SCRIEREA SACRĂ A APĂRUT ÎN CARPAŢI
Arheologul si istoricul american Maria Gimbutas a scris volume intregi prin care demonstreaza ca scrierea a aparut pentru prima data in istorie la vechea populatie carpato-dunareana-pontica.
„Scrierea a aparut in Sumer”, propozitia din toate cartile de istorie ar trebui completata cu: „Numai daca civilizatia sumeriana a emigrat din Carpati”. Este o ipoteza studiata in prezent de istorici renumiti. In Sumer, scrierea a aparut deja structurata si la inceput avea un scop strict economic, administrativ. „In cultura Turdas-Vinca, scrierea nu avea scopuri economice, juridice sau administrative”, dupa cum observa Maria Gimbutas, ci era „o scriere eminamente sacra, aparuta in urma unei indelungate folosiri a unor semne grafice incarcate de un simbolism particular, in relatia omului cu divinitatea”.
Alfabet cu vocale
Aparitia acestei scrieri este strans legata de cultul matriarhal, punand in evidenta organele de reproducere, ca simboluri ale fertilitatii. Apoi, simbolurile s-au diversificat, pe masura ce au fost inglobate in cultul solar. Foarte multe dintre aceste semne s-au pastrat in ”arta raboajelor”, evidentiata de raboajele folosite de plutasii de pe Bistrita si de dimierii de pe Valea Jaresului si au format cel mai vechi alfabet, un alfabet care avea si vocale, din care s-au desprins ulterior cel fenician, minoic, cretan, grecesc, etrusc, latin. Amuletele solare de la Turdas, tablitele de la Tartaria, ca si cea descoperita la Dragoesti-Valcea, cu patru fascicule a cate trei raze, cu incizii ideografice, sunt coduri-mesaje imagistice sacre, protectoare, dupa cum sublinia Maria Gimbutas.
Zeul Raman cunostea tainele
Tartaria se afla la poalele versantului nordic al Muntilor Sureanu, care au pastrat in denumire trei ipostaze ale zeitatii supreme stravechi, solare, din timpurile de inceput: Su. Re. Anu! In toate religiile antice, adoratoare ale Soarelui (Tartaria, Sumer, Mesopotamia, Egipt), simbolurile particulare au fost crucea cu raze, crucea inscrisa in cerc si sarpele, ca animal devotat divinitatii si protector al omului. Su sau Saue de la Tartaria (identificat ca atare prin ”scarita” de pe tablita rotunda ) este si cel mai vechi si cel mai enigmatic zeu al timpurilor de inceput. Este reprezentat cu doua fete privind in directii opuse si a fost venerat, dupa cum s-a dovedit arheologic, pentru prima data pe aceste meleaguri, in sanctuarul de la Tartaria. De aici a plecat cu tot cu ritual religios. Aflam din ”Tanguirea lui Assurbanipal”, publicata in volumul ”Tablite de argila. Scrieri din Orientul antic” (aparuta in Biblioteca pentru Toti), ca cel care detinea secretul ”pietrei de temelie”, a ”noimei” templelor solare era Zeul Raman. Assurbanipal, vrand sa ridice un templu pentru zeul –soare mesopotamian Samas (!), nu gasea ”temen-ul, pe care, acum 3200 de ani, vreun rege, inaintas al meu, il va fi vazut!”. Atunci i s-a aratat in vis zeul Raman(!) si i-a dezvaluit unde se afla ”piatra de temelie”, pe care era inscriptionat „dura”, planul de constructie, fara de care nu se putea dura templul. Assurbanipal a condus Ninive intre 668-630 i.C. si se lauda ca Zeul Raman ii destainuise si scrierea sfanta! Asocierea dintre Soare (Sa, Ra) si „mana” este obligatorie in cultul solar primordial. Mana era cea care dadea viata si a fost reprezentata ulterior in frescele egiptene pentru a deosebi viii de morti. La sumerieni, pictograma „H” il reprezenta pe Zeul Saue si insemna si „mana”!
Apanajul celei mai inaintate civilizatii
Ca acest cult solar stravechi nu este intamplator pe aceste meleaguri, cum se incerca sa se acrediteze, o dovedeste descoperirea unor piese asemanatoare in colina de la Karanovo, din sud-estul Bulgariei (sigilii de lut, dintre care unul rotund, cu diametrul de 6 cm, avand gravate pictograme, impartit in patru sectoare clar delimitate, la fel ca tablita rotunda de la Tartaria) si de la Gradesnita, Bulgaria (doua platouri mici, pe fundul unuia aflandu-se o reprezentare antropomorfa, iar pe cel de-al doilea o forma de scriere apropiata de cea de pe sigiliul de la Karanovo si de pe una dintre tablitele de la Tartaria). Toate acestea sunt cu peste o mie de ani mai vechi decat scrierea sumeriana mesopotamiana si dovedesc ca ”scrierea a aparut intai in sud-estul Europei, unde a existat cea mai inaintata civilizatie din acea vreme”, dupa cum sustine si prof. Colin Reinfrew, arheolog britanic, care a efectuat sapaturi in localitatea bulgara Sitagroi. In jurul Tartariei, musteste de istorie. Aici au fost descoperite fragmente osteologice ale omului de Neanderthal si ale omului de Cromagnon, precum si cel mai vechi schelet al inteligentului Sapiens. La Turdas, sapaturile arheologice au scos la iveala vatra unei asezari asemanatoare celei de la Tartaria. Specificul materialelor descoperite in aceste situri i-a determinat pe arheologi si istorici sa separe aria sub denumirea Cultura Turdas-Vinca, datata de cercetatoarea americana Maria Gimbutas la 7.500 – 3500 i.C., raspandita in Ardeal, mai apoi in regiunea Balcanilor, Mesopotamia (3500 – 3300 i.C.), evidentiata de hieroglifele egiptene de pe placutele de os (3200 – 3000 i.C.), in pictogramele cu inscriptii de pe Valea Indusului (circa 2500 i.C.) sau cele din China, din timpul dinastiei Shang (circa 1500- 1200 i.C.) si mai departe, in enigmaticele mesaje ale zapotecilor mexicani (circa 600 i.C.) si ale indienilor mapuche din Chile.
