CONTEXTUL CULTURAL AL RIG VEDEI

Petre Morar – Noi nu suntem latini

Impactul poporului arian-carpatin asupra lumii antice si contemporane este pur si simplu incomensurabil : popoarele, limbile si cultura lumii se trag din spatiul Carpato-Dunarean.
Poporul arian a daruit lumii comori inestimabile care au influentat viitorul omenirii intr-un mod pe care abia incepem sa-l intelegem si care nu va fi complet evaluat pina cind revelatiile acestei lucrari vor deveni raspindite si cunoscute in lume.
Sa facem aici o succinta trecere in revista a acestor comori Carpato-Dunarene ajunse comori universale prin raspindirea in lume a arienilor-carpatini : Neoliticul sau Epoca Pietrei Şlefuite este initiat in spatiul Carpato-Dunarean, de unde cucereste lumea in urmatorii peste 1000 de ani; Epoca Cuprului, urmata la citeva secole de Epoca Bonzului este initiata in spatiul Carpato-Dunarean de unde cucereste lumea in urmatorii peste 500 de ani; inventarea rotii pline, a rotii spitate, a carului, precum si domesticarea calului sint facute in spatiul Carpato-Dunarean; roata olarului, care va fi baza tehnologica a nenumarate culturi in lume; sistemul de numeratie zecimal, in care se numara cu „dasa”, „sata”, etc., la vremea cind alte culturi se mai zbateau inca in sistemul octal sau alte sisteme de numeratie ciudate si nenaturale.
Arienii-carpatini au daruit lumii limba ariana care a format familia limbilor rominice din Europa, a cimentat intre ele toate celelalte familii lingvistice europene si a generat limbile ariano-Asiane din Iran si India. Limba ariana va ajunge de trei ori sfinta prin biblia Rig Veda si Avesta, prin Evengheliile Crestine si prin scrierile Budiste. Poporul arian-carpatin a mai daruit lumii cultura Veda, a Regelui Vizionar, care cucereste Europa toata, Grecia si zona Egeana, genereaza maretele culturi Ioniene si Doriene, Mesopotamia prin dinastia ariana a Babilonului care va avea un efect direct asupra Crestinismului ulterior, India cu impresionanta cultura hindu.
Cultura Veda nu a fost produsa in palate de piatra, nu a fost initiata in biblioteci renumite, nu si-a facut aparitia intr-un centru urban aglomerat si nu a fost raspindita prin mijloace statale. Cultura Veda a aparut in sinul poporului arian-carpatin pastoral, sub forma de imnuri, cintece, jocuri, etc. initiate in sinul naturii, inspirate din elementele naturale, integrate in balanta universului, perpetuate si dezvoltate in mediul de familie, la tara si in satele ariene.
Cine citeste versurile din Rig Veda nu gaseste nimic diferit de povestile noastre populare rezultate din imaginatia nativa a rominilor, fapte reale ajunse relatate ca legende, personaje de basm si mister, de la ursitoare la personificari cosmice, integrarea in elementele naturii, de la izvor la trasnetele lui Ilie, inchinarea in fata maretiei naturii, percepte morale si religioase cerute de la societate, idea originii si destinului omului pe Tera, viata de dupa moarte, criterii de viata familiala si sociala, elemente de tehnologie antica, etc.
Esenta umana a tot ceea ce a putut genera cultura vedica a spatiului Carpato-Dunarean se poate reduce la doua cuvinte : inteligenta si sensibilitate, care au ramas pina in zilele noastre trasaturile de baza ale poporului romin. Sa nu uitam de asemenea ca pina in ziua de azi esenta culturii rominesti este descrisa de cuvintul „pastoral”, in sensul de cimpenesc, rustic, bucolic. Aceasta este Miorita nemuritoare, este versul de „foaie verde” care nu lipseste din nici un cintec popular, este Luceafarul vesnic al culturii rominesti, sint plopii fara sot si susurul izvorului, care vin inapoi la noi din Rig Veda, dupa distante spatiale si temporale greu de imaginat.
Cultura Veda in sine nu poate fi caracterizata decit tot prin cuvintul „pastoral”, prin integrarea cu natura si universul. Avem o continuitate de simtire si traire unica in lume, care merge cu mii de ani mai inainte de aparitia altor popoare europene.
