EXPERT-GRUP : ECONOMIA R. MOLDOVA “CULEGE ROADELE” FRAUDEI BANCARE

April 6th, 2016 admin Posted in Economie No Comments » 31 views

MEGA XIV: Economia „culege roadele” fraudei bancare (T2-2016)

Mesajele-cheie ale acestei ediții

  • În pofida constrângerilor interne și externe, în 2015 economia a scăzut cu doar -0,5%, fiind aproape de scenariul de bază al prognozei Expert-Grup (-0,8%). Principalul factor care a amortizat șocurile economice din 2015 a fost regimul flotant al cursului de schimb, care, prin deprecierea monedei naționale de circa 25% pe parcursul anului 2015, a permis economiei moldovenești să se ajusteze mai ușor la constrângerile existente. La modul practic, aceasta a descurajat importurile și a atenuat, într-o anumită măsură, șocurile asupra exportatorilor, fapt ce s-a soldat cu o creștere a exportului net (dacă excludem exportul net din ecuația de calcul a PIB-ului, se constată o recesiune economică de -4,8%). Suplimentar, dinamica exportului net a fost determinată și de răcirea consumului pe fondul scăderii dramatice a remiterilor și a salariului real, determinând scăderea importurilor.
  • Gravitatea recesiunii curente nu este reflectată de magnitudinea scăderii Produsului Intern Brut, ci, mai curând, de perpetuarea incertitudinii, dezechilibrelor și a creșterii economice anemice pe parcursul anilor următori. De fapt, anul 2015 a lăsat o aprentă pronuntață asupra economiei moldovenești, care se va menține, cel puțin, pentru următorii cel puțin 5 ani. Mai mult decât atât, dacă reformele sistemice nu vor fi urgentate (în special, în sectorul financiar-bancar, justiției și energetic), Republica Moldova riscă să rămână într-o stare de creștere economică amorfă pentru următorii 10 ani. În acest sens, au fost identificate 3 constrângeri care urmează să afecteze în continuare creșterea și dezvoltarea economică în Republica Moldova:
    • 1. Frauda bancară în proporții de 12% din PIB, falimentul a 3 bănci și implicațiile fiscale rezultate. Convertirea garanției pentru creditele de urgență ale BNM pentru băncile falimentare presupune nimic altceva decât faptul că recuperarea devalizărilor bancare a fost transpusă, în mare parte, pe umerii plătitorilor de taxe. Aceasta va determina Guvernul să majoreze povara fiscală și să mențină austeritatea bugetară pentru următorii ani, cu efecte negative asupra investițiilor, consumului și, respectiv, creșterii economice.
    • 2. Înghețarea sau chiar ratarea asistenței externe, suspendarea investițiilor publice în infrastructură și refluxul de investiții străine, urmează să submineze pe temen lung competitivitatea economiei moldovenești, care depinde foarte mult de infrastructură și transfer tehnologic.
    • 3. Competitivitatea economiei urmează să fie afectată pentru următorii ani și de faptul că, pe parcursul ultimilor ani, creșterea productivității muncii a fost mai lentă decât creșterea salariilor, iar discrepanța a crescut în timp.
  • Pentru anul 2016 anticipăm o ușoară recuperare economică, de 2,5% conform scenariului de bază. Această creștere, deși este una pozitivă, nu este suficientă pentru soluționarea dezechilibrelor macroeconomice interne și este de circa 3 ori mai mică față de nivelul necesar pentru asigurarea convergenței cu țările din regiune. Circa jumătate din această recuperare urmează să fie determinată de creșterea compensatorie din agricultură, după un an agricol dificil în 2015. Un alt imbold pozitiv ar putea fi temperarea tendințelor inflaționiste, fapt ce se va răsfrânge pozitiv asupra creșterii economice reale și va motiva BNM să relaxeze gradual politica monetară. Nu în ultimul rând, va fi valabil și factorul statistic: având o bază de comparație scăzută (recesiunea din 2015), este mai ușor de înregistrat creștere pozitivă în 2016. Totuși, nu excludem și un scenariu pesimist, conform căruia economia moldovenească ar putea stagna în 2016, în condițiile în care constrângerile interne și externe din 2015 vor rămâne valabile, în linii generale, și în 2016.
  • Cadrul fiscal-bugetar va rămâne problematic și în 2016-2017. Principalele constrângeri țin de activitățile economice și de consum amorfe, menținerea blocajului asistenței financiare externe, creșterea costurilor de deservire a datoriei de stat și riscul supraîndatorării în rezultatul convertirii creditelor de urgență băncilor falimentare în titluri de stat. Drept răspuns, pe partea de cheltuieli, Guvernul va menține înghețate investițiile publice în infrastructură, cu repercusiuni asupra competitivității economiei moldovenești pe termen lung, iar pe partea de venituri, urmează creșterea poverii fiscale, fapt ce ar motiva creșterea evaziunii fiscale. Deși eforturile de consolidare fiscală sunt binevenite, este necesar un accent mai sporit pe majorarea eficienței colectărilor și administrării fiscale, în paralel cu promovarea unor politici fiscale bazate pe dovezi empirice.
  • Problemele din sectorul bancar constituie și în continuare principala vulnerabilitate a economiei moldovenești. Ținând cont că anume fraudele din sistemul bancar au generat majoritatea problemelor cu care se confruntă la moment economia Republicii Moldova, este necesară elaborarea și implementarea de urgență a unui plan complex privind reformarea sistemului bancar care să elimine constrângerile sistemice relevate. Printre acestea cele mai importante țin de transparența acționarilor reali, identificarea grupurilor de interese ce activează concertat, fortificarea instrumentarului de monitorizare și supraveghere bancară și ajustarea cadrului instituțional și normativ cu privire la gestionarea și prevenirea crizelor bancare. În acest scop, se remarcă o anumită activizare, atât a autorităților, cât și a comunității donatorilor, tendință binevenită dar care necesită un ritm mai susținut.
AddThis Social Bookmark Button

