MARELE VIRAJ

Mircea Druc:
Motto: „Este ușor să crezi în lucrurile pe care le poți vedea și atinge; de fapt, acest lucru nu are nimic de-a face cu credința. În schimb, a crede în lucrurile invizibile reprezintă un triumf și o binecuvântare”. Abraham Lincoln

Întâmplări
Țin minte diverse situații trăite care m-au marcat.De exemplu, „slavopatia”, excesul de „moldovenism” și proliferarea românofobiei. Un conflict cu Ivan Dimitrevici Cioban, profesoruladus la Chișinău „di pisti Nestru” (dinTirașpolea),de către „eliberatorii sovietici”. Prin 1958, el mă obliga să scriu o teză de curs intitulată „Slove de obârșie slavonă în stihurile poetului moldovan Mihail Eminescu”. Amrenunțat atunci la viitoarea carieră de „învățător de limba li literatura moldovenească” și am abandonat orașul primelor mele pătimiri. Peste 34 de ani, la Iași, participanților la un miting din campania mea electorală (august 1992), le-am mărturisit: „În anii studenției eram un aderent al „Scolii Ardelene” și al Bisericii Române Unite cu Roma”.Imediat, am fost acuzat de „latinopatie”. Prin 2015, jurnalistul Ion Petrescu m-a intervievat pentru adevărul.ro. Menținusem în acel interviu, citez:: „În viața mea spirituală a existat o cotitură, un moment crucial, când am conștientizat imperativul – „În România totul trebuie dacizat!”. Acest îndemn eminescian s-a transformat ulterior în idealul meu – „Getodacia Phoenix”. Unii conaționali mi-au reproșat în mod persiflant că aș suferi de „dacopatie și dacomanie ceaușistă”.
Alex Bun,un trol anonim de serviciu la adevaru.ro, m-a taxat vehement:„Cum am citit pe diagonală mâzgăliturile aiurite ale lui Druc, având oroare de asemenea personaje negative ale istoriei Moldovei, trădători infami de care Moldova nu a dus lipsă și cărora, în istorie, doar marele Ștefan le-a pus capac, mi-a scăpat ceva esențial care explică zbaterile jalnice ale acestui apostol al românismului. E vorba de citatul ciuntit din Eminovici. Momentul când românoidul, ce cunoștea românii doar din filme si cărți de propagandă mincinoasă, a realizat, cunoscând românii adevărați, că e dac liber, nu român. Cum nici nu avea cum fi român …
Trebuie să aflăm ce a vrut să spună Eminovici prin „dacizare”. Când nu se știa practic nimic despre daci, limba, cultura și civilizația lor în afara unor vagi relatări de la Herodot despre Zalmoxis și altele de acest gen. Cum era posibil să dacizezi? Ce a vrut de fapt să spună? Eminovici, fiu de alogeni, totuși născut în Moldova, a fost îndoctrinat, probabil de Aron Pumnul, în românism. Cu studii în Bucovina, ca și românoidul Drug, Eminovici se considera bucovinean, după cum a lăsat scris. Cât de asemănător cu Drug … Și Eminovici își va pierde mințile când va realiza că i-a slujit Satanei. Observăm asta în finalul Scrisorii a III-a în care înfierează liberalismul, alogenii și educația franțuzească, care au corupt românii cei atât de viteji de pe vremea lui Mircea. Eminovici știa că românii erau buni, drepți, viteji, cinstiți etc din trecutul imaginar pe care-l sorbise din cărțile românopaților ce emanau și pe atunci minciunile numite istoria românilor. Apropo, după victoria glorioasă de la Rovine, Mircea a fugit mâncând pământul în Ungaria, unde a stat până a primit ajutor de la unguri pentru a-și recupera tronul pierdut. Cum va face și Mihai după Călugăreni. Cam bizar, după ce, știm sigur din sursa Eminovici, că brava „armie româna” i-a mucificat pe turci.