Continuitatea milenara a poporului romin a avut o pozitie cheie in dezvoltarea demografica, lingvistica si culturala a Europei. Arienii, desi in expansiune, erau un popor sedentar stravechi, avind cunostiinte dezvoltate de agricultura, pastorit, astronomie, matematica si navigatie. Toate aceste cunostiinte nu pot proveni decit de la un popor asezat, cu o viata stabila si bogata care sa permita dezvoltari culturale si stiintifice complexe.

10.1. Ceremonialul vedic
Arienii nu aveau temple sau imagistica oculta. Arienii nu au construit niciodata ziduri imense si palate de piatra pina la cer. Arienii nu au sapat si zidit maruntaiele pamintului. Nu vom descoperi niciodata o piramida cu o mumie in centrul de greutate, sau ceva material maret din trecutul arienilor.
Palatele arienilor erau codrul-prieten peste dealurile carpatine. Cetatile ariene erau muntii majestuosi carpatini. Piramidele ariene erau impresionante constructii culturale, imnurile din jurul focului sacrificial, cintecele insotind sacrificiul bauturii Soma, cunostiintele lor de tehnologie si matematica straveche.
Arienii s-au nascut in spatiul Carpato-Dunarean si cuvintul care descrie esenta arienilor, ca de altfel si esenta poporului romin de azi, este „pastoral”. Arienii-carpatini erau integrati in natura, pe care o iubeau si o respectau. Arienii nu se simteau protejati intre ziduri imense de piatra sau in donjoanele palatelor ci ei erau infratiti cu natura si liberi in sinul naturii.
Ajunsi in India, arienii-carpatini au venit in contact cu o civilizatie indiana straveche, faimoasa Harappa de exemplu, ajunsa la stadiul dezvoltarii urbanistice. Arienii nu s-au asezat in orasele indiene ci si-au fondat propriile lor sate in exteriorul oraselor pe care le dominau de fapt, prin cunostiintele si tehnologia lor avansata. Arienii erau liberi in sinul satului traditional carpatin si nu intre zidurile si pietrele cetatilor.
Cine vrea sa inteleaga istoria si sufletul poporului arian, nu poate face abstractie de poporul romin si trebuie sa simta semnificatia Mioritei, trebuie sa se lase patruns de versul si muzica cintecului Ciobanasului, sa fi auzit in viata susurul izvorului si bocetul vintului, sa-si fi inceput orice cintec popular cu „foaie verde”, sa fi privit la Luceafar cu ochii Eminescieni si sa se fi intristat printre plopii fara sot.
Multi au incercat sa-i descrie pe arieni drept razboinici, violenti, rasisti, cuceritori, imperialisti, etc. N-a fost niciodata asa. Arienii erau un popor in expansiune demografica si nu un popor pus pe cuceriri. Arienii nu s-au pornit sa adune bogatii, sa asupreasca neamuri straine, nu au cucerit pe nimeni, nu au construit un imperiu, nu au jefuit ca sa trimita inapoi la metropola, nu au creat o retea de jug pentru altii.
Ca urmare a revolutiei tehnologice ariene din spatiul Carpato-Dunarean, s¬a produs o explozie demografica a arienilor care isi cautau pur si simplu un loc sa traiasca si sa-si continue viata lor pastorala. Imperiile lumii s-au nascut si au murit de-a lungul timpului. Arienii nu au construit un imperiu mondial dar au cucerit lumea pe vecie, prin singele lor, prin cultura si limba lor. Din imperiile lumii a ramas praf si pulbere dar in urma arienilor au ramas popoare si limbi care stau marturie vie peste milenii a maretiei poporului arian-carpatin.
Arienii nu aveau temple sau imagistica oculta. Ceremoniile vedice aveau loc in cimp deschis, amenajat proaspat pentru fiecare ceremonie importanta. Arienii construiau un nou altar, numit Vedi (care-ti deschide Vederea, Viziunea, Cunoasterea), de forma patrulatera, prin scoaterea gliei din pamint, sau eventual prin usoara ridicare a pamintului, cind glia nu se putea scoate. Pe acest Vedi se pregatea si aprindea focul sacrificial Agni (Igni, Ignat), in jurul caruia avea loc ceremonia religioasa vedica.