RISE MOLDOVA: IMPERIUL GAZPROM ÎN R. MOLDOVA

March 7th, 2016 admin Posted in Economie No Comments » 62 views

moldovagaz

RISE Moldova a publicat astăzi contractele confidențiale de cumpărare a gazului rusesc semnate de conducerea Gazprom şi Moldovagaz, dar şi contextul în care acestea au fost negociate. Totodată, RISE a prezentat reţeaua de firme prin intermediul cărora gigantul rus controlează transportul, distribuţia şi furnizarea metanului de la sondă până la sobă.

CONTRACTUL

Semnat pentru o perioadă de cinci ani, contractul prevedea ca, de la 1 ianuarie 2007, noul preţ de achiziție a gazelor să fie de 170 de dolari pentru o mie de metri cubi. În anii următori, tariful urma să crească treptat, astfel încât în 2011 să ajungă la nivelul mediu european – circa 400 dolari.

Prevederile documentului sunt valabile şi în prezent, după ce părțile așa și n-au reuşit din 2011 negocierea unui nou contract. De atunci părţile semnează anual acorduri adiţionale în care stipulează condițiile de livrare a metanului.

Semnatarii contractului au fost Valeri Golubev, vicepreşedintele Gazprom, şi Ghenadie Abaşchin, preşedintele de atunci al Cărmuirii Moldovagaz. În acelaşi timp, Golubev ocupa şi funcţia de preşedinte al Consiliului de Observatori la Moldovagaz.

Victor Parlicov, ex-director general al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică: Principala problemă legată de acest contract este că de fapt transferă responsabilitatea juridică pentru neachitarea gazelor pe malul stâng al Nistrului pe Moldovagaz. Anume acest fapt le permite autorităţilor de la Tiraspol să afirme că nu au datorii față de Gazprom.

O altă prevedere care, potrivit lui Parlicov, favorizează gigantul rus, este clauza că orice litigiu se examinează în baza legislaţiei ruse. Acest punct (7.3 – n.r.) indică şi instanţa de soluționare a eventualelor conflicte – Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Federaţiei Ruse. Mai mulți juriști consultați de RISE au sugerat ideea că, pentru un contract de asemenea importanță pentru Republica Moldova, ar fi fost mai potrivită alegerea unei curți neutre de arbitraj din țări precum Franța, Marea Britanie, Austria sau Suedia.

Totodată, potrivit acordului adițional la contract, Moldovagaz este obligată să ia tot volumul de gaze menţionat în document. În caz contrar, dacă devierea e mai mare de 10%, întreprinderea riscă penalităţi de 8% din valoarea metanului neconsumat. Pe de altă parte, depăşirea cu 5% a volumelor agreate lunar se plăteşte conform „preţurilor europene”.