Dar mai important e articolul de unde e extras citatul dat de Drug. Iată: „Avem apoi deasupra acestui popor o pătură superpusă, un fel de sediment de pungași și de cocote, răsărită din amestecul scursăturilor orientale și occidentale, incapabile de adevăr și de patriotism, pe care moldovenii din eroare îi numesc munteni. Lupta Moldovei contra numiților munteni nu este deci îndreptată în contra elementelor istorice ale Țării Românești, ci în contra celor neistorice. E o luptă comună, la care tot neamul românesc ia parte în mod instinctiv, cucerind bucată cu bucată bunurile lui naționale. Azi e limba, pe care aceste stârpituri o prefăcură într-o păsărească neînțeleasă, mâni va fi poate organizația socială, poimâine biserica și școala, una câte una. Totul trebuie smuls din mâna acestor oameni c-o înnăscută incapacitate de-a pricepe adevărul și lipsiți de posibilitatea patriotismului: totul trebuie dacizat oarecum de acuma-înainte”.
Războaie, mai degrabă de partizani, pentru a smulge limba, școlile, biserica moldovenilor din mâinile stârpiturilor, încă mai au loc, chiar la aceste alegeri din RM. Aici totuși e important să spunem ceea ce reiese clar din context. Lucrul pe care nici românoidul Eminovici, nici românoidul Drug nu au avut demnitatea să o spună, slujind cu atâta râvnă cultului satanic al românismului, chiar având mâinile mânjite de sânge. Prin „dacizat” Eminovici n-a vrut să zică „moldovenizat”. E o luptă deja de secole și dacă nu am pierdut-o până acum, a venit vremea să o câștigăm. Să înțelegem că românismul nu a adus măcar un singur lucru bun moldovenilor, iar pierderile nici măcar nu putem îndrăzni să le estimăm, se sperie gândul. Alogenul Drug născut în Moldova nu a cunoscut vreun român în carne și oase, ci din cărți de mitologie naționalistă. Sau cunoscând alți zombați care se considerau români ca și el. Când s-a stabilit la București a avut un adevărat șoc la contactul cu românii. Poveștile frumoase despre români se dovedeau povești. Nu a vrut să creadă că totuși acele specimene ticăloase sunt românii pentru care-și trădase țara și neamul adoptiv”.
Prin 2015, Editura Humanitas a lansat cartea „Dacopatie și alte rătăciri românești” scrisă de Dan Alexe. Un navigator pe Internet (nume de trol Romustang 1), menționează: „Daca Alexe nu s-ar fi străduit încă din titlu să inventeze cuvinte noi ironice și nu s-ar fi arătat disperat să arunce cu bale în stânga și în dreapta, aproape ca aș fi aplecat urechea. Dar istoric privind, Alexe nu este primul cu această atitudine și, probabil, nu va fi nici ultimul. Noi am avut mereu pe aici rusofoni, francofoni, germanofoni și, separat de asta, am avut și antiromâni. Ne-am obișnuit cu aceștia. De mirare este însă că ei nu realizează că timpul aroganței intelectuale vis-a-vis de români a trecut și că ea, aroganța, nu mai vinde cărți și nici nu te arată mai frumos decât ești”.
Atitudinea lui Dan Alexe, românul care „desființează dacismul și zalmoxeanismul”, m-a impulsionat să abordez și eu acest subiect controversat. Dar nu ca istoric, jurnalist sau scriitor, ci ca absolvent al Facultății de psihologie (1980) a Universității de Stat din Moscova (MGU). În 1986-1989, am fost angajat, pe bază de contract, la Centrul de cercetare științifică a Institutului de Medicină din Cernăuți. Îmi amintesc un caz aparte din experiența mea. Institutul acorda servicii medicale personalului unei întreprinderi din complexul militar-industrial. Aceasta, comparativ cu alte fabrici și uzine din Cernăuți, oferea cele mai mari salarii. Dar avea probleme cu angajarea specialiștilor pentrucă lucrau în regim special, cu izolare strictă între etajele blocului administrativ, laboratoare și secțiile de producție. Mai erau stresați de controale frecvente și somația Centrului imperial – „Împlinirea planului cu orice preț!”. Mulți specialiști nu rezistau și administrația a decis să organizeze un salon de psihotrening și muzicoterapie. Am ținut o lecție de lămurire, cu întrebări și răspunsuri, despre beneficiile psihoterapiei la serviciu și în viața de zi cu zi, după care s-au înscris doritorii să participe la un curs special.
