În ultimii 20 de ani Republica Moldova se află în întunericul şi sub dominaţia politică, economică, informaţională şi geostrategică a celui mai mare imperiu al răului din întreaga lume. Dacă acest imperiu înainte de 1991 se numea URSS, acum se numeşte Federaţia Rusă. Conducerea acestei ţări ascunde de ochii lumii, de opinia publică toată ticăloşia, nelegiuirea, terorismul şi crimele sale săvârşite împotriva Republicii Moldova în anii 1989-2012. Una dintre aceste crime a fost comisă de către Rusia în 1990-1992, când armata rusă a ocupat cu forţa raioanele din stânga Nistrului şi le-a transformat într-o bază militară. Anume Federaţia Rusă a subjugat o populaţie de peste 450 de mii de cetăţeni ai Republicii Moldova. În acest timp forţele imperiale ale Rusiei, sub conducerea lui Elţin, Ruţkoi, Graciov, Lebed, Smirnov şi Antiufeev, au dezlănţuit războiul de pe Nistru, au ucis peste 6000 de oameni nevinovaţi, cetăţeni ai acestui stat independent. Rusia promovează şi astăzi o politică expansionistă, antiromânească şi antiumană. Ea a blocat fundamental direcţiile de dezvoltare şi integrare europeană a Republicii Moldova. Deseori mă gândesc şi întreb clasa politică din R. Moldova: cum se poate ca o populaţie de peste 4,5 mln. de oameni dintre Prut şi Nistru să fie minţită, înşelată, batjocorită, umilită, maltratată de către forţele imperiale ale Rusiei timp de peste 20 de ani? Noi nu suntem stăpâni la noi acasă. De ce tace clasa politică? Trebuie să se vorbească în fiecare zi despre faptul că Rusia ne-a ocupat teritoriul nostru istoric. Ţara noastră nu-i independentă, pentru că nu poate să-şi apere frontierele, teritoriul său istoric. Europa râde de Republica Moldova pentru că clasa politică nu poate să ne conducă. Ca şi pe timpul Uniunii Sovietice, când la putere se aflau Stalin, Hruşciov, Brejnev, Andropov, în RSSM au condus reprezentanţii Moscovei, de CC al PCUS şi CC al PCM, alde Ivan Butov, Zinovie Serdiuk, Leonid Brejnev, Ivan Bodiul, Ivan Kalin, Petru Pascari, Simion Grossu şi alţii. Toţi aceştia erau nişte nomenclaturişti care făceau tot ce spunea Kremlinul. Ei erau promovaţi, controlaţi, schimbaţi, apreciaţi în funcţie de dorinţa Moscovei. Toată clasa politică din Republica Moldova se află în această situaţie. La conducerea Republicii Moldova au fost promovaţi de către Moscova doar oameni fricoşi, docili, proşti, neputincioşi, mincinoşi, care n-au fost în stare să apere frontierele Republicii Moldova, ne-au trădat, s-au conformat condiţiilor de existenţă impuse de Rusia. Niciunul n-a fost în stare să-şi dea demisia şi să iasă din mocirla puturoasă a imperialismului rusesc.
Rusia a controlat şi controlează în continuare nu numai activitatea clasei politice, dar şi dezvoltarea economică a Republicii Moldova. Circa 80% din capitalul industrial este controlat de către Rusia. Toată industria, infrastructura comercială lucrează în folosul oligarhiei ruseşti din Republica Moldova. Tot venitul obţinut din activitatea economică este exportat în alte ţări şi zone de interes ale Rusiei. El nu se foloseşte pentru construirea noilor întreprinderi şi formarea locurilor de muncă. Centrul american de cercetare „Global Financial Integrity” (SUA) a arătat că în 2001-2009, când la putere erau comuniştii lui Voronin, din Republica Moldova au fost scoşi şi transportaţi în zonele offshore circa 3 miliarde de dolari. Tranzacţiile financiare din Republica Moldova alcătuiau în fiecare an câte 252 mln. de dolari. Numai în 2007 şi 2008, când se pregătea debarcarea comuniştilor de la putere, din R.Moldova au fost scoase şi duse peste 953 mln. de dolari (K.P., 2013, 12 aprilie, p. 3).
Ambasada Rusiei de la Chişinău foloseşte pe larg agentura sa, susţine, controlează activitatea mai multor politicieni, parlamentari, oameni de stat, miniştri, lucrători ai mass-media, istorici, profesori ai şcolilor din învăţământul preuniversitar. Proiectul de lege cu privire la folosirea limbii române, înaintat de către deputaţii PL, a trezit o mare nemulţumire în cadrul Ambasadei Rusiei şi la Ministerul rus de Externe. Kirill Lavrov, ministrul în cauză, a dat de înţeles că legislaţia Republicii Moldova trebuie să fie coordonată cu Federaţia Rusă, că, chipurile, limba vorbită în R. Moldova trebuie să fie numită nu română, ci „moldovenească”. Ambasadorul Farit Muhametşin şi ministrul Kirill Lavrov se amestecă brutal în treburile interne ale R. Moldova. Ei doresc să formeze în ţara noastră o „societate polietnică” de tip sovietic, comunisto-rusesc, în care limba rusă ar fi în continuare limba de comunicare între minorităţile naţionale (K.P., 2013, 12 aprilie, p.3). Jurnalista Irina Agapkina şi ex-deputatul Mihail Sidorov afirmă că, chipurile, Ana Guţu, Ion Hadârcă, Valeriu Saharneanu, Valeriu Munteanu, Boris Vieru, Vadim Cojocaru, Gheorghe Brega, Victor Popa şi Mihai Ghimpu sunt „un fenomen temporar”. Iar limba rusă în R. Moldova este „veşnică” (Russkoe slovo, 2013, 12 aprilie, p.7). Considerăm că istoria noastră va pune capăt fenomenului colonial ruşinos şi dezonorant al limbii ruse. Numai în 1991-2012 această limbă a început să-şi reducă „veşnicia” dominantă şi ruşinoasă în ţara noastră. S-a dus din arealul Republicii Moldova toată conducerea imperiului sovietic împreună cu limba rusă. Nimic nu este veşnic sub soarele istoriei. Şi Irina Agapkina, şi Mihail Sidorov, şi Farit Muhametşin sunt nişte persoane întâmplător venite în R. Moldova. În istorie nu-i nimic veşnic, inclusiv limba rusă.
Ambasada Rusă de la Chişinău, inclusiv ziarul „Russkoe slovo”, atacă dur şi în cel mai obraznic mod istoria românilor. Ei vor să menţină vectorul prorusesc în R. Moldova. Diplomaţii ruşi au susţinut şi au aprobat aşa-numita adunătură de oameni trădători de neam, care a avut loc la Chişinău pe 1-5 aprilie 2012 şi la care s-a discutat problema anexării Basarabiei la Rusia ţaristă din 1812. Ambasada Rusă s-a străduit să adune la Chişinău mai mulţi istorici ruşi din Paris, Budapesta, Moscova, Kiev, Lviv, Odesa care au reprezentat Institutul Rus de Cercetări Strategice din Moscova (V. Kaşirin); Institutul de Istorie a Rusiei (V. Grosul); Universitatea Naţională din Odesa (A. Prigorin); Institutul Naţional de Cercetări Strategice din Odesa (A. Filipenko); Institutul de Istorie a Ucrainei (St. Videanski); Fondul „Sodrujestvo” (V. Şapovalov); Centrul de Tehnologii Politice „Polit Kontakt” din Moscova (A. Medvedev); Portalul Analitic AVA MD (V. Andrievski); Centrul de Analiză Strategică şi Prognoză „Est-Vest” din Republica Moldova” (S. Nazaria, P. Boico, I. Grec şi alţii). Participanţii au publicat 34 de articole şi informaţii cu caracter antiromânesc, prorusesc. Scopul acestora este de a fundamenta orientarea Republicii Moldova spre Rusia. Istoricul Petr Şornikov de la Tiraspol scrie că R. Moldova a ales Rusia ca un vector principal geopolitic, încă din evul mediu, pe când Ţara Moldovei dorea numai un singur lucru – să fie liberă. Ea n-avea nevoie nici de turci, nici de unguri, nici de polonezi şi nici de ruşi. După ce în 1739 generalul Minin a deportat din regiunea Hotinului peste 100 de mii de moldoveni, domnitorii Ţării Moldovei nu mai doreau protectoratul rusesc. Ruşii se comportau cu populaţia Moldovei mai rău decât turcii şi tătarii. Pe de altă parte, istoricul francez Bulée Vinsent, fără a cunoaşte realitatea istorică a Basarabiei, propagă miturile istoriografiei bolşevice despre aşa-numita „ocupaţie” a Basarabiei în 1918, despre „brutalitatea”, „antisemitismul” şi „corupţia” administraţiei româneşti (p. 139-141). Însă n-a adus nicio dovadă. Bulée Vinsent face speculaţii în favoarea politicii ruseşti de ocupaţie a Basarabiei de către URSS în 1940 şi 1944. Toţi autorii acestor articole au falsificat istoria românilor, au pledat pentru ca R. Moldova să adere la Uniunea Euroasiatică. Ca să arate necesitatea participării la Uniunea Euroasiatică, istoricul Fiodor Angheli a scris că, chipurile, Dimitrie Cantemir a fost „o personalitate euroasiatică”, ceea ce nu este corect. D. Cantemir a fost un om european, membru al Academiei Europene din Berlin. Numai că situaţia sa tragică l-a făcut să se transforme din domnitor într-un agent, informator, servitor al ţarului rus. Un oarecare D. Galkin scrie că „statalitatea moldovenească” se va baza pe „moştenirea culturală şi economică a URSS” (p. 197). Istoricul din Ungaria Diëni Gabor a îndreptăţit politica agresivă, expansionistă a Ungariei promovată împotriva României în 1940. El s-a solidarizat cu politica URSS de a ocupa Basarabia în 1940. A recunoscut că URSS şi Ungaria au luptat cu România în 1918-1940.
În concluzie vom sublinia că impactul politicii ruseşti asupra Republicii Moldova este foarte puternic. El are o bază geostrategică şi primejdioasă pentru soarta de mai departe a ţării noastre. Rusia foloseşte pe larg în lupta sa contra R. Moldova factorul istoric. Toată conducerea Federaţiei Ruse consideră ab initio că Basarabia „este pământ rusesc”. R. Moldova este apreciată şi desenată ca un teritoriu geopolitic al Rusiei. Ea nu este „o monedă de schimb”, după cum scriu unii istorici. Ea se găseşte în spaţiul ex-sovietic, asupra căruia Rusia îşi promovează aceeaşi politică imperială „de strângere a pământurilor ruseşti”. Rusia are motive economice de a controla această regiune, inclusiv exportul gazelor naturale, apărarea capitalului rusesc din R. Moldova etc. În aceste condiţii grele, R. Moldova trebuie să facă mari eforturi pentru a se apăra, a-şi reface economia, viaţa socială, politică, naţională de aderare la Uniunea Europeană şi Unire cu România. Altă cale de dezvoltare nu există: ori înaintăm spre Uniunea Europeană şi ne reunim cu România, ori ne întoarcem înapoi în Imperiul Euroasiatic de tip ţarist sau sovietic şi dispărem ca neam. Tertio non datum.

Anton MORARU,
dr. hab. în istorie, prof. univ.

Ziua veche.ro

Bruxellesul şi Bucureştii reacţionează dur la lovitura de stat din Republica Moldova orchestrată de partidul lui Vlad Filat (PLDM) şi comuniştii lui Voronin.
O serie de măsuri legislative adoptate recent în Republica Moldova, printre care şi votarea unui amendament la legea privind Curtea Constituţională ce permite înlăturarea judecătorilor care nu au “încrederea” parlamentului, reflectă un tipar nou de luare a deciziilor la Chişinău, în care instituţiile statului au fost folosite în interesul câtorva, se menţionează într-un comunicat comun al Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politica de securitate, Catherine Ashton, şi al comisarului european pentru extindere, Stefan Fule, dat publicităţii vineri seara.
“Am aflat cu profundă preocupare de adoptarea unui amendament la legea privind Curtea Constituţională a Republicii Moldova care permite înlăturarea judecătorilor din Curtea Constituţională dacă aceştia nu au “încrederea” parlamentului. Această lege, ca şi un număr de alte legi importante, care aduc atingere unor chestiuni fundamentale precum funcţionarea democraţiei Republicii Moldova, au fost adoptate cu multă grabă, fără a consulta în mod adecvat societatea civilă şi fără a ţine cont de standardele europene privind reforma constituţională, în special cele ale Comisiei de la Veneţia”, se apreciază în declaraţia comună a celor doi înalţi oficiali europeni.
În acest sens, precizează Ashton şi Fule, UE împărtăşeşte pe deplin preocupările exprimate de preşedintele Comisiei de la Veneţia, Gianni Buquicchio, în comunicatul dat publicităţii vineri. “Înţelegem că aceste legi, pe lângă măsurile care îi afectează pe judecătorii Curţii Constituţionale, includ măsuri privind legea electorală, pragul electoral necesar pentru intrarea partidelor în parlament, atribuţiile premierului interimar de a demite miniştri şi şefi de instituţii, precum şi o schimbare în statutul Centrului Naţional Anticorupţie. Asta urmează un tipar nou îngrijorător de luare a deciziilor în R. Moldova, reflectat şi în alte recente schimbări legislative, în care instituţiile statului au fost folosite în interesul câtorva”, adaugă şefa diplomaţiei europene şi comisarul european pentru extindere.
Ei îşi reiterează preocuparea că aceste măsuri “aplicate fără pregătirea sau consultarea corespunzătoare, ar putea constitui o ameninţare pentru independenţa unor instituţii naţionale cheie şi un obstacol pentru continuarea dezvoltării democratice a R. Moldova şi stabilitatea statului de drept”. “Facem apel la liderii politici ai Republicii Moldova să nu piardă din vedere impactul pe termen lung al deciziilor lor, inclusiv realizarea aspiraţiilor ţării”, conchid cei doi înalţi oficiali europeni.

