POMANĂ LA VOT

Const. MIU-

– Blagosloveşte, părinte!
– Domnul să te aibă în pază şi să-ţi lumineze cugetul şi simţirea!
– Aşa, părinte, aprobă primarul, bucurându-se nevoie mare.
– Facă-se voia Domnului, precum în cer, aşa şi pe pământ! adăugă părintele Ninel Demirel.
– Ştii cum se spune, părinte: „Pân’ la Dumnezeu, te mănâncă sfinţii!” reproduse primarul una din vorbele de duh, din popor.
– Dacă ai sufletu’ curat, îngerii sunt grabnic ajutători, nu canibali ca o omu’, cugetă slujitorul bisericii.
– Părinte, am nevoie de sfinţia ta, urgent! atenţionă primarul.
Părintele Demirel îl ştia foarte bine pe Mirel Iordănescu. La fiecare campanie electorală, pentru alegerile locale, îi fusese acestuia de mare folos, sugerând localnicilor, la sfârşitul slujbelor duminicale, printr-o serie de pilde creştineşti să-l voteze pe acest gospodar inimos, fiu al acestei localităţi.Preotul mai ştia că în momentul când domnul Mirel pronunţa cuvântul urgent, apoi era treabă serioasă pentru el.
– Domnu’ Mirel, nu cred că arde aşa tare… Tre’ să merg urgent, urgent la Mitropolie… M-a chemat Preaînaltu’ la raport, încercă Ninel Demirel să se scuze. Mai pe seară, ne vedem şi-mi spui ce te doare şi găsim noi antidotu’…
– Biiine, părinte, du-te la raport! îndemnă primarul, părând că cedează. Da’, ca să nu uit, mi-a zis doamna Cati de la contabilitate că tre’ să treci p-acolo, să restitui nişte bani…
– Ce bani? N-am nicio restanţă! Ce să dau? N-am nimic de dat! se apără Ninel Demirel.
– Cică ai de dat indemnizaţia pentru şedinţele de consiliu local, la care n-ai mai fost de mai bine de juma’ de an…
– Ce şedinţe, dom’ne?
– Ce, ai uitat că te-au ales enoriaşii consilier local, de câte ori am ieşit eu primar?
– Ei, cum să uit, se poate, dom’ Mirel?!
– Da’, indemnizaţia ai încasat-o, fără să participi la vreo şedinţă a consiliului…Faci păcate, părinţele!
– ‘Ai, că într-un sfert de oră sunt la primărie, că Preaînaltu’ nu mi-a zis la ce oră să fiu la Mitropolie.
*
Trecuseră mai bine de trei ore, de când vorbiseră la telefon.
– Sfertu’ academic, părinte! atenţionă primarul, arătându-i ceasul.
– Iertare, dom’ primar, da’ la bancă era aglomerat… Şi cică n-are lumea bani…
Nişte prefăcuţi, oamenii, ăștia!… Da’ se duc să pună banii de la saltea, ba unii pleacă d-acolo cu sacoșele pline!
Omul de la birou se uită mirat, aşteptând o explicaţie.
– I-am adus pe toţi: indemnizaţia pe ultimele şase luni… Nu vreau să împuşc vreo amendă, Doamne fereşte!… Da’, să nu vă supăraţi, dobânda am păstrat-o, că mai am nişte reparaţii de făcut la capelă…
– Părinte, numai dumneata mă poţi scoate din belea! spuse Mirel Iordănescu, fără a lua în seamă mărturisirea mieroasă a preotului.
– Dacă pot, dom’ primar, cu plăcere, se bucură Demirel, înţelegând repede că ar putea măcar să mai amâne restituirea indemnizaţiei încasate ilicit, dacă îl va ajuta pe edilul şef.
– Ştii că poimâine avem alegerile-alea…
– Aaa, n-aveţi agitatori, ca să îndemnaţi lumea să iasă la vot şi tre’ să umblu din casă-n casă cu icoana făcătoare de minuni… Pân’ la miezu’ nopţii, îi lămuresc pe toţi, da’, să nu mă mai duc cu mâna goală, data trecută! ceru preotul.