Pe parcurs, am format două grupuri a câte zece persoane. Într-un grup, am rugat ca fiecare cursant să noteze pe o foaie de hârtie, în secret, cât mai multe lucruri lucruri pe care „le iubește cel mai mult în viață”. În al doilea grup am rugat ca fiecare să noteze lucruri pe care „le urăște cel mai mult în viață”. Exercițiile le făceam pe un fundal sonor suav, cu muzică special selectată. Și fiecare avea sub ochi lista proprie cu lucruri preferate sau detestate. În final am constatat ceva inopinat, paradoxal: cei cu „lista urii” au obținut rezultate mult mai bune decât cei „cu lista iubirii”. Aveam intenția atunci să elaborez o „metodă de psihoterapie învățând discursul urii”, dar am renunțat. Șeful catedrei de psihiatrie m-a convins că vom fi acuzați de erezie și blasfemie. Deși,de două milenii se tot afirmă că „Dumnezeu este Iubire”. Iar mass-media ne stresează cu „performanțele” speciei umane în domeniul „iubiri aproapelui”.
Transformare
Totul se modifică, inclusiv harta de navigație și portul de destinație a navei numite „Civilizația Terestră”. De fapt, încă de la Facere, omenirea a trăit într-un torent permanent al transformărilor. Niciodată nimic nu rămâne la fel, nici măcar pentru o clipă. Aceasta e ordinea naturală a firii. Tot mai mulți români luminați,navigând pe oceanul transformării implacabile, își dau seama că pretutindeni modelele politice, economice, religioase, științifice, educaționale, medicale se schimbă.Relațiile pământenilor cu mediul ambiant se conturează altfel decât acum două decenii.
Ritmul transformării crește exponențial. Acum un secol, fereastra schimbării se deschidea odată la patruzeci de ani. În viețile generațiilor viitoare intervalul de timp dintre schimbări s-ar putea reduce la câteva luni. Pentru nepoții mei ar putea ajunge la câteva săptămâni. În timpul strănepoților mei va fi de câteva zile. Iar apoi, chiar la câteva ore. Nu este o exagerare.
Percepțiile și chiar unele dintre credințele cele mai profunde se modifică pe durata existenței unei generații. Stilul de viață variază în funcție de sezon. Se schimbă vocabularul, limbajul, modalitățile de exprimare. Vor apăria probabil ghiduri comportamentale pentru cei care se confruntă cu permanente schimbări majore. Oamenii caută metode fundamentale de a-și construi o viață dorită. Librăriile și Internetul abundă de cărți și videoclipuri despre „știința și arta de a trăi”.
Atât pământenii, cât și ființele existente pe alte planete, percep redresarea în dependență de timp și spațiu. Însă, extratereștrii știu că Dumnezeu nu include spațiul și timpul în cosmologia vieții. Și, în continua lor evoluție, se concentrează asupra „iluziei timpului și spațiului”. Ei înțeleg perfect informațiile stocate pe hard discul gigantic numit Univers. Cunoașterea le permite să acceseze și să urmeze abil și creator legile Universului. Se protejează de creșterea vibrațiilor joase pe Terra și ne oferă informații despre trecutul și viitorul planetei noastre. Însă, Divinitatea Supremă nu le permite să impună pământenilor paradigma lor. Esența datelor prezentate de către extratereștri se referă preponderent la situația actuală și la dinamica schimbărilor sesizate în permanență de către pământeni. Și, în actualul haos ideologic și decizional generalizat, informația extratereștrilor ne ajută să alegem un model adecvat propriei evoluții.