BUCURESTI – CONSILIERUL PREZIDENTIAL IULIAN CHIFU: DRUMUL SPRE UE, DEFINITIV COMPROMIS

Oficialii de la Bucureşti sunt îngrijoraţi, după ce, în Parlamentul de la Chişinău, PLDM a votat împreună cu PCRM un proiect de lege care prevede că judecătorii Curţii Constituţionale ar putea fi demişi de Legislativ. Consilierul preşedintelui român, Traian Băsescu, Iulian Chifu, a menţionat că “tăvălugul de la Chişinău nu se mai opreşte”. “Nici măcar faţă de Curtea Constituţională nu mai există respect. Drumul spre Uniunea Europeană pare definitiv compromis pentru Republica Moldova, prin atacuri fundamentale la adresa statului de drept”, se spune într-un mesaj al oficialului.
Potrivit lui Chifu, ridicarea mandatelor judecătorilor Curţii Constituţionale este inacceptabilă.
“Atacul la stabilitatea componenţei Curţii Constituţionale, a atribuţiilor sale, la inamovibilitatea judecătorilor Curţii este inacceptabil într-un stat de drept. Republica Moldova a căzut la nivelul cel mai de jos al iresponsabilităţii politice a liderilor săi şi-şi compromite complet viitorul european. Că PCRM a intrat în horă înţeleg, că alţi parlamentari, partide şi lideri responsabili şi pretins democraţi o fac… electoratul vede şi va sancţiona pe măsura faptelor”, spune Iulian Chifu.
De asemenea, consilierul lui Băsescu menţionează că toate acţiunile politice de la Chişinău denotă o lipsă de respect faţă de instituţiile statului şi au la bază ambiţii personale.
“Orbecăială fără ţintă şi legea bunului plac. Lipsă de respect pentru orice instituţie, creşterea artificială a pragului la orice nivel, mezalianţe şi razbunări personale. Asta e iresponsabilitate calificată a oricărui om de stat. Iar Curtea Constituţională e intangibilă şi hotărârile sale sunt respectate. Asta pentru a respecta Constituţia. Dacă poţi demite judecătorii după bunul plac al politicienilor şi a Parlamentului, intri în anomie. Lipsa regulilor, a legilor, a referinţelor. Bunul plac. Şi asta nu e regulă europeană, ci profund ruptă din regula bunului plac al liderilor autoritari”, mai adaugă oficialul român.

DECLARATIA PRESEDINTELUI COMISIEI DE LA VENETIA, GIANNI BUQUICCHIO

Am fost pus la curent, astăzi (3 mai – nr.red.), cu privire la adoptarea în prima lectură a proiectului de Lege cu privire la Curtea Constituţională a Moldovei. Potrivit acestui amendament, Parlamentul ar putea ridica mandatul judecătorilor Curţii Constituţionale cu votul a 3/5 din deputaţi, în cazul în care judecătorii pierd ”încrederea” Parlamentului.
O astfel de prevedere vine în contradicţie directă cu Standardele Europene privind justiţia constituţională şi reprezintă o încălcare evidentă a articolului 137 din Constituţia Moldovei. Instituţia curţii constituţionale are sarcina de a verifica activitatea Parlamentului. Supunerea judecătorilor curţii la necesitatea ”încrederii” din partea parlamentului vine în contradicţie evidentă cu scopul în sine al unei curţi constituţionale.
Încurajez Parlamentul cu insistenţă să nu adopte această lege. Decizia privind constituţionalitatea acestei norme îi aparţine componenţei curente a Curţii Constituţionale.

MIHAI GHIMPU: LOVITURA DE STAT. R MOLDOVA, RASTIGNITA

“Noua coaliţie roşu-verde, PLDM-PCRM, a dat o adevărată lovitură de stat. În săptămâna patimilor, în vinerea, când a fost răstignit Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, gadîrcii, sub conducerea Despotului, împreună cu comuniştii şi filaţii, au răstignit în Republica Moldova statul de drept. Votul gadîrcilor este plata pe care o plătesc pentru cei 30 de arginţi ai lui Iuda, primiţi de la Vlad Filat“, a declarat Mihai Ghimpu, preşedintele Partidului Liberal.
“Cu alte cuvinte, astăzi au fost adoptate legi, care să ne certe definitiv cu Uniunea Europeană, adică, să schimbe vectorul nostru de politică externă şi să ne întoarcă cu faţa spre Rusia, să pună capăt luptei cu corupţia şi statului de drept, să pregătească terenul pentru alegerile anticipate. Ceea ce şi-a dorit Voronin, a fost îndeplinit de Filat.
Lovitură în statul de drept, lovitură în Democraţie, lovitură în cursul european, lovitură în speranţa oamenilor, care majoritatea trăiesc sub nivelul sărăciei. Iată ce au făcut astăzi liberal-democraţii lui Filat împreună cu comuniştii, iată “calităţile” Despotului. Numai un Despot poate adopta legi pentru a distruge Curtea Constituţională, numai Filat-despotul nu vrea să recunoască inamovibilitatea judecătorilor Curţii Constituţionale, fără de care nu putem vorbi despre un stat de drept şi democratic, numai un despot dă împuterniciri unui Prim-ministru interimar funcţii suplimentare anticonstituţionale, în situaţia în care Guvernul în întregime nu are aşa împuterniciri, fiindcă este demis şi atribuţiile sale sunt foarte limitate şi clar descrise în articolul 103 al Constituţiei. Numai un despot conduce prin telefon şi nu prin intermediul legii. Numai un Despot pune în capul mesei puterea şi averea, corupţia, contrabanda şi ia sub controlul său organele, care au misiunea să lupte cu aceste fărădelegi. Numai un Despot ca V. Filat a putut fi şi este mai autoritar decât chiar nomenclaturiştii sovietici de după Lenin şi Stalin”, a mai spus preşedintele PL, Mihai Ghimpu.

MARIAN LUPU: CE SPUN OFICIALII DE LA BUCURESTI, REACTIE FIREASCA

Preşedintele Partidului Democrat, Marian Lupu, susţine că acţiunile comune ale PLDM şi PCRM care au avut loc în Parlament alertează partenerii europeni. Potrivit liderului PD, declaraţia oficialilor de la Bucureşti, dar şi a celor din Uniunea Europeană denotă un mesaj clar şi direct că relaţiile cu UE s-au deteriorat puternic.
“Ce spun oficialii de la Bucureşti este o reacţie firească. Am avut multe telefoane de la ofiali de rang înalt de la Bruxelles. O reacţie neformală deja există, oamenii şi-au pus mîinele în cap cînd au văzut ce s-a votat astăzi în plen. Pot să presupun că la începutul săptămînii viitoare ne vom aştepta şi la o reacţie ofială de la partenerii europeni. Cred că declaraţia celor de la Bucureşti, dar şi celor din UE relevă un mesaj clar şi direct că acţiunile PCRM şi PLDM arată că ei sînt groparii Moldovei şi a parcursului European”, a menţionat Lupu.
Totodată, liderul PD declară că oficialii europeni se arată deranjaţi de instabilitatea politică din ţara noastră, menţionînd că din partea lor a venit chiar şi un ultimatum. “Sunt sigur că azi s-a redus la zero tot ce s-a făcut timp de trei ani. S-ar putea ca ţara noastră să ajungă în aceeaşi situaţie cu UE, echivalentă cu cea a Ucrainei. S-a menţionat clar că dacă pînă la începutul lunii mai la Chişinău nu se ajunge la o stabilitate a situaţiei se pune în mare pericol continuare procesului de negocieri asupra Acordului de asociere”, a specificat Marian Lupu.
“În pofida faptului că am auzit astăzi cîte ceva de la Comisia de la Veneţia, ori săptămîna viitoare, ori după sărbători, cred că vom avea parte de o paradă întreagă de declaraţii din partea europenilor. Partenerii noştri urmează să decidă care vor fi relaţiile de colaborare cu ţara noastră în viitor”, a mai adăugat liderul democraţilor.

VINEREA NEAGRA DIN PARLAMENT

Parlamentul de la Chişinău a abrogat vineri hotărârea prin care acum două săptămâni a fost numit procurorul general, după ce funcţia respectivă a fost vacantă timp de trei luni. O comisie creată săptămâna trecută pentru a verifica circumstanţele votului, după ce unii deputaţi au contestat corectitudinea acestuia, a constatat că pentru Corneliu Gurin au votat mai puţin de 51 de deputaţi, aşa cum se anunţase din prezidiu. În plus, comisia a pus la îndoială şi veridicitatea datelor din CV-ul lui Gurin.
Pentru abrogarea hotărârii prin care a fost numit Gurin au votat deputaţii comunişti (PCRM) şi cei din Partidul Liberal Democrat. Ultimii, acum două săptămâni au votat pentru numirea noului procuror general.
Deputaţii PLDM şi cei comunişti au votat vineri în comun mai multe proiecte controversate, precum cel care prevede renunţarea la sistemul electoral mixt, care acum două săptămâni fusese instituit inclusiv cu voturile deputaţilor PLDM, dar şi care prevede majorarea pragului electoral la alegerile parlamentare de la 4% la 7% pentru partide şi de la 7-9% pentru blocurile electorale, în funcţie de numărul de partide din care sunt formate, la 9-11%.
De asemenea, cele două formaţiuni au votat şi trecerea Centrului Naţional Anticorupţie din subordinea parlamentului în cea a guvernului, după ce instituţia a trecut în anul 2012 printr-un proces de reforme, care a prevăzut inclusiv trecerea instituţiei sub controlul parlamentului.

WORLDWIDE ROMANIAN FORUM (WRF) - FORUMUL ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (FRP), sub influienţa ultimilor evenimente ce au loc în România Mică (RM) consideră, că ziua de 9 mai este o zi a tragediei pentru poporul nostru şi nu sărbătoare a biruinţei asupra fascismului. E zi de doliu, zi de comemorare a celor căzuţi în lupte atât pe de o parte cât şi pe cealaltă parte a doctrinei regimului puterii statelor beligerante:- politica regimului fascist a Germaniei şi politica regimului comunist a statului sovietic, fiindcă ambele au la baza ideologiei lor minciuna şi făţărnicia, obţinerea supremaţiei uneia asupra alteia prin metode şi mijloace antiumane, criminale. Dacă sărbătorim ziua biruinţei asupra fascismului, atunci neapărat trebuie să fie sărbătorită şi ziua biuinţei asupra comunismului, fiindcă sunt pe acelaşi cântar al condamnării…
Noi, basarabenii, nu avem dreptul moral faţă de istorie să sărbătorim ziua care se asociază cu ziua cotropirii noastre de către imperiul sovietic, şi nici să cântăm slavă pentru acei, care ne-au cotropit, umplând siberiile cu neamul nostru, omorându-ne în chinuri şi foamete organizată…
Ne adresăm către Primarul General al Municipiului Chişinău să anuleze urgent hotărârea de a permite forţelor de stânga să petreacă manifestări, concerte cu artişti renumiţi, care au cântat şi cântă cântecele patriotice ale regimului sovietic. Aceasta este o agitaţie ideologică provocatoare, care are scopul ca acele cântece ale lui Iosif Cobzon şi Lev Leşcenco să trezească spiritele, nostalgia poporului după vremurile demult apuse ale “socialismului dezvoltat”.
…Toată perioada de după “revoluţia orfanilor” s-au a tinerilor din aprilie 2009 a fost scenarizată cu mult înainte, începând de la căderea primului Parlament…
Astăzi suntem martori ai actului doi al marelui spectacol scenarizat de Moscova. Primul act a fost perioada “dansului Macaca” , sau perioada lui Roşca (Macaca- familie de maimuţe (MACÁC (‹ fr. {i}) s. m. Denumire generică pentru mai multe specii de maimuţe asiatice catariniene, din familia cercopitecidelor, omnivore, arboricole, dar şi terestre, de c. 50-60 cm lungime, cu coadă scurtă sau fără coadă (Macacus).) Această perioadă a luat sfârşit odată cu sfârşitul misiunii lui Iurie Roşca de ai aduce pe neocomunişti la putere.
Actul doi al scenariului a fost perioada “celor trei iezi” sau a lui Filat, Lupu şi Ghimpu. Pe doi i-au mâncat. A mai rămas unul, ultimul, a cărui soartă depinde de acţiunile urgente luate de Dorin Cirtoacă, Iurie Leancă şi Nicolae Timofti…pentru a neutraliza acţiunile actului trei final s-au perioada “înfrăţirii” (înrobirii) veşnice…
Scopul perioadei a doua a fost aproape atins:
- anihilarea cursului de integrare europeană,
- scoaterea de pe arena politică a Partidului Liberal
- întoarcerea vectorului politic spre Kremlin
Sunt multe de făcut pentru a găsi drumul drept, dar urgenţa cea majoră este hotărârea Primarului de Chişinău de a fi sau a nu fi ziua de 9 mai zi de comemorare a victimelor fascisto-comuniste ori va fi o sărbătoare cu lacrimi ale disperării?

