MUNTELE ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE
IISUS
Anei Blandiana, cu recunoştinţă
M-aş tot pierdea prin neguri şi lumine,
Căzând prin mine veşnic m-aş tot duce,
Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce,
Tu răstignit pe ţipătul din mine.
Te simt în mine ca melancolie,
Sfâşietoare, naltă, dureroasă,
Murmură dulce firea-mi de mătasă,
Un urlet sunt, înfipt în veşnicie!
N-afară şi-nlăuntrul lui răsfrânt,
Silabă sunt şi literă cu care,
Vorbeşti cu Tine. Naltă întrebare,
Ecou însângerat al unui gând .
M-aş tot pierdea prin neguri şi lumine,
Căzând prin mine veşnic m-aş tot duce,
Tu răstignit pe mine ca pe-o cruce.
Eu răstignit pe ţipătul din Tine!
ÎN APUSUL ÎN CARE CHIPUL MEU
al cui e cântecul acesta alb în care
stau ca într-un abur aici pe muntele
suferinţei urcând din văile întinse
vai şi cântecul meu este un abur
păsările acestea care urcă veşnic
din adâncul timpului cu ramuri de mirt
înflorite în cioc mă privesc ca pe o statuie
apoi îşi reiau mersul greoi de pinguini
şi-n apusul în care chipul meu se
recompune îmi aud clipele căzând în mare
ca un nor de pulbere varul chipului se
mai aude coborând peste lume în mii de ani.
NU MAI SUNT FIINŢĂ!
E o lumină aici pe munte,
Curge ca fluviile anume,
Nu mai sunt fiinţă, sunt un fel,
De a fi patrie în lume!
De-a fi lumină într-un veac,
Asemeni erei pe pământ,
Materie ce clipoceşte,
Suflet în vânturi fluturând!
Un fel de vis, de imn ţipând,
De muzică sfâşietoare,
Aer şi cosmos înflorind,
În nebunia de-a fi floare!
E o lumină aici pe munte,
Curge ca fluviile anume,
Nu mai sunt fiinţă sunt un fel,
De a fi patrie în lume!
OH, CUM SE PRIVEAU EI ÎNFIORAŢI!
Elogiul 3
Scriitoarei argentiniene Alina Diaconu, cu admiraţie
Oh, cum se priveau ei înfioraţi!
Inima lui cântând
S-a transformat în ochi
Şi inima ei cântând
S-a transformat în ochi!
Oh, ca să se privească
Mii de ani mii de ani
Cei doi ochi imenşi
Din piepturile lor!
Şi buzele lui
s-au transformat în ochi
şi buzele ei
s-au transformat în ochi!
Oh, ca să se privească
mii de ani nesăţioşi
cei patru ochi imenşi
de pe faţa lor!
Oh, şi toate celulele trupului lui
Cântând în gura mare
Au început să se transforme în ochi
Au început să se transforme în ochi!
Oh, şi toate celulele trupului ei
Cântând în gura mare
Au început să se transforme în ochi
Au început să se transforme în ochi!
Ca să se privească nesăţioşi
Ca să se privească nesăţioşi
Miliarde de ani
Miliarde de ani
Toată eternitatea
Toată eternitatea!
TU TREBUIA SĂ FII A MEA, FEMEIE!
Tu trebuia să fii a mea femeie misterioasă şi bună
Dumnezeu mi te-a dăruit ca pe un altar
Din alte lumi se-aud ţipetele bâtlanilor, rar
Am fi mers mii de ani prin ninsori ţinându-ne de mână
Tu trebuia să fii a mea femeie subţire şi-naltă
Ar fi înflorit pădurile de atâta iubire
Dumnezeu ar fi venit pe ţărmi ca un mire
Şi te-ar fi zidit la-nceputul timpului Poartă
Tu trebuia să fi a mea femeie adâncă, strălucitoare
Aşa, se-nnoptează în istorie grav şi trist
În veci pe cruce va rămânea Christ
Şi tot universul, de tine, îngrozitor mă doare!
