DEZVOLTĂRILE VEDICE DIN INDIA

Petre Morar – Noi nu suntem latini

Religia Veda a fost dusa in India, zona vaii Indusului, de catre poporul arian-carpatin, in jur de 1500 i.e.n. venind dinspre Persia. In Persia de mai tirziu, religia Veda s-a concretizat in biblia Avesta care a suferit mai tirziu reforma lui Zoroaster dar a ramas in esenta sa tot vedica. Odata cu poporul arian, religia Veda ajunge si la Gange unde coboara pe valea acestuia pina in sudul Asiei, la frontiera Chinei.
La inceput, religia Veda este apanajul arienilor care nu permit accesul la limba ariana si la invataturile vedice a populatiei bastinase din India. Arienii-carpatini credeau profund in puterea oculta a limbii lor si a versului vedic, prin care poti obtine indurarea zeilor pentru tine si ne-indurarea lor pentru dusmanii tai. In afara preotilor vedici nimeni nu avea acces la cunoasterea ceremoniei vedice. Veda era un mod de viata, o forta vie in societatea ariana din India, cu ceremonii in jurul focului sacrificial, la momente speciale din an sau luna, sau la perioade importante din viata arianului tipic.
Cu trecerea secolelor, forta vitala a Vedismului s-a erodat, iar odata cu amestecul arienilor cu populatia locala, limba devenita sanscrita si cultura Veda au patruns peste tot in India, pregatind radacinile a ceea ce urma sa fie hinduismul. In perioada de trecere Vedo-Hindica, religia Veda si-a pierdut caracterul ocult, devenind un bun pentru consumul tuturor din India, astfel incit a fost posibila scrierea invataturilor pe hirtie in jur de 500 i.e.n., ceea ce cu secole in urma ar fi fost un sacrilegiu.
Intreaga invatatura vedica este inclusa in colectia de imnuri numita Rig Veda si nici aceasta toata, doar cartile de la III la VII. Primele si ultimele carti, desi considerate tot Rig Veda, au o limba mai evoluata decit restul, ceea ce arata ca au fost scrise ulterior, poate secole de la sosirea arienilor in India. Acest inceput filozofic si cultural se va transforma in India in impresionanta cultura hindu, in care scrierile vedice se inmultesc si dezvolta ca niciunde altundeva in lume.
Ideea fundamentala care poate fi extrasa din Rig Veda este credinta intr-o zeitate structurata de doua planuri, primul plan fiind devas sau in limba daca „dava” sau „zeii adevarati” iar al doilea plan fiind inferior primului, numit asuras sau „zeii inferiori”. In acelasi timp exista cultul focului sacrificial, al carui zeu din planul deva este Agni la care se aduc sacrificii de hrana si bautura, in care bautura magica Soma are un rol central. Agni, prin bucatele sacrificate pe altar, se indura de credinciosii arieni si devine un intermediar intre arieni si restul panteonului vedic, care le asculta rugamintile.
Cele doua planuri de mai sus formeaza o intreaga mitologie sau panteonul vedic, dezvoltat din panteonul arian al spatiului Carpato-Dunarean ajuns in India. In Europa este bine cunoscut panteonul roman si panteonul Olimpic.
Panteonul roman este ceea ce a devenit panteonul arian ramas in zona initiala, pe cind panteonul Olimpic este tot panteonul arian dus in zona Egeana de catre poporul arian-carpatin inainte, in timpul si dupa marea expansiune ariana de la 1900 i.e.n. A se observa ca Legendele Olimpului sint de fapt mitologia ariana-carpatina dezvoltata in zona Egeana.
In conditiile din India, cultura Veda a facut loc cu timpul unei noi religii, hinduismul, adinc inradacinat in Veda dar dezvoltat mai tirziu, poate in ultima parte a erei trecute sau prima parte a erei noastre, cind Vedismul a incetat de a fi o forta vie. Marile creatii hinduse, tot ce nu este Rig Veda, sint create in India de catre urmasii arienilor si nu sint importate odata cu arienii.
Au fost mai multe directii sau scoli vedice, pornite din mai multe ramuri ariene si apoi raspindite prin India, cum ar fi Aitareya, Apastamba, Baudhayana, etc. Comun tuturor scolilor vedice a fost caracterul lor oral de transmitere a textelor vedice din generatie in generatie, in conditii de strictete si confidentialitate. Un preot vedic isi primea consacrarea dupa 20-30 de ani de studiu a textelor vedice pe care trebuia sa le stapineasca la perfectie si pe de rost.
