GABRIELA MARIN: POEME

anotimpurile

iarba ta
înverzește iar
copacii tăi
înmuguresc mereu
florile tale
sunt la apogeu
albinele tale
strălucesc în soare
fructele tale
sunt dulci ca mierea
frunzele tale
nu cad niciodată
neaua ta
învelește grânele viitoare
apele tale-nghețate
oglindesc steaua ta norocoasă
__________________________________

claritate

când am venit
nu te-am văzut…
erai ascuns după un eon

când am revenit
te-am zărit prin vis…
erai ascuns după o clipă

când am plecat
am simțit că ești aici…
de la începutul timpului
_____________________________

cu bucuria la genitiv

mulțumirea inimii
euforia sufletului
preaplinul minții
beatitudinea gândirii
veselia spiritului
optimismul rațiunii
împlinirea visului
frumusețea vieții
iubirea aproapelui
binecuvântarea sinelui
măreția infinitului
_______________________________

dincolo de vis

cerurile-s ireale
spațiile-s ideale
stelele-s uluitoare
și astrele în formare
dorințele mi-s foarte mari
fluturașii-s toți hoinari
iar peisajele-s celeste
amintirile-s poveste
prevestirile-s bizare
premonițiile-s clare
________________________________

real

năzuințele noastre
speranțele noastre
visurile noastre
iluziile noastre
amăgirile noastre
țelurile noastre
scopurile noastre
aspirațiile noastre
impresiile noastre
dorințele noastre
închipuirile noastre
scenariile noastre
idealurile noastre

reușitele, succesele și victoriile noastre
_________________________________________

tandem

îmi spui în gândurile tale
au răsărit frumos stelele
îți răspund din visele mele
le văd pe luciul perfect al apei
mă inviți să zburăm împreună
până sus, sus de tot, la ele
te-aștept să plonjăm amândoi
sub scânteile de pe apa lină
îmi trimiți o adiere albă de dor
cu una dintre săgețile lui Eros
îți arăt universul mării de azur
care cuprinde toate poveștile
îmi dai buchete de raze de stea
împachetate atent în iubirea ta
îți ofer secretele oceanului meu
iluminat difuz de iubirea mea
_______________________________________________

întrebările noroiului

de ce cresc nuferii albi în noroi
de ce sclipește aurul și-n noroi
de ce strălucesc diamantele în noroi

de ce nu ne place noroiul?
pentru că este o formă sinceră
neprefacută a materiei?
pentru că nu se-ascunde
și nu ne minte?
pentru că ni se-arată autentică
exact așa cum este?
pentru că ne-atrage prea mult?
pentru că ne provoacă prea tare?
pentru că scoate la suprafață tot
ce este mai bun și mai luminos în noi
și ne dă aripi albe strălucitoare?
________________________________

noaptea – ochii – marea

noaptea
ochii văd
marea de stele

noaptea
valurile scaldă
sufletul tău curat

noaptea
lacrimile cad
din înaltul cerului
în oceanul de trăiri
preschimbate în mistere de argint
__________________________________________

curcubeul meu frumos

inima mea roșie
begoniile mele orange
soarele meu galben
iarba mea verde
iubirea mea albastră
cerul meu indigo
irisul meu violet

sângele meu roșu
apusul meu orange
narcisele mele galbene
primăvara mea verde
marea mea albastră
panseluțele mele indigo
văzduhul meu violet

speranța mea turcoaz
optimismul meu roz
viitorul nostru luminos
__________________________________

triade ne(p(r)e)rimate

o rezonanță, o iluzie, un vis
o părere, un gând, o impresie
o pretenție, un capriciu, o idee
o reverie, o aspirație, un plac
o covingere, un sfat, o aparență
o cugetare, un ideal, o opinie
o rațiune, un moft, o potrivire
o fantezie, un abur, o povestire
o inspirație, un panseu, o rimă
o zână, o perlă, un norișor
o bucurie, un zâmbet, o notă
o mirare, un arcuș, o operă
o magie, o vrajă, un iris
o visare, o uitare, un zbor
o metaforă, un vers, o stea

o poezie – multă poezie – mereu poezie
_________________________________________

condițional

dac-aș putea
te-aș ridica la cer
dac-aș putea
te-aș plimba în eter
dac-aș putea
te-aș mai feri de dor
dac-aș putea
te-aș adormi pe-un nor
dac-aș putea
te-aș boteza pe-o stea
dac-aș putea
ți-aș clona dragostea
dac-aș putea
ți-aș dărui o galaxie
dac-aș putea
ți-aș dedica o astro-poezie
_____________________________________

infinitul din noi

în finit este un portal
dacă nu treci
rămâi tot în finit
dacă treci
ajungi în infinit
unde mai este un portal
dacă nu treci
rămâi tot în infinit
dacă treci
ajungi dincolo
adică la hotarul lui
care este infinit în finit
dar nu te mai intorci
de unde-ai plecat
pentru că acum ești infinit
și nu vei mai rămâne în finit
_______________________________________

înălțându-se

în ascensiune lină
deplină
zboară zmei magici
galactici
cu elan amplu
și suplu
dar amețitor de
curgător
dătător de sens
intens
salvator de fire
în nemurire

în fapt cine se-nalță oare?
dragonii sau oamenii?

dragonii și oamenii
______________________________________

poezia, aripă de înger

încep cu literele
ajustez silabele
construiesc cuvintele
lucrez sensurile
potrivesc conotațiile
dezvălui subînțelesurile

pictez în metafore
sculptez în aluzii
compun în insinuări
recit o boare de gând
rostesc un cântec sublim
încânt cu inspirație divină

prefac frumusețea într-o aripă de înger
______________________________________________