa preistorica pe baza limbii ariene si a altor limbi contemporane (in care limba romina n-a fost inclusa mai ales datorita DEX-ului, desi limba romina este limba antica europeana), considerind (in mod eronat) ca toate aceste limbi ar avea o origine comuna recenta, deci ar fi posibila o reducere la numitorul comun. Ei bine, toate formele de mai sus inseamna pur si simplu . „ei sint” (!) din limba romina de azi. Observam ca de fapt toate formele de mai sus, de la greaca la Hitita, provin din limba romina prin agregare. Astfel „iensi”, „hesenti” si „asanzi” inseamna „ei sint”.
Un alt exemplu ar fi cuvintul Dorian „mAtEr”, corespunzind la cuvintul Ionic „mEtEr”, care este cuvintul arian „mAtar”, cuvintul latin „madre” si cuvintul rominesc „mama ta” sau „ma-ta”, de unde provin toate prin agregare. Vorbe de baza Doriene si Ioniene sint pur ariene-carpatine, deci de ce sint apelate „grecesti”?
Vom discuta in continuare numai fond de vocabular extras din primele evenghelii Crestine, care nu au fost redactate in limba Aramaica a Palestinei, ci in limba culta ioniana care a devenit astfel limba sfinta crestina.
Cei patru Evanghelisti oficiali, folosesc cuvintul „pater” si „meter” care vin din „pitar” si „matar” din ariana, cu sensul de „parinte” si „mama-ta”. Folosesc cuvintul compus „patraparadotos”, cu sesul de „venit de la parinti”, care desi suna grec, nu este decit arian-carpatin : „patra” este „pater” angaramat, „para” este „prin” iar „dotos” este „dat” sau „data”, cu sensul de „dat prin parinti”. Tot Evanghelistii folosesc cuvintul „apator” si „ameter” cu sensul de „fara parinti” sau „orfan”, unde prepozitia „a” este mecanism pur arian de negare a unui sens, cum ar fi „pitar, apitar”, azi fiind „pitar,nepitar”.
In Evangheliile originale avem si substantivul „hudor” care desi nu seamana, vine de la „apa”, cu sensul de „ud,uda”, deci „hudor”, care devine apoi „hudria” pentru „udare” sau „vas cu apa”, sau „anudros” pentru „fara udare” sau „uscat”, prin morfologia ariana de negare.
Verbul arian „da” este important in limba ariana-carpatina si ramine important si in limba ioniana. Evenghelistii folosesc urmatoarele cuvinte : „dotes” pentru „cel ce da” sau „datatorul”, sau „dota”; „doremai” pentru „dare de ofrande”; „didomi” pentru „da-mi mie”; „diastellomai” pentru „da laude” la care-i puteti observa compozitia; „lampo” pentru „a da lumina”, care este doar „lampa” romineasca (desi DEX-ul zice ca vine din germana, rusa si franceza !); „martureo” pentru „a da marturie”, fara comentarii (DEX-ul a dat-o iar in bara gasind „marturisati” in slavona !). Mai avem zeci de alte contexte dar ne oprim aici.
Mai gasim in Evengheliile originale urmatoarele cuvinte : „phos” pentru „foc”; „phlogizo” pentru „a aprinde” sau „in-flacara” (DEX-ul iar o ghiceste, din latinescul „facula’). „anepsios” care este doar „nepot” (care este crezut in DEX a fi latinescul „nepos”); „ekmukterizo”, mai putin evident, dar contine arianul „mukha” care este „moaca” cu sensul de „fata”, si „rizo” care este „ride,ris,risa”, expresia de mai sus fiind „a-i ride in fata”; „erizo” care este simplu „a ride”, fiind explicat din Evanghelie drept „descrie pe Isus in contrast cu vehementa doctorilor care discutau despre practici …”. Observati cite cuvinte inutile pentru a spune simplu ca „ridea de ei”. Mai apare in forma „theatrizo” tradus drept „a expune o slabiciune, a deride”, care este de fapt „a ride ca la teatru”.
