Arhiva secretă: Cum evreii A. L. Grinstein şi I. I. Badeev ( Iosif Isaakovici Suslik ) au creat limba moldovenească în august 1924
Conform documentelor de arhiva, dupa crearea RSSM, Secretariatul Comitetului Gubernial Odessa al Partidului Comunist din Ucraina a numit o comisie insarcinata cu demersurile propagandistice. Cei trei membri ai comisiei erau A. L. Grinstein(evreu), I. I. Badeev ( Iosif Isaakovici Suslik, evreu) şi Gr. I. Starii. Chestiunea existentei limbii moldovenesti a fost discutata intens, mai ales dupa nasterea publicatiei de propaganda anti-romaneasca Plugarul Rosu, aparuta la 1 mai 1924.
S-a pus problema limbii in care sa fie publicata aceasta revista. Limba vorbita de romanii din Transnistria nu avea un caracter unitar si nici literar, ea nefiind cultivata in scoli de administratia ruseasca. Pornind de la aceasta chestiune, comisia s-a divizat: Starii era de parere ca trebuia folosita limba romana si grafia latina, in timp ce ceilalti doi sustineau ca ar exista o “limba moldoveneasca” distincta de cea romana.
Evident ca niciunul dintre ei nu era specialist in filologie astfel incat sa fie oarecum indreptatiti sa emita asemenea opinii. Starii a sustinut ca era imposibila crearea unei noi “limbi moldovenesti”, si ca acest lucru nu poate fi rezultatul unei decizii politice arbitrare. In schimb, Badeev spunea ca exista o “limba moldoveneasca” diferita de cea romana, asa cum rusa difera de ucraineana. In plus, el a argumentat ca nu exista o limba moldoveneasca literara, dar ca cele doua limbi sunt intr-un proces de diferentiere continua, romana primind influente din Occident, iar “moldoveneasca” din rusa. Si, bineinteles, pentru publicatiile in “limba moldoveneasca” trebuia folosita grafia slava.
De cealalta parte, Starii sustinea ca din moment ce obiectivul final este proclamarea Romaniei sovietice, limba romana ar fi cel mai bun (si mai accesibil) mod de propaganda. Toate aceste discutii ale comisiei s-au finalizat intr-un raport realizat de Badeev la sfarsitul lunii august in 1924. Raportul este primul document oficial sovietic care vorbeste despre “limba moldoveneasca”. In urma dezbaterilor comisiei s-a luat decizia finala de “dezvoltare a limbii populare moldovenetti” si de a se folosi caractere chirilice.
Asa apare „limba moldoveneasca”, rezultat al unei decizii politice luate fara consultarea vreunui specialist in filologie. Cand a luat nastere RSSM, in octombrie 1924, s-a folosit notiunea de “popor moldovenesc”, mare parte a acestuia fiind ”subjugata de burghezia romana.” Punctul de vedere sovietic oficial era ca Basarabia este parte a RSSM si ea trebuie eliberata de sub “jugul romanilor”.
Dupa pactul Ribbentrop-Molotov si anexarea Basarabiei a fost organizata la est de Prut Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca. Autoritatile sovietice au impus teoria istoriografica ce sustinea existenta poporului si limbii moldovenesti. Pe masura ce istoriografia din Romania lua un curs national pregnant in anii ’60, cea din Moldova a suferit de pe urma activitatii sovietice de propaganda foarte intense, potrivit 2012en.ro.
In aceasta perioada apar studiile semnate de Ja.Mosul si N.Mochov, istorici sovietici emblematici pentru “teoria moldovenismului”. Cu precadere dupa 1964, dupa aparitia volumului al treilea din Istoria Romaniei la Bucuresti (in care se vorbeste despre problema Basarabiei) si a lucrarii Karl Marx.Insemnari despre romani, arhivele arata o preocupare serioasa a autoritatilor din RSSM pentru combaterea “nationalistilor romani”.
In plus, in 1965 a avut loc o manifestatie a scriitorilor moldoveni in favoarea introducerii grafiei latine. Numeroase documente arata existenta unei coerspondente intense intre Chisinau si Moscova cu privire la aceasta problema. Autoritatile de la Chisinau arata faptul ca patrunderea presei romanesti in Moldova, a radioului si televiziunii romanesti, precum si a posturilor de radio occidentale “deruteaza poporul moldovenesc”. Astfel, in 1967 se decide realizarea unor “studii stiintifice” cu privire la existenta “poporului moldovenesc”.
De asemenea, din 1966 se interzice studierea cartilor romanesti din bibliotecile publice si introducerea in RSSM a lucrarilor unor autori precum Nicolae Iorga, Octavian Goga, Lucian Blaga etc. Curand, singurele carti romanesti acceptate erau cele tehnice, medicale si dictionarele. Cartile de istorie erau strict interzise. In plus, s-a decis bruierea statiilor de radio occidentale.
In 1966-67 autoritatile au inceput sa organizeze sarbatorirea unor evenimente din istoria Moldovei, precum ziua de 28 iunie: “eliberarea de sub ocupatia romaneasca”. In 1966 s-au sarbatorit 300 de ani de la intemeierea Chisinaului. In anii ’70 istoriografia din RSSM devine vehement antiromaneasca, iar in deceniul urmator criticarea istoricilor romani devine un fapt curent, vorbindu-se chiar de existenta unor “campanii anti-moldovenesti in Romania”.