Suna ca si cum as descrie un foc ciobanesc, in jurul caruia se aduna grupul sau familia pe inserat, ceea ce si era de fapt. Apoi se spuneau formulele de sacrificiu sacre, care erau o invitatie catre zei, sa coboare pe pamint si sa primeasca rugaciunile arienilor.
Ritualul efectuat de catre arieni era relativ simplu : imnurile vedice erau o introducere la ceremonii solemne in jurul focului sacrificial. arianul care ceruse preotului Hotar sa pregateasca sacrificiul, participa la ceremonie impreuna cu sotia lui. Avea apoi de pronuntat anumite formule magice el insusi, ca parte a ceremoniei si apoi dadea plata preotilor, in numar de patru sau multipli, probabil numar egal pe fiecare latura a focului.
Preotii erau supravegheati de Marele Maestru, care observa in tacere respectarea ritului Rita. Sacrificiul, sub forma de hrana, cum ar fi carne, lapte, unt sau grine, era pus peste foc de catre preotul numit Hotar, sau „Cel ce Hotaraste sacrificiul”, in timp ce recita imnuri alese din Rig Veda. In acest timp cantorul, numit UdGatar sau „Cel ce Gateste Udarea”, cinta sau recita versuri si stropea (uda) focul cu bautura Soma, special pregatita. Bautura Soma era si consumata de catre cei care participau la sacrificarea de bunatati, pentru multumirea zeilor.
Rugamintile arienilor erau umane, cu bunacuviinta si simple, specific rominesti. Isi imparteau hrana cu Agni ca prin el sa ajunga mesajul lor la ceilalti zei vedici, Dacia, Indra, Varuna, Mitra, Apa, etc. Arienii se rugau pentru sanatate, prosperitate in recoltele si turmele lor, pentru fii sanatosi si curajosi, pentru infringerea dusmanilor, pentru linistea celor decedati, etc. Nu este cu nimic mai prejos decit orice rugaciune decenta din zilele noastre.
Ritualul vedic era public si pretindea prezenta unui preot consacrat pentru efectuarea corecta a ritualului. Anumite sacrificii sint facute zilnic, altele lunar sau la ocazii speciale. Cele mai elaborate ritualuri au loc cu ocazia casatoriei si mortii.
Mortii arieni sint incinerati, ritual care a produs faimoasa cultura Central-europeana cunoscuta drept Cultura Urnelor. Vaduva se intinde intr-un gest simbolic alaturi de sotul mort si apoi se ridica intr-un alt gest simbolic de trezire din morti, apoi se alatura cumnatului ei ca o substituire a celui mort. Vaduva a fost inainte parte din familie si ramine parte din familie si dupa moartea sotului. Familia mortului trece apoi printr-un ritual de purificare, foarte asemanator zilelor noastre, cind se face o sfestanie dupa inmormintare. Mai tirziu se ridica o movila peste mormint, cum s-a pastrat la noi, apoi au loc ceremonii rituale la intervale de timp bine determinate, cum au ramas inca la noi parastasele periodice de 40 de zile, 6 luni si 1 an de zile. Aceste ceremonii au rolul de a-l ajuta pe cel mort sa devina un stramos puternic si binevoitor numit Pitar, cu sensul de „capul familiei”.
O alta ceremonie importanta este iesirea baietilor din adolescenta, cind isi incep rolul de barbati ai familiei. Tinarul, in fata focului sacrificial, primeste instructiuni de barbatie si este prezentat zeilor, ca un nou barbat al familiei, devenind „nascut a doua oara”. Observati aici similaritatea cu botezul Crestin contemporan. Dupa aceasta, tinarul barbat are dreptul de a consuma din hrana scrificiala si de a gusta Soma pentru prima data in viata lui. La sfirsitul ceremoniei, tinarul barbat isi ia locul cuvenit in linia barbateasca a familiei sale.
Exista la arieni si practici magice si ascetice, cum inca exista la poporul romin de azi, cind avem perioadele de post si purificare inainte de sarbatorile majore Crestine. Magicianul facea uz de o gama larga de simboluri, din care simbolurile sacre Pelasge nu pot fi excluse sub nici o forma : Cercul Vietii, Pentagrama Magica, Separarea Sexelor, Zvastica încercuita, Linia Potopului, Spirala Dacica, etc. Magicianul era familiar cu misterele divinizarii si era mina dreapta a regelui.