Am lasat pentru la urma cuvintele rominesti facute celebre de catre Evanghelistii Crestini prin limba ioniana, „petros” si „petra”, care vin din limba rominica si care au produs apoi numele mondiale de Petre, Petra, Pedros, Peter, Pierre, etc. Toate acestea vin de la noi, poporul arian-carpatin, desi lumea se refera la primele Evanghelii drept bibliile „grecesti”, nume ilegal, insusit ulterior de catre greci, deoarece limba initiala este „ioniana”, limba ariana a regelui Ion.
Exista inca o dovada clara, in afara numelor si limbii lor rominice, ca Dorienii si Ionienii nu erau greci. [EB:DORIANS] : „Herodot … distinge doi factori rasiali in Grecia, unul emigrant si unul autohton si asociaza introducera limbii greaca cu cel emigrant”. Cu alte cuvinte, grecii si Dorienii nici nu aratau la fel unii cu altii. Existau si tensiuni rasiale din acest motiv, din care putem mentiona inscriptia din templul Paros (nume tot de origine carpatina !) „Intrarea sclavilor si Dorienilor este interzisa”, sau Preoteasa templului din Atena care il opreste pe regele Cleomenes cu vorbele „Nu este permis Dorienilor sa intre aici”. Deducem ca Dorienii si grecii aveau infatisari diferite. Noi stim ca azi grecii au o fiziononmie specifica si sint inca inchisi la culoare in ciuda mileniilor de amestec cu populatiile rominice din zona, deci in antichitate trebuie sa fi fost si mai negri. Putem deduce ca Dorienii erau albi, pentru ca se deosebeau de greci. Ca o dovada palpabila, priviti bustul regelui Pericles, sub care Grecia a atins apogeul dezvoltarii sale. Observati ca nu este nimic grec in infatisarea lui, aratind tipic dac de pe columna Traiana. Mai observati si numele pur rominic pe care-l are, din adjectivul rominesc „periculos-pericles”.
O alta imagine celebra este cea a Afroditei, cunoscuta drept Venus de Milo pentru ca a fost gasita la Melos. Aceasta statuie este privita drept esenta culturii „grecesti”. De ce atunci figura sculptata nu are nimic de a face cu trasaturile specific grecesti? De ce nimeni nu a pus pina acum aceasta intrebare legitima, cautind si un raspuns? Cum se poate ca atit Pericles, personaj real, cit si Venus, personaj legendar, au figuri specific rominice? Singura explicatie posibila este ca nici sculptorul si nici sculptura nu sint grecesti, deoarece ar fi facute dupa chipul si asemanarea grecilor. Cum in afara de greci, se mai gaseau in Zona Egeana doar Ionienii si Dorienii, aceste figuri celebre nu pot fi decit a celor care inca seamana cu aceste figuri si care inca poarta numele stravechi, poporul arian-rominic din sinul caruia se trageau Ion, Doru, Codru si restul.
Dorienii au fost un alt factor esential al dezvoltarii culturale impresionante din zona Egeana, din nou pe nedrept catalogati drept „greci” : [EB] : „Dorienii au contribuit imens la cultura Greciei in poezia corala, germenii dramei, arhitectura Dorica, sculpurile din Creta si Argos”. Aceste rinduri sint doar saminta cunoasterii propriei noastre istorii pe care abia incepem sa o intrezarim.
[EB,GREEK] : „In evul mediu grecii isi numeau limba lor Romaic si se chemau pe ei insisi romani, capitala Imperiului Roman fiind la Conastantinopoî”. In primul rind, rominitatea grecilor nu provine de la Imperiul Roman, ei fiind puternic rominizati inca din antichitate. In al doilea rind, Constantin a mutat capitala la Bizantia in Tracia si nu in Grecia, ajunsa dominata de Grecia mult mai tirziu, deci identificarea grecilor cu Bizantia este falsa si nelegitima. In al treilea rind, daca grecii se chemau romani, era probabil prin spiritul urmasilor regilor Ion, Doru si Codru din antichitate, vestitii Ionieni si Dorieni, care proveneau din poporul arian.
