EVANGHELIA ESENIANĂ A PĂCII ( 2 )

Si erau unii pe care mari dureri i-au chinuit si care nu voiau sa plece de la ei; si, nestiind ce sa faca, s-au hotarât sa trimita pe unul dintre ei la Isus, pentru ca doreau foarte mult ca El sa fie cu ei. Si când doi dintre ei s-au dus sa-L caute, L-au vazut pe Isus însusi apropiindu-se de malul râului. Si inimile lor s-au umplut de speranta si bucurie când au auzit salutul sau: „Pacea sa fie cu voi.” avea mari bogatii si întotdeauna platea rabdator datoriile fiului sau. Si în zadar a încercat cu vorbe blânde sa îsi mustre fiul, pentru ca el niciodata nu asculta mustrarile tatalui sau care îl ruga staruitor si în zadar sa înceteze destrabalarile fara de sfârsit si sa se duca la câmp ca sa supravegheze munca slujitorilor sai.
Si fiul mereu îi promitea orice daca îi platea vechile datorii, dar a doua zi începea din nou. Si pentru mai mult de sapte ani, fiul si-a continuat viata destrabalata. Dar în cele din urma tatal si-a pierdut rabdarea si n Si multe erau întrebarile pe care ei doreau sa i le puna, dar mare le-a fost uimirea vazând ca nu puteau sa înceapa, pentru ca nimic nu venea în inimile lor.
Atunci Isus le-a spus: „Am venit pentru ca aveti nevoie de mine.” Si unul a strigat: „Învatatorule, avem nevoie într-adevar, vino si elibereaza-ne de durerile noastre.”
Si Isus le-a vorbit în parabole. „Voi sunteti ca fiul risipitor care timp de multi ani a mâncat si a baut si si-a petrecut zilele în desfrâu cu prietenii sai. Si în fiecare saptamâna, fara stirea tatalui sau, se îndatora tot mai mult si risipea totul în câteva zile. Si camatarii îl împrumutau întotdeauna pentru ca tatal sau -a mai platit camatarilor datoriile fiului sau. „Daca continui sa platesc mereu”, a spus el, „nu va mai fi nici un sfârsit pentru pacatele fiului meu”. Atunci camatarii care erau înselati, l-au luat pe fiu în sclavie pentru ca el sa poata, prin truda lui zilnica, sa le plateasca înapoi banii pe care îi împrumutase. Si atunci au încetat mâncarea si bautura si excesele zilnice. De dimineata si pâna seara, cu sudoarea fruntii sale, el uda câmpiile si toate membrele îl dureau în aceasta munca cu care nu era obisnuit. Si traia cu pâine uscata si nu avea nimic altceva decât lacrimile sale cu care sa o ude.
În trei zile el suferise atât de mult de caldura si de oboseala încât i-a spus stapânului sau: „Nu mai pot sa muncesc, caci toate membrele mele ma dor. Cât mai vrei sa ma chinuiesti?” „Dupa ce prin munca mâinilor tale îmi vei plati toate datoriile si când sapte ani vor trece vei fi liber.” Si fiul disperat a raspuns plângând „dar nu pot sa mai suport nici macar sapte zile, ai mila de mine pentru ca toate membrele ma ard si ma dor.” Si camatarul, plin de rautate, a strigat: „Acum vei munci cu staruinta daca ai putut sa-ti petreci zilele si noptile timp de sapte ani în destrabalare, acum trebuie sa muncesti pentru sapte ani. Nu te voi ierta pâna când nu-ti platesti toate datoriile, pâna la ultima drahma.”
Si fiul, cu membrele torturate de durere, s-a întors cu disperare la câmp ca sa-si continue munca. Deja nu se mai putea tine pe picioare din cauza oboselii si a durerilor, când a saptea zi a venit – ziua sabatului – când nimeni nu munceste câmpul. Atunci fiul si-a adunat restul de putere si s-a îndreptat clatinându-se spre casa tatalui sau, s-a aruncat la picioarele tatalui sau si i-a spus: „Tata, iarta-ma pentru tot trecutul meu, iarta-mi toate mâhnirile pe care ti le-am adus. Îti jur ca niciodata nu voi mai duce o viata destrabalata si ca voi fi fiul tau ascultator în toate lucrurile. Elibereaza-ma din mâinile opresorilor mei. Tata, te rog, ai grija de mine si de membrele mele bolnave, si nu-ti împietri inima.”