Acordul mai prevede şi încheierea unui contract de livrare a gazelor către Tiraspoltransgaz, o întreprindere din stânga Nistrului care, deşi oficial a fost înregistrată în 2005 în Republica Moldova, nu deţine licenţă de activitate pe piaţa gazelor. În schimb, anul trecut Tiraspoltransgaz a obţinut două licenţe: una pentru importul şi comercializarea engros a gazului lichefiat şi alta pentru importul produselor de uz fitosanitar și a fertilizanților.

IMPERIUL

Dependenţa Moldovei de Gazprom nu se reduce doar la contractul de import a gazelor. Tot parcursul metanului, de la sonda din Siberia şi până la soba unui consumator casnic din Moldova, este asigurat şi controlat de Gazprom. RISE a documentat şi reţeaua de firme ce administrează transportul, furnizarea şi distribuţia gazului rusesc în Moldova.

În formula actuală, Moldovagaz a fost creată în anul 1999, în baza unei hotărâri de Guvern. Atunci, Gazpromului i-a revenit 50% din capitalul societății (145 milioane de dolari la cursul de atunci – n.r.), Republicii Moldova – o cotă de 35,3%, iar administrației de la Tiraspol – 13,4%. Totodată, executivul de la Chișinău specifica în decizia respectivă că „Ministerul Economiei şi Reformelor, în comun cu Departamentul Energetică, Resurse Energetice şi Combustibil, va continua negocierile cu Gazprom în vederea obţinerii acordului acesteia de a deţine pachetul de acţiuni de control în societatea nou-creată”.

Până în prezent, Gazprom și Republica Moldova și-au păstrat intacte cotele de participare în Moldovagaz. Anterior, reprezentanții administrației de la Tiraspol au dus tratative de transmire a cotei sale în administrarea Gazprom.

La momentul crerării, în componenţa Moldovagaz au intrat toate filialele fostului concern Moldova-Gaz, transformate în SRL-uri și subordonate noii structuri.

În prezent Moldovagaz deţine 100% din pachetele de acţiuni la 19 companii, inclusiv 12 societăţi de distribuţie a gazelor, a întreprinderii Moldovatransgaz, care se ocupă de gestiunea reţelei de transport a gazelor, dar şi a Flacara Albastră din Chişinău şi IALG din Străşeni, specializate în servicii în domeniul gazier. La rândul ei, Moldovatransgaz este fondatoare a întreprinderii Transautogaz, iar Bălţi-Gaz la Bălţi-Gaz-Montaj și Realexpres-Gaz din Sângerei.

Oficial, Moldovagaz este fondatoare şi la întreprinderile de distribuţie din regiunea separatistă. În rapoartele anuale din 2008-2009 chiar a indicat că deţine cel puțin 25% în Tiraspoltrangaz, care este fondatoare a şase întreprinderi de distribuţie.

Din 2009, gigantul rus Gazprom a deschis şi o reprezentanţă în Chişinău, al cărei administrator este Ghenadi Abaşchin, fost preşedinte la Moldovagaz în perioada 2002-2007.

AddThis Social Bookmark Button

FUNDAMENTUL DEMOCRAȚIEI: CREȘTEREA COMPETITIVI-TĂȚII, DEZVOLTAREA ÎNTREPRINDERILOR ȘI CREAREA LOCURILOR DE MUNCĂ

March 1st, 2016 admin Posted in Economie No Comments » 301 views

Margareta MOCREAC | Proiect & Obiective

La finele anului 2015, Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) a lansat în Republica Moldova un nou proiect în domeniul susţinerii competitivităţii – Proiectul de Competitivitate al USAID, preconizat pentru o perioadă de cinci ani şi cu un buget de circa $21.8 mil. Implementarea cu succes, timp de 10 ani, a altor două proiecte similare ale USAID cunoscute sub denumirea Creşterea Competitivităţii şi Dezvoltarea Întreprinderilor, sau CEED şi CEED II, prin intermediul cărora sute de companii au fost ajutate să se modernizeze, să-şi îmbunătăţească calitatea produsului, să cucerească noi pieţe de desfacere şi să crească numărul locurilor de munca, a determinat Guvernul SUA să continue asistenţa pentru creşterea competitivităţii economice a patru industrii cheie ale economiei Republicii Moldova. Practica a arătat că idei vizionare, care par imposibile la început, pot fi realizabile într-o perioadă mai îndelungată de timp, susţin reprezentanţii USAID. Într-un interviu acordat revistei Profit, Managerul Senior de Proiect din cadrul USAID Sergiu Botezatu şi Directorul Proiectului de Competitivitate al USAID Doina Nistor au vorbit despre scopurile noului proiect, rezultatele şi provocările la care se aşteaptă, cooperarea cu partenerii şi lecţiile învăţate din implementarea proiectelor anterioare.