Pământenii, deocamdată, își dau seama doar de ceea ce ar putea fi înmagazinat pe un stick de memorie. Și, la nivel individual și colectiv, își duc viața ferm convinși că există timp și spațiu. Fiind și eu un simplu pământean, nu înțeleg: cum așa să nu existe timp și spațiu!? Și, ca majoritatea celor din specia mea, rămân, deocamdată, un „cosmolog” diletant și sceptic.Dar, inevitabil, mă schimb și eu deoarece totul în jur se schimbă. Stoparea sau moderarea schimbărilor este imposibilă. În atare conjunctură mă interesează o posibilă evoluție aStatului și Națiunii și a transformării românilor contemporani în zalmoxieni.

Ghidul TGD
Interacțiunile cu realitatea constituie o derulare de percepții și convingeri,precum și renunțarea la lucruri perimate. Oameni conștientizează faptul că status quo-ul pe care ei îl consideră astăzi normal, mâine ar putea fi cu totul altceva. Mulți își dau seama că rădăcinile credințelor sunt condiționate politic, religios, cultural, social, educațional, familial și, în mod special, de mass-media și Internet. Căutarea obsedantă de soluții și caruselul părerilor se datorează nivelului actual al cunoașterii care împiedică perceperea realității adevărate. Iar ordinarul, transformat în tradiție, nu permite o interpretare adecvată atunci când pământenii optează între Bine și Rău, între Iubire și Ură, între Pace și Război.Oscilațiile opțiunilor și a deciziilor s-ar datora, chipurile, și unei confruntări cosmice între două entități care preferă Binele sau Răul, ca sens al existenței lor.
La diverse etape istorice, ființele umane necesită câte un tratat de inițiere pentru a evita devierile de la Legile Universale și sensul firesc al evoluției. În prezent, transformare radicală semnifică o joncțiune cu „noua civilizație terestră”. Aceasta se naște la nivel individual, dar neapărat valabilă la nivel universal.
Cum am putea să ne creăm un prezent și un viitor dorit? Răspunsul luminaților este acesta: „Axați-vă aspirațiile pe sapiența ancestrală, pe spiritualitatea contemporană, pe știința modernă, pe metafizica practică și psihologia cotidiană. Accesați spațiul cuantic în care există toate posibilitățile! Dar țineți contcă nu le puteți cunoaște și experimenta prin intermediul simțurilor. Posibilitățile se află în spațiul cuantic sub o formă a energiilor. Și, implicit, a frecvențelor purtătoare de informație. Acest potențial electromagnetic nu apare în timp și spațiu până când nu-i acordați o atenție lucidă, totală!”.
Așadar, Dumnezeu ne permite și noi avem tot dreptul să preluăm din totalitatea informației cosmice ceea ce rezonează cu aspirațiile și evoluția noastră. Indiferent de nivelul conștiinței atins de fiecare entitate – individ, personalitate, națiune, rasă, sex, limbă. Națiunea, de exemplu, ca și orice alt sistem, evoluează. Dar nu neapărat ca o continuare a trecutului în prezent. Cunoașterea este trăire și pământenii, care își duc viața în „dualitate = oponență”, urmează să trăiască în „triadă = simultaneitate”, conștientizând că în realitate nu există nici start și nici finiș.Fiecare ființă umană poate să dea viață unui deziderat prin intenție clar formulată și atenție lucidă. Personal, caut să fiu la curent cu psihotehnicele prin care se urmărește trans personalizarea. Metodele folosite pe toate meridianele își propun, și pare-se că chiar reușesc, să modifice, într-un anumit sens, conștiințele multor pământeni.