Atunci lacrimile au aparut în ochii tatalui sau, si el si-a luat fiul în brate si a spus: „Sa ne bucuram, caci astazi o mare bucurie mi-a fost data, caci mi-am regasit fiul iubit, care se pierduse.” Si l-a îmbracat cu cele mai alese haine si întreaga zi s-au bucurat si a doua zi dimineata el a dat fiului sau un sac de arginti cu care îi plateasca pe toti camatarii carora le era îndatorat, si când fiul sau sa întors, el i-a spus: „Fiul meu, vezi bine ca este usor ca ducând o viata destrabalata sa faci datorii pentru sapte ani, dar plata lor este grea prin munca aspra sapte ani.”
„Tata, este într-adevar greu sa le platesc chiar pentru sapte zile.”
Si tatal sau l-a mustrat spunând: „Doar de data asta ti s-a dat voie sa-ti platesti datoriile în sapte zile în loc de sapte ani, restul fiindu-ti iertat, dar ai grija ca pe viitor sa nu-ti mai faci nici o datorie, pentru ca îti spun cu adevarat ca nimeni altcineva decât tatal tau nu îti iarta datoriile, pentru ca tu esti fiul sau. Fiindca pentru toti ceilalti ar fi trebuit sa muncesti din greu timp de sapte ani, asa cum este scris în legile noastre.”
„Tata, de acum încolo voi fi fiul tau iubitor si ascultator si nu voi mai face nici o datorie, pentru ca stiu ca plata lor este grea.”
Si el s-a dus la câmpul tatalui sau si a supravegheat în fiecare zi munca slujitorilor tatalui sau. Si niciodata nu si-a facut slujitorii sa munceasca din greu. Si anii au trecut, si averea tatalui sau a crescut tot mai mult sub îngrijirea sa pentru ca munca sa avea binecuvântarea tatalui sau. Si, încetul cu încetul, a început sa îi dea înapoi tatalui sau de zece ori mai mult decât risipise în sapte ani. Si când tatal a vazut ca fiul sau folosea bine slujitorii sai si toata averea sa, i-a spus: „Fiul meu, vad ca averile mele sunt pe mâini bune. Am sa-ti las toate turmele mele, casa mea, pamânturile mele si comorile mele. Fie ca toate acestea sa fie mostenirea ta si continua sa o maresti ca eu sa îmi gasesc bucuria cu tine.”
Si când fiul a primit mostenirea de la tatal sau, el a iertat datoriile tuturor datornicilor lui care nu puteau sa-i plateasca, pentru ca el nu a uitat ca datoriile sale fusesera de asemenea iertate atunci când el nu putuse sa le plateasca. Si Dumnezeu l-a binecuvântat cu viata lunga, cu multi copii si multe bogatii pentru ca el era bun cu toti slujitorii lui si cu toate turmele lui.”
Apoi, Isus s-a întors catre cei bolnavi si le-a spus: „Va vorbesc în parabole ca sa puteti întelege mai bine cuvântul lui Dumnezeu. Cei sapte ani de mâncare si bautura si viata desfrânata sunt pacatele trecutului. Camatarul rau este Satana. Datoriile sunt bolile. Munca grea sunt durerile. Fiul risipitor sunteti voi însiva. Plata datoriilor este aruncarea afara din voi a diavolilor si a bolilor si vindecarea trupului vostru. Sacul de arginti primit de la tatal este puterea eliberatoare a îngerilor. Tatal este Dumnezeu. Averile tatalui sunt pamântul si raiul.
Slujitorii tatalui sunt îngerii. Câmpul tatalui este lumea care se preface în Împaratia Cerurilor, daca Fiii Omului o lucreaza bine ca fiul sa-si asculte tatal si sa supravegheze slujitorii tatalui sau în câmp, decât sa devina îndatorat camatarului cel rau si sa trudeasca si sa asude în sclavie pentru a-si plati toate datoriile. Astfel, este mai bine daca si Fiii Omului o lucreaza împreuna cu îngerii Tatalui Ceresc. Pentru ca va spun, este mai bine ca fiul sa-si asculte tatal si sa supravegheze slujitorii tatalui sau în câmp, decât sa devina datornici lui Satana, regele mortii, al tuturor pacatelor si tuturor bolilor, decât sa sufere de dureri si sa asude pâna si-a platit toate pacatele. Va spun cu adevarat, mari si multe sunt pacatele voastre, multi ani v-ati supus farmecelor lui Satana, ati fost lacomi, betivi, curvari si datoriile voastre trecute s-au înmultit. Si acum trebuie sa le platiti si plata este grea.