Descifrare prin hieroglife egiptene
Cercetatorul american Stephen Guide a aplecat o metoda stiintifica pentru a descifra scrierea de la Tartaria si de la Gradesnita, comparativ cu hieroglifele egiptene, mergand pe principiul ca scrierea sacra era cunoscuta de o elita preoteasca, avand aceleasi simboluri pentru ca avea acelasi cult. Guide a introdus simbolurile de pe placutele de lut intr-un program ce identifica hieroglife egiptene si a lasat computerul sa decodifice mesajul. Nici nu a durat mult. Astfel, primul sector de pe placuta rotunda de la Tartaria, aflat in stanga sus se citeste: „Tata, care esti in Cer si intinzi mana catre noi”, „Protejeaza-i pe fiii Tai, care sunt la randul lor tati” (sectorul din dreapta sus), „Invata-i sa-ti dureze temple” (sectorul stanga jos), „Unde ei iti vor ridica altare si-ti vor aduce ofrande prin ardere de tot” (sectorul din dreapta jos)! O rugaciune care marcheaza legamantul dintre divinul Soare si supusii sai! Guide, care este bulgar de origine, trage de hieroglifele egiptene, reusind sa identifice „osul de peste” (protectia) cu cuvantul Tracia! Astfel, sectorul din dreapta sus ar deveni in interpretarea lui Giude: „Protejeaza-i pe parintii Traciei”. Tableta de la Gradesnita, prin acelasi procedeu, se citeste astfel: „De trei ori iti aduc rugaciune in templul Tau” (randul unu de sus), „Ma purific inainte de a-ti aduce ofrande, O, Fiu al Soarelui” (randul doi), „Il glorific pe Zeul Tata, caci el este mare” (randul trei), „In templul Tau ma simt protejat, purificat” (ultimul rand). Acest ultim rand contine, poate, dupa cum se observa din pictograma, si „temen”-ul, planul templului pentru care se tanguia Assurbanipal! Cu putina imaginatie, pictogramele puteau fi citite astfel si fara comparare cu hieroglifele egiptene. Modele in miniatura de temple cu fundament s-au gasit la Izvoarele, Cascioarele, Trusesti, Parodin, toate datand din mileniile VI – V i.C.
Cartile neolitice
Multi cercetatori care au studiat placutele de lut din spatiul carpato-danubiano-pontic au avansat ipoteza ca acestea se puteau citi ca o cartulie. La Tartaria, preoteasa asupra careia s-au gasit placutele le purta pe toate la gat, suprapuse intr-o anumite ordine, cu cea rotunda prima, legate cu un snur ce trecea prin orificiile din partea superioara. Cam in asta consta „cartulia” sfanta. Fiecare placuta era o „fila”. Academicianul bulgar Vladimir Gheorghiev, cercetatoarea americana Maria Gimbutas, arhitecta romana Silvia Paun si multi altii sustin ca scrierea sacra a aparut sub forma de simboluri in acest areal mult mai devreme, la Tartaria, Karanovo si Gradesnita fiind deja structurat. Prima manifestare a omului in raport cu divinitatea este cea relevata la Mezin, Ucraina si Mitoc, Romania.
Unghiul si spirala, tri-line-ul, delimitarea spatiului prin trei linii, ca sa se desparta lumile, a Cerului, a Pamantului si a Omului. Vechimea e tulburatoare: peste 20.000 ani!
Geneza si inchinarea de la Cuina
Aceeasi vechime pare sa aiba si statueta incizata pe o falanga de cal salbatic descoperita la Cuina Turcului (comuna Dubova, judetul Mehedinti, pe malul Dunarii la Portile de Fier). Este prima reprezentare a genezei, a coloanei infinitului, a tatanii lumii, cum spune taranul roman. Cum se citeste stalpul rombic: “Insufletirea vine din Cer, se plamadeste in pantecul femeii si se naste pe Pamant”! Mii de ani mai tarziu, simbolul avea sa apara stilizat la Parta, pe Timis, cu aceeasi semnificatie. Stiinta rombului ca tatana a lumii i avea sa se perpetueze pe aceste meleaguri, prin stalpii prispelor, stalpii de inmormantare, stalpii portilor. Si tot acest intelept om din Paleoliticul Superior al acestui areal, botezat Homo Geometricus, a lasat omenirii stiinta duplicarii oului, ca matrita a Creatiei. Este un ou care se divide in sens biologic, dupa cum arata cartile moderne. Pe vasele de la Cucuteni, doua linii serpuitoare trec prin oul duplicat, ca energie vitala!
Maria Gimbutas spunea: “Romania este vatra a ceea ce am numit Vechea Europa, o entitate culturala cuprinsa intre anii 6.500- 3.500 i.Hr., axata pe o societate matriarhala, teocratica, pasnica, iubitoare si creatoare de arta si scriere sacra, care a precedat societatile indo-europene, patriarhale, de luptatori din epocile bronzului si fierului”.
Adina Mutar