Profit: Pe cât de uşor sau dificil a fost să convingeţi partenerii americani de importanţa continuării susţinerii competitivităţii în domeniul viti-vinicol, textil, IT şi cel turistic?

Sergiu Botezatu: Bineînţeles că nu a fost uşor să promovăm un nou proiect legat de competitivitate după 10 ani de implementare a două proiecte similare. Dar când vii cu argumente concrete şi cu rezultate palpabile ale proiectelor anterioare, atunci la sigur eşti auzit şi susţinut. Cu ajutorul proiectelor USAID CEED I şi USAID CEED II, am reuşit să creăm sute de istorioare de succes şi să schimbăm traiectoriile de dezvoltare ale industriilor spre calitate şi pieţe noi, fapt care a jucat un rol important în decizia luată de USAID.

Aş vrea să menţionez că în cadrul proiectului USAID CEED II erau asistate şase industrii distincte (tehnologii informaţionale, textile şi confecţii, încălţăminte, vinificaţie, sectorul mobilier şi turism), pe când în proiectul actual abordarea s-a schimbat: industria vitivinicolă şi cea a turismului sunt abordate în comun, industria de confecţii cu cea de încălţăminte şi accesorii, iar industria IT este văzută ca un catalizator pentru celelalte sectoare. Astfel, impactul asistenţei poate fi maximizat şi eficientizat. În plus, Proiectul mai are mandatul de a identifica, timp de un an, un alt sector economic.

Doina Nistor:
Una dintre concluziile principale după implementarea a 2 Proiecte USAID de competitivitate este că putem realiza lucruri mari, care la început par imposibile, când ai la dispoziţie o perioadă mai lungă de timp, în cazul de faţă, două mandate consecutive de cinci ani. Cu 10 ani în urmă, când a fost lansat CEED I, obiectivul stabilit pentru vinurile moldoveneşti de a cuceri alte pieţe decât cea din Rusia, unde tradiţional erau exportate peste 90% din vinuri, părea unul irealizabil. Dar cu eforturi enorme, depuse pe parcursul unei perioade mai lungi de timp, am reuşit să repoziţionăm vinurile moldoveneşti, să redescoperim istoria şi identitatea noastră în vinificaţie. Actualul Proiect de Competitivitate al USAID, la fel ca şi cele două precedente, acordă prioritate colaborării directe şi angajate cu sectorul privat, cu actorii business-ului din industriile asistate, şi, deseori, datorită acestui model de lucru, ni se spune că suntem printre puţinele proiecte de asistenţă care a pus direct umărul la dezvoltarea sectorului privat. Guvernul SUA înţelege că prin asistenţa acordată Republicii Moldova se poate impulsiona dezvoltarea economică a ţării, or, locurile de muncă bine plătite sunt fundamentul democraţiei. Ne bucură mult faptul că Guvernul SUA este alături de noi şi continuă să acorde asistenţă ţării noastre.

Profit: Care sunt rezultatele pe care le aşteptaţi după cinci ani de zile?

Sergiu Botezatu: Moldova nu poate fi doar o sursă de muncă ieftină. Trebuie să ne poziţionăm ca o ţară cu plus valoare în tot ce facem, având la bază calitatea înaltă, design-ul şi inovaţia. Valoarea adăugată înaltă presupune abordări diferite.

Spre exemplu, pentru vinificaţie aceasta înseamnă un vin de calitate poziţionat în preţul mediu şi înalt, pentru industria uşoară - serviciu complet în manufactură, designeri talentaţi şi branduri proprii, pentru industria turismului - produs turistic din categoria “soft adventure” care oferă turistului o experienţă activă. Cât priveşte industria IT, aici trebuie să ne poziţionăm nu doar ca o ţară care oferă servicii de codare, dar care are specialişti în inginerie, arhitectură şi produse soft.

Doar în acest mod vom putea concura cu succes pe pieţele externe, cere un preţ mai înalt de la clienţi şi, respectiv, oferi salarii mai mari, astfel contribuind la renaşterea economică a RM.

Doina Nistor: Ne propunem ca prin activităţile susţinute de proiect şi dezvoltarea de noi pieţe de desfacere, să generăm o creştere a vânzărilor cu $135 mil. pentru companiile cu care vom lucra. Intenţionăm să ajutăm circa 400 de companii să acceseze noi pieţe de desfacere sau să-şi consolideze poziţiile pe pieţele existente, precum şi să-şi îmbunătăţească calitatea produselor şi serviciilor - principalii parametri pentru obţinerea succesului în afaceri.

