Moldovenistul Marian Lupu s-a învrednicit de „Steaua României”

Ștefan Secăreanu
·
Președintele României, Klaus Iohannis, i-a acordat moldovenistului Marian Lupu „Steaua României”?
Foarte bine!
Poate i-o fi de folos lui Marian.
Poate, măcar acum fostul meu coleg de Parlament ar fi capabil să nu-și mai nege identitatea românească și să recunoască că limba pe care a moștenit-o de la părinții lui este româna, nu „moldoveneasca”, așa cum a ținut el să articuleze îmbățoșat de la toate microfoanele și de la toate tribunele posibile.
Problema însă nu constă doar în faptul că anume unul ca Marian Lupu s-a învrednicit de „Steaua României”.
Problema constă în faptul că toate gesturile Bucureștiului oficial, de la destrămarea URSS încoace, de a prinde cele mai înalte decorații ale statului român pe piepturile păroase ale unui șir întreg de cozi de topor ale regimului sovietic de ocupație de la Chișinău lovesc în demnitatea celui mai conștient segment al românilor din stânga Prutului — basarabenii care își afirmă din toată inima lor identitatea românească după zeci și zeci de ani de umilință îndurată sub ocupația rusească când li s-a băgat pe gât kirilița și ideologia antiromânească a moldovenismului stalinist.
Decorațiile statului român prinse pe piepturile agenturii rusești din Basarabia se constituie de fapt într-o a doua umilire a românilor din teritoriile românești înstrăinate.
A prinde, cu ostentație, decorațiile statului român de piepturile celora care au batjocorit și batjocoresc limba română, identitatea noastră românească, au lucrat în interesul Rusiei prin susținerea separatiștilor de la Tighina și Tiraspol, prin promovarea și adoptarea legii cu privire la autonomia găgăuză, prin prigonirea Mitropoliei Basarabiei și a credincioșilor ei, prin susținerea Bisericii Ruse și a structurilor ei de aici instalate după ocupația din 1944, prin menținerea conștientă a dependenței noastre energetice față de Moscova, prin promovarea și încurajarea așa-zisei „națiuni civice moldovenești” etc., etc., nu înseamnă altceva decât a acționa împotriva interesului românesc, ca să nu zic că este un act de înaltă trădare.
De fapt, azi nu ne mai miră nimic: dacă Iliescu, în loc să înfăptuiască unirea celor două maluri de Prut, ne-a dat pe mâna rușilor prin încheierea rușinosului acord din aprilie 1991 cu defuncta URSS, ce să mai vorbim de Iohannis, care nu are absolut nimic cu neamul ăsta și nu simte absolut nimic pentru români și România, chiar dacă i se încheie acuș cel de-al doilea mandat la Cotroceni.
Este strigător la cer să stai zece ani în fruntea României și să acționezi exclusiv în interes străin și împotriva României!