Vorbiți într-o limbă normală

Limba conflict

Valeriu Dulghieru

Vă mai amintiți perioada sovietică reacția alogenilor ocupanți la încercarea timidă a unora de a vorbi în limba română: „Govorite na chelovecheskom yazyke (Vorbiți în limbă normală)”. Sau „Chto ty tam chirikaeshi?(Ce păsărești acolo?)”, reacționau ca fripți la auzul limbii române șovinii. Au trecut peste 30 de ani dar, din păcate, și astăzi le mai auzi pe odraslele ocupanților, născute aici dar incapabile! (mai mult, din nedorință, din mare ură față de noi, băștinașii, pe capul cărora au venit) să ne vorbească limba, limba celor 82% de cetățeni ai Republicii Moldova, limba oficială a statului. Dar acest „temporar delegat în Republica Moldova”(tocmai de vreo 70 de ani!), ultrașovinul Klimenko, care chiar zilele trecute venise să ne insulte deranjat de „bou vagoanele” din PMAN (extraordinară idee a Ministerului Culturii fiindcă unii ultrașovini ruși „eliberatori” ne spun că iau dus pe părinții și buneii noștri ca la curort, cu toate condițiile de călătorie respectate), cu care ocupanții sovietici au deportat până la Extremul Orient zeci de mii de români basarabeni (în mare parte femei și copii!).
Culmea! Toți ambasadorii precedenți ai SUA (de la 1991 încoace) ne vorbeau limba. Și noul actualul ambasador rupe românește. Și președintele Parlamentului European R. Metsola a spus și ea câteva cuvinte în limba română la Marea Adunare Națională de pe 21 mai. Ambasadorii Ucrainei, Japoniei!, UE ș.m.a. ne vorbesc limba. Este un gest normal, omenesc. Însă timp de peste 30 de ani niciun ambasador rus nu a vorbit niciodată în limba română. Niciodată, niciunul! Nu cred că o fac din incapacitate mintală. Ocupanții o fac din mare ură față de noi „niște idioți nemulțumiți de binefacerea”,care ne-au adus-o ei.
Este și recentul caz al unui medic de la Spitalul Republican, caz extrem de mediatizat în mod artificial. O pacientă, pe care ulterior medicul a operat-o su succes, nu a dorit să-i răspundă în limba română la „Buna ziua”, fapt ce l-a indignat pe medic (măcar buna ziua, dacă mai mult nu putea!), făcându-l să-i aducă mai multe explicații de ce trebuie să cunoască limba română. Cinste și Onoare acestui adevărat cetățean cu respect față de Constituție. A fost un caz tipic (din păcate!), care poate fi întâlnit în mai multe instituții. De peste 30 de ani limba de stat este limba română, însă și până astăzi în diverse organizații, instituții de stat, chiar și în forul suprem – Parlamentul Republicii Moldova, nu se respectă Legea privind funcționarea limbii de stat – limba română.