Magicienii erau initiati si in practici ascetice, in care prin postire si viata vedica exemplara atingeau nivele inalte de purificare, necesare in rolul de intermediar cu zeii vedici. Aceste practici ascetice ariene, supravietuite pina in Dacia lui Zalmoxe, preluate si de catre cultura greaca de mai tirziu, prezente peste tot in miscarea Crestina de la origini pina azi, scrise in calendarul ortodox, etc. au fost preluate si de catre cultura indiana fiind precursoarele miscarii Yoga.
Arienii erau foarte asemanatori noua de azi, traind din agricultura si pastorit, integrati in natura si cautind spiritualitatea prin mijloace impresionant de moderne, chiar prin prisma zilei de azi. Arienii se hraneau cu animale domestice, pita din grine si lactate. Fermentau faimoasa bautura Soma pe care o consumau doar in ceremoniile vedice, in vase de ei construite. Isi imparteau hrana zilnica cu zeii lor vedici, la focul sacrificial, ulterior la focul din vatra casei, mult ca si azi cind noi facem o cruce peste piine inainte s-o incepem, sau spunem o rugaciune inainte de a ne infrupta din bucate.
In conditiile din India, ascetismul arian a fost dus pina la extrem, generind miscarea vegetariana si miscarea Yoga in care hrana devine mai importanta decit scopul final. S-a ajuns astfel la idolatrizarea Vacilor si la refuzul de a le folosi drept hrana, bazat pe niste pasaje izolate din Rig Veda, in care se fac referiri la „… Vaca care nu poate fi macelarita…”. Aceste pasaje sint inca neclare sau pot fi chiar de provenienta indiana pre-vedica, incorporate in Rig Veda mai tirziu. De remarcat ca toate aceste extreme nu sint specifice arienilor, care sacrificau vite, cai, oi si alte animale domestice pentru hrana si le imparteau cu zeii lor vedici in jurul focului sacrificial.
Observati mai sus multimea de cuvinte rominesti folosite la denumirile rituale, ajunse la noi dupa peregrinari spatiale si temporale impresionante, din spatiul Carpato-Dunarean pina in India si apoi inapoi. Prin aceste nume si cuvinte vedice avem o dovada mareata despre vechimea de peste 4000 de ani a limbii romine de azi.

10.2. Panteonul vedic
Mitologia ariana era strins legata de ritualul vedic si nu poate fi rupta de recitarea, cintarea sau scandarea imnurilor din Rig Veda. Zeii vedici nu sint ceva la care faci referire in afara ceremoniilor din jurul focului sacrificial. Multi dintre zei se identifica cu elementele naturii, mult ca si pastoralismul rominesc in care Omul se integreaza in natura. Doua dintre cele mai importante zeitati vedice sint elemente naturale, ceea ce nu este o surpriza din moment ce arienii-carpatini le foloseau in timpul ceremoniilor ca sa le mijloceasca accesul la ceilalti zei vedici.
Agni („igni,ignat”), exista in mod egal in toate manifestarile Focului, care incalzeste trupul la frig, care lumineaza in negura noptii si mult mai important, lumineaza sufletul si mintea celui care cauta sa aduca multumiri tuturor zeilor pentru viata zilnica. Agni este Focul Solar, este Focul Fulgerului, este Focul
Sacrificial, este Focul care iese din lemne si plante in timpul ceremoniei. Este Focul care calauzeste in noapte sau care calauzeste un suflet ratacit, este Focul Prieten care te ajuta sa supravietuiesti, este Focul Pedepsitor al fulgerului care este invocat impotriva dusmanilor arienilor.
Agni este invocat ca sa lumineze sufletele celor care se roaga zeilor vedici. Drumul catre zei trece prin Agni, care primeste hrana de sacrificiu si Soma, bautura de sacrificiu, ca sa-i aduca pe zei in preajma : [RV,1.1.2.] „Agni merita sa fie invocat de vizionarii de demult si de acum : fie sa ne ii aduca pe zei in preajma”. Soma, care inca curge la vale la Cluj sub forma a trei riuri, este special pregatita, dupa o reteta secreta si prin intonarea de imnuri specifice, ca sa rezulte pura si pe placul zeilor. Apare peste tot in Rig Veda sub forma zeificata. O intreaga carte de imnuri este inchinata pregatirii si oferirii bauturii Soma, Sama Veda.