De ani buni, rezonez la preocupările exegeților în domenii precum istoria Traciei și Geto-Daciei. Mi-am împrospătat cunoștințele aflate în tinerețe din opera clasicilor Vasile Pârvan și B. P. Hajdeu. Apoi, am descărcat în banca mea de date tot ce a publicat revista „Basarabia Literară” la categoria „Dacologie”. Totodată, doresc să mă clarific de ce atâtea invective la adresa dacologiei și zalmoxeologiei. Continui să mă familiarizez cu tot ce ține de „Dacopatia” și „Dacomania” clamate de mulți români și nu numai. Procur cărțile și urmăresc pe You Tube videoclipurile exegeților Daniel Roxin, Octavian Sărbătoare și Napoleon Slăvescu. În viața cotidiană, transpun în practică îndemnul influentului propagator al metafizicii Neville Goddard: „Asumă-ți că ești ceea ce vrei să fii!”. Și, în mod decisiv, îmi asum identitatea dorită: „Da, eu sunt zalmoxian!” Starea de a fi zalmoxian s-a înfiripat odată cu abordarea holistică a Statului și Națiunii pe care eu o numesc „Paradigma Etnosistemică”.
Informațiile cuprinse în Ghidul TGD au menirea să ne deschidă mintea spre starea etnopsihică a românilor contemporani. Să renunțăm la convingerile folosite, din inerție sau deprindere, drept cadru al realității. Numai așa, demonstrând concentrare și voință, vom redeveni treptat zalmoxieni. Altfel, rămânem niște expectativi. Și vom spera în continuare că istoriografia, arheologia, genetica, dar mai ales „secretele arhivelor Vaticanului”, ne vor elucida cândva/cumva enigmeleTraciei și Geto-Daciei. Pentru redresarea morală și spirituală a românilor de pretutindeni nu are rost să transformăm știința într-un fel de religie.Tot mai mulți români cutezători își analizează viața, se antrenează continuu și acced la un nivel superior de putere personală. La fel procedează și potențialii zalmoxieni obținând rezultate neconvenționale. Ghidul TGD presupune neapărat evaluarea propriilor credințe și convingeri cu instrumentele neuroștiințelor, epigeneticii și a fizicii cuantice. De asemenea ghidul ține cont și de factorul genetic – marcarea românilor nu doar de experiențele propriei existențe, ci și de viețile generațiilor anterioare.
Aș vrea ca tot mai mulți români să-și creeze o nouă viață. Să pună în practică conceptele științifice de ultimă oră și înțelepciunea strămoșilor. Să personalizeze și să aplice în viața de zi cu zi descoperirile științei despre natura realității. Să-și transforme universul interior de reflecții și sentimente. Să constate senini că mediul exterior le răspunde și le arată că mintea lor influențează lumea „exterioară”. Să redevină zalmoxieni – niște savanți ezoterici în domeniul propriei vieți. Există oameni care se eliberează de vechi traume mentale și emoționale, descoperă modalități de rezolvare a unor probleme imposibile, creează noi oportunități și bunăstare personală, eradicând deprinderi și reflexe condiționate nocive. Alții au trecut prin vindecări inexplicabile. În general, stimez conaționalii conștienți de necesitatea valorificării „spațiului cuantic al tuturor posibilităților” prin Intenție, Motivație și Atenție. Conlucrez cu persoane care, în cele mai diferite moduri, favorizează un proces evolutiv pe care eu l-am numit „Marele Salt Cuantic al României”.
Cugetarea și reflecțiile mele sunt asociate cu emoții superioare pe care le simt cu adevărat. Toate dubiile care apar le țin sub observație fără a le da putere. Nu renunț la autoinstruire, autoterapie, antrenament și la credința mea formulată astfel: „Zalmoxe nu a dispărut în neant odată cu înfrângerea lui Decebal. El există în câmpul cuantic. Transformarea românilor contemporani în traco-geto-dacieni este necesară și posibilă”.Îmi forțez mintea ca să contribuie conceptual la acest proces antropologic care, inițial, presupune eradicarea unor credințe și deprinderi nocive. Mă familiarizez cu teoria și practica creării mentale a realității și mă bucur de planul transformării mele în zalmoxian. Treptat, îmi antrenez corpul cum să resimtă viitorul zalmoxian în imaginata Getodacia Rediviva.Ghidul meu comportamental este menit să mă ajute nu doar să știu totul despre Zalmoxe. Mă învață cum aș putea deveni practicant ai zalmoxianismului. Cum pot pune în practică și personaliza înțelepciunea ancestrală, conceptele istoricilor vizând civilizația traco-geto-daciană, precum și realizările științifice de ultimă oră. Antrenarea creierului reprezintă un efort sincer de demistificare a misticului în procesul de transformare a românilor contemporani în zalmoxieni.