De aceea, nu fiti deja nerabdatori, dupa a treia zi, ca fiul risipitor, ci asteptati rabdatori pentru a saptea zi, care este sfintita de Dumnezeu, si apoi mergeti cu inima umila si supusa în fata Tatalui vostru Ceresc pentru ca el sa va ierte toate pacatele si toate datoriile trecute. Cu adevarat va spun, Tatal vostru Ceresc va iubeste nesfârsit de mult, pentru ca el va da voie sa platiti în sapte zile datoriile a sapte ani. Acelora care datoreaza pacatele si bolile a sapte ani, dar platesc cinstit si staruiesc pâna într-a saptea zi, lor le va ierta Tatal nostru Ceresc datoriile tuturor celor sapte ani.”
„Dar daca pacatuim de sapte ori câte sapte ani?” a întrebat un om bolnav care suferea groaznic.
„Chiar în acest caz, Tatal Ceresc îti iarta toate datoriile în de sapte ori sapte zile.”
„Fericiti sunt cei care staruiesc pâna la sfârsit, pentru ca diavolii lui Satana scriu toate faptele voastre rele într-o carte, în cartea trupului si spiritului vostru. Va spun cu adevarat, nu exista nici o fapta pacatoasa care sa nu fie scrisa chiar de la începutul lumii în fata Tatalui Ceresc. Daca puteti scapa de legile facute de împarati, de legile lui Dumnezeu nu poate scapa nici unul dintre Fiii Omului.
Si când veniti în fata lui Dumnezeu, diavolii lui Satana vor purta marturie împotriva voastra cu faptele voastre, si Dumnezeu va vedea pacatele voastre în cartea trupului si spiritului vostru si va fi trist în inima Sa, dar daca va pocaiti de pacatele voastre, prin post si rugaciune cautati pe îngerii lui Dumnezeu, atunci, cu fiecare zi în care continuati sa postiti si sa va rugati, îngerii lui Dumnezeu sterg un an din datoriile voastre rele din cartea trupului si spiritului vostru.
Si când ultima pagina este si ea stearsa si curatata de toate pacatele voastre, atunci stati în fata lui Dumnezeu si Dumnezeu se bucura în inima lui si va iarta toate pacatele. El va elibereaza din ghearele lui Satana si de suferinta. El va ia în casa lui si porunceste ca toti îngerii Sai sa va slujeasca. Viata lunga El va da si nu veti vedea boala niciodata. Si daca din acel moment, în loc sa pacatuiti, va petreceti zilele facând fapte bune, atunci îngerii lui Dumnezeu vor scrie toate faptele voastre bune în cartea trupului si spiritului vostru. Va spun cu adevarat, nici o fapta buna nu ramâne nescrisa înaintea lui Dumnezeu, chiar de la începutul lumii. Pentru ca de la împaratii si de la guvernatorii vostri puteti astepta în zadar pentru rasplata, dar niciodata faptele voastre bune nu vor astepta rasplata de la Dumnezeu.
Si când veniti în fata lui Dumnezeu, îngerii Sai vor purta marturie pentru faptele voastre bune. Si Dumnezeu vede faptele voastre bune scrise în trupurile si spiritele voastre, si se bucura în inima Lui. El binecuvânteaza trupul si spiritul vostru si toate faptele voastre si va da drept mostenire Împaratia Sa Pamânteasca si Cereasca, pentru ca în ea sa aveti viata vesnica. Fericit este acela care poate intra în împaratia lui Dumnezeu, pentru ca el nu va vedea niciodata moartea.”
Si o mare tacere se lasa dupa cuvintele lui. Si cei care erau descurajati îsi luara o noua putere din cuvintele Lui si continuara sa posteasca si sa se roage. Si cel care vorbise primul, îi spuse: „Si eu voi starui pâna de sapte ori a saptea zi.”
