MISTERIOSUL KOGAION

Adrian Bucurescu

Muntele ce adăpostea peştera unde se retrăgea marele preot al geto-dacilor se numea Kogaion. În ”Geografia” (VII, 3, 5), Strabon scrie: ”Tot aşa şi acest munte a fost recunoscut drept sacru, şi astfel îl numeau geţii; numele lui, Kogaion, era la fel cu numele râului care curgea alături”.

KOG-A-ION înseamnă ”Capul Magnificului; Capul cel Măreţ” (cf. aromân. cocă ”cap”; alban. hyjni ”divinitate”; uiane ”imensitate”), dar şi ”Capul lui Ion”, fiind şi denumirea getică a Bucegilor, unde se află marele cap sculptat, acoperit cu tiara sacră, cunoscut sub numele de Sfinxul Românesc.

Râul ce curgea prin apropiere, despre care scrie Strabon, nu poate fi decât Ialomiţa, căruia geto-dacii îi mai spuneau şi NAPARIS ”Cerescul; Divinul; Curatul” (cf. slav. nebo ”cer”; rom. nufăr). Pe acest râu, spuneau geţii, plutise capul sfânt al lui Orfeu, supranumit şi Ion. El era considerat de către traci cel mai mare poet şi profet pre-zalmoxian.

Deocamdată, singura inscripţie geto-dacică, unde apare denumirea Kogaion, este un text orfic, în versuri, pe o cărămidă descoperită în ruinele cetăţii antice Romula, astăzi Reşca-Dobrosloveni, judeţul Olt:

HAR TIOS

TINTONINOS

INSUS TIKO IS DAKON

KAND SIA TIL KOGAION

IL MATON HLIOYLO

PLEIST E NAKTO-ILO

Tălmăcirea: ”Mare e Zeul, întotdeauna (şi pretutindeni)! Aşa să spună vitejii (cei curaţi), când privesc spre Kogaion! Ucenicii (recruţii) să cânte: Sfânt (puternic) este Domnul Nopţii!”

Din text se deduce că ”Domnul Nopţii” este echivalent cu Kogaion. Legendele elene şi romane spuneau că Orfeu era trac şi că MAINADES ”Dansatoarele (Sacre)” îi tăiaseră capul, pe care apoi îl aruncaseră în râu, iar capul, plutind pe valuri, continua să cânte. Tot despre Orfeu se spunea că era prinţul KYCON-ilor, etnonim apropiat de Kogaion.

Cetatea natală a lui Orfeu era D-ION ”A(l) lui Ion; A(l) Magnificului”. Pe de altă parte, autorii antici scriau că misterele orfice se celebrau noaptea. Aşadar, sculptat de om sau modelat de natură, Sfinxul de pe platoul Bucegilor simboliza pentru geto-daci capul lui Orfeu, Domnul Nopţii.