Lista surselor legate de tematica transformării, pe care le consult frecvent este enormă, iar spațiul disponibil nu-mi permite să le enumăr pe toate. Am pe raft și lecturez cărțile unor autori contemporani precum Ilie Cioară, Joe Dispenza, Eckhart Tolle, Neale Donald Walsch. Urmăresc pe internet tot ce postează Gabriela Dumbravă Goeken și Joan Tudela.
Am început prin a-mi construi un model realist și funcțional de antrenare a creierului pentru a realiza transformări la nivelul minții și al corpului, care să conducă la rezultate de durată. Grafic, obiectivului meu (strict personal și nedivulgat public), reprezintă cifra 3 și litera z.„Trinitatea 3Z” este un semn convențional comun pentru Zalmoxe, Zen și Zoroastru. Un simbol al intenției personale de redresare morală și spirituală. L-am scris pe un cartonaș cu o cariocă de culoare verde.În jurul „Emblemei 3Z” am trasat niște linii ondulatorii. Acestea simbolizează câmpul electromagnetic pe care îl generez în jurul meu.Potențial existent de-a pururi în spațiul cuantic îl folosesc în procesul TGD.
Am formulat câteva detalii legate de cugetare, libertate, emoții, schimbare și Recunoștință. De regulă, oamenii exprimă recunoștință după ce obțin ceva de la cineva. Pentru mine, implicat în procesultraco-geto-dacizării (TGD), manifestarea Recunoștinței presupune că experiența s-a petrecut deja. Recunoștința, ca emoție superioară, reprezintă energia care mă poartă către obiectivul conștientizat producând efectiv schimbări în corp și creier. Iar mintea începe să creadă că se află în viitoarea realitate zalmoxiană. Cartonașul cu „simbolul 3Z” l-am fixat pe birou. Astfel mi-am fortificat dorința de a deveni zalmoxian, dar fără a fixa vreun interval de timp.
Mă interesează de asemenea cercetările din domeniul fizicii cuantice,neuroştiinţelor, funcționării creierului, biologiei, chimismului cerebralșiclinicile de sănătate integrativă. Potențialul noilor științe devine realitate. După ce ne transformăm cu adevărat mintea,apar modificărileremarcabile în sănătate și calitatea vieții. Unii oameni depășesc probleme grave de sănătate, considerate fie în stadiu terminal, fie cronicizate. De regulă, astfel de recuperări încă mai sunt etichetate drept „vindecări spontane”. Dar transformările din plan fizic nu sunt chiar atât de spontane deoarece mintea pacienților de fiecare dată este puternic implicată.
Așadar, unul din obiectivele „Codului comportamental TGD” constă în convingerea românilor că le sunt accesibile toate cele necesare pentru transformarea treptată în zalmoxieni. Că schimbarea propriei experiențe de viață și modalitățile auto transformării radicale la nivel mental și spiritual, reprezintă calea către pacea sufletească. TGD presupune antrenarea creierului, eliminarea credințelor perimate și a deprinderilor nocive, trecerea de la Cogito la Agito .Adică, abnegația de a pune în practică a informației acumulate. Păstrându-ne mintea deschisă vom construi cu toții, pas cu pas, conceptele traco-geto-dacizării românilor contemporani.
