CUCOȘII

Const. MIU:

Într-una din zile, Zelas se pomeni în curte cu Malvos. Vesel nevoie mare, cel sosit spuse gazdei:
– Bun găsit, vericule!
Zelas făcu ochii mari. Îl măgulea felul cum i se adresase cel sosit, dar socoti că vrea să-l ia peste picior, așa că-l dojeni:
– Bă, Malvos, ia vezi ce spui!… De când suntem noi neamuri?
– Păi, nu suntem noi nedespărțiți în tot ce facem și ne avem ca frații? păru oaspetele a lămuri nedumerirea lui Zelas.
– Bă, omule, nu cumva tu ai luat-o la măsea?… Ți-o fi zis cineva că suntem neamuri și taman acu’ ți-ai adus aminte?… Hotărăște-te! Una din două: veri sau frați…
– Frați, că așa ne-avem, ca frații, spuse repede Malvos.
– Cum să ne-avem noi ca frații, dacă nici măcar neamuri proaste nu suntem! se miră Zelas.
– Mai bine adă de la bașcă niște vin, că-i e sete la fratele tău!…
– Ce ți-ai zis: Ia să trec pe la „fratele” meu, Zelas, și să sting setea, care-mi arde pipota! vorbi morocănoasa gazdă.
– Dacă pui tu vinu’, dau și io restu’…, grăi misterios Malvos.
Zelas îl privi cu luare-aminte și băgă de seamă că prietenul său nu adusese nimic. „Ce i-o mai fi fătat mintea, de mă ia cu vorbe în doi peri”, gândi el. După ce aduse vinul, îl luă fără ocolișuri:
– Ia, zi, bă, Malvos, ce-ai mai pus la cale!
– Ai să-ți spui, fratele meu…
– Iar începi? se oțărî Zelas.
– Vericule nu-ți place, frate, nici atât! strigă Malvos.
– Potolește-te, că ne-aud vecinii și-or zice că de la beutură ne-am luat la sfadă! încercă Zelas să îl domolească pe guraliv.
– Io venisem să-ți spui că e rost de-un chilipir, da’, văz că tu cați nod în papură…, zise cu năduf omul. Și se ridică, dând să plece.
– Ce, bă, te-ai necăjit?… Ai cerut beutură și acu’ mă lași cu ochii-n soare?… Stai colea și zi odată ce vrei! îndemnă celălalt.
– Știi că Durgas se plângea că nu mai are de un’ să ia cucoși pentru luptele de gladiatori…
– Parcă am auzit…
– Îi facem noi doi rost și îi cerem dublu, că și-așa se găsesc cu chiu cu vai!
– De un’ să facem noi rost, dacă am furat aproape tot, de i-am lăsat pe bieții oameni în curu’ gol?! recunoscu Zelas.
– Las’ că le-am lăsat ouăle! râse Malvos, părând a fi împăciuitor.
– Ai, nu mă mai fierbe, zi de unde facem rost?
– Știi că ăia de la Ursoaia cresc numa’ cucoși de munte!… Au pe alese, ce-ți dorește inima!
– Bă, Malvos, ăia de la Ursoaia sunt prea departe și nu e vorba de asta, da’ cucoșii lor sunt pirpirii!… Ca să se veselească lumea, la lupte, Durgas ar trebui să bage câte doi, trei odată…
Asta zic și io… Cică Durgas a scornit la cucoși niște mărimi sau ranguri, cum le-or mai fi zicând… Nu se bat așa, cum îți trece ție pân cap.
– Ce vrei să spui cu asta?
– Ăștia mici intră la pitici sau pană, cum le zice Durgas.
– Aaa, se bat, până rămân numa’ penele…, păru Zelas că s-a lămurit.

*
Pe drumul anevoios spre ursoieni, cei doi prieteni plănuiau ce să facă ei cu ceea ce se vor alege de pe urma acestui chilipir. Mai întâi, Durgas le va fi mulțumit că l-au scos din mare necaz și îi va omeni cu asupra de măsură, ei dându-i de înțeles că îi vor aduce marfă și mai strașnică. Apoi, se și vedeau cu un purcoi de bănet, tocmind meseriași, ca să le ridice noi acareturi, iar vecinii să crape de necaz că ei doi s-au ajuns, ba mai mult, toată lumea se va uita la ei ca la oameni cu stare.
– Bă, Zelas, io vreau să am și-o herghelie! se fuduli Malvos.
Zelas rămase gură-cască. Opri căruța și se uită lung la însoțitorul său. Nu-l credea în stare de așa ceva. Asta însemna să aibă grajduri, nutreț și, mai cu seamă, argați, care să rânească bălegarul. Știindu-l însă un leneș fără egal, spuse:
– Să-mi dai și mie un pui!
– Adică vrei un mânz?… Nu se poate!… Io o să cresc numa’ armăsari, pe alese! Nu vreau iepe, că n-are cin’ să le moșească!
– N-am nevoie de mânz! păru indiferent Zelas. Vreau un pui!
– Bă, omule, ce pui visezi tu?… Io n-am cloșcă, să scoată pui! se supără Malvos.
– Stai așa! opri Zelas. Nu despre asta-i vorba!… Bă, Malvos, când ți-o făta mintea, să-mi dai și mie un pui!

Ajunși după miezul nopții la Ursoaia, la prima casă mai retrasă, când au vrut să înșface bietele orătănii, cei doi și-au prins mâinile în cursele pentru vulpi.