CINE A FOST ZAMOLXIS?

[ARGUMENT:] Sigur ca nu putem pretinde ca am spus tot despre Zamolxis in acest foarte scurt articol. Fara indoiala s-ar putea scrie un tratat veritabil pe acest subiect, ceea ce s-a si intamplat deja. Si am putea spune, ca spre rusinea noastra – a poporului daco-român, a fost scris nu de un reprezentant al acestui popor, despre care, avem impresia cateodata, ca si-a uitat istoria, radacinile si povestile. Si totusi, exista site-uri, carti cu sutele, reviste si diverse materiale care fac publice informatii despre daci si Dacia – ceea ce inseamna ca tertipul romanilor de a sterge din izvoarele istorice aceste 2 nume esentiale nu a reusit. Inseamna ca secolele de lupte, sangele si lacrimile varsate pe pamant, nu au fost in zadar. Si regele Decebal nu a murit in zadar. Si conform profetiei inscrise pe piatra Muntelui si in sufletul nostru, Zamolxis se va intoarce printre noi. Si daca nu se va intoarce el, nu-i bai… noi, oricum intr-un final, ajungem la dansul. Pentru ca noi stim cine suntem. Noi, dacii! (psih. Andrei Ludosan)

CUPRINS: Aspecte principale. / Zamolxis si Pitagora. / Reforma religioasa in lume pe timpul lui Zamolxis. / Zeul Htonic (subpamantean). / Zeul Urs. Sambata Ursului. Zamolxis si Odin. / Zeul Luminii. / Kogaionon. Muntele Sacru. / Cei 2 ZALMOXIS. Copiii Cerului. / Doctrina Zamolxiana.

ASPECTE PRINCIPALE.
Zalmoxis (Zamolxes, Zamolxis, Zamolxe) este considerat in mod comun, zeul suprem din panteonul geto-dacic. Altminteri, este Marele Reformator al religiei geto-dacilor. Se stie ca, sub indrumarea lui Zamolxis, geto-dacii credeau in nemurire. Eliade, urmând studiile lui Linforth, face o precizare esenţială în înţelegerea cultului zalmoxian, anume că áthanatizein nu înseamnă “a se crede nemuritor”, ci “a se face nemuritor”. Această “imortalizare“, după termenul folosit de Eliade, “se dobândea prin intermediul unei iniţieri, ceea ce apropie cultul instaurat de Zalmoxis de Misterele greceşti şi eleniste“.
Multitudinea de aspecte ne pot ajuta sa construim un portet mitic, astfel Zamolxe a fost : DAIMON GETIC (Herodot), INITIAT (Strabon, Iordanes, Herodot), MEDIC PSIHOTERAPEUT (Platon), LEGISLATOR (Diodor din Sicilia), PROFET (Strabon), MARE PREOT SI REFORMATOR RELIGIOS (Herodot, Iordanes, Strabon), ZEUL CARPATIC AL NEMURIRII (Al.Busuioceanu), ZEU TOTEMIC URS (R.Vulcanescu), ZEUL-MOS (N.Densusianu).

ZAMOLXIS SI PITAGORA.
Herodot, parintele istoriei, îl plaseaza pe unul din acesti Zalmoxis ca si contemporan cu Pitagora, iar pentru a-i da o dimensiune perena, adauga: “…mi se pare, însa, ca el a trait cu multi ani înainte de Pitagora”(Istorii. IV.96). Personajul Zalmoxis, contemporan cu Pitagora, era considerat un reformator, pentru ca el, prin învataturile pe care le propovaduia, a adus “zalmoxianismul ” mai aproape de puterea de întelegere a poporului, popor care l-a cinstit ca pe unul “vrednic de domnie”, adica de a conduce, a sfatui. În baza afirmatiilor lui Herodot cu privire la Zalmoxis, despre care spune – legat de natura lui umana- ca “fiind doar un muritor, a fost rob, în Samos, robul lui Pitagora”, se pot formula câteva idei: – Cunoscând ca Pitagora (cca 580 – 500 î.e.n.) a facut calatorii de studii în Iudeea, Persia, Fenicia, Egipt, apoi Sparta si Creta, se pare ca l-ar fi întâlnit pe acel epopt în zalmoxianism în calatoria din Egipt, unde, conform lui Strabon, deprinsese cunostinte astronomice de la initiatii (preotii) de acolo. Este posibil ca Pitagora si epoptul în zalmoxianism, care va deveni un Zamolxis, sa se fi apropiat ca dascal-învatacel si nu neaparat ca stapân-sclav. (D. Oltean, 2006)