Dacia a fost in vechime capul incoronat al zeilor vedici, apoi a fost poate chiar zeul Solar. Dacia il pedepseste pe Soma, zeul Lunar, sa fie consumat de viu cu incetul, dar la interventia sotiei lui Soma, ii comuta pedeapsa, de la a fi totala, la a fi perioadica. S-au nascut astfel fazele lunare …
Undeva pe fundalul Panteonului vedic domneste Tatal Cerurilor, numit Dyaus Pitar sau Zeul Pitar. Ca in limba romina de azi, Pitar este un titlu dat celui care aduce Sfinta Pita. In varianta Olimpica a culturii vedice, dusa in Grecia de catre popoarele rominice numite Ionieni si Dorieni, Marele Pitar este tot Tatal Cerurilor sub numele de Cronos. Pe vremea Daciei, Dyaus Pitar a devenit prin unificarea celor doua nume marele Jupiter la romani, ramas tot Tatal Ceresc. Pe vremea Crestina, Dyaus Pitar a ajuns „Pita noastra cea de toate zilele”, ca un simbol al trecerii noastre vremelnice prin lume.
Dyaus Pitar este insotit de vesnica si universala Femeie, zeita-mama Tara sau Tera de azi, formind cu ea o pereche in care partea feminina este preponderenta. Zeitatile feminine vedice sint numeroase, dar nu sint prea clar diferentiate, ceea ce nu ne surprinde intr-o societate patriarhala ca cea ariana. Zeita Tara este mama a tot ceea ce este viu sub soare, este pintecele universal care naste viata. In zilele noastre, Tara este tarina din care ne-am nascut si in care ne intoarcem cu totii, mit vedic pastrat si sub miscarea Crestina contemporana.
De amintit zeita Ushas, care reprezinta zorii de ziua si care se poate traduce pur si simplu „Poarta Zorilor” sau „Usa Zorilor”.
Cel mai inalt in ierarhia ariana, cel la care se ajunge prin Agni, Soma si ceremonia vedica, a devenit maritul Indra, zeul razboinic, care a cucerit nenumarati dusmani umani si chiar demoni, l-a invins chiar pe Surya sau „Soarele”, l-a omorit pe dragonul Vritra sau „Cel Vitreg” care a oprit apele sa curga si care a prins captiva cireada de vaci, etc. Uneori este referit drept creator al elementelor, cum ar fi lumina si Apaya sau „Apele” sau „Marile”.
Marut este aliatul lui Indra in treburile razboinice, cel care va deveni Marte la romani si Aries in varianta Olimpica. Marut este ziua de Marti de azi si poate este Martolea din Transilvania. Marut este un barbat tinar, care calareste pe coama norilor si aduce ploaia, evident insotita de trasnete.
Nasatyas sint doi frati gemeni, faimosi pentru puterea lor de a vindeca. Poate de la ei vine numele de Nastasia, raspindit pe la noi. Nasatyas vor deveni in varianta Olimpica a culturii vedice gemenii Dioscuri.
Varuna, sau Zeul Vara, este zeul domnitor peste ceilalti zei, cel care sustine si impune legile cosmice. Varuna, de exemplu, este cel care ridica soarele la zenit in mijlocul cerului la solstitiul de vara. Varuna a fost odata zeul suprem, dar a fost invins de catre Indra.
Mitra este aproape intotdeauna cel care-l insoteste pe Varuna, o persoana de dorit in preajma. Mitra si Varuna sint din grupul secundar de zei vedici, nascuti din Aditi deci numiti Adityas.
Invingerea lui Varuna de catre Indra marcheaza urcarea grupului de zei Devas deasupra grupului de zei Asuras. Asuras au fost un fel de giganti, invinsi de Indra si grupul Devas.