Am gasit si puncte de vedere extreme, cum ar fi [SAVESCU] care sustine ca intreaga cultura greaca este un „furt cultural”, pozitie izvorita din insuficienta intelegere a fenomenului istoric si cultural petrecut in zona Egeana. In primul rind o cultura nu se fura ci se preia, fara a face nici o paguba „proprietarului” original. Putem oare spune ca indienii ne-au „furat” cultura vedica? Evident ca nu, deoarece poporul arian-carpatin a dus-o acolo, deci era tot cultura Dunareana de la origine. In plus cultura vedica s-a dezvoltat in India pe o directie unica impresionanta, inca existenta prin Biserica hindu, fara de care ar fi fost pierduta pe vecie ! Un fenomen asemanator s-a petrecut in zona Egeana, unde grecii s-au asezat printre popoare rominice, de la care au primit un flux continuu demografic, lingvistic si cultural pentru citeva milenii. Daca zeii nostri vedici-carpatini au ajuns pe muntele Olimp, chiar avind nume si relatii grecizate, au facut-o prin popoarele regilor Ion, Doru, Codru, Manea, Macedon, etc., care aveau acelasi drept la cultura vedica ca si cei ramasi in urma in spatiul Carpato-Dunarean. Exista totusi o imagine mondiala gresita asupra zonei Egeene, pe nedrept confundata cu „Grecia”, care doar ulterior s-a extins asupra intregii zone. Voalul grec de pe fata culturii Egeene trebuie inlaturat, ceea ce si facem prin aceasta lucrare.
Ce nume istorice au avut grecii si ce origine are numele lor contemporan? Numele pe care grecii se cheama azi este „Elen”, provenind din istoria lui Hesiod care isi traseaza genealogia, desi nu stim daca se referea la greci sau la popoarele rominice din zona. Originea este trasata la Elen, din care se trage Ion, Manea si Macedon, care numai „greci” nu erau. Ii gasim apoi apelati cu „greci”, care provine tot de la un neam rominesc din Italia, „graioi”. Mai tirziu isi schimba apelativul in „romani”, incercind sa se identifice si cu Imperiul Roman !
De la „Eleni”, la „Graioi” si la „romani”, toate numele „grecilor” provin din limba romina. In cele din urma constatam ca grecii sint singurii din Europa care nu au un nume pentru ei insisi, in propria lor limba.
Grecii s-au identificat pe nedrept cu marea cultura Ioniana, a poporului arian-carpatin. Grecii s-au identificat pe nedrept cu marea cultura Doriana, a poporului arian-carpatin. Grecii s-au identificat pe nedrept cu primele Evanghelii Crestine, limba poporului arian-carpatin. Grecii s-au identificat pe nedrept cu Constantinopolul, orasul Bizantia sau Roma Noua din Tracia, capitala Imperiului Roman Dacic. Grecii s-au identificat pe nedrept cu Imperiul Roman in sine. Grecii s-au identificat pe nedrept cu cultura Europei antice, fiind de fapt cultura ariana-carpatina in esenta ei.
Cum se poate atunci ca sub numele contemporan de „grec” sa fie ascunsa o mareata cultura ariana-carpatina? Acesat este posibil pentru ca ne referim cu numele contemporan de „grec” la o zona antica care nu avea nimic de a face cu grecii, de Ionia, Troia, Tracia, Macedonia, etc. Este ca si cum ne-am referi la Panonia antica cu numele de Ungaria, sau la zona Getilor cu numele de Ucraina ! De aceea este imperativa revitalizarea numelor de Ionieni si Dorieni precum si detasarea acestora de apelativul nedrept de „grec”.