Cunoașterea realizărilor științei și cutezanța aplicării în activitatea cotidiană a informației vizând natura realității ne pot ajuta să devenim savanți ai propriei vieți. Transformându-ne universul interior de reflecții și sentimente, vom accepta un mare adevăr: mintea omului influențează lumea „exterioară”. Potențialii zalmoxieni acumulează informații științifice și încep să le aplice frecvent în propria viață până reușesc să le domine pragmatic. Astfel, reușesc să treacă de la stadiul de știutor la cel de expert, de la teoretician („filozof”) la iluminat („inițiat”), demonstrându-și calitatea de creatori divini – maeștri zalmoxieni.
O precizare importantă: în religia creștină dominantă în Europa au rămas elemente zise păgâne. Dar tendința obsesivă a unor dacologi de a crea conexiuni artificiale între dacism si creștinism mă indispune. Îmi amintește de osteneala unor istorici de pe ambele maluri ale Prutului. În timpul brejnevismului agresiv apelau la „adevărul leninist”. Sperau să justifice astfel aspirațiile suveraniste, unionismul, național comunismul și euro-socialismul. De fapt, ei habar nu aveau ceea ce a însemnat stratagema troțkistă-leninistă cu privire la problema națională și dreptul popoarelor la autodeterminare.
Interferența elementelor iudeo-creștine a generat în spațiul carpato-danubiano-pontic un neo-zalmoxianism sui generis. Dar nu este o simbioză între cultul lui Zalmoxe și cultul lui Crist, ci mai curând un sincretism. O contopire, adesea forțată, a unor elemente eterogene aparținând unor religii și civilizații totalmente distincte. Zalmoxe nu a promovat tarele tipice ale multor credințe religioase: dezbinarea oamenilor, întreținerea răului, a naivității, a prostiei și a iraționalului. Traco-geto-dacienii nu au auzit de la Zalmoxe aserțiuni de genul: „Să nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să-l despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Foc am venit să arunc pe pământ, și cât aș vrea să fie acum aprins. Nu stați împotriva celui rău. Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăția cerurilor. Iubiți pe vrăjmașii voștri. Celui ce te lovește peste obrazul drept, întoarce-i-l și pe celălalt”.
Totuși, dacă ajută la redresarea morală și spirituală a pământenilor, nu avem decât să căutăm afinități între Buda, Zalmoxe, Zarathustra, Isus, Mahomed. Însă, indiscutabil, Zalmoxe și Isus reprezintă două mituri religioase totalmente diferite,și ca geneză și ca destin. La fel de neproductivă mi se pare și propagarea unor dubioase mesaje și profeții ale străinilor vizând destinele românilor și a țării. De exemplu, expresiile „România, Grădina Maicii Domnului” și „București (Arkazamy) – capitala Planetei Geea”. Mai ales acum, când depistez pe Internet atâtea afirmații amuzante: „Rusia Pravoslavnică este Salvarea Omenirii! Acolo va renaște noua și adevărata civilizație planetară!”.
Desigur, cu tot scepticismul meu incurabil, am rămas un optimist. Și salut activitatea unor conaționali precum Alexandru Iacob Arbore, Cristina Eltrayan, Constantin Robu și a discipolilor lui Zalmoxe din Munții Bucegi. Recent ei au lansat „Proiectul Casei Editoriale Solteris”. E vorba de „Viața pe Geea”. „O carte-apel către civilizația terestră transmisă prin Misiunea România”. Autorii acestei lucrări inedite se prezintă drept „Mesagerii Confederației Galactice”. Oricum, este o lectură captivantă și benefică pentru liber-cugetători.
Încă o remarcă:nu m-am lăsat atras de nimeni în vreo aventură. Singur, cu capul sus şi privirea drept înainte, cu pasul hotărât, la 19 ani, am aderat, în clandestinitate, la Mișcarea de eliberare națională a românilor basarabeni, nord bucovineni și transnistreni. Și, ca unionist prin definiție, mi-am dus viața într-un mediu ostil generalizat. „Paradigma Etnosistemică”, la care mai lucrez, nu este o aventură, ci o viziune a unui Viitor inspirat şi convingător, care ne permite să deviem actuala mentalitate, concentrată asupra crizelor economice şi politice, spre o stare de anticipare optimistă. Și făurirea unei civilizații postindustriale, post consumiste şi post religioase (post escatologice neliniare).