Consiliul de Administraţie al WRF-FRP

Nimeni din cei 18 oameni care ne-au condus ţara în 20 de ani nu-şi recunoaşte culpa pentru această situaţie. Ca la moldoveni, majoritatea dau vina unul pe altul sau pe situaţia de moment…
După ce, anul trecut, am stat de vorbă cu cele mai importante persoane care s-au aflat la cârma RM în cei 20 de ani de independenţă, am constatat cu uimire că nu se găseşte nimeni care să-şi asume culpa nici pentru fuga masivă a moldovenilor din ţară, nici pentru furturile ruşinoase de bani din buzunarele cetăţenilor realizate de către stat, nici pentru că suntem cei mai săraci de pe continent - pentru nimic absolut! Un cititor neiniţiat în realităţile noastre ar putea crede că RM a fost şi e condusă de sfinţi, iar relele ni se trag de la forţe oculte, care n-au altă treabă decât să pună la cale felurite vrăji contra moldovenilor. Pentru noi, însă, e clar un adevăr trist: că unii dintre aceştia continuă să ne mintă, că ne au şi astăzi de proşti şi se spală pe mâini fără ruşine. Când le ceri socoteală, aceştia răspund fix ca şcolarii prinşi cu o boacănă: „Nu ştiu…”. Totuşi, printre ei am descoperit şi oameni cu literă mare, cu care am avut chiar plăcere să vorbesc.

NIMENI N-ARE NICIO IDEE

În 1993, Guvernul condus de Andrei Sangheli a încheiat un contract cu „Seabeco International”, condusă de Boris Birştein, care prevedea ca firma să ne asigure cu utilaj pentru perfectarea paşapoartelor. Mai târziu, părţile au semnat un acord adiţional, prin care RM se obliga să plătească firmei câte 40% din preţul fiecărui document. Ulterior, Garda financiară a stabilit că, astfel, moldovenii au plătit timp de peste zece ani sume de bani ameţitoare firmei respective, chiar şi după achitarea deplină a sumei contractate. Adică, statul obliga moldovenii, care-şi făceau paşapoarte, indiferent dacă aveau sau nu ce mânca, să-l îmbogăţească pe Birştein. Ca să aflu cine-i hoţul, am pus în discuţie această crimă evidentă contra cetăţenilor cu majoritatea intervievaţilor mei. Şi am rămas fără replică… Toţi îl fac pe mortul în popuşoi, nimeni nu ştie nimic. „N-am idee”, a zis Lucinschi, prin ale cărui mâini sunt informat că au trecut actele despre fraudă. „N-am ştiut de asta”, ne-a răspuns Sangheli, cel care a semnat contractul. „În viziunea mea, dl Birştein nu a adus prejudicii RM. S-a vorbit foarte mult despre operaţii ilicite cu paşapoartele, dar nu vreau să mă refer la acţiunile sale despre care nu am cunoştinţă”, a punctat Snegur, cunoscut ca prieten al lui Birştein. Eu am ales doar unul din mulţimea de cazuri prin care statul a furat pâinea din gura flămânzilor şi triştilor, la care instituţiile de drept nu s-au autosesizat, actele ce confirmă porcăria au fost ascunse sau distruse, iar hoţii nu vor fi traşi la răspundere nici acum, nici pururi, nici în vecii vecilor. Ceea ce m-a făcut să înţeleg că faptele lor vor rămâne îngropate în istoria nescrisă a statului RM.

DE VINA SUNT ALTII

Dacă e vorba de subiecte mai puţin sensibile, conducătorii noştri de la 1991 încoace dau vina pe situaţia de moment sau o aruncă cu plăcere de la unii la alţii. De exemplu, Sangheli îl acuză pe Ciubuc că n-a deschis portul de la Giurgiuleşti şi că a plătit pensiile în produse, iar Ciubuc îi reproşează lui Sangheli că n-a soluţionat problema ieşirii RM la Dunăre şi că i-a lăsat restanţe uriaşe la pensii şi la salarii. Dacă şi admit unii că într-adevăr au greşit, aceştia sunt puţini şi fac parte dintre primii conducători ai RM. E foarte interesantă şi utilă ideea, invocată în special de foştii premieri, care afirmă că RM ar fi putut să se dezvolte altfel, dacă ar fi existat continuitate între guvernele pe care le-am avut. Vă propun mai jos o scurtă retrospectivă a discuţiilor noastre, în care voi aminti cele mai importante declaraţii ale intervievaţilor mei. Recunosc, cel mai mult – peste patru ore - am stat de vorbă cu Mircea Druc şi cu Vasile Tarlev. De unul nu mă puteam sătura, iar din altul nu ştiam ce să mai scot, fiindcă tot repeta încontinuu aceleaşi lucruri… Aproape toate interviurile au fost filmate. Doar Snegur a refuzat categoric să apară în faţa camerei de luat vederi. Iar Greceanîi ne-a permis să filmăm numai discuţia despre Siberia şi copilăria sa.

SPICHERII PARLAMENTULUI RM

UN INTELECTUAL DE ELITA

Alexandru Moşanu (1991-1993)

Moşanu, un intelectual de elită, care a scos în afara legii Partidul Comunist, ne-am întâlnit la redacţie. Ne-a asigurat că nu ne-am unit cu România, pentru că nici marile puteri ale lumii, nici cetăţenii RM nu şi-au dorit-o. Dar şi pentru că, în 1989, peste Prut veniseră la putere aceiaşi comunişti. Moşanu e convins că liderii Mişcării de eliberare naţională care strigau mai tare „Jos!” aveau misiuni din partea KGB-ului. El crede că vina pentru distrugerea Alianţei pentru Democraţie şi Reforme (ADR) le aparţine lui Lucinschi şi Roşca. E supărat pe Snegur că minte atunci când declară că a decis eliberarea lui Smirnov împreună cu el.

CEL MAI TRIST

Dumitru Moţpan (1997-1998)

Cel mai trist şi necăjit dintre conducătorii RM zice că trăieşte din pensia de 5000 de lei şi e supărat pe Snegur şi Lucinschi, care i-ar fi promis ceva de lucru, dar l-au amăgit… Repetă des aceeaşi zicală: „Nu te băga în tărâţe, că te mănâncă porcii”. Supranumit la vremea sa „buhaiul satului”, după ce a declarat în plenul Parlamentului că „Patria începe de la buhaiul satului”, Moţpan îl admiră pe Voronin, cu care locuieşte în acelaşi bloc, fiindcă poate bate cu pumnul în masă. El crede că diferendul transnistrean s-ar rezolva îndată, dacă Medvedev i-ar spune liderului de la Tiraspol: „Băieţi, ajunge să vă ocupaţi cu prostiile!”.

VEDE O MAFIE GĂLĂGIOASĂ ŞI PĂDUCHIOASĂ

Dumitru Diacov (1998-2001)

Unul dintre puţinii moldoveni care cunoaşte politica ca pe cinci degete, Diacov recunoaşte că el a propus reforma constituţională privind alegerea preşedintelui RM de către parlament, ca pe o alternativă la încercările lui Lucinschi de a ne transforma în republică prezidenţială. Nu regretă reforma, ci pragul de trei cincimi stabilit pentru alegerea şefului statului. Spune că liderii PPCD au folosit partidul şi în interes de business, că Roşca şi Lucinschi au destrămat ADR şi că mafia din RM este „ceva foarte gălăgios şi păduchios”, ca şi politica. Optează pentru continuarea cursului de integrare europeană a RM, dar, totodată, crede că e naiv să ignorăm Rusia, care e un actor important în politica mondială.

O FEMEIE CA UN VANT…

Eugenia Ostapciuc (2001-2005)

Cred că fosta colegă a lui Voronin la o cantină din Soroca, „Baba Jenea”, după cum o dezmiardă şi unii comunişti, n-ar fi ajuns în politică nici în vis, dacă nu era Vladimir Nicolaevici. A apărut ca un vânt şi tot aşa de iute n-a mai fost. Pentru că s-a ferit întotdeauna de jurnalişti, nu ne-am mirat când ne-a răspuns din start: „Interviul nu se primeşte!” şi a închis telefonul. Nu s-a lăsat înduplecată nici la insistenţele noastre.

A VRUT SA-L BATA PE ROSCA

Mihai Ghimpu (2009-2010)

În biroul său de la PL, unde se bea multă cafea, Ghimpu ne-a spus că am avut de la bun început o clasă politică fricoasă, iar aderarea la CSI a însemnat moartea RM, căci „nu poţi să rămâi în aceeaşi casă cu criminalul care ţi-a violat femeia”. Ghimpu ne mărturiseşte că a fost gata să-l bată pe Roşca, fiindcă acesta îşi bătea joc de fratele său, Gheorghe Ghimpu. Garantează că, de-ar fi preşedinte al Rusiei, ar rezolva într-o lună conflictul de pe Nistru. În opinia sa, în RM există două mafii: cea comunistă, care a venit în 1940, şi cea „democrată”, născută după 1994, odată cu recunoaşterea proprietăţii private, de când banii în RM se fac doar prin încălcări de lege.

L-A INVATAT PE DE ROST PE VORONIN

Marian Lupu (2005-2009, 2010 – până în prezent)

Crede că reforma constituţională din 2000, propusă de către Diacov, „a fost rodul unor intrigi politice”. Ex-ministru al Economiei în timpul primei guvernări comuniste, Lupu constată că, în RM, sistemul de protecţie a politicului şi mediului de afaceri a fost şi va mai rămâne valabil. Lucrând ani buni în echipa PCRM, el recunoaşte că Voronin prefera persoane docile, nu agrea intelectualii şi îşi impunea controlul total în stat. Potrivit lui Lupu, disensiunile în AIE au apărut de la bun început, atunci când unul dintre liderii Alianţei făcea scurgeri premeditate de informaţii.

PRIM-MINIŞTRII RM

CEL MAI MODEST

Valeriu Muravschi (1991-1992)

Cel mai modest dintre premieri susţine că clasa politică de la începutul anilor ’90, cu excepţia Interfrontului, era entuziasmată de ideea independenţei şi consideră că evenimentele de atunci trebuie să devină un mit. Încercând să aplaneze conflictul transnistrean, i-a promis lui Smirnov câteva funcţii de ministru la Chişinău, dar totul s-a limitat la discuţii. Consideră că diferendul ar putea fi soluţionat odată ce Chişinăul ar accepta federalizarea RM. S-a opus vehement contra privatizării cu bonuri patrimoniale şi crede că aceasta l-a costat şi funcţia de premier.

CU TIMPUL PE MASĂ

Andrei Sangheli (1992-1997)

Karandaş, i s-a zis după ce a declarat că RM nu mai datorează României niciun „karandaş”. Lămureşte că a făcut această declaraţie după ce Guvernul s-a achitat cu România pentru armamentul primit în timpul războiului de pe Nistru. Astăzi, face afaceri serioase şi are întotdeauna TIMPUL pe masă. Gândeşte că Voronin trebuia să pună în discuţie „memorandumul Kozak”, iar eventual să-l semneze. Îşi numerotează meritele (liberalizarea preţurilor, introducerea valutei naţionale ş.a.), însă adaugă că acestea au fost implementate cu întârziere din cauza „celeilalte tabere, care dorea unirea cu România şi nu participa la discuţii”. Regretă că reforma agrară şi programul de privatizare nu au adus rezultatul aşteptat, dar crede că atunci nu exista altă soluţie.

CEL MAI FERICIT

Ion Ciubuc (1997-1999)

Fost ambasador, şef al Curţii de Conturi şi premier, astăzi e cetăţean simplu şi se declară fericit. Trăieşte în sat şi face agricultură. Mai vesel om ca el demult nu mi-a fost dat să văd, iar râsul său molipsitor te umple de bucurie. Fiind prim-ministru, a fost poreclit Kamikadze şi Călăreţul fără cap, pentru că muncea şi noaptea. Explică faptul că a achitat salariile şi pensiile în produse alimentare inclusiv din cauza restanţelor uriaşe pe care i le-a lăsat Sangheli. Spune că şi-a dat demisia deoarece nu avea susţinere parlamentară şi nu putea conlucra cu viceminiştrii propuşi de ADR, prin algoritm.