Exista la ora actuala patru carti vedice numite Rig Veda, Yajur Veda, Soma Veda si Atharva Veda cunoscute sub titlul colectiv de Samhitas, grupare care nu mai este vedica in sine ci hindusa. Cea mai veche lucrare este Rig Veda, credinta initiala ariana, celelalte trei fiind in parte sau total inspirate din prima, sau compilatii pe marginea acesteia.
Rig Veda contine peste 1000 de imnuri adresate zeilor si aranjate sa serveasca nevoile familiilor preotesti ariene, care erau si pastratorii acestei literaturi sacre. Multe dintre versuri se refera la cultul bauturii Soma, dar versurile in general nu sint conectate cu ritualul vedic.
Yajur Veda, sau „Veda Jurata”, sau „Veda Juramintelor” sau „Veda Formulei Sacrificiale”, contine formule, juraminte sau descintece aplicate diverselor rituri vedice, magica si farmece. La ora actuala ar fi „formula magica” care se rosteste in conditii bine precizate. Numele acestei lucrari, desi provine din rominescul „injurare”, cu sensul de „descintare”, este mult ulterior perioadei vedice clasice. Noile nume au fost create tot din sinul limbii ariene ajunsa in India, de aici provenind asemanarea cu limba carpatina pina in zilele noastre.
Sama Veda, sau „Veda Somei”, sau „Veda Odelor” contine versuri majoritatea din Rig Veda, impreuna cu notatii muzicale, ca un ajutor la efectuarea ritului sacru in timpul stoarcerii si prelucrarii bauturii Soma. De aceea am si afirmat ca la Cluj Soma curge literalmente la vale, personificat prin Somesul nostru. Soma, preparata dupa ritul din Sama Veda, era prezentata mai tirziu in fata focului sacrificial. Sama Veda s-a dezvoltat tot in India din Rig Veda, din nevoia de a face lumina rituala in procesul de preparare, descintare si sacrificare a bauturii Soma.
Atharta Veda a fost introdusa si mai tirziu in rindul Vedelor, numai dupa proteste si lupte de culise intre diverse scoli vedice din India si este considerata de atunci incoace mai putin valoroasa decit restul Vedelor. Atharta contine compilatii pe marginea primelor Vede.
Exista o multime intreaga de alte scrieri ulterioare, dezvoltari culturale ale Vedelor in conditiile din India, cum ar fi Brahmanas, Aranyakas, Upanishads. Acestea toate, impreuna cu Samhitas (cele patru Vede) formeaza ceea ce este cunoscut drept Shruti, cu sensul de „inspirate divin”, sau „revelate divin”, sau „date noua de zei”, sau „stiute divin”. Sa observam cum mai tirziu si Crestinismul se bazeaza pe invataturi divine date oamenilor.
Mai exista o clasa de lucrari vedice numite colectiv drept Smriti, pe care nu as putea-o traduce decit „Cartile celor Smeriti” si care contine scrieri create de catre persoane „Smerite”, cum ar fi „Sfintii” din miscarea Crestina. Clasa Smeriti contine texte traditionale bazate pe memoria umana despre fapte de demult, sau noi invataturi morale sau sociale, din care cea mai faimoasa este Bhagavad Gita.
Observati din nou, ca desi numele colective de Shruti si Smriti provin din limba carpatina, unde au sensul de „stiute” respectiv „smerite”, aceste lucrari precum si numele lor colectiv au fost create in India de catre preotii ariano-indieni, reprezentind dezvoltari vedice specifice Indiei. Asemanarea provine din faptul ca in sinul bisericii hindu limba de creatie si de cult s-a mentinut a fi limba ariana-carpatina initiala.
Sa observam ca intregul complex de lucrari vedice Shruti si Smriti, a fost dezvoltat in India, in secolele care au urmat sosirii arienilor, deci au puternic caracter indian. Pe aceste lucrari se bazeaza intreaga cultura indiana de azi.
Subiectul acestei lucrari este radacina acestei culturi ariene in India si anume colectia cunoscuta drept Rig Veda, fiind cea mai veche carte, cu cele mai autentice trasaturi ale poporului arian-carpatin, chiar prin prisma stationarii acestuia in Persia inainte de cucerirea Indiei. Nu avem un document mai vechi din care sa aflam despre propria noastra cultura straveche.
Observati mai sus multimea de cuvinte rominesti folosite la denumirea acestor lucrari, ajunse la noi dupa peregrinari spatiale impresionante si peste multe milenii de izolare fata de spatiul Carpato-Dunarean. Aceasta nu trebuie sa ne surprinda, deoarece dezvoltarile literare de mai sus s-au facut in sinul bisericii vedice, ulterior hinduse, care avea si inca are drept limba de cult limba sanscrita, ca dezvoltare indiana a limbii ariene-carpatine.