Isus le raspunse: „Fericiti sunt cei care staruiesc pâna la sfârsit, pentru ca ei vor mosteni Pamântul.”
Si erau foarte multi bolnavi printre ei, chinuiti de mari dureri si care de-abia s-au târât la picioarele lui Isus, pentru ca nu mai puteau sa mearga pe picioarele lor. Ei au spus: „Stapâne, suntem chinuiti de durere; spune-ne ce sa facem.” Si ei i-au aratat lui Isus picioarele în care oasele erau rasucite si înnodate si au spus: „Nici îngerul aerului, nici îngerul apei, nici cel al luminii Soarelui nu ne-au alungat durerile, chiar daca ne-am botezat, am postit si ne-am rugat, si am urmat întru totul cuvintele tale.”
„Cu adevarat va spun, oasele voastre vor fi vindecate. Nu fiti descurajati ci cautati pentru a va vindeca pe vindecatorul oaselor, îngerul pamântului, pentru ca de acolo au fost luate oasele voastre si acolo se vor întoarce.”
Si el a aratat locul pe care curgerea apei si caldura Soarelui îl înmuiasera din marginea râului în noroi argilos. „Cufundati-va picioarele în noroi, pentru ca îmbratisarea îngerului pamântului sa poata scoate afara din oasele voastre toate necurateniile si toate bolile. Veti vedea pe Satana si durerile voastre zburând din îmbratisarea îngerului pamântului. Si nodurile oaselor voastre vor dispare, si ele se vor întari, si toate durerile voastre vor dispare.”
Si bolnavii îi urmara cuvintele pentru ca stiau ca vor fi vindecati.
Si acolo erau de asemenea bolnavi care sufereau mult de dureri si, cu toate acestea, continuau sa posteasca, si puterea lor se irosise si o mare caldura îi chinuia. Si când s-au ridicat din paturile lor ca sa se duca la Isus, capetele lor au început sa se întoarca de parca ar fi simtit o rafala de vânt si de fiecare data când încercau sa se tina pe picioare cadeau înapoi pe pamânt.
Atunci Isus a venit la ei si le-a spus: „Voi suferiti pentru ca Satana si bolile lui va chinuiesc corpurile, dar nu va temeti, pentru ca puterea lor asupra voastra va înceta în curând. Pentru ca Satana este un vecin mânios care a intrat în casa vecinului sau când acesta era plecat, vrând sa-i ia lucrurile din casa. Dar cineva i-a spus ca dusmanul sau îi ravaseste casa, adunând lucrurile care îl ispiteau, a vazut de departe stapânul casei întorcându-se în graba, s-a suparat foarte tare ca nu putea sa fure toate acele lucruri, si s-a apucat sa sparga si sa strice tot ce era acolo, sa distruga totul. Asa încât daca lucrurile nu puteau sa fie a lui, nici celalalt sa nu aiba nimic. Dar imediat stapânul casei a intrat si, înainte ca vecinul cel rau sa-si împlineasca scopul, l-a luat si l-a aruncat afara din casa.
Cu adevarat va spun, chiar asa a intrat Satana în corpurile voastre, care sunt locuinta lui Dumnezeu, si a luat în puterea sa tot ce voia sa fure: respiratia voastra, sângele vostru, oasele voastre, carnea voastra, maruntaiele voastre, ochii vostri si urechile voastre.
Dar prin posturi si prin rugaciunea voastra, voi ati chemat înapoi pe stapânul trupului vostru si pe îngerii sai. Acum Satana vede ca adevaratul stapân al trupului se întoarce si ca acesta este sfârsitul puterii sale. De aceea, în furia lui îsi aduna puterile înca o data, pentru a va putea distruge trupurile înaintea venirii stapânului.
Pentru aceasta Satana va chinuie atât de dureros, pentru ca el simte ca sfârsitul i-a venit. Dar nu va lasati inimile sa tremure, pentru ca, în curând, îngerii lui Dumnezeu vor apare sa ocupe din nou lacasurile lor si sa le închine din nou ca temple ale lui Dumnezeu. Si ei îl vor apuca pe Satana si îl vor arunca afara din trupurile voastre cu toate bolile lui si cu toate necurateniile lui. Si fericiti veti fi pentru ca veti primi rasplata neclintirii voastre si niciodata nu veti mai vedea boala.”