ŞTIE PENTRU CINE A LUCRAT ROSCA

Ion Sturza (1999)

Unul din cei mai prosperi oameni de afaceri de la noi, Ion Sturza este considerat în unele cercuri şi drept cel mai bun premier al RM. Potrivit lui, cea mai profitabilă afacere în RM din 2001 încoace s-a făcut printr-un concubinaj dintre politic şi raideri, ai căror lideri astăzi ne conduc. „Afacerea” constă în dijmuirea businessmenilor, care ating o anumită profitabilitate. Spune că Ciubuc a fost constrâns să demisioneze de către Roşca, care era interesat de haos, crize şi confruntări, urmărind să intervină ca „salvator al ţării”. Iar demiterea sa ar fi fost pusă la cale de Roşca şi Lucinschi, pentru a-l compromite în eventualitatea anticipatelor. Sturza ştie pentru cine a lucrat Roşca, ştie că acesta „a avut toată viaţa de plătit nişte poliţe”, dar refuză să dea detalii. Este mai sceptic în privinţa apropierii noastre de Europa şi nu exclude că, atunci când ar putea să bată ceasul integrării noastre, UE se va dezintegra.

CEL MAI CONFEDERATIV

Dumitru Braghiş (1999-2001)

Rămâne pe poziţia că URSS trebuia reformată pe principii de confederaţie. O mare greşeală a clasei politice moldoveneşti este, după el, modelul de privatizare ales, promovat de Banca Mondială, FMI şi guvernele statelor donatoare, care urmăreau să distrugă potenţialul economic sovietic. Fiind premier, a fost acuzat de mass-media că vrea să încălzească ţara cu tizâc, după ce a propus să revenim la folosirea energiei regenerabile eoliene. Crede că a fost luat în furci, deoarece Cabinetul său era perceput ca unul provizoriu, constituit până la următoarele alegeri. Consideră şi astăzi ca fiind corecte şi alte propuneri de-ale sale, care au scandalizat opinia publică: cea despre impozitarea muzicanţilor şi cea despre darea în arendă a Transnistriei pe termen de 25 de ani, în schimbul unei sume considerabile.

CEL MAI INVENTIV „PATRIOT MOLDOVEAN”

Tarlev (2001-2008)

Cel mai longeviv, dar şi mai şăgalnic premier, Vasile Tarlev sau Bombonel, cum l-au numit jurnaliştii, repetă permanent că este patriot moldovean, înverşunat luptător pentru integritatea RM şi urmaşul lui Ştefan cel Mare. Interpretează istoria după bunul său plac şi nu are încredere în Academia Română, fiindcă „nu e anticamera lui Hristos”. Are vreo 13 brevete de inventator, după ce a născocit mai multe aparate de spart nucile, de uscat ardeii, prunele şi alte minunăţii. Refuză să fie numit păpuşă a lui Voronin. Precizează că a purtat un dialog constructiv cu dictatorul până în 2005, când acesta a fost întărâtat contra sa de cineva din anturajul prezidenţial. După ce şi-a prezentat demisia, spune el, comuniştii şi-au bătut joc de el şi i-au distrus Asociaţia Naţională a Producătorilor, pe care o conduce.

CEA MAI NECOMUNISTĂ SOCIALISTĂ

Zinaida Greceanîi (2008-2009)

Născută într-o familie de deportaţi în Siberia, împarte comuniştii în cei de ieri, care i-au chinuit familia, şi cei de azi, despre care astă-vară avea cele mai frumoase păreri. Oricum, se vede că plecarea sa din echipa PCRM (căci din partid nu făcea parte) era pregătită de atunci, căci ne promitea o toamnă politică foarte interesantă. Îşi neagă orice vină în legătură cu înstrăinarea la preţuri de nimic a hotelurilor „Codru”, „Naţional”, a Sanatoriului „Moldova” din Odesa şi a altor obiecte ale statului, scoase la privatizare de guvernul condus de ea, chiar dacă Curtea de Conturi a constatat aici abateri uriaşe. E convinsă că a procedat corect şi când a ameninţat tinerii la 8 aprilie 2009 că vor fi împuşcaţi, considerând că numai aşa putea să inhibeze psihologic provocatorii şi să responsabilizeze părinţii.

CEL MAI „NR. 1” POLITICIAN

Vlad Filat (2009 - până în prezent)

Neagă categoric o alianţă între PLDM şi PCRM şi regretă că are miniştri care adoptă decizii fără să-l informeze. Dă de înţeles că Lupu şi Ghimpu l-au trădat de la primele negocieri. A făcut aluzii directe la faptul că Vlad Plahotniuc, colegul său de Alianţă, ar trebui tras la răspundere pentru un şir de privatizări ilegale. În schimb, e foarte încrezut în succesul european al RM şi respinge propunerea PCRM de aderare la Uniunea Euroasiatică.

PREŞEDINŢII RM

„LIMBA NOASTRA” ESTE UN IMN PROVIZORIU

Mircea Snegur (1991-1996)

Babacul, cum îi mai zice lumea, îşi aminteşte că a fost singurul membru al Biroului CC, care susţinea Mişcarea de eliberare naţională. Consideră că numai graţie lui în şcoli se învaţă limba română şi nu cea moldovenească. Ne lămureşte că Imnul RM este şi în prezent „Limba noastră”, căci nu s-au găsit „oameni teferi la cap care să scrie un alt imn”, după ce agrarienii au anunţat un concurs. Îşi neagă orice vină în privinţa semnării Acordului de aderare la CSI, motivând că semnătura sa pe acel document însemna dispariţia URSS.

CEL MAI NEVINOVAT ÎMPĂRAT

Petru Lucinschi (1996-2001)

Dacă Snegur admite că poate a şi greşit câteodată, Lucinschi sau Şmekerilovici, după cum i se zicea, se spală pe mâini de orice culpă. Mai mult, el crede că cei care îl atacă sunt tâmpiţi şi provinciali. Reiterează ideea că jumătate din intelectuali au turnat la KGB. A lucrat cu Gorbaciov, se cunoaşte cu Putin, i-a cunoscut şi pe regretaţii Elţin şi Ceauşescu, dar infirmă faptul că ar fi omul cuiva şi ar împleti ceva în umbră. Apreciază acuzaţiile lui Druc ca pe nişte „aiureli”. Dimpotrivă, el spune că, fiind responsabil de ideologie, se străduia să-i ajute pe toţi… Infirmă orice colaborare cu Roşca. Explică demiterea Guvernului Sturza prin faptul că acesta nu avea susţinere parlamentară, aşa cum Ilie Ilaşcu era închis. Dimpotrivă, el spune că autorul proiectului de trecere a RM la un regim parlamentar este Roşca, care, împreună cu Voronin, le-a băgat în cap celorlalţi că Lucinschi este dictator. A condus cea mai săracă şi mai criminală Moldovă, însă regretă că nimeni nu-i vede succesele: că a atras importante investiţii, a computerizat şcolile şi a asigurat libertatea presei.

CEL MAI „PROMIŢĂTOR” COMUNIST

Vladimir Voronin (2001-2009)

Ca şi Ostapciuc, Voronin a refuzat să se întâlnească cu noi. Ne-a tot amânat, prin consilierii săi, din zi în zi, din lună în lună şi continuă să ne ţină în suspans. Fiindcă am intrat deja în al 21-lea an de independenţă, punem punct…
P.S. După ce am publicat interviurile cu Diacov, Ghimpu şi Lupu, unii bloggeri au ajuns la concluzia că suntem chiar ai lui Plahotniuc şi deja anunţau un interviu cu acesta… După interviurile cu Tarlev şi Greceanîi, aceleaşi voci ne-au acuzat că ne-am aliat cu comuniştii, în perspectiva unei posibile coaliţii de viitor PD-PCRM… După ce am publicat interviul cu Filat, care face praf din Plahotniuc, în loc să se liniştească, respectivii ne-au luat în răspăr ca la gura cortului, pentru că textul de pe site era mai mare decât cel din ziar, deşi exact aşa am făcut şi în cazul altor interviuri. Concluzie: când încetează să mai fie luat în seamă, omul care nu gândeşte începe să latre, fără să-şi dea seama că latră, de fapt, în faţa oglinzii…

Pavel Păduraru

Expoziţia omagială „80 de ani de la naşterea poetului Nichita Stănescu”

Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chişinău, în colaborare cu Biblioteca Naţională a Republicii Moldova au inaugurat Expoziţia omagială „80 de ani de la naşterea poetului Nichita Stănescu”.
Proiectul, organizat de Institutul Cultural Român în parteneriat cu Muzeul Literaturii Române şi Radio România Cultural, propune publicului din Republica Moldova o călătorie în lumea poetică a lui Nichita Stănescu prin intermediul unei expoziţii de fotografie şi poezie, oferite de criticul Ioan Cristescu şi de artistul Mircea Dumitrescu. În cadrul acestei manifestări viaţa şi lirica marelui poet urmează să fie rememorate printr-o serie de prelegeri şi evocări, precum şi prin recitaluri din poezia stănesciană.
Totodată, acest proiect este, pentru prima dată de la înfiinţarea Institutului Cultural Român, parte a unei acţiuni sincronizate la nivelul întregii reţele de institute culturale, în vederea promovării marilor valori ale culturii române. În perioada 27 martie – 10 aprilie 2013, ICR va coordona o serie de evenimente dedicate aniversării a 80 de ani de la naşterea poetului Nichita Stănescu, laureat al premiului Herder şi al Cununei de Aur a Poeziei la Festivalul Internaţional de la Struga, unul dintre cei mai importanţi şi inovatori scriitori români ai secolului al XX-lea.
La deschiderea oficială a participat domnul Andrei Marga, preşedintele Institutului Cultural Român.
De asemenea, au luat cuvântul E.S. Marius Lazurca, ambasadorul României în Republica Moldova, Valeriu Matei, directorul Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chişinău, Mircea Cosma, preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, Nichita Danilov, directorul adjunct al Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu”, academicienii Mihai Cimpoi şi Nicolae Dabija, Ghenadie Jalbă, preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova şi Alexe Rău, directorul Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova.

Fără plăcere, din nou despre circul politic. Nu ne place să vorbim despre el, dar n-avem de ales. Asta pentru că circul politic moldovenesc trebuie perceput ca şi fumatul. Aşa cum fumul de ţigară poluează şi ucide, circul politic poluează şi prosteşte. În ultima instanţă, ambele produc un soi de dependenţă care intoxică profund suflete şi conştiinţe.
Concret: Pe lângă zmei, căpcăuni şi balauri cu multe capete, în circul politic moldovenesc există şi fiinţe mici, unele chiar foarte mici, folosite drept fundal/paravan/cal troian în marile războaie pentru bani şi putere. Partidul Liberal, bunăoară, ca şi actorii politici care fac parte din el, pare, în ansamblu, un exemplu aproape crestomatic de circ politic instituţionalizat.
După ce preşedintele acestui grupuscul eterogen, Mihai Ghimpu, s-a tot dat în stambă timp de un an de zile în şedinţele Consiliului Municipal Chişinău, a venit rândul unuia dintre aghiotanţii lui să-i ţină isonul. Îl cheamă Anatol Şalaru şi cu siguranţă aţi auzit de el. De o habă de vreme, acest personaj a început să apară cu regularitate la conferinţele de presă organizate de Partidul Liberal şi deţine, alături de Dorin Chirtoacă, funcţia de vicepreşedinte al respectivei formaţiuni.
Cei care au prins perioada de început a mişcării de renaştere naţională îşi amintesc, cu siguranţă, de Anatol Şalaru în calitatea sa de lider al Cenaclului cultural „Alexei Mateevici”. Vorba e că despre acest episod din viaţa sa Anatol Şalaru îşi aminteşte cu multă plăcere şi cu orice ocazie. Mai mult, are chiar tentaţia deloc modestă de a exagera meritele sale din acea perioadă, prezentându-se publicului drept „fondator al mişcării naţionale din Moldova”, în cadrul mai multor acţiuni publice. Aşa s-a întâmplat, bunăoară, la 28 august, la Cimişlia, în cadrul unei acţiuni de sărbătorire a Zilei Independenţei. Am fi trecut lesne peste acest episod curios, dacă numitul Anatol Şalaru nu ar fi declarat, la un moment dat, că în 1991 a refuzat să semneze, în calitatea sa de deputat în primul Parlament, Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova. Anatol Şalaru a prezentat şi un aşa-zis motiv pentru care a făcut acest lucru: deoarece, vezi Doamne, nu recunoaşte şi nu a recunoscut niciodată statul de mucava Republica Moldova, optând constant pentru reunificarea Basarabiei cu România. Măi să fie, ne-am gândit noi! Uite un veritabil şi emoţionant exerciţiu de demnitate, consecvenţă şi ataşament necondiţionat faţă de idealurile româneşti! Era să ne scape chiar şi o lacrimă discretă, dar ne-am amintit brusc câteva amănunte picante din biografia numitului Şalaru, care ne-au readus cu picioarele pe pământ.
Ne-am adus aminte că rolul de ayatollah al reînvierii lui Anatol Şalaru a luat sfârşit brusc în 1990, când acesta a devenit deputat. Din momentul în care a ajuns demnitar, toate sentimentele sale patriotice s-au pulverizat brusc. Din militant pentru repunerea în drepturi a limbii române şi pentru emanciparea românilor basarabeni, Anatol Şalaru se metamorfozează în prieten şi fin de cununie al lui Anatol Stati, viitorul patron al ASCOM GROUP, totodată, bun amic cu Petru Lucinschi, ex-preşedinte al Republicii Moldova şi confident al lui Valeriu Pasat, fost director al Serviciului de Informaţii şi Securitate. Ne-am reamintit, de asemenea, că în 1993, Anatol Şalaru şi Anatol Stati fondează Partidul Reformei, şi că în acea perioadă pretinsului fondator al mişcării de renaştere naţională îi repugna profund unionismul. Cităm un fragment dintr-o conferinţă de presă, organizată de Şalaru la 11 octombrie 1993. La întrebarea “Care este poziţia PR în problema-cheie a Basarabiei - reunirea cu România?”: “Scopul PR este consolidarea independenţei Republicii Moldova. Reunirea nu este problema-cheie a Basarabiei.” În cadrul aceluiaşi eveniment, Şalaru şi-a probat adeziunea faţă de înregimentarea Republicii Moldova în CSI. În discursul său înflăcărat de la Cimişlia, Anatol Şalaru a ţinut să tăinuiască isprăvile sale de acum 15 ani. Totodată, a căutat să tăinuiască opţiunea sa antiunionistă exprimată în 1993 şi adeziunea faţă de iniţiativa agrosocialiştilor de băgare cu forţa a Republicii Moldova în Comunitatea Statelor Independente, structura politică menită să ţină fostele republici sovietice în sfera de influenţă a Moscovei.
Şi din acest episod deloc măgulitor din biografia politică a lui Anatol Şalaru, înţelegem clar că refuzul său de a semna Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova nu are nici o legătură cu sentimentele sale de român verde şi nu reprezintă nicidecum un act principial şi curajos. Din contra, este un gest care demonstrează fie laşitatea acestui personaj, fie dependenţa flagrantă de anumite structuri care doreau să menţină Republica Moldova sub papucul rusesc. Adoptarea şi semnarea Declaraţiei de Independenţă reprezintă un moment solemn în istoria oricărui stat. Momentul semnării Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova a fost, implicit, un eveniment cu profunde conotaţii simbolice pentru neamul nostru. Acest act de o importanţă cardinală pentru românii basarabeni reprezintă, fără putinţă de tăgadă, expresia clară şi univocă a voinţei de nezdruncinat a moldovenilor de evadare din Închisoarea Popoarelor. Urmând exemplul altor foste republici sovietice şi semnând Declaraţia de Independenţă a Moldovei, deputaţii din primul Legislativ au dat dovadă de curaj şi responsabilitate, dorind să demonstreze întregii lumi că Moldova nu mai vrea să fie parte componentă a defunctei Uniuni Sovietice şi doreşte să intre în familia popoarelor libere şi democratice, în spaţiul devenirii sale istorice.
Nu au subscris acestui act simbolic doar ticăloşii şi fosilele staliniste, la care, iată, aflăm că s-a alăturat şi aşa-zisul apostol al neamului, Anatol Şalaru. Dânsul are, fireşte, libertatea deplină de a-şi alege postura din care a refuzat semnarea documentului care a încununat eforturile Mişcării de Eliberare Naţională, însă conotaţia penală a gestului lui Anatol Şalaru, va fi întotdeauna umbrită de o profundă culpă morală faţă de întreg neamul românesc. Un om care a refuzat să semneze Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova poate fi catalogat şi drept persoană care acceptă menţinerea acesteia sub ocupaţia rusească. Astăzi acest individ caută cu disperare explicaţii deşănţate pentru gestul său abominabil. Numai că eventualele sale explicaţii ar trebui să fie adresate, în primul rând, martirilor care au vărsat sânge pentru libertatea poporului nostru. Sutelor de mii de moldoveni deportaţi în Siberia, milioanelor de moldoveni care, în 1989 şi 1991, au readus acasă Limba Română, Alfabetul Latin şi Independenţa Republicii Moldova.