„Paradigma Etnosistemică” reprezintă un produs al realismului utopist, în contrapondere cu realismul socialist și realismul capitalist. Este aventura mea – libertatea supremă care nu poate fi supusă, reglementată, programată. „Aventura este o modalitate unică de a-ți aparține. De a dilata în permanență limitele noastre omenești. De a cunoaște într-un mod sănătos şi atât de frumos – teama şi seninătatea, bucuria şi lacrimile, amiciția şi singurătatea, foamea şi setea. Aventura e o soluție elegantă de a ne trăi, la etapa maturității, visele copilăriei. Aventura e o scuză pentru monotonia sufletelor” (Didier Regnier).
România, în pofida delirului planetar al ideologiilor, secundat de un haos al opțiunilor, se află într-o situație relativ avantajoasă: idealul reîntregirii și regenerării prin Zalmoxis a demarat. Astăzi, după două milenii, nucleul structural traco-geto-dacian germinează. Getodacia Phoenix prinde contur în mințile românilor de pretutindeni și astfel poate deveni realitate. Getodacieni zalmoxieni trăiesc în Prezent și se gândesc la urmași, nu la strămoși… Indiscutabil, TGD solicită un efort conjugat; abandonarea unor vechi credințe și o penetrare constructivă, inovatoare în configurația imaginată a viitorului Stat-Etnosistem Getodacia Phoenix. A în vedere un enorm efort conștient, similar și la fel de complicat ca și exodul din sclavie a miticului popor israelit. Dar, mai ales, ca epopeea refacerii peste milenii a Statului Israel. Ridiculizarea, marginalizarea, opoziția și denigrarea din partea misoneiștilor majoritari îi va urmări pe cei care promovează traco-geto-dacizarea românilor contemporani..
La început, TGD a fost pentru mine un monolog interior . Un vector pragmatic al cercetătorului decis să-și urmeze propria cale. Ulterior, m-am concentrat asupra evoluției Statului și Națiunii. Am imaginat un salt conceptual, o baza teoretică a evoluției către o nouă conștiință a românilor în secolul XXI. Personal, renunțând la deprinderi și convingeri perimate, m-am simțit toată viața ca acele specii de pești, care, extenuate total, înoată în amonte pentru a-și perpetua specia…Știu, natura umană opune rezistenți schimbărilor și atacă reformatorii. Însă, situația se agravează, atât la micro nivel (indivizi), cât și macro nivel (stat, națiune). Când nu se mai poate continua în același stil, factorii decizionali naufragiați agreează inițiativele salvatoare. Mahatma Gandhi, părintele independenței Indiei, spunea așa: „Inamicii politici prima dată te ignoră, apoi te ridiculizează, apoi luptă contra ta și, în final, tu ești învingătorul”.
Proiectul TGD vizând evoluția românilor la nivel individual și național nu este o reacție la ceva, ci o componentă a „Paradigmei Etnosistemice”. O cale de redresare morală și spirituală, inclusiv în plan fizic. O schimbare a identității, necesară și posibilă. Triadă: Tracizare – Getizare – Dacizare – simbolizează atât Eterna Revenire, cât și Marele Viraj: transformarea din români întraco-geto-dacieni (TGD); din cristici în zalmoxieni.
Modelul de Stat-Etnosistem al Viitorului, pe care Dumnezeu și Mesagerii Confederației Galactice ne îndeamnă să-l realizăm în Carpați, la Nistru, la Tisa, la Dunăre și la Marea Getică, ar putea învolbura, ca un ciclon evoluționist transcendental și benefic, îmbătrânita și derutata Europă. În avalanșa de crize, calamități și catastrofe, Getodacia Phoenix devine un simbol al iminentei Întoarceri a românilor în „Paradisul pierdut Dacia Felix”. Și un primul proiect-pilot de istorie nouă a omenirii.

București, 2025