IMNUL UNEI INIMI
O inimă trece prin văzduh
cu o săgeată înfiptă în ea
în urma ei
dusă de vânt o haină
în urma acesteia
doi pantofi
la zece metri în urma lor
mânându-i din urmă
doua buze
atât doua buze
zâmbind
CU MÂINILE ÎNTINSE CĂTRE TINE
Tu eşti un mal al râului, al mării,
Eu blândul, malul celălalt.
Cu mâinile întinse către tine
Dinspre adânc înspre înalt.
Tu eşti corola crinului cântând,
Eu rădăcina lui din adâncimi
Şi astfel în tăcere şi în rugă,
Te port de la-nceputul timpului pe mâini.
Tu eşti aripa stângă a Condorului,
Pierdut în abisalele-nălţimi,
Eu sunt aripa cealălaltă a lui,
În ţipetele lui devenind mâini.
STRIGĂTUL LUI
Răspunde iubito când strig,
În curând se va face târziu,
Şi va fi un întuneric în lume
Că n-o să mai pot niciodată să viu!
IMNUL ADOLESCENTELOR
Ş i adolescentele cum dormitează
ca ciutele pe fundul lumii
cu gâturile mai mândre decât ale girafelor
privind piscurile de gheaţăale dragostei
gândul lor este acolo sus
pe podişurile nesfârşite
ale preafericitelor culmi
unde efebii se întrec cu zeii
unde oraşele albe strălucesc
deasupra codrilor de uraniu
de unde muzici electrice
maiestuoase se prăval
şi cum stau aşa cu gâturile
întinse ca girafele înspre luminoasele înălţimi
deodată o emoţie cumplită
le transformă în stane de sticlă
TE VOI CĂUTA
Te voi căuta mereu, iubita mea
Eu fiind în firul ierbii tu într-o stea,
Simţi-voi cum ochiu-mi devine privire,
Cum fiinţa-mi se scurge către tine ţipător şi subţire,
Când după mii de ani voi ajunge în steaua ta
Te vei fi mutat demult într-un fulg de nea,
Îndurerat şi cântând voi porni din nou
Dar abia la sfârşitul timpului ne vom întâlni într-un ou.
VINE IUBIREA
Vine iubirea ca şarpele prin iarbă
O muzică stelară te-nvăluie trist
Aerul devine dulce de ametist
Universul începe înalt să te soarbă
Sufletul tău e un văzduh, iubirea mea
Amestecat cu aerul şi cu lumina
Ca un apus sfâşietor. Străina
Cade pe dealurile lumii ca o stea
Aud prin ani cum mă topesc în tine
Mie-un dor sfâşietor de univers
Şi de-nceputul lumii.
Stins şi şters
Pe ţărmurile lumii plâng, tresalt.
Cum mă-mpresori iubirea mea ca o ninsoare
Şi ca un crin. Şi Ţipăt orbitor
De începutul şi sfârşitul Lumii îmi e dor
Şi toată lumea asta ucigător mă doare!
IMN DE PATRIE
Marianei
Ca iarba să crească imnurile mele
Pe câmpiile verzi ale patriei
Soarele să încălzească pământul jilav
Vai, eu de iubirea de patrie voi muri!
Aici altarele de lumină înfloresc
Peste grădini buzele noastre
Murmură imnul patriei, vai
Şi corul fecioarelor susţine cerul!
Sufletul înflorit prin văzduh
În patria curată coboară
O lumină mare se face în văzduh
Vai, eu de iubirea de patrie voi muri!
Asociaţia Culturală IDEAL poartă denumirea celebrului poem al scriitorului ION VATAMANU şi are scopul de a promova valorile culturale şi spirituale româneşti din ţară şi din afara graniţelor, de a le integra cu Ţara, cu Europa şi cultura universală.
Colecţia IDEAL cuprinde cei mai valoroşi autori români din domeniul literaturii, artelor plastice, muzicii, teatrului, cinematografiei, vieţii spirituale etc.
În seria 101 POEME intră cele mai frumoase lucrări selectate de autor din toată creaţia sa.
Editorul
( Va urma)