Igor Burciu

POLITICĂ, BUSINESS, MAFIE ŞI CANALIA LIBERALĂ

Cine este ANATOL ŞALARU?

Liberalii lui Ghimpu nu scapă nicio ocazie în acest scrutin ca să-l prezinte pe Anatol Şalaru, locul trei în lista electorală a PL – in prezent, ministrul Transporturilor si Infrastructurii Drumurilor – drept „fondatorul mişcării de renaştere naţională”. Chiar însuşi Şalaru nu se sinchiseşte să se recomande astfel, crezând că merită pe deplin această titulatură pentru simplul fapt că, în anii în care a luat avânt mişcarea de renaştere naţională, acesta s-a implicat în anumite activităţi culturale, dar nu şi politice, punându-se la adăpost, în felul acesta, de eventualele represiuni din partea autorităţilor sovietice de atunci.
Cei mai în vârstă ştiu foarte bine că Şalaru se ferea ca dracul de tămâie să participe la vreo acţiune de protest neautorizată, lupta lui cu regimul nu a mers mai departe de organizarea şedinţelor Cenaclului „Alexei Mateevici” la care participanţii recitau cuminţi poezii şi cântau cântece.
Opinia publică cunoaşte însă foarte puţin, dacă nu chiar aproape nimic, care au fost de fapt „îndeletnicirile” lui Şalaru, despre relaţiile lui cu clanul oligarhic al multimilionarului Anatol Stati, cu puternice relaţii în lumea interlopă, securitatea ceauşistă şi KGB. Anume acest aspect vom încerca să-l clarificăm în această investigaţie jurnalistică, pornind de la un caz concret care a fost elucidat pe larg în presa timpului de la Bucureşti. Vă asigurăm că această filă din biografia obscură a lui Şalaru este mult mai captivantă decât cântatul la drâmbă în cadrul şedinţelor Cenaclului „Mateevici”.
Prietenia de nezdruncinat dintre multimiliardarul Stati şi „fondatorul” mişcării de “renaştere naţională”, Şalaru
În 1992, Anatol Şalaru era membru al Parlamentului tânărului stat Republica Moldova. În funcţia de prim-ministru se afla atunci Valeriu Muravschi, care, imediat după încetarea focului din războiul de la Nistru, este debarcat de forţele revanşarde ale comuniştilor sovietici din Parlament, care reuşesc să preia puterea. În locul lui Muravschi este instalat în funcţia de prim-ministru, şi cu concursul votului unor trădători, între care şi al lui Anatol Şalaru, Andrei Sangheli, un românofob înverşunat şi o slugă credincioasă a Moscovei. De menţionat că, odată cu aducerea lui Sangheli în fruntea Executivului, s-a instaurat şi neagra perioadă de guvernare agrariană, marcată de corupţie, incompetenţă şi incapacitate crasă de administrare.
Tot în anul 1992, Anatol Stati îşi lansează în mod oficial afacerea, înregistrând compania ASCOM Group. Anatol Şalaru devine unul dintre susţinătorii fideli ai viitorului oligarh, care atunci punea bazele imperiului său financiar prin contractarea unor credite garantate de stat care nu au mai fost rambursate. Apropo, în 1998, când au plecat de la putere agrarienii, s-a încercat recuperarea milioanelor obţinute de Stati prin această schemă frauduloasă, a fost creată şi o comisie guvernamentală condusă de Nicolae Andronic, dar fără nici un rezultat. Se pare că Andronic nu a manifestat prea mult interes ca să facă lumină asupra acestui caz. Iniţial, ASCOM Group se ocupa de operaţiuni de export-import al mărfurilor alimentare şi al celor din industria uşoară, afaceri cu terenuri imobiliare, import de autoturisme, iar din 1995 se lansează oficial în afaceri cu petrol în Turkmenistan.
În 1994 au loc alegeri parlamentare şi, cu această ocazie, deja prosperul businessman Anatol Stati fondează (împreună cu Anatol Şalaru) propria formaţiune politică cu care speră să câştige alegerile – Partidul Reformei. Anatol Şalaru, care, între timp, devenise şi finul de cununie al lui Stati şi vicepreşedinte ASCOM, este numit preşedinte de partid, oligarhul Stati preferând să rămână în umbră. Stati a investit în campania electorală sume financiare exorbitante pentru acea vreme. În doar câteva zile, pe piaţa mediatică au apărut două ziare noi: „Observatorul de Chişinău” şi „Dnevnoi Expres”, puse în serviciul Partidului Reformei, la care au fost racolaţi cei mai buni jurnalişti din acea perioadă. Chişinăuienii care au urmărit alegerile din 1994 îşi aduc aminte cum cei angajaţi în campania electorală de PR descărcau direct pe trotuar, din camioane şi microbuze, tone de ziare electorale şi materiale propagandistice care erau distribuite trecătorilor – un lux pe care atunci, probabil, toate celelalte partide, luate laolaltă, nu şi-l puteau permite. Partidul Reformei avea şi nişte sedii luxoase, primul a fost amplasat la etajul 14 la „Moldova-Tur”, al cărui director era Nicolae Cernomaz, iar ulterior – la Centrul de tineret, al cărui şef era Mihai Camerzan. Cu toate acestea, în pofida sumelor enorme investite, formaţiunea politică a lui Stati şi Şalaru a înregistrat în scrutinul din 1994 un rezultat jalnic – mai puţin de 4 la sută, nereuşind să treacă pragul electoral.
Dezamăgiţi de acest rezultat ruşinos, Stati şi Şalaru abandonează Partidul Reformei, făcându-i-l cadou amicului lor comun, Mihai Ghimpu, ex-deputat în primul Parlament.
Aşadar, Stati şi Şalaru au suferit un eşec total în politică, în schimb în business lucrurile au mers strună.
Caracatiţa internaţională ASCOM
La recomandarea lui Cernomaz, Stati îl numeşte pe Vasile Ursu vicepreşedinte al ASCOM, care, în timpul bolii primului primar al municipiului Chişinău, Nicolae Costin, a exercitat funcţia de primar, iar mai apoi a fost şi pretor al sectorului Râşcani. Odată cu numirea lui Ursu în funcţia de vicepreşedinte ASCOM, întreprinderea a recurs la procurarea la preţuri derizorii a imobilelor şi terenurilor din oraşul Chişinău şi suburbii, pe care le-a gajat la preţuri exorbitante la băncile Bankoop-Chişinău şi Mobiasbancă. Cu banii obţinuţi (suma totală nu o cunoaştem, dar se pare că era una impresionantă), ASCOM, împreună cu o firmă spaniolă, anume KELME, a reutilat fabrica de încălţăminte din oraşul Orhei, fondând întreprinderea mixtă ASCOM-KELME. Surse avizate susţin că partea spaniolă a fost contactată în vederea constituirii acestui parteneriat de către şeful de la “Moldova-Tur”, Nicolae Cernomaz. În perioada 1995-1996, noul primar al municipiului Chişinău, Serafim Urechean, a dispus efectuarea unei cercetări asupra cazurilor de înstrăinare ilicită a terenurilor şi imobilelor din Chişinău, însă la intervenţia lui Nicolae Andronic şi Nicolae Cernomaz, cercetarea a fost sistată. Tot lui Cernomaz, Stati îi datorează pătrunderea ASCOM-ului în Turkmenistan, dar şi relaţiilor personale ale preşedintelui de atunci Mircea Snegur cu turkmenbaşi-ul din acea perioadă – Saparmurat Niazov.
Tot atunci, şeful filialei Bankoop în Republica Moldova, Gheorghe Turliuc, realizează conexiunea dintre ASCOM şi PETROM. Datorită lui Turliuc au fost deschise reprezentanţe ASCOM în Limasola (Cipru), unde mai apoi erau comercializate produsele finite obţinute în urma prelucrării ţiţeiului şi gazului din Turkmenistan, şi în Vârşeţ din Banatul Sârbesc (Iugoslavia de atunci), reprezentanţă care coordona introducerea produselor petroliere ASCOM în Iugoslavia, în pofida embargoului impus de ONU în anii 1994-1995.
În 1996, Întreprinderea Mixtă ASCOM-KELME dă faliment şi în 1997, la intervenţia lui Cernomaz, prim-ministrul Ion Ciubuc răscumpără datoriile ASCOM faţă de KELME, trecând fabrica de la Orhei, estimată la un milion de dolari, în subordinea statului.
Anatol Stati, implicat în spionaj industrial şi tehnologic în favoarea Rusiei şi în detrimentul României
În 1996, Stati a fost implicat într-un scandal de spionaj industrial în favoarea Rusiei şi în detrimentul României. Pentru că ASCOM nu deţinea suficiente capacităţi pentru a opera contractele realizate în Turkmenistan, reprezentanţii ASCOM au contractat administraţia producătorului român de utilaje petroliere, Societatea comercială „UPETROM – 1 MAI SA” Ploieşti, cu care au început negocierile în vederea transformării UPETROM în subcontractor. Deşi în acel moment nu exista decât intenţia constituirii unei societăţi mixte, pe data de 2 mai 1996, o delegaţie UPETROM a plecat în Turkmenistan, neavând nicio atribuţie clară din partea instituţiei. Nu exista niciun contract între ASCOM şi UPETROM privind constituirea unui grup de specialişti şi deplasarea acestuia în Kazahstan. Recrutarea membrilor delegaţiei a fost efectuată de către inginerul român Nicolae Tomescu, fost şef de secţie la UPETROM, angajat de Anatol Stati la ASCOM şi retribuit de către acesta cu 4000 de mărci germane.
Delegaţia nu a ajuns însă la destinaţie. Pe 2 mai 2006, la ora 10.30 dimineaţa, ofiţeri ai Serviciului Român de Informaţii, ai Poliţiei de Frontieră şi vameşi reţin delegaţia UPETROM asupra căreia au găsit un set de documente tehnice ce proveneau de la Compartimentul Birou Documente Secrete al unităţii respective. Documentaţia găsită asupra membrilor delegaţiei nu corespundea cu lista înaintată anterior organelor vamale. Grupul de specialişti se pregătea să se îmbarce pe o cursă charter Chişinău–Aşhabad, iar documentele furate de la UPETROM, conform cercetării începute imediat de Parchetul Ploieşti, urmau să fie predate Grupului industrial-financiar ASCOM SA cu sediul la Chişinău. Conform aceloraşi investigaţii, documentele ce trebuiau să fie preluate de către Anatol Stati urmau să fie transmise contra bani firmei URALMAŞ din Federaţia Rusă, principalul concurent al firmei române UPETROM.
Despre scandalul diplomatic izbucnit în urma acestei tentative de furt a informaţiilor industriale secrete a scris pe larg cotidianul bucureştean „Evenimentul Zilei” în câteva numere din luna mai şi octombrie 1996.
Şalaru şi mita de 200 000 de dolari
Ca urmare a celor întâmplate, generalul Serviciului de Informaţii Externe Ioan Talpeş a ordonat sistarea tuturor legăturilor PETROM şi UPETROM cu ASCOM, ceea ce şi s-a întâmplat un an mai târziu. Potrivit unor surse independente, Anatol Stati a reuşit să evite cercetarea şi condamnarea penală în România datorită intervenţiilor lui Nicolae Cernomaz, care a apelat la ajutorul unor cercuri influente de afaceri din Federaţia Rusă şi ale lui Vladimir Dobre, care a recurs la sprijinul unor cercuri de afaceri româneşti. Înţelegerea a avut loc şi Stati a ieşit basma curată şi pentru faptul că, în acea perioadă, LUKOIL urma să-şi deschidă o reprezentanţă în România. Potrivit aceloraşi surse independente şi bine informate, dar care au solicitat anonimatul, muşamalizarea acestui caz l-ar fi costat pe Stati 200 000 de dolari, banii fiind transmişi de chiar adjunctul său şi finul său de cununie Anatol Şalaru, care i-ar fi dat 100 000 de dolari lui Cernomaz şi tot atât lui Dobre.
Acesta este doar un episod din filmul lung şi greu de urmărit al activităţilor obscure ale multimilionarului Anatol Stati, care, chiar de la început, a fost însoţit de finul său de cununie Anatol Şalaru. Nu încape nicio îndoială că plasarea lui Şalaru pe listele Partidului Liberal, succesorul de drept al Partidului Reformei înfiinţat de Stati, nu este deloc întâmplătoare. Ba mai mult, acest episod demonstrează clar că PL este totalmente subordonat intereselor tenebre ale oligarhului petrolier Stati.
Chiar şi la o analiză superficială a acestor date este clar că în cazul în care PL va accede în Parlament, controlul asupra grupului său parlamentar îl va exercita nu Ghimpu, care nu este decât un element decorativ, pe post de idiot util în angrenajul maşinăriei lui Anatol Stat, şi nici Dorin Chirtoacă, care nici nu va deveni deputat, ci va rămâne în funcţia de primar general al municipiului Chişinău. Controlul asupra deputaţilor PL îl va prelua acest tip învechit în rele, impostorul care s-a autointitulat fondatorul mişcării de renaştere naţională, sluga credincioasă a lui Stati – Anatol Şalaru. Cei care vor vota PL trebuie să ştie că ei, de fapt, votează pentru clanul Stati, care are puternice conexiuni în lumea interlopă şi prietenii strânse cu reprezentaţii fostei securităţi ceauşiste şi a fostului KGB sovietic. Acesta este adevărul. Cine poate să-l combată?