REFORMA RELIGIOASA IN LUME PE TIMPUL LUI ZAMOLXIS (sec. VI i.e.n.)
Trebuie mentionat ca in secolul VI i.e.n. când noul Zalmoxis reforma religia geto-dacilor, tulburator, în întreaga lume antica se întâmplau lucruri deosebite, decisive pentru istoria umanitatii: – La Babilon, în timpul lui Nabucodonosor, se construia (între 605-526 î.e.n.) zigguratul Etemenaki, cunoscut ca “Turnul lui Babel”, în mod cert si cu rol de observator astronomic. – Traia si crea filozoful chinez Lao-Tse (604-531 î.e.n.), întemeietorul daoismului. – Traia si crea Zarathustra (599-522 î.e.n.), filozof si întemeietor al religiei iraniene. – Traia Sakya-muni, adica Gauthama Buddha (555-486 î.e.n.), întemeietorul budismului. – Traia filozoful si moralistul Kon -Fu -Tzî (551 – 479 î.e.n.), întemeietorul confucianismului. – Se scriau cele mai vechi parti ale Bibliei, parte redactate în sec. VI î.e.n. – În Capitoliul din Roma se instala un simbol de origine etrusca, “Lupoaica”, devenita simbolul cetatii Eterne .
O explicatie la aparitia aceastei incredibile liste de reformatori si reforme, ar putea fi cele spuse de Diodor din Sicilia (?-21 e.n.): “Într-adevar, se povesteste la arieni ca Zarathustra a facut sa se creada ca o zeitate buna i-a dat legile întocmite de el. La asa-numitii geti, care se cred nemuritori, Zamolxis sustine si el ca a intrat în legaturi cu zeita Hestia, iar la iudei Moise cu divinitatea careia îi spune Iahve…”(“Biblioteca istorica” 1.94.2.) Dupa întoarcerea acasa, ZAMOLXE avea sa construiasca amintita “casa” în care-i aduna pe puternicii tarii, punându-i sa “benchetuiasca”, cert fiind vorba de mese rituale, învatându-i ca sunt nemuritori. Aceasta “casa” trebuie sa se fi aflat într-o zona accesibila si frecventata. Herodot specifica, legat de casa în care marele preot facea cunoscute învataturile sale în “adunarea barbatilor”, ca era o constructie cu caracter public si aminteste ca noul Zamolxis a poruncit sa i se construiasca apoi si o locuinta subpamânteanâ, de uz personal, în care avea sa traiasca timp de trei ani, facând prorociri bazate pe semne ceresti si primind numele de zeu, dupa care s-a retras, “petrecându-si viata într-o pestera…”

ZEUL HTONIC (subpamantean).
Alti istorici îl considera doar patronul lumii subpamantene, al imparatiei morţilor, avand, astfel, caracter htonic, dar a fost identificat si cu Gebeleizis, zeu geto-dac al furtunii, trasnetelor si fulgerelor. Matthaus Pratorius (1688) propusese pentru varianta ”Zamolxis” – zamol = pamant. In 1852, Cless il compara pe Zamolxis cu zeul lituanian al pamantului, Zameluks. Abia Paul Kretschmer, în 1935, a elaborat demonstraţia lingvistică, discutând în paralel Zemelô (de pe inscripţiile funerare greco-frigiene din Asia Mică), tracul zemelen (pământ) şi Semele (zeiţa pământului, mama lui Dyonisus), termeni care derivă din tema protoindoeuropeană *g’hemel-, pământ, sol, aparţinând pământului (cf. şi avesticul zam, pământ, lituanianul žêmé, letonul zeme, vechi prusacul same, semme, vechiul slav zemlia, „pământ, ţară”). Caracterul htonic al zeului a fost evidenţiat de anumiţi autori antici, precum şi de către mulţi savanţi moderni, care l-au pus pe acesta în relaţie, pe de o parte, cu Dionis şi Orfeu, şi, pe de altă parte, cu personaje mitice sau puternic mitologizate, a căror trăsătură principală era fie o tehnică şamanică, fie mantica, fie coborârile în Infern. Mircea Eliade, însă, vede în relatările lui Herodot despre cultul lui Zalmoxis elemente ce îl apropie pe zeul dac de Mistere.