Destinul grecilor in Europa nu poate fi nicidecum vazut independent de poporul arian-carpatin, care s-a extins pina la insulele Egeene ducind limba si cultura rominica in toate colturile lumii. Stralucirea antica a zonei Egeene este datorata poporului arian-carpatin, in mijlocul caruia grecii erau doar o componenta mica. Sub numele Greciei, prezenta in zona Egeana a poporului arian-carpatin devine invizibila, la fel cum sub numele Romei prezenta poporului arian-carpatin in toata Europa de sud de la Oceanul Atlantic la Marea Neagra a fost obscurata pina la prezenta lucrare. A sosit timpul ca rominitatea din zona numita azi Grecia, precum si restul Europei de sud, sa fie adusa la lumina si sa ii se recunoasca meritul de factor esential al dezvoltarii europene si mondiale antice. Nu putem decit banui vag imensele deschideri viitoare pornind la aceasta munca dificila de cunoastere a propriului nostru trecut.

7.8. Limba latina
Va intrebati poate ce cauta limba latina in capitolul inchinat dovezilor despre rominitatea antica? Poate oare latina fi o dovada a limbii rominice a dacilor? Avem oare in sfirsit mult tinjitul document antic care sa ne confirme rominitatea dacilor?
Exista o dovada mareata despre natura limbii rominice a dacilor, dovada care ne vine prin cunostiintele extensive pe care le avem despre literatura … latina ! si a caror semnificatie n-a fost inteleasa pina acum.
Evolutia limbii latine este bine documentata incepind pe la sfirsitul erei trecute si se imparte in : 1) latina pre-literara pe la 250 i.e.n.; 2) latina arhaica pina pe la 90 i.e.n. 3) latina clasica, virsta de aur dintre 90 i.e.n. si 14 e.n., Lucretiu, Virgil, Horatiu (alt nume rominesc, cu radacina „hora”); 4) latina virstei de argint, de la Tiberius la Traian (alt nume rominesc, din radacina „a trai”); 5) latina arhaica !!! a lui Gellius, Fronto si Apuleius dintre 117 e.n. si 180 e.n.; 6) Virsta decadentei care incepe cu scrierile Crestine de la Roma.
Ce ne intereseaza in mod deosebit este latina arhaica care apare la Roma intre 117-180 e.n. pentru a doua oara. Observati aici discontinuitatea in evolutia limbii latine, care dupa virsta de argint se intoarce la forma latina arhaica ! Sa vedem ce informatii gasim despre acest arhaism neobisnuit. [EB,LATIN] : „Arhaismul perioadei urmatoare dintre 117-180 era atit de pronuntat incit aceasta perioada ar putea fi numita perioada arhaizarii (limbii latine). A fost totusi insotita de inovari dramatice in domeniul crearii de forme noi si admiterea formelor populare”.
De ce se intoarce literatura latina la forme „arhaice” dupa epoca de aur si de argint? Nimeni nu a explicat-o vreodata si pe nimeni nu a frapat aceasta convulsie literara de la Roma. Sa observam ca latina arhaica apare brusc dupa cucerirea Daciei de catre romani ! Dacia este cucerita la 107 iar primele lucrari literare de la Roma, intr-o limba arhaica, apar la 117, deci dupa zece ani.
Noi stim ca romanii au jefuit Dacia din plin si mai multe zeci de mii de daci au fost dusi in robie la Roma, unde au muncit la ridicarea capitalei lumii. Acesti daci se ridica prin societatea romana si ajung in zece ani sa marcheze creatiile literare de la Roma pentru totdeauna, prin limba lor proprie daca. Aceasta este vazuta de [BRITANICA] in mod eronat ca fiind o reintoarcere la arhaism.
Deducem de aici ca limba daca era ceea ce este frecvent referit in istorie si literatura drept „latina arhaica” sau „latina vulgara”. Aceasta este si limba Italiei pre-romane, a Daciei pre-romane si in final a Europei pre-romane. Aceasta limba rominica-daca sau latina vulgara era limba a jumatate din Europa la schimbarea erelor si provenea din spatiul Carpato-Dunarean, de la stramosii nostri arieni. Sa observam ca dacii ajunsi la Roma nu numai ca influenteaza limba capitalei lumii ci produc si schimbari culturale „dramatice” precum si punerea in valoare a caracterului lor pastoral popular, ca oriunde in lume unde s-au extins pentru multe mii de ani mai inainte.