Sergiu PRAPORŞCIC

Marius Bâtcă

Vladimir Filat, ajuns premier într-o conjuctură istorică favorabilă, demonstrează cât de jos poate coborî o slugă a Moscovei. Din punct de vedere moral, bineînţeles.
Pentru că, din punct de vedere material şi social, acest personaj făţarnic a ajuns bine, chiar dacă, pentru asta, a trebuit să calce peste mormintele buneilor săi, peste idealurile neamului său şi şi-a părăsit şi nevasta. Pofta sa de putere, alimentată încă de pe vremea când slujea URSS ca grănicer KGB-ist, a transformat acest individ jalnic într-un instrument extrem de periculos al Kremlinului, în raport cu Uniunea Europeană şi România. Pentru că este şi foarte vulnerabil/şantajabil. Poate din cauza asta îl şi apreciază Baconsky.
Interesante sunt nişte articole mai vechi, din presa românească. Se vorbeşte în ele despre implicarea în traficul de ţigări transfrontalier, pe Prut. Un fel de Pod de Ţigări. În perioada respectivă, studentul Vlad Filat ar fi fost prins într-o reţea de trafic. Se mai spunea că ar fi intervenit SRI, care l-ar fi racolat. Cam greu de crezut, dar, dacă se dovedeşte că aceste informaţii sunt adevărate, nu e bine. Nu e bine, la nivelul …”chestore, nu e bine”.
Până se vor dovedi în instanţa aceste chestiuni, dacă se vor dovedi vreodată, e bine să privim spre ce a făcut premierul Vladimir Filat, mare fan-admirator al lui Vladimir Putin. În primul rând, prin vorba sa mieroasă, a păcălit ani de-a rândul Bruxellesul, Washingtonul, Bucureştii, Varşovia etc că e gata să îşi dea viaţa pentru idealurile europene, integrarea europeană şi adoptarea principiilor UE. De asemenea, s-a dat peste cap şi a “dughit” cât cuprinde ce l-au sfătuit, de-a lungul timpului, aliaţii din SUA.
Mă leşi, bre, Volodea Filat! Adică, una dughim, alta grăim? Sau, în loc de dughim, să tragem la papiroase tranfrontaliere, mai un Fluieraş, mai un Plugar, un MT, ceva? Că doar fratele mare, de la Moskva, iţi permite să mai faci şi altele.
Dar, să lăsăm “nahui” fumurile astea şi să vedem ce spun nişte jurnalişti chiar de la Chişinău.
“Cu minţile înceţoşate de bucurie sau durere mai puţini sunt acei care realizează că, de fapt, bravii noştri conducători luptă nu împotriva criminalizării, ci pentru kremlinizarea Moldovei. Ei zic decriminalizarea Moldovei, dar se gândesc la rekremlinizarea Moldovei.
Cel mai bine au înţeles acest lucru comuniştii care de trei ani urlă „Jos Aliansu`!”. Uite că, în sfârşit, Aliansu` e jos. Pa, Aliansu`! Comuniştii sunt feriţi. Fericiţi sunt şi trompetiştii lui Filat. Pretinşi proroci politici, imberbi mintal, salută moartea Alianţei şi înlocuirea ei cu un concubinaj politic, care, chipurile, „e mai benefic” pentru ţară. Ca să vezi, aceştia, indirect tot spre depozitele de testosteron ale liderilor defunctei sunt cu ochii…
Ei se fac a nu înţelege că, dacă e defunct Aliansu`, sunt defuncţi şi liderii lui (ei). Mie de lideri nu mi-e jale deloc. Dar de Alianţă mi-e jale. Pentru că, de ce să nu recunoaştem, a fost un vis frumos. şi în loc să se împlinească visul nostru, s-a împlinit visul lui Voronin. Cum să nu-ţi fie jale? şi ruşine…”, a scris cunoscutul jurnalist Constantin Tănase, în ziarul TIMPUL, de la Chişinău.
“Ajung la concluzia că R Moldova nici nu merită denumirea de „ţară”. Suntem doar o jucărie în mâinile ursului, o spălătorie de bani pentru mafia rusească, un depozit de armament rusesc, o seră de şovini antidemocraţi conduşi de maşinăria propagandei ruseşti. Aşa că formatul „5+2” pentru rezolvarea conflictului transnistrean mi se pare unul, cel puţin, stupid. Ar trebui să fie „5+1”, pentru că Moldova nu mai are nicio putere de decizie. (…) Putin, dumnezeul şi mântuitorul lichelelor „patriotice” de la noi, şi-a decorat recent doi lingăi, chipurile, pentru fortificarea relaţiilor de prietenie între cele două state. Să nu uităm însă că pentru ţarul rus termenul „prietenie” este sinonim cu termenul „vasalitate”. Ne slujeşti cu credinţă, atunci eşti prietenul nostru. Ai alte păreri decât cele pe care le impunem noi? Înseamnă că eşti fascist, falsificator de istorie, unionist ş.a.m.d. I-aş întreba pe aceşti făuritori de prietenie interstatală dacă au citit măcar câteva rânduri din Miron Costin, Grigore Ureche, Varlaam, Dimitrie Cantemir, Alexandru Xenopol, Nicolae Iorga, Constantin Stere, Nicolae Bălcescu sau Neagu Djuvara. Aşa ca să vadă ambele părţi ale monedei adevărului istoric. Nu cred că i-au citit, pentru că tot ce e român e fascist în concepţia noilor patrioţi, iar adevărul absolut poate fi creat doar de ţar”, scrie, tot în TIMPUL, Marin Basarab.
Deci, tavarşi Vladmir Filat, nu e bine, “chestore, nu e bine!!!!!”. Că, poate, la drum de seară, te lasă “inima roşie”şi îţi iese unul de “inimă neagră” sau şi, mai rău, de “treflă”, de nu te mai vezi şi nici nu mai bungheşti, pe unde îţi scoţi cămaşa.
UN SFAT:Volodea Filat, râdem, glumim, dar, în incintă! Şi, în nici un caz, nu ne jucăm cu ţara-n bumbi, chit că ai vrut tu să-i îmbeţi pe Biden, Merkel, Băsescu, Sikorski, Bildt, Schuebel etc, la beciurile din Cricova. Vezi că ăştia ţin la băutură, faţă de piticul tău judokan de la Kremelin!