ZEUL URS. SAMBATA URSULUI. ODIN SI ZAMOLXIS.
Puternic, violent, imprevizibil si uneori chiar crud, ursul este un animal venerat inca din cele mai vechi timpuri; cultul Ursului era atestat la geto-daci, insusi numele lui Zamolxis fiind legat de blana acestui animal. In mitologia româneasca Ursul este investit cu multiple virtuti apotropaice (protectoare), terapeutice si meteorologice. Jocul cu masti de Urs simbolizeaza moartea si reinvierea naturii. Etalarea de forta, vitalitate si dibacie in miscari Jocul Ursului este extrem de spectaculos in Moldova. Mastile costum sunt realizate fie din insasi blana animalului, jupuita impreuna cu capul ursului, fie din blana de oaie sau din paie (funii rasucite si cusute pe un costum de haine mai vechi). Varietarea modalitatilor de realizare a mastii de Urs este destul de mare, bucurandu-se de o atentie speciala in Bucovina. Cetele de Ursi pot fi independente dar, de regula, ele alcatuiesc un nucleu ceremonial in cadrul grupurilor complexe de mascati (Malanca, Benzile, Partiile etc.) Jocul propriu-zis al Ursilor (2-4-8) este condus de un “ursar” (personaj fara masca, imbracat cat mai bizar si cu un coif pe cap) care ii indeamna sa se miste in ritmul tobelor, batute in ritmuri tot mai alerte.
La 15 august, Sfânta Maria Mare, sarbatoare crestina suprapusa peste sarbatoarea ursului la daci.
In credintele traditionale rominesti exista o sarbatoare arhaica dedicata acestui animal: Sambata Ursului ( a 3-a simbata din Postul Mare prepascal), cind in popor se crede ca toate ursoaicele nasc pui. Simpatizat in zonele folclorice de munte ale Romaniei, ursul e numit familiar Mos Martin, dar are si o divinitate patronala: Sfintul Ursea.
In antichitate preotesele tuturor variantelor artemice se invesmintau, la ceremonii, in timpul dansurilor rituale, in piei de urs.
Porphiros, explică varianta numelui zeului – Zalmoxis – prin cuvântul trac zalmos, „piele, blană” , ceea ce se acordă cu o anecdotă conform căreia, la naşterea lui, o blană de urs a fost aruncată peste Zalmoxis. Din această etimologie, unii autori au dedus că Zalmoxis ar fi fost la origine un Bärengott (zeu-urs). Ipoteza este reluată de Ryhs Carpenter care îl aşează pe zeul get printre alţi “sleeping bears” (“urşi dormind” ). Astfel, Zamolxis se aseamana cu Odin.
Odin şi Zamolxes, de exemplu, sunt nu numai nişte lideri spirituali războinici, dar şi nişte taumaturgi. Odin caută accesul la intelepciune şi invăţătură printr-un fel de supliciu pe care şi-l impune singur. Se spânzură de Copacul Vieţii timp de nouă zile şi nouă nopţi şi se lasă străpuns de suliţe şi suferă cumplit, până cind, in sfârşit, este capabil să culeagă cunoştintele secrete. In felul acesta, Odin obţine accesul la marile invăţături care guvernează lumea şi darul profeţiei. După cum ştim, Zamolxes deţinea, de asemenea, puteri oracolare şi avea acces la marile invăţături secrete. Ca şi Odin, şi el parcursese un fel de ciclu iniţiatic; dispăruse intr-o peşteră şi reapăruse după o lungă perioadă de timp. Si unul şi celălalt trecuseră frontiera interzisă oamenilor şi pătrunseseră in zona misterului şi a invăţăturilor ezoterice absolute. Mai mult, trecuseră dincolo de moarte şi reveniseră din impărăţia morţii printr-un fel de sacrificiu autoimpus. Să notăm, in treacăt, similitudinile dintre acest ritual păgan, atribuit lui Odin şi Zamolxes, şi mitul creştin al sacrificiului hristic de mai tirziu. (Sursa: N.F.S. Gruntvig – “Danaismul si civilizatia nordica”, Cap. XIV – Romania si Danemarca – Nicolae Sacalis).