Si era printre acei bolnavi unul care era mai chinuit de Satana decât toti ceilalti, si trupul sau era ca un schelet si pielea era galbena ca o frunza cazuta. Era deja atât de slab încât a strigat de departe: „Învatatorule, ai mila de mine, pentru ca nici un om nu a suferit de la începutul lumii asa cum sufar eu. Stiu ca esti cu adevarat trimisul lui Dumnezeu si stiu ca daca vrei poti sa scoti într-o clipa pe Satana afara din trupul meu. Nu asculta îngerii de trimisul lui Dumnezeu? Vino, Învatatorule si scoate pe Satana afara din mine, pentru ca el urla cu furie în mine si dureros este chinul sau.”
Si Isus a raspuns: „Satana te chinui atât de mult pentru ca deja ai postit multe zile, si nu-i platesti tributul. Nu-l hranesti cu toate spurcaciunile cu care ti-ai spurcat pâna acum templul spiritului. Îl chinui pe Satana cu foamea si, astfel, în furia lui te chinuie si el. Nu te teme, pentru ca îti spun, Satana va fi distrus înainte ca trupul tau sa fie distrus; pentru ca, în timp ce postesti si te rogi, îngerii lui Dumnezeu îti apara trupul pentru ca puterea lui Satana sa nu te poata distruge. Si îngerii lui Satana sunt neputinciosi în fata îngerilor lui Dumnezeu.”
Atunci ei toti au venit la Isus si cu strigate l-au implorat spunând: „Învatatorule, ai mila de el, pentru ca sufera mai mult decât noi toti, si daca nu alungi într-o clipa pe Satana afara din el, ne e teama ca nu va trai pâna mâine.”
Si Isus le-a raspuns: „Mare este credinta voastra. Sa se faca dupa credinta voastra si veti vedea în curând fata în fata chipul înspaimântator al Satanei si puterea Fiului Omului. Pentru ca voi arunca afara din tine pe puternicul Satana prin puterea mielului nevinovat al lui Dumnezeu, cea mai slaba creatura a Domnului.
Pentru ca spiritul sfânt al lui Dumnezeu face pe cel mai slab cel mai puternic.
Dar Satana nu va iarta nimic si trebuie sa îi platiti totul, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mâna pentru mâna, picior pentru picior, arsura pentru arsura, rana pentru rana, viata pentru viata, moarte pentru moarte. Pentru ca plata pacatului este moartea. Sa nu ucideti, nici sa nu mâncati carnea vânatului nevinovat, ca sa nu deveniti sclavii Satanei. Pentru ca aceasta este calea suferintelor si ea duce la moarte. Sa faceti voia lui Dumnezeu, pentru ca îngerii lui sa va poata sluji pe calea vietii. Ascultati de aceea cuvintele lui Dumnezeu: „Iata, v-am dat fiecare iarba care poarta samânta; aceasta va fi carnea pentru voi. Si fiecarei fiare a Pamântului, si fiecarei pasari a aerului, si tuturor celor care se târasc pe pamânt, oriunde se afla suflarea vietii, dau drept hrana fiecare fir de iarba verde.
De asemenea, laptele tuturor celor care se misca si traiesc pe pamânt va fi hrana pentru voi; tot asa cum lor le-am dat iarba verde, voua va dau laptele lor. Dar carnea si sângele care îi da viata, sa nu le mâncati. Si cu siguranta, voi cere înapoi puterea sângelui vostru, sângele vostru în care se afla sufletul vostru; voi cere înapoi toate animalele ucise si sufletele tuturor oamenilor ucisi. Pentru ca Eu, Domnul Dumnezeu, sunt un Dumnezeu mare, puternic si generos, care pedepsesc nelegiuirile parintilor prin copii pâna la al treilea si miilea neam al celor ce Ma iubesc si respecta poruncile Mele. Iubeste-L pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, si cu tot sufletul tau, si cu toata puterea ta: aceasta este prima si cea mai mare porunca. Si a doua este aceasta: „Iubeste-ti aproapele ca pe tine însuti”. Nu este nici o porunca mai mare decât acestea…”
Dupa aceste cuvinte toti au ramas tacuti, în afara de unul care spuse: „Ce sa fac, Învatatorule, daca vad o fiara salbatica omorându-mi fratele în padure? Sa-mi las fratele sa piara sau sa omor fiara? Nu încalc astfel legea?”