Ziua veche.ro

Premierul Vlad Filat la şedinţa Sinodului Mitropoliei Moldovei

Redacţia nouă a Legii privind libertatea gîndirii, de conştiinţă şi religie în continuare conţine prevederi problematice în privinţa statutului „special” al Bisericii Ortodoxe din Moldova (BOM).
Conform art.15 al acestei legi, Biserica Ortodoxă din Moldova se bucură de un rol primordial şi se recunoaşte importanţa deosebită a acesteia în viaţa Republicii Moldova. Deşi Constituţia consacră faptul că nici o parte din popor nu poate exercita puterea de stat în numele propriu şi nici o ideologie nu poate fi instituită ca ideologie oficială a statului totuşi art. 15 din Legea privind libertatea gîndirii, de conştiinţă şi religie este în practică interpretată ca stabilirea în ţară a religiei ortodoxe în calitate de bază valorică oficială. Conform Raportului elaborat de Centrul de Informare în domeniul Drepturilor Omului cu privire la situaţia dreptului la libertatea gîngirii, conştiinţei şi a religiei în Republica Moldova, argumentul „rolului deosebit şi dominant al BOM” este motivul în baza căruia se săvârşesc abuzuri severe ale drepturilor şi libertăţilor religioase ale celorlalte entităţi religioase şi discriminarea celorlalţi adepţi ai grupurilor religioase minoritare sau credinţelor nonteiste. Mai mult, atitudinea favorizantă pe care o are statul faţă de Biserica Ortodoxă din Moldova a fost subiectul deciziei CEDO referitoare la cazul Mitropolia Basarabiei v. Republica Moldova: “1.În relaţiile sale faţă de cultele religioase sau de credinţă, statul are obligaţia de a rămîne imparţial şi neutru….măsurile statului care favorizează un lider sau grup religios constituie lezare a drepturilor şi libertăţilor religioase” . Se pare însă că autorităţile publice în continuare păstrează status quo în detrimentul grupurilor religioase minoritare.
Raportul CIDO cu privire la situaţia libertăţilor religioase în Republica Moldova arată că Biserica Ortodoxă din Moldova exercită o dominaţie puternică şi evidentă asupra elaborării şi adoptării politicilor de stat în domeniul drepturilor şi libertăţilor religioase, precum şi asupra altor politici publice importante (în domeniul egalităţii şi nediscriminării, sănătăţii, educaţiei, familiei, etc). De asemenea aceasta intervine în exercitarea dreptului la libertatea religioasă a altor grupuri religioase. Manifestarea unui asemenea comportament este incompatibilă cu principiile statului de drept şi separării statului de biserică.
Guvernul Republicii Moldova nu întreprinde măsuri decisive pentru a opri intervenţia BOM în viaţa politică, deşi redacţia nouă a Legii privind libertatea gîndirii, de conştiinţă şi religie interzice în mod clar orice activitate sau imixiune a cultelor religioase în viaţa politică. Acest lucru se întâmplă
în pofida faptului că statul are şi pîrghiile necesare de a contracara asemenea acţiuni, şi anume în art.24 şi art.25 ale Legii este prevăzut că activitatea cultelor religioase poate fi suspendată sau încetată pe cale judiciară, la cererea Ministerului Justiţiei, în temeiul imixiunii cultelor religioase în viaţa politică.
După toate aparenţele la baza inacţiunilor statului stă dorinţa guvernanţilor de a-şi consolida puterea politică şi sprijinul electoral prin intermediul adepţilor Bisericii Ortodoxe din Moldova şi a reţelei extinse de parohii din subordinea acesteia. Preţul unei asemenea „cooperări” este îndoctrinarea creştin-ortodoxă a politicilor publice, elaborarea cărora deseori contravine standardelor internaţionale în domeniul drepturilor fundamentale ale omului. În unele domenii de interes general, Biserica Ortodoxă din Moldova determină autorităţile publice să înlocuiască normele de drept prin dogme religioase şi reguli bisericeşti.
In general pe parcursul perioadei monitorizate autorităţile statale nu au întreprins careva măsuri de stimulare a unei culturi publice în care minorităţile religioase s-ar bucura de respect şi tratament echitabil în egală măsură cu adepţii Bisericii Ortodoxe Moldoveneşti. Ba dimpotrivă, autorităţile şi instituţiile statului atît la nivel decizional cît şi administrativ îşi asociază imaginea şi promovează exclusiv doctrina Bisericii Ortodoxe Moldoveneşti.
Biserica şi actorii politici îşi consolidează forţele în mod reciproc pentru că în urma acestui parteneriat actorii politici, aşa după cum au declarat membrii intervievaţi ai parlamentului, au de cîştigat credite electorale iar biserica la rîndul său este liberă să manipuleze procesul de elaborare şi implementare a politicilor publice şi actelor legislative. Reprezentantul Bisericii Ortodoxe Moldoveneşti, a declarat în cadrul interviului că în Republica Moldova este înrădăcinată practica de a consulta toate iniţiativele legislative mai întîi de toate cu biserica după care acestea pot fi aprobate de guvern sau parlament. Drept exemplu, la insistenţa Bisericii Ortodoxe Moldoveneşti, atunci cînd a fost modificată Legea cu privire la libertatea de religie, gîndire şi conştiinţă a fost neglijată solicitarea societăţii civile de a introduce impozite pentru cultele religioase care practică activităţi generatoare de profit, ştiinduse că în majoritatea cazurilor ceremoniile şi riturile creştin ortodoxe se desfăşoară contra plată conform unei liste de preţuri prestabilită. De asemenea nu este monitorizată nici declararea averilor feţelor bisericeşti, deşi aşa după cum arată unele investigaţi jurnalistice veniturile feţelor bisericeşti depăşesc cu mult veniturile unui funcţionar public.
Deşi mai multe grupuri religioase non-ortodoxe, precum cultul luteran, baptist au propus suportul lor în implementarea activităţilor de interes public şi au venit cu iniţiative noi în combaterea unor fenomene sociale negative precum: neasigurarea adecvată a dreptului femeilor la servicii de sănătate reproductivă, discriminarea şi intoleranţa faţă de diversitate, violenţa în familie, accesul limitat la educaţie. Toate aceste iniţiative au fost respinse optîndu-se pentru o colaborare preferenţială cu Biserica Ortodoxă Moldovenească.
Ministerul Apărării colaborează în mod exclusiv doar cu Biserica Ortodoxă Moldovenească deja de mai mulţi ani. Bazele colaborării au fost puse la 8 iulie 1997 prin semnarea unei declaraţii comune. De asemenea, o colaborare între Biserica Ortodoxă Moldovenească şi Armată este prevăzută în Programul de acţiuni comune al Mitropoliei Moldovei şi Ministerul Apărării în vederea educaţiei spirituale a efectivului Armatei Naţionale pe perioada anilor 2012-2017. Tot din banii publici, Ministerului Apărării al Republicii Moldova tipăreşte cărţi de rugăciuni ortodoxe pentru ostaşi.
In cadrul unei ceremonii oficiale desfăşurate în mod public, rectorul Academiei Militare “Alexandru cel Bun”, şi-a impus în mod autoritar viziunea că un bun patriot poate fi doar de credinţă ortodoxă care este indispensabilă formării militarilor şi apărători neînfricaţi, fapt pentru care a evidenţiat necesitatea menţinerii relaţiilor existente între Biserică şi Armată, dar şi intensificarea continuă a acestora. Acest mesaj violează în mod abuziv dreptul la libertate de religie sau credinţă şi instigă în mod indirect spre intoleranţă religioasă.

Ministrul Apărării, dl V.Marinuţa cu Mitropolitul Vladimir

De asemenea, prevederea constituţională referitor la separarea statului de biserică este încălcată prin oferirea gradelor militare de locotenent şi locotenent major pentru preoţii Bisericii Ortodoxe Moldoveneşti pentru simplul fapt că aceştia desfăşoară ceremonii religioase pentru militari. Însăşi Mitropolitul Vladimir, liderul Bisericii Ortodoxe Moldoveneşti a fost învestit în mod obscur cu gradul de colonel. Mai mult, spre revizuirea Ministerului Justiţiei se află o propunere legislativă referitor la
precum pachete sociale, grade militare, asigurări medicale şi pensii. Iniţiativa a fost înaintată de Mitropolia Moldovei cu susţinerea Ministerului Apărării.
De asemenea Mitropolitul Bisericii Ortodoxe Moldoveneşti beneficiază de paşaport diplomatic eliberat de către Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene în baza Legii privind actele de identitate din sistemul naţional. Ceea ce insinuează faptul că în Republica Moldova este recunoscută doar o singură religie care reprezintă interesele statului, fapt care contravine standardelor internaţionale referitor la libertatea religiei sau a credinţei.
Mai grav este faptul că Biserica Ortodoxă Moldovenească are la dispoziţia sa toate pîrghiile pentru a influenţa politica externă a statului. Cel mai recent exemplu, e cazul fostul ambasador al Republicii Moldova la Moscova, Andrei Neguţa, care a fost rechemat de guvern în urma unor declaraţii scandaloase în presa rusă referitor la regiunea transnistreană. Acesta însă a fost numit ulterior consilier la Mitropolia Moldovei şi delegat în funcţia de consilier în cadrul Departamentului mitropolitan relaţii externe, fiind abilitat să colaboreze cu corpul diplomatic acreditat în Rusia.
Ministerul Educaţiei, sub presiunea Bisericii Ortodoxe Moldoveneşti a refuzat ajutorul propus de Biserica Ortodoxă Basarabeană sub forma distribuirii manualelor gratuite de predare a disciplinei “Religia - cultul ortodox”, şi a ales să aloce bani din bugetul public pentru editarea acestor manuale. Este de menţionat faptul că deşi au fost aprobate două curricule de predare a religiei în şcoli, una creştin ortodoxă iar cealaltă evanghelică, de finanţare în editarea manualelor s-a bucurat doar cultul religios ortodox. Pe parcursul perioadei monitorizate, Ministerul Educaţiei nu a întreprins nici o măsură de promovare a dialogului inter-religios şi stimulare a culturii respectului pentru diversitate în şcoli. Dimpotrivă, Ministerul Educaţiei se percepe drept partenerul Mitropoliei Moldovei responsabil de asigurarea numărului cît mai mare al copiilor la ora de religie ortodoxă. În septembrie 2012, a fost organizat un seminar la care s-au întrunit exclusiv reprezentanţii Bisericii Ortodoxe din Moldova şi ai Ministerului Educaţiei.

La această întrunire Tatiana Potâng, viceministră a educaţiei pe lângă faptul că a raportat Mitropolitului Moldovei care sunt măsurile întreprinse de minister pentru a aduce copii la ora de ortodoxie a mai declarat că: “această întrunire este un dialog între reprezentanţii şcolii şi Bisericii. Urmează să învăţăm, să discutăm şi să colaborăm în acelaşi duh.”
Mitropolitul BOM Vladimir şi viceministră educaţiei, dna Potâng Deşi Constituţia Republicii Moldova prevede în mod expres că învăţământul de stat este laic doamna Lilia Pogolşa, directorul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, în cadrul aceleiaşi întruniri a menţionat că: „Parteneriat înseamnă nu doar religia în şcoli … dar şi o generaţie cu frică de Dumnezeu” subliniind că se va face tot efortul pentru a consolida poziţia bisericii în şcoli. Desigur, referindu-se în toate cazurile doar la religia ortodoxă.
Pe lângă toate acestea, reprezentanţii Ministerului Educaţiei au declarat ca din cauza resurselor umane insuficiente aceştia nu sunt în stare să monitorizeze faptul cum se desfăşoară orele de educaţie moral spirituală în şcoli şi să garanteze că la aceste ore nu se predau ideologii religioase în locul instruirii copiilor în spiritul valorilor general umane şi a drepturilor omului. De asemenea, aceştia s-au arătat indiferenţi faţă de prezenţa icoanelor ortodoxe în şcolile şi clasele din ţară precum şi de supunerea obligatorie a copiilor la practicile şi ritualurile ortodoxe care se petrec în şcolile publice, aşa cum ar fi ritualul de sfinţire a şcolilor, ţinerea unei slujbe religioase la începutul şi sfîrşitul anului şcolar, sau prezenţa feţelor bisericeşti ortodoxe la cele mai importante evenimente petrecute în şcoală. Contribuind astfel la exercitarea presiunilor directe asupra copiilor adepţi ai altor confesiuni religioase sau grupuri filosofice, lezarea drepturilor acestora şi formarea unui cadru de vrajbă religioasă şi intoleranţă faţă de minorităţile din învăţământul public.
Reprezentanţii tuturor ministerelor intervievate în cadrul monitorizării, şi anume Ministerul Justiţiei, Ministerul Educaţiei, Ministerul Culturii, Biroul Relaţiilor Interetnice şi reprezentanţii parlamentului, Comisia Parlamentară pentru Drepturile Omului şi Relaţii Interetnice, au invocat că nu ţine de competenţa lor să întreprindă măsuri pentru promovarea dialogului interconfesional şi a respectului pentru drepturile şi libertăţile religioase şi au sugerat ideea creării unei entităţi separate care s-ar ocupa în exclusivitate de acest subiect. Pînă atunci însă nici o autoritate statală nu s-a arătat dispusă să depună careva eforturi pentru a proteja drepturile membrilor grupurilor religioase minoritare, de promovarea a dialogului inter-religios şi a diversităţii culturale. Ceea ce demonstrează în general incompetenţa autorităţilor publice de a-şi îndeplini rolul de promovare şi asigurare a respectării şi exercitării depline a drepturilor şi libertăţilor omului universal recunoscute.

Stela Popa

Au fost alegeri, ecoul lor, va fi încă patru ani viu…
(parafrază după Grigore Vieru)

Se întâmplă ceva în Basarabia
Aceeași situație a fost toată ziua în toate cele 4 secții de vot din Chișinău. Am ieșit de trei ori din casă ca să votez… Coada de la secția de votare de la liceul „Gaudeamus” de pe str. Petru Zadnipru din sectorul Ciocana era însă interminabilă… Pe o vreme ca asta totuși, basarabenii s-au mobilizat masiv. Sper ca Bucureștiul să ia în serios acest semnal. E clar, se întâmplă ceva în Basarabia!
…„Și se întâmplă demult”, adăugau prietenii mei de pe Facebook. Basarabia se mișcă și nu mai poate fi ignorată! Românilor basarabeni le pasă de ce se întâmplă peste Prut. Cei care au stat astăzi la cozile masive din capitala R. Moldova ca să-și exprime opțiunea de vot – fără să reuşească să voteze cu toţii – au dat un verdict politic care nu poate fi neglijat: fieful românismului este la Chișinău. Acum mingea este în terenul celor de la București. Pasul a fost făcut. Rămâne să ni se răspundă.

TVR „ocupat” la Chișinău cu filme rusești
Și ar face bine să răspundă inclusiv față de retransmiterea corectă şi completă a TVR-ului la Chișinău. La ora 21.00, când toată suflarea românească era interesată de rezultatele Exit-poll-ului, 2 PLUS, postul care retransmite TVR-ul la Chișinău, difuza filme în limba rusă! Nimic despre alegeri, deși TVR 1 transmitea live declarațiile de la București. Sfidător! Așadar, TVR rămâne pe mai departe MARELE ABSENT la Chișinău…
Chiar și așa, fără TVR, oamenii s-au mobilizat și au votat. S-au interesat, au căutat și s-au informat, dar, repet, numai nu de la TVR. Postul public românesc de televiziune este ignorat cu insistență aici. Și nu e pură întâmplare… Sper ca cei care vor reprezenta basarabenii în Parlamentul de la București să rezolve cât mai curând posibil această anomalie.

Basarabenii reintră în viaţa politică a României!
Până una alta, conchid că basarabenii care au cetățenie română sunt primii care s-au trezit din „somnul de moarte”. Au răspuns ca niciodată mesajului de chemare la vot, popularizat foarte bine prin intermediul mass-media de la Chişinău (televiziuni, presă scrisă, internet, bloguri etc.). Din păcate nu ştim câţi ar fi votat, pentru că secţiile de vot s-au închis cu cetăţeni români care nu reuşiseră să intre…
Atmosfera, însă, de la Chişinău ne dă speranţe. Basarabenii au demonstrat astăzi că sunt cetăţeni, nu doar posesori de paşapoarte!