ZEUL LUMINII
Zamolxis – Gebeleizis este cerul luminos. Si tot ce-i tulbura armonia –furtuna, norii- trebuia combatut. De aceea, de pilda, se tragea cu sageti in vazduh, spre nori. Este, evident, o zeitate uraniana, lucru confirmat si de amplasarea sanctuarelor pe munti, cit mai aproape de bolta cerului. Iar ritualul funerar consta in incinerare, ceea ce permite sufletului sa se inalte… (Mihaela Dorobantu, 2003)

KOGAIONON – MUNTELE SACRU.
Între perioada de locuire în acel centru unde era “casa barbatilor” si retragere, din textele lui Herodot si Strabon se constata ca a existat o perioada de locuire de trei ani într-o locuinta subpamânteana, care a însemnat prorociri pe baza de semne ceresti, ceea ce ne poate duce la concluzia ca acea locuinta ar fi putut fi un observator astronomic, construit undeva într-o zona favorabila observarii mersului astrelor si planetelor, care nu putea fi decât un munte, devenit o zona sacra. De-a lungul timpului, au fost numeroase propuneri ale istoricilor în legatura cu “zona sacra” sau “muntele sacru”, în mai tot lantul Carpatilor, cum ar fi Muntii Calimani (M. Sadoveanu) sau Vf. Omul (N. Densusianu).
Împotriva acestor variante de amplasare a Kogaionului- muntele sfânt- s-au ridicat obiectii legate de faptul ca muntele în cauza trebuia sa fie, neaparat,”un munte ascuns”, asa cum pretind vechile traditii. În legatura cu localizarea Kogaionului (Cogaenum, Kogaionon, Gogaionul), trebuie amintit ca majoritatea istoricilor, urmând pe Constantin si Hadrian Daicoviciu, sustin ideea ca muntele “Kogaionon” al dacilor este Dealul Muncelului ( Dealul Gradistei), din Muntii Orastiei, cu complexul sau de sanctuare. Istorici de seama ca C.C. Giurescu si Dinu C. Giurescu par a admite ca Cogheonul ar fi actualul munte Gugu, bazat, în principal, pe existenta unei pesteri situata aproape de vârf, adusa în atentie de naturalistul Alexandru Borza în anul 1942, dar si pe o similitudine de fonetism: Cogheon, Coghen,Gugu, atât pentru munte, cât si pentru apa care curge în preajma lui (amintita de Strabon) Conform vechilor traditii, o însusire a muntelui sacru trebuia sa fie aceea de a se ascunde privirilor, dar nu într-o banala ceata, care ar exclude ideea de supranatural. Aceasta ceata are explicatii meteorologice foarte precise, si totusi, impresia de sacralitate se pastreaza, ca si alte elemente interesante de mentionat intr-un studiu viitor.