Si Isus raspunse: „Le-a fost spus din timpuri stravechi: ‘Toate fiarele care misca pe Pamânt, toti pestii din mare si toate pasarile cerului sunt date în puterea ta.’ Va spun cu adevarat, din toate fiintele care traiesc pe Pamânt, Dumnezeu a creat doar pe om dupa chipul Sau. De aceea, animalele sunt pentru om si nu omul pentru animale. De aceea nu încalci legea daca omori fiara salbatica pentru a salva viata fratelui tau. Pentru ca va spun cu adevarat, omul înseamna mai mult decât animalul. Dar cel care omoara un animal fara motiv, fara ca animalul sa-l atace, din placerea de a ucide sau pentru carnea lui sau pentru coltii sai, face o fapta rea si el însusi va fi prefacut într-o fiara salbatica. De aceea, sfârsitul fiarelor salbatice este si sfârsitul sau.”
Apoi altul spuse: „Moise, mai marele Israelului, a dat voie stramosilor nostri sa manânce carnea animalelor curate si a interzis numai carnea animalelor necurate. Atunci de ce ne interzici carnea tuturor animalelor? Care lege vine de la Dumnezeu: aceea a lui Moise sau Legea Ta?”
Si Isus raspunse: „Dumnezeu a dat prin Moise zece porunci stramosilor vostri. Aceste porunci sunt grele, au spus stramosii vostri, si n-au putut sa le dea ascultare. Când Moise a vazut asta, i s-a facut mila de poporul sau si nu a vrut ca el sa piara. Si el le-a dat atunci de zece ori zece porunci, mai putin grele, ca ei sa le poata urma. Va spun cu adevarat, daca stramosii vostri ar fi avut puterea sa urmeze cele zece porunci ale lui Dumnezeu, Moise nu ar fi avut nevoie de acele de zece ori zece porunci. Pentru ca cel ale carui picioare sunt puternice ca muntele Sionului nu are nevoie de cârje; dar cel ale carui picioare tremura, înainteaza cu cârjele si apoi fara ele. Si Moise a spus lui Dumnezeu: „Inima mea este plina de întristare, pentru ca poporul meu se va pierde. Pentru ca ei sunt fara cunoastere si nu pot sa înteleaga poruncile Tale.
Ei sunt ca si copiii mici care nu pot sa înteleaga cuvintele tatalui lor. Da-mi voie Doamne sa le dau alte legi, pentru ca ei sa nu piara. Daca nu pot fi cu Tine, Doamne, lasa-i sa nu fie împotriva Ta; ca ei sa se poata sustine, si când timpul va veni si ei vor fi copti pentru legile Tale, descopera-le legile Tale. De aceea, Moise a frânt cele doua table de piatra pe care erau scrise cele zece porunci si le-a dat de zece ori zece în locul lor.
Si din aceste zece ori zece, scribii si fariseii au facut de o suta de ori zece porunci. Si ei au pus poveri insuportabile pe umerii vostri, pe care nici ei însisi nu le poarta. Pentru ca, cu cât mai apropiate sunt poruncile de Dumnezeu, cu atât avem nevoie de mai putin si cu cât sunt mai îndepartate de Dumnezeu, cu atât avem nevoie de mai mult. De aceea legile fariseilor si scribilor sunt nenumarate; legile Fiului Omului sunt sapte; ale îngerilor sunt trei si a lui Dumnezeu una singura.
De aceea va voi învata numai acele legi pe care le puteti întelege, ca sa puteti deveni oameni si sa urmati cele sapte legi ale Fiului Omului. Atunci si îngerii va vor descoperi legile lor, pentru ca Duhul Sfânt al lui Dumnezeu sa poata coborî asupra voastra si sa va poata conduce la legea Sa.”
Si toti erau uimiti de întelepciunea Lui si L-au rugat: „Continua, Învatatorule, si învata-ne toate legile pe care le putem primi.”