Rudra este un zeu mai aparte, dar nu singurul vedic, in care aspectele benevolente se imbina cu cele de teama : este de partea ta, dar nu neconditionat, deci te poate ridica sau arunca, dupa cum ti-e soarta. In varianta Olimpica a culturii vedice, zeii isi pastreaza caracterul bivalent, fiind mai capriciosi decit muritorii.
Panteonul zeilor vedici este plin de fiinte ciudate, pe jumatate zei iar pe jumatate oameni, cum ar fi Gandarvas avind compania feminina a Apsarse-lor. Mai apare si zeita inspiratiei, Saraswati, fara de care versurile nu se legau deci accesul la zei era ingreunat, zeita invocarii Bharati fara de care scandarile aveau de suferit, stralucitoarea Ila cu focul ei. In varianta Olimpica a culturii vedice-carpatine care a cucerit Grecia, zeitele frumusetii, inspiratiei, discordiei, etc. au avut un loc de cinste.
Nu lipsesc din Veda nici demonii, al caror conducator este Vritra sau Cel Vitreg, demonul razboinic.
In decursul secolelor si mileniilor, credinta Veda a arienilor a devenit in India religia hindu, in care Panteonul vedic initial s-a transformat, imbogatit si extins cu alte personaje si zei. Zeul vedic suprem Indra a fost inlocuit in hinduism cu o trinitate, numita Brahma, Vishnu si Siva, care in diverse zone din India devin zei supremi, unul dintre ei in detrimentul celorlalti. In acest proces de imbogatire a Panteonului initial, apar nume, caracteristici si trasaturi ale noilor personaje care nu mai sint ariene in esenta lor, indepartindu-se de la pastoralismul initial si devenind personaje culturale indiene.
In general, demonii nu sint opusul altor zei, in sensul ca zeul cel bun are partile lui slabe, care-l fac sa fie mai putin generos si chiar dusmanos. In povestile populare avem „Fata Mosului” si „Fata Babei”, doua personificari complet opuse. In vremea veche, Fata Mosului putea uneori deveni Fata Babei daca asa erau conditiile ! Zeul benevolent putea sa-ti aduca nenorocire daca ceva nu mergea bine. Acest aspect, de zeu bivalent, a fost mostenit si de cultura Olimpica, in care unul si acelasi zeu putea fi de partea ta sau impotriva ta, sau putea sa-si schimbe atitudinea cind nu te asteptai.
Zeii vedici sint de multe ori descrisi cu caracteristici umane, cu slabiciuni umane si greseli umane care sint pedepsite chiar intre zei. Putem spune cu certitudine ca zeii vedici nu sint rupti de realitatile omului arian, ca erau invocati si le erau adresate rugaciuni similare unor regi terestri, ceea ce poate au si fost la originea originii lor. Fiind terestri, le era admis de a avea un caracter bivalent, ca orice fiinta umana, buni de multe ori dar pe a caror bunatate nu trebuie bazat in mod neconditionat. Trasaturile bivalente ale zeilor vedici au fost mostenite si in cultura Crestina unde Dumnezeu ii iubeste pe muritori, dar nu in mod neconditionat, iar pedepsele pot fi cumplite.
Foarte putine roluri din Panteonul vedic sint bine delimitate, adesea calitati si trasaturi ale unui zeu sint atribuite altuia, aratind o tendinta de difuzie. Unii cred ca acest aspect al culturii vedice indica o miscare catre monoteismul care a urmat mai tirziu.
Pentru mine este evident ca la sosirea in India, intreaga religie vedica era pe cale de slabire, dincolo de apogeu, era pe panta in jos, ca si opusul inceputului religiei. Rolurile incep sa se confunde, personajele sa devina contradictorii, semnificatia lor sa se estompeze in timp. Daca ne uitam la istoria poporului arian, in evolutia sa, aceste aspect al culturii vedice ajunsa in India nu trebuie sa ne surprinda. Plecarea arienilor s-a facut din spatiul Carpato-Dunarean, iar intrarea in India s-a facut dinspre Iran. Trebuie sa consideram timpul necesar arienilor sa strabata si colonizeze toata zona dintre Balcani si Iran, care a fost mai multe secole. Un alt loc de popas a fost Armenia, de unde s-a facut intrarea in Persia, deci sint alte timpuri de transformare, inceput de uitare, elemente straine poate incorporate in cultura
Veda.
