GAURA LA BUGET

Const. MIU-

Convocase Consiliul Suprem de Apărare a Regatului… Să fi avut orbul găinii, și tot îți puteai da seama, de la o poștă, că situația se împuțise de-a binelea!
– Așa nu se mai poate! a tunat regele Leonache. Toți cei aflați în sala tronului tresăriră. Unul din aghiotanți făcu pe el.
– Trebuie să facem ceva! continuă regele, văzând fețele înspăimântate. De-aia v-am convocat, să vă spun ce-am hotărât!
– Suntem numai ochi și urechi, Luminăția Ta! dădu din coadă ministrul Apărării.
– Ochii la mine și urechile cât pâlnia! comandă Leonache.
– Suntem Măria Ta! răspunseră în cor cei asflați la masa discuțiilor..
– Iată ce zic eu… Deficitul bugetar lasă de dorit! Gaura e cât toate zilele, că ați risipit banuꞌ cu nesăbuire, pe tot feluꞌ de prostii și amantlâcuri…
– Așa e, aprobă ministrul de Interne… Așa nu mai merge!
– Dacă e așa, spuse regele, fără a lua în seamă lingușeala ministrului, iată ce am constatat… Data trecută, când gaura de la bugetuꞌ regatului era cam mare, că vă băgaserăți nasuꞌ unde nu vă fierbea oala, a trebuit să vi-l retez nițeluș!… Daꞌ, acum e mai rău: ați continuat să dați cu jula, fără rușine…
– Rușine să ne fie! strigă ministrul de Justiție. Duse repede mâna la nas și-l pipăi, ca și cum ar fi vrut să verifice dacă mai e la locul lui.
– Credeți că mai merge ca data trecută? se interesă Leonache.
– Ne e foame, Măria Ta! căină Primul Ministru.
– Hămesiților!… Mereu cu foamea-n gât!… Daꞌ, de data asta am găsit rețeta, se lăudă întâiul stătător al regatului.
– Mergem la farmacie!… Mergem la farmacie! se gudură ministra de la Externe.
– Nu mergeți nicăieri! Nu mai dăm rețete compensate! spuse hotărât Leonache.
– Atunci, ce facem? vru să știe ministrul de Finanțe.
– Scurtăm coada la toată lumea!… Un an, doi, cât trebuie, ca să astupăm gaura de la buget, veni răspunsul înțelept al regelui.
– Supușii o să mârâie, îndrăzni să prevină șeful Serviciului de Informații.
– De mârâieli o să se ocupe ministruꞌ de la Interne… Cine mârâie mai tare va fi scurtat de coadă de două ori… Așa n-o să mai umble nimeni cu coada pe sus! decretă Leonache.
– Așa facem, Luminăția Ta! se auzi corul membrilor Consiliul Suprem de Apărare a Regatului.
– De azi înainte, introducem taxa pe coadă… Cu cât e mai lungă, va fi scurtată și taxată și mai mult! decise regele.Ochii cât cepele, să nu vă păcălească ăia ce au coada retractabilă!
– Ce facem cu cei care nu mârâie? Îi scutim de taxa pe coadă și doar le-o scurtăm? întrebă Șeful Regatului Major al Apărării.
– Ce atâta vorbărie! La treabă, tăietori de soi!… În voi e nădejdea Stăpânului nostru, găsi cu cale consilierul regelui, spre a-i face acestuia pe plac.

Trecuse ceva vreme de la faimoasa ședință a Consiliul Suprem de Apărare a Regatului… Ministrul de Interne a cerut audiență la rege și i-a spus că a găsit vinovatul pentru dezastrul de la buget și a fost arestat.
– Cine-i trădătorul care ne-a păgubit bugetuꞌ? întrebă Leonache.
– Pârșul, Măria Ta… Are coada cât el de lungă!… Așa ceva nu s-a mai pomenit!… I-am scurtat-o și i-am taxat-o, după cum ai poruncit, Stăpâne! se lăudă ministrul.
– Adu-l la mine! porunci regele.
– Zici că ai coada cât tine de mare? păru Leonache avid să afle adevărul.
– Ministrul de Interne a zis…
– Cu mine nu-ți merge! urlă regele. Recunoaște!
– Așa m-a făcut mama, încercă pârșul să se scuze.
– Pentru că ești obraznic, vei fi taxat dublu! hotărî Leonache.
– Măria Ta, primesc pedeapsa cu voioșie, daꞌ trebuie să știi că adevăratuꞌ vinovat pentru gaura de la buget e șarpele…
– Cum așa?… Nu cumva mă minți, ca să scapi?
– Nu, Stăpâne!… Șarpele e vinovat, că n-are coadă și nu plătește taxă!
– Asta e discriminare anatomică, zise Leonache… Aduceți șarpele înaintea mea!

După ce îl cercetă cu luare-aminte, Stăpânul zise:
– Unde ți-i capul târâtoare spurcată?
– La un capăt, veni răspunsul.
– Înseamnă că restul e coadă, socoti Leonache… Sută la sută ești coadă!
– Sau cap, depinde cum privești…
– Lasꞌ că vezi tu cum privesc! amenință stăpânul suprem.
Regele se întoarse către consilierul său personal și porunci:
– Îi puneți o coadă de mătură și îl taxați retroactiv!… Ai că am găsit cu ce să astupăm gaura de la buget, se bucură Leonache, frecându-și labele.