– Măcar de-ar fi doar asta, făcu trist primarul.
– Da’, ce mai e de făcut?
– N-avem spaţiu un’ să punem cabinele şi urnele!
– La şcoală, cum face toată lumea! îndemnă preotul Demirel.
– Nu se poate, pentru că băncile sunt încastrate în duşumele şi durează până le scoatem. Unde mai pui că sunt din fontă şi sunt aşa grele! se văită primarul. N-am primit nici pân’-acu’ fonduri pentru reabilitare! De trei ani am depus documentaţia şi n-am primit decât promisiuni că se rezolvă…
– În sala de sport! veni soluţia ce părea salvatoare.
– Nici acolo nu se poate, că e şantier: schimbăm parchetu’, punem termopane peste tot şi n-avem încă toate materialele!… Ce-i acolo, zici că e după cutremur!
– Şi-atunci, cum o s-o scoatem la capăt, că nu prea mai e timp şi vin ăia cu sacii cu buletine, iar de cabine, ce să mai vorbim…
– Uite cum facem: amenajăm la dumneata, la capelă secţiile de votare.
– Imposibil, dom’ primar, că duminică am toată ziua ocupată: două nunţi şi trei mormântări.
– Am primit prognoza meteo pe trei zile: o să fie cald… Aşa că faci cununia în stradă, iar petrecerea, masa şi dansu’, tot acolo… Ca să nu se-ncaiere, iar miresele să nu se-ntâlnească, le dau aprobare să pună corturile pe străzi diferite. Dumneata doar le programezi. Fixează-ţi ceasu’ după al meu, ceru Mirel Iordănescu.
– Gata, dom’ primar!… Da’, cu morţii, cum facem? vru să ştie preotul.
– Ăia poa’ să mai aştepte, că n-au intrat zilele-n sac!… La noi, morţii nu votează,cum fac la alţii!
– Dacă ziceţi…
– Morţii cu morţii, viii cu viii! decretă primarul.
– Amin.
– Dacă scăpăm de pacostea-asta, îţi dau voie să cununi în fiecare zi.
– Dumneata ești mărinimos!… Da’ ce-o să zică Preaînaltu’ ?
– Las’ că vorbesc eu cu el, că e de-al nostru, asigură edilul şef.
– N-o să se lase convins cu una, cu două!
– Da’, de ce te temi?
– E credincios, dom’ primar!… O să spună că e păcat.
– Unde scrie că nu e voie să faci nunţi în fiecare zi?
Preotul ridică din umeri.
– Adică mormântări ai voie în fiecare zi, iar nunţi nu!… Ce, morţii au întâietate pe lumea-asta?!
– Cam așa ceva…
– Las’, că de luni o să poţi cununa zilnic, numai dumneata să ai tot ce-ţi trebuie!
– Dom’ primar, ţi-a ieşit un porumbel din gură! se bucură Demirel… Pantelică al meu e plecat după marfă. Îl sun chiar acu’, să-i spun că vom avea la capelă deschis NON-STOP şi să dea comandă şi de o firmă luminoasă.
– Cheamă lumea la vot, părinte!
– Datorie civică!
– Nu uita să comunici locaţia. Se votează la capelă! Toată lumea să fie acolo şi să stea civilizat la coadă!
– Mă gândeam c-ar fi nimerit pentru comisie, la numărătoare, să aibă ceva dinainte… Noaptea e mare!…
– Ce anume?
– Mai am nişte colaci şi-i dau de pomană. Poate de data asta iese cine trebuie…
– Prosoape ai, părinte?
– Dăm și prosoape? se interesă preotul Ninel Demirel.
–Alea o să le dăm, să se șteargă la gura plină de sânge, ălora care mă mușcă, mai rău ca fiarele!
–Dom’ primar, ești vaccinat?… Javrele alea nu cred!
– Atunci, îi vaccinăm pe toți: votu’ și vaccinu’! hotărî primarul.
– Coana preoteasă o să-i împungă!… Doar are școala de Prim Ajutor… Asta, da, pomană la vot!