Către Excelenţa Sa, Preşedintele Republicii Moldova, dl Nicolae Timofti

Poziţia Consiliului Unirii faţă de şantajul rusesc şi lipsa de Demnitate Naţională a oficialilor
Chişinău, 22.11.2012

Stimate Domnule Preşedinte,
Noi, membrii Consiliului Unirii, în cadrul căruia activează şi Partidul Naţional Liberal din Republica Moldova, partide din România, precum şi numeroase organizaţii nonguvernamentale, conştienţi şi neindiferenţi faţă de situaţia politică tensionată, cauzată de implicări ale factorilor interni şi externi, ostili statului nostru, dorim să Vă aducem la cunoştinţă punctul nostru de vedere asupra stării de lucruri pe care o trăim cu toţii.
Urmărim doar scopul de a apăra integritatea statului în faţa încercărilor forţelor secesioniste de a umili şi a provoca populaţia băştinaşă prin degenerarea şi încălcarea Constituţiei R.Moldova.
Astfel, suntem profund îngrijoraţi în legătură cu ultimele declaraţii ale administraţiei de la Tiraspol, care reprezintă instrumentul misionarilor ruşi, ce frecventează des zona nistreană, necontrolată de autorităţile legale de la Chişinău, precum şi cu declaraţiile administraţiei unităţii teritoriale autonome găgăuze. Am dori ca această scrisoare sa ajute la clarificarea poziţiei organelor de conducere privind respectarea Constituţiei pe întreg teritoriul Republicii Moldova de către toţi factorii interni şi externi.
De regulă, când vectorul european al Republicii Moldova devine mai pronunţat şi mai decisiv, iniţiatorii şi susţinătorii separatismului - Federaţia Rusă, dezlănţuie o serie de provocări declarative, lansează afirmaţii de şantaj, inclusiv vizând securitatea politică şi economică a Statului, umilindu-ne demnitatea naţională, prin neglijarea Legii supreme a Statului. Provocările, care urmăresc dezbinarea Statului, se manifestă făţiş prin declaraţii ale demnitarilor de la Moscova - Preşedinte, Prim-ministru, Viceprim-ministru, diplomaţi.
Iată care sunt consecinţele grave ale separatismului promovat de Federaţia Rusă:
1. Zona nistreană nu achită, de şase ani, consumul gazelor ruseşti. Liderul separatist de la Tiraspol, Evghenii Şevciuk, a spus, în Duma Rusiei: „Nu e secret - nu achităm gazele. Încă din anul 2006 utilizăm aceste resurse pentru acoperirea deficitului bugetar”.
Liderul separatist a precizat că deficitul bugetar al Transnistriei, de 70%, este acoperit de ajutorul ce vine din partea Rusiei. Aici se adaugă datoria de peste 4 mlrd doi SUA pentru gazele ruseşti şi privarizarea ilicită a patrimoniului R.Moldova pe teritoriul necontrolat de stat.
În vizita la Tiraspol, pe data de 17.11.2012, Rogozin, vicepremier şi preşedinte al CMI de pe lângă Executivul Rusiei, a spus: «Moldova trebuie să-şi asume datoria Transnistriei pentru gazele ruseşti. Dacă vorbim de un singur stat, cum declară oficialii de la Chişinău, şi factura trebuie să fie comună. Moldova a ales calea integrării europene, de dezvoltare capitalistă. Din aceste motive, noi îi abordăm ca pe nişte capitalişti. La bază stă capitalul, mai întâi cel rusesc, pentru care există o mare restanţă…» (declaraţii umilitoare, de un cinism cras).
2. Sistemul bancar din zona nistreană este utilizat de grupările criminale financiare locale şi din străinătate pentru maşinării fiscale şi spălarea banilor. Prin urmare, secesionismul bancar din stânga Nistrului “subminează securitatea economică a R. Moldova», a afirmat recent directorul-adjunct al Serviciului de Informaţii şi Securitate al R.Moldova. Aceste structuri bancare sunt folosite pentru traficul ilicit de mărfuri, transferuri de bani din zonele de conflict sau din ţări de risc, precum şi pentru finanţarea unor mişcări periculoase. De asemenea, sectorul bancar nesupravegheat prezintă un interes sporit pentru grupări de crimă organizată implicate în traficul de droguri, fiinţe umane, armament, precum şi în alte activităţi prohibite şi foarte profitabile.
3. Recent, autorităţile autoproclamatei, au elaborat o nouă concepţie privind politica externă a enclavei separatiste din stânga Nistrului, „conţinând o serie de inovaţii şi consfinţând ca idee naţională integrarea Transnistriei în Uniunea Euro-Asiatică, opţiune „fortificată” de rezultatele referendumului din 2006. „Integrarea totală a Transnistriei în structurile euro-asiatice va fi sub patronajul Federaţei Ruse” - a declarat reprezentantul în negocieri din partea Tiraspolului, Nina Ştanski.
Moscova este gata să examineze eventualitatea aderării autoproclamatei repubici Moldoveneşti Nistrene la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan. Declaraţia aparţine Ambasadorului cu misiuni speciale al MAE rus, Serghei Gubarev, făcută la Tiraspol, în cadrul unei conferinţe de presă. „Dacă acest lucru va fi necesar şi justificat, Federaţia Rusă va face paşi concreţi în această direcţie.”
4. Rusia ne şantajează, fâcându-ne ostatici ai Transnistriei. Gubarev a mai spus: ,Jn cazul în care R Moldova îşi va pierde suveranitatea ori neutralitatea (avându-se în vedere Unirea cu România), Federaţia Rusă va reveni la problema realizării de către Transnistria a dreptului său la autodeterminare “.
5. Recent, Rusia a şantajat Chişinăul şi cerându-i «să renunţe la pachetele doi şi trei energetice, în schimbul unei posibile reduceri cu până la 30 la sută a preţului pentru gaze…»
6. Se invocă diferite motive pentru a nu scoate armata şi a retrage armamentul conform deciziilor Summit-ului OSCE de la Istanbul (noiembrie 1999).
Asemenea declaraţii şi acţiuni provocatoare există de 20 de ani, urmare a cărora regimul neconstituţional de la Tiraspol, prin concursul F.Ruse, şi-a consolidat poziţiile, se pare - ireversibil. Nicio guvernare nu a luat măsurile necesare pentru a negocia cu F.Rusă de pe poziţie de stat suveran şi independent, care nu ar permite implicarea factorilor externi în treburile interne. Faţă de liderii separatişti nu a fost aplicată legea. Hotărârile privind retragerea trupelor ruse, de ocupaţie, şi a ziselor forţe de pacificare, votate unanim de Parlament în iunie 2005, nu au fost îndeplinite până în prezent, fiind date uitării.
În loc să-i ceară o atitudine limpede Moscovei, Chişinăul se complace în tăcere, amplificând confuzia: toţi oficialii au întâlniri cu Rogozin, care nu ratează o ocazie de a ne umili, Chişinăul acceptă egalitatea părţilor în negocieri (RM şi Transnistria), după ce o respinsese ani în şir (ideea egalităţii era şi la baza Memorandumului Kozak). Acum, Guvernul e pe cale să facă periculoase concesiuni în chestiunea Consulatului rus în Transnistria.
De fapt, însă, Guvernul ar trebui imediat să iniţieze un audit la „Moldovagaz”, după care să iniţieze un proces de judecată. La fel, noi credem, trebuie să se procedeze legat de privatizările ilicite din partea stângă a Nistrului. Procuratura să deschidă dosare penale liderilor separatişti Smirnov, Antiufeev şi altora.
Ce lecţie trebuie să ne însuşim şi să contrapunem politiciii ruse de dispreţ şi şantaj? LECŢIA DEMNITĂŢII!!! Este prima condiţie a unor relaţii fireşti cu alte state, fie ele mari sau mici. Este o condiţie obligatorie, consfinţită în tratate şi convenţii internaţionale şi neglijată ostentativ şi iresponsabil de politicienii noştri.
Nu rămâne de neglijat nici fenomenul revigorării separatismului promovat de autorităţile unităţii teritoriale autonome Găgăuzia.
Ultimele declaraţii ale Başcanului, încălcând norma legală, neglijează art. 111 din Constituţiei şi depăşesc prevederile statutului special al unităţii teritoriale autonome. Acestea sunt declaraţii ce testează abilităţile organelor centrale de stat pentru asigurarea inviolabilităţii Constituţiei şi contracararea separatismul în R.Moldova.
« În Executivul de la Comrat ar putea apărea o nouă structură, care se va ocupa de afacerile externe ale Găgăuziei. Un proiect de lege în acest sens va fi înaintat curând Adunării Populare a Găgăuziei. Departamentul va răspunde de stabilirea relaţiilor Găgăuziei cu regiunile altor state. Toate acţiunile sunt coordonate cu Ambasadele Republicii Moldova din ţările respective” - a declarat başcanul Mihail Formuzal.
La iniţiativa Comratului, instituţiile statului au luat poziţia «struţului”, iar în faţa emisarului Rogozin care, în 1992, a luptat cu arma de partea separatiştilor în Transnistria, demnitarii demonstrează lipsă totală de demnitate. Consecinţele comportamentului respectiv sunt perpetuarea, la nesfârşit, a situaţiei create acum 20 de ani. Lipsesc şi curajul, şi voinţa politică de a dezlega nodul gordian.
Exemple:
În cadrul unui interviu pentru Europa Liberă, premierul moldovean declara că “nu vede ce ar încurca inaugurarea unui consulat general la Tiraspol, în condiţiile când norma internaţională, ca şi norma naţională, sunt respectate”. Asta chiar dacă, în chestiunile de politică externă, premierul trebuie să consulte şeful statului şi speakerul. Reamintim - în septembrie, în ajunul vizitei la Moscova, Vlad Filat a salutat deschiderea unui consulat rus în stânga Nistrului. Deşi, anterior, pe 17 aprilie, declara că, „la Tiraspol, consulate nu vor fi deschise, deoarece R.Moldova este un stat independent suveran şi indivizibil.”
Uluitoare este poziţia PD: “Am înţeles că Executivul găgăuz îşi doreşte o structură care să coordoneze relaţiile economice externe ale autonomiei. Găgăuzia are posibilitatea şi chiar trebuie să se ocupe cu exportul propriei producţii” - a menţionat preşedintele de onoare Dumitru Diacov, ascunzându-se după deget.
Astfel, ţinem să menţionăm, cu satisfacţie, exemplele de demnitate de care aţi dat dovadă, domnule Preşedinte Nicolae Timofti, în discursul rostit în faţa Adunării Parlamentare a Consiliului Europei în aprilie 2012: „Perpetuarea conflictului transnistrean subminează securitatea naţională şi integritatea noastră teritorială, frânează dezvoltarea economică şi divizează societatea”. Aţi cerut, ca şi la ONU, retragerea imediată şi necondiţionată a trupelor ruseşti.
Ulterior, când aţi fost întrebat de deputatul rus Leonid Kalaşnikov „de ce aţi promulgat legea ce interzice simbolurile comuniste, aţi notificat ferm că trebuie condamnate persecutările şi crimele comunismului ca şi cele ale fascismului. „Care este diferenţa dintre simbolurile fascismului şi ale comunismului? Sub aceste semne au murit milioane de oameni Nu este nicio diferenţă între moartea acelor oameni Am hotărât că această lege este echitabilă şi necesară”- răspunsuri aplaudate de deputaţilor din APCE.
Mai recent, drept reacţie la intenţiile F.Ruse de a deschide un consulat al Federaţiei Ruse la Tiraspol, aţi declarat că «Rusia ar trebui, mai întâi, să-şi retragă armamentul din zona nistreană».
Vă sprijinim integral, domnule Preşedinte, poziţia, care e una bazată pe Demnitate Naţională!
Istoria ne confirmă că marile evenimente sunt opera unor personalităţi remarcabile: Isus Hristos, Ştefan cel Mare, Napoleon, Li Quan Iu ş.a. Societatea noastră are nevoie urgentă nu de lideri de partide, ci, de un Lider Naţional. Naţiunea română este în căutarea, identificarea şi promovarea acestui lider: vizionar, stâlp al spiritualităţii dacice, înţelept, carismatic, patriot cu demnitate, ghidat de interesele poporului român, capabil să-şi asume răspunderea pentru destinul acestuia, gata să se sacrifice pentru cauza supremă, pentru ideea unităţii naţionale, ca idee naţională, pentru „ Reîntregire, prin modernizare”.
Potrivit Legii privind statutul juridic al Găgăuziei, autonomia este o unitate teritorială cu statut special, parte componentă a Republicii Moldova. Găgăuzia soluţionează, în limitele competenţei sale, problemele dezvoltării politice, economice şi culturale, însă nu gestionează relaţiile externe. în cazul schimbării Statutului de stat independent al Republicii Moldova, populaţia găgăuză are dreptul la autodeterminare externă (o bombă cu efect întârziat!).

În contextul acestor manifestări rebelice, cu tentative de separatism cras, solicităm:

- expertizarea juridică a art.l şi 6 din LEGEA nr. 344 din 23.12.1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri), cu posibilitatea excluderii p.(4) din art 1, necorelat cu art.6. Introducerea acestei rectificări în Lege ar înlătura odată şi pentru totdeauna suportul juridic al separatismului în această Unitate.
Pledăm pentru regândirea valorică a Statului şi promovarea cu insistenţă a aducerii spiritului Constituţiei în deplină concordanţă cu Declaraţia de Independenţă a R.M.

Cu deosebita consideraţie, în numele Consiliului Unirii