Religia Veda, asa cum a fost imortalizata in Rig Veda, este deja dincolo de apogeul sau in timpul celui de-al doilea mileniu i.e.n. cind a ajuns in India. La originea sa, in spatiul Carpato-Dunarean, inceputul culturii Veda trebuie sa fi fost cu mult mai timpuriu decit sosirea in India. Scara de timp exacta nu poate fi decit speculativa, mai ales ca arienii nu aveau temple de cult pe care sa le lase in urma ca si ramasite arheologice, dar trebuie sa fi fost citeva milenii mai veche decit al doilea mileniu i.e.n., in mod sigur mai veche de 3000 i.e.n.
Mai exista un aspect culturalo-lingvistic care completeaza imaginea pe cale de estompare a culturii vedice. Legaturi umane si culturale intre spatiul Carpato-Dunarean si India au avut loc poate 1000 de ani inainte de marea expansiune ariana si au continuat pentru cel putin o jumatate de mileniu dupa 1500 i.e.n. Desi la ora actuala nimeni nu poate asocia o data precisa a intrarii culturii Veda in India, noi apreciem ca patrunderea Vedismului in India a avut loc treptat, elemente mai slabe la inceput urmate de o prezenta masiva in timpul marii expansiuni ariene. Prin suprapunerea de elemente vedice mai vechi cu cele mai noi, separate la scara milenara, se accentueaza caracterul difuz al zeilor vedici si conturarea mai slaba si contradictorie de care acestia se bucura.
Sa observam in final multimea de nume si cuvinte rominesti parte din Panteonul vedic, ceea ce nu mai vine ca o surpriza cunoscind originea Carpato-Dunareana a arienilor.

10.3. Panteonul Olimpic
Daca va intrebati care este legatura dintre Panteonul Olimpic si Rig Veda, raspunsul cel mai simplu ar fi „poporul arian”. Prin poporul arian, pornit din spatiului Carpato-Dunarean si raspindit in lume, limba ariana si cultura Veda au devenit cultura Europei si a lumii intregi. Panteonul vedic stravechi este prezent in nomenclatura locurilor peste tot in Europa dar mai ales in zona spatiului Carpato-Dunarean, are o prezenta masiva in India unde este inca zeificat, a patruns pina in China Centrala si are o pozitie esentiala in cadrul maretei culturi europene cunoscuta sub numele incorect de „Grecia” Antica, aplicat pe nedrept culturii carpatine din zona Egeana.
Culturile care au inflorit in antichitate in zona Egeana dupa sosirea arienilor carpatini, erau cunoscute sub numele regilor care le-au fondat, Ionieni si Dorieni din neamul lui Elen, nume inca folosite in Orientul Mijlociu. Dupa ridicarea Romei, intreaga zona Egeana primeste calificativul roman de „grec”, pe care romanii l-au raspindit in lume, fara sa le pese ca sub acest nume au catalogat popoare diferite care traiau in zona Egeana. Romani erau buni la catalogari, deoarece toata Europa primeste calificativul de „barbar” ! fara discriminare, de la Marea Neagra la Oceanul Atlantic. Asa se face ca intreaga zona Egeana este azi cunoscuta sub numele de „Grecia”, care se aplica acum si retroactiv la culturile antice, care devin in acest fel „grecesti”, desi sint de origine ariana-carpatina. Noi vom folosi in continuare numele geografic de „zona Egeana”, unde erau localizati Ionienii, Dorienii si grecii, fara a-i confunda unii cu altii.
Poporul arian-carpatin, ajuns in zona Egeana sub conducerea regelui Elen, cu urmasii Ion si Doru, introduce masiv cultura Veda in toata zona Egeana, incit o separare a acestei culturi de catre elementul rominic este imposibila. Ceea ce va deveni cultura Egeana la sfirsit de era, in urma influentei ariene-rominice, este comparabil cu ceea ce a devenit India in aceeasi perioada, sub aceeasi influenta carpatina, amindoua locurile marcind un apogeu al dezvoltarii culturale. Se poate afirma fara greseala ca atit in India cit si in zona Egeana, factorul cultural arian-rominic este preponderent.