CEI 2 ZALMOXIS = APOLLON si ARTEMIS.
Bucurescu (2003) realizeaza o conexiune intre Apollon si Zamolxis. Astfel, in interpretarea din Dacia Divina (Capitolul Viata si Petrecerea Copiilor Cerului), se povesteste astfel:
Imparatul Orpheus proorocise ca, la 24 de veacuri dupa trecerea lui la cele vesnice, in Marea Campie ce margineste Istrul la Miazanoapte, Se vor naste Doi Copii Ceresti care vor mantui lumea. Cand s-a apropiat acest soroc, MARIA, Fecioara, ce era preoteasa, la templul ABANTES, de pe malul stang al raului NAPARIS, a fost instiintata de arhanghelul CAEPROEZUS ca va naste doi prunci de la Duhul Sfant. […] Si Maria I-a nascut pe APOLLON si pe ARTEMIS inspre zori. (Adrian Bucurescu, 2003).
Mitul evocat de Bucurescu poate parea cu desavarsire crestin, si totusi atributele principale ale Gemenilor Divini si ale lui Iisus Christos, sunt totusi unele si aceleasi. Precizam aceasta deoarece mitul gemenilor divini este atestat cu mai multe sute de ani inainte de Christos, ceea ce este posibil sa fie una dintre cauzele acceptarii foarte facile a crestinismului de catre geto-daci.
In limba traca, numeralul DOI apare in numeroase forme si sintagme, ce ii evoca pe cei doi copii ceresti: DA, DAE, DES, DIS, DO, DOI, DOS, TA, TAE, TAI, TE, TES, THE, TI, TIS, TOS. Numeralul DOI, inteles ca “mai multi decat unu” a devenit numar colectiv al substantivelor, ramanand in daco-romana ca -et (arburet, bradet, bunget, clabucet, faget, frasinet, nucet). (…) Imaginatia populara geto-dacica a dus la mai multi pui decat doi – ai Clostii cu Puii de Aur de la Pietroasa. (Bucurescu, 2003)
Un alt simbol al celor doi gemeni ceresti pot fi Macinicii. Prin forma cifrei 8 sugereaza 2 zale (2 cercuri infratite) – ZORO-DA = Doua Zari; Doua Cercuri. (Bucurescu, 2003). Creciunelul este colacelul in chip de 8, care se coace la Craciun in Bucovina si Basarabia. Aceasta, in viziunea lui Adrian Bucurescu, este o dovada a faptului ca geto-dacii sarbatoreau Craciunul (CHER-SONES) – Nasterea a doi copii.
Etimologie (cf. Bucurescu, 2003)
Zalmoxis – Magul (Preotul) Stralucitor (Nobil, Puternic). Atestat ca teonim. Var. ZAMOLXIS, ZELMOS, ZOLMXES. Cp. Din ZAL “a arde; stralucire, putere; noblete” (cf. lat. Zelus “zel, ardoare […]) + MOXIS “mag, preot, sfant, intelept, conducator” […] (cf. Adrian Bucurescu, 2003)
Apollon – “Apa Buna, Curata; Pur, Stralucitor, Alb Esential” Atestat ca nume de zeu in mitologia traca si greaca.

DOCTRINA ZAMOLXIANA.
In linii mari, doctrina zamolxiana respecta urmatoarele principii: nemurirea ca atare (Herodot) sau imortalitatea sufletului (neexistind credinta celtica in metempsihoza); vindecarea prin corelatia trup-spirit ceea ce indica omul integral (Platon); ascetismul-urmarind sa nu foloseasca nimic viu in hrana; predicarea curajului cel putin la ktistai (Strabon) ;cunoasterea astrelor (Iordanes); morala dreptatii si a cinstei (Herodot).

IN LOC DE CONCLUZIE.
Stiu ca nu am spus tot aici despre Zamolxis si simbolistica sa completa sau despre Muntele Sacru, dar probabil ca asa este cel mai bine. Si, pana la urma, Eliade scria despre zeii tracilor ca sunt “marii anonimi ai religiei vechi”, si pentru ca erau mai vechi decat cei ai popoarelor vecine, despre ei nu s-au pastrat informatii. Si asta nu pentru ca nu am avea, unii dintre noi, cate o farama de cunoastere, dar unele lucruri sunt bune spuse la un anumit timp, intr-un anumit loc, si… unui anumit om. (psih. Andrei Ludosan)

BIBLIOGRAFIE:
Bucurescu, Adrian – 2003 – Dacia Divina, Editura Arhetip.
Oltean, Dan – 2006 – Religia Dacilor – editia a doua, Editura Saeculum I.O.
Gruntvig, N.F.S. – “Danaismul si civilizatia nordica”, Cap. XIV – Romania si Danemarca – Nicolae Sacalis
Dorobantu, Mihaela – 2003 – articol in Magazin.
Enciclopedia Dacilor www.gk.ro/sarmiszegetuza

beyondthevoice.wordpress.com