7.9. Rominitatea Europei la sfirsitul erei noastre.
Se presupune la ora actuala ca jumatate din Europa provine ca neam si limba de la latini, deoarece limbile romanice de azi sint evident inrudite cu latina, apoi latina a fost limba oficiala a Imperiului Roman, iar limbile europene anterioare latinei sint „necunoscute”, deci considerate „disparute”. Aceasta teorie devine invechita prin lucrarea de fata care demonstreaza imposibilitatea disparitiei unei jumatati din Europa sub stratul subtire de latinism.
Am aratat in acest capitol cum limbi majore europene cum ar fi limba geta, daca, traca, italica, galica si iberica se considera „disparute” in ultimii 2000 de ani, fara nici un fel de urma, sub numele Romei, ceea ce sfideaza orice dezvoltare lingvistica cunoscuta in istorie. Am mai aratat ca dezvoltarea lingvistica si culturala a zonei Egeene si Asia Mica se datoreaza tot poporului arian-carpatin, obscurata de aceasta data sub numele Greciei.
Am mai aratat ca prin prisma „latinitatii”, similaritatile care exista la ora actuala intre limba romina, albaneza, dialectele Italiene, franceza si spaniola, pot fi explicate numai prin dezvoltari lingvistice paralele si la distante continentale, ceea ce nu a fost demonstrat niciodata in istoria omenirii, cu exceptia tarilor „latine” de azi.
Exista o multitudine de paradoxuri si situatii fanteziste care rezulta din ipoteza niciodata demonstrata, a originii latine a tarilor rominice din Europa. Aceasta origine „latina” este pur si simplu subinteleasa ca un fapt general acceptat desi nu se bazeaza decit pe inertia intelectuala umana. La o scrutinare mai atenta, care pune intrebari si asteapta raspunsuri, ne dam seama ca intrebarile ridicate sint nenumarate, iar raspunsurile nu exista.
Singura explicatie care inlatura toate aceste paradoxuri si care este convergenta catre concluziile Demonstratiei Morar, este faptul ca toata Europa de sud de la Atlantic la Marea Neagra era deja rominizata acum peste 2000 de ani, inainte de ridicarea latinilor. In acest fel limbile rominice nu s-au dezvoltat identic si in paralel pornind de la un fond diferit in fiecare caz in parte, ci au fost inrudite la originea lor rominica de acum 2000 de ani. latina Imperiului Roman nu a facut decit sa unifice si mai mult limbile europene rominice, in cursul primului mileniu al erei noastre.
Prin originea ariana-carpatina, toata Europa de sud de acum 2000 de ani isi recistiga dreptul la existenta, toate popoarele antice renascind in urma inmormintarii lor de vii sub voalul latin : dacii, getii, tracii, italicii, celtii, galii si ibericii.
Limba poporului arian-carpatin care a ajuns in Iran si India, va deveni prima limba Sfinta din lume, cea vedica, fiind folosita la redactarea Bibiliei Avesta in Iran si a Bibliei Rig Veda in India. Prin limba ioniana, a regelui arian-carpatin Ion si urmasului sau Codru, limba ariana devine Sfinta pentru a doua oara, limba Evangheliilor Crestine, fiind folosita la redactarea scrierilor Crestine care au schimbat fata lumii. Mult mai departe, in Asia Centrala, in inima Chinei, limba ariana devine Sfinta pentru a treia oara, limba Budista, fiind folosita la redactarea bibliilor Budiste.
Sa facem cunoscut lumii ca originea genetica, lingvistica si culturala a omenirii de azi este Plaiul Mioritic, este spatiul Carpato-Dunarean, este pamintul fagaduit de Marele Dacia insusi poporului sau ales, arienii de demult, dacii de la inceput de era si rominii de azi.