Panteonul Olimpic este varianta din zona Egeana a panteonului ariano-carpatin original. De la Dyaus Pitar ajuns Cronos, la Marut ajuns Aries, la Apa ajunsa Neptun, la Usa (Zorilor) sau Aurora ajunsa Eos, la Bharati si Saraswati ajunse zeitele invocarii si inspiratiei, la Dionisos preluat direct de la geto-daci, etc., intregul panteon Olimpic este doar o variatiune a celui vedic. Numele complet diferite ale zeilor Olimpici fata de stravechii zei vedici provin din traducerea numelui sau calitatii zeului vedic stravechi, folosind nume descriptive, de genul „cel razboinic”, „cel generos”, etc.
Aceste zeitati erau sfinte la poporul arian-carpatin sau rominic si era interzisa prin lege scrierea pe hirtie a numelor sau a imnurilor oculte, rostite doar in fata focului sacrificial. Cu timpul, cultura Veda din zona Egeana isi pierde caracterul ocult si ajunge scrisa pe hirtie, destin din nou similar celui indian.
Prezenta arienilor-carpatini in zona Egeana este total negata de [BRITANICA] care ii considera pe regii Elen, Doru, Ion, Manea, Macedon si Codru ca fiind „greci”, negind natura ariana a culturilor Doriene si mai ales Ioniene. Limba ariana a lui Ion, Ioniana, va ajunge limba culta a Europei, Orientului Mijlociu si Egiptului de sfirsit de era, fiind limba in care s-au redactat primele evenghelii Crestine. Limba ioniana va fi folosita o vreme si de catre Imperiul Roman, din cauza marei sale influente in lume.
Nici unde in lume nu am gasit o recunoastere a naturii comune, ariene, a culturii Veda din India si a culturii Olimpice din Grecia, desi paralele de comonalitate au fost trasate de mult, incepind cu secolul XIX. Culturile Veda din India, precum si cultura Olimpica din zona Egeana, sint doar variantele regionale ale culturii ariene a spatiului Carpato-Dunarean. Aceste variante regionale nu sint nici imprumutate si nici preluate de la poporul arian, ci sint duse in locurile respective de catre poporul arian in sine si dezvoltate in acele conditii locale.
Cuvintele „grec” si „Grecia”, desi cuvinte rominice la originea lor, au ajuns nume generice pentru toti grecii. Mareata cultura Egeana ascunde sub numele de „grec” popoare, limbi si culturi diferite, in care componenta esentiala este ariana-carpatina. Cazul voalului creat de numele „Grecia” nu este unic in lume. De exemplu, la ora actuala se ascunde sub numele „India” o diversitate incredibila de rase umane, limbi care nu au nimic in comun unele cu altele, culturi diametral opuse si religii contrare. Ca un alt exemplu, sub voalul creat in antichitate de Roma si Imperiul Roman, jumatate din Europa este crezuta disparuta fara urma culturala sau lingvistica, sub numele de Europa „latina”.
A sosit timpul sa ridicam voalul aruncat de numele „Roma” asupra Europei de sud, precum si voalul aruncat de numele „Grecia” asupra zonei Egeene. A sosit timpul sa scoatem la lumina natura esentiala rominica a celei mai marete culturi din istoria Europei si a lumii, cea Egeana. De aceea propunem schimbarea numelor improprii de „Cultura Greaca” si revenirea la numele originale sub care s-au raspindit in lume, Cultura Ioniana si respectiv Cultura Doriana. Nu este doar o schimbare de fatada, ci este numele lor original, ca o recunoastere a naturii ariene a acestei culturi. De asemenea, aria geografica de raspindire a culturii Ioniene este mai extinsa decit zona Grecia, cuprinzind Asia Mica, insulele adiacente si vestul Greciei pina in sudul Italiei si Sicilia, sub numele antic de Ionia.
Sa stim cu totii si sa nu mai uitam vreodata, ca mult inainte de a calca Olimpul si Indusul, zeii arieni si-au plimbat pasii lor pe pamintul lui Dacia insusi, pe Muntele Soarelui, Surianu, pe muntele Omul, au trecut Muresul la Deva, s-au incalzit iarna la focul de Ignat de la Agnita, ca Briha insusi si-a ales Bihorul, ca Vara s-au scaldat in Dunarea noastra si au baut Apa din undele curate ale Somesurilor.