Acest proiect vine în susţinerea aspiraţiilor RM de a se integra şi a-şi lărgi prezenţa pe pieţele UE. Vom identifica între trei şi cinci pieţe pentru fiecare sector şi ne vom axa pe ele.

De exemplu, pentru industria turismului, aceste pieţe ar fi Marea Britanie, Polonia, Germania şi România. Pentru vinificaţie - Polonia, Cehia, România, China. Pentru industria uşoară, ne propunem migrarea spre pieţe cu valoare adăugată mai înaltă, spre clienţi şi branduri mai scumpe. În cadrul UE, aceste pieţe ar fi cele din Italia, Franţa, Germania şi Marea Britanie. Pieţele regionale ţintă pentru industria confecţii sunt România şi Kazahstan, unde vrem sa intrăm cu brandurile autohtone.

Dacă anterior cea mai mare parte a companiilor din UE era interesată de RM pentru plasarea comenzilor în sistemul lohn, care presupune doar servicii de cusut, în prezent şi aceste pieţe, din cauza costurilor în crestere, doresc să plaseze comenzi mai sofisticate, inclusiv găsirea materiei prime şi chiar elaborarea designului. Este timpul ca Moldova să urmeze exemplul Ţărilor Baltice şi al României unde companiile din industria confecţiilor migrează spre produsul complet.

Profit: Investiţia în factorul uman este o prioritate a proiectului. Cum veţi aborda acest subiect complex?

Sergiu Botezatu: Aducem un concept inovativ de centre de excelenţă, cu elemente de educaţie, proiecte practice, accelerare de startup şi co-working. Aceste concepte cresc vertiginos în Europa şi SUA, stau la baza ecosistemului startup şi stimulează dezvoltarea de produs şi design, care sunt în fruntea valorii adăugate şi inovaţiei. Toamna trecută am lansat, în cooperare cu Universitatea Tehnică, platforma ZIPhouse – un centru de accelerare care va găzdui noi talente în industria de modă. Tot cu susţinerea USAID se lansează centrul de excelenţă Tekwill, care va antrena anual peste 1000 de tineri pasionaţi de tehnologii informaţionale. Urmează şi un centru al industriilor creative. Vom coopera cu Colegiul de Viticultură şi Vinificaţie din Chişinău şi cu Universitatea Tehnică pentru a aduce excelenţă în capitalul uman pentru industria vitivinicolă.

Doina Nistor: Cât priveşte dimensiunea capitalului uman, scopul nostru este să ajutăm peste 18 mii de tineri din toate sectoarele, atât studenţi cât şi angajaţi ai companiilor, să îşi dezvolte abilităţile profesionale şi să îşi îmbunătăţească competenţele practice. Cercetările efectuate arată că majoritatea absolvenţilor instituţiilor de învăţământ din RM nu sunt angajabili după absolvire. Potrivit industriei IT doar 30%. Crearea acestor centre de excelenţă va apropia sectorul privat de mediul academic şi va permite studenţilor, încă de pe băncile scolii, să-şi creeze relaţii cu una sau mai multe companii, îmbogăţind cunoştinţele teoretice cu abilitaţi  practice.

Profit: Sub ce formă va fi acordată asistenţa în cadrul acestui proiect – asistenţă tehnică, logistică, consultanţă, granturi?

Sergiu Botezatu: Vom acorda asistenţă la toate verigile lanţului valoric şi sub toate formele: granturi, consultanţă, asistenţă tehnică şi logistică, participare la expoziţii şi accesarea de noi pieţe, cofinanţări pentru dezvoltarea unor noi produse etc. Vorbim aici de asistenţă la nivel de companie, grup de companii sau întreaga industrie. În cadrul proiectului, vom lucra cu campionii - cu companiile care demonstrează un angajament ferm faţă de calitate şi excelenţă în business, indiferent de mărimea lor.

Doina Nistor: După cum aţi observat, există deja trei branduri umbrelă - ”Wine of Moldova”, ”Pomul Vieţii” şi ”Din Inimă - branduri de Moldova” - care sunt un simbol al calităţii şi al noii viziuni pentru aceste trei industrii. În jurul acestor trei branduri umbrelă vom uni companiile campioni şi pionerii cu servicii şi produse de înaltă calitate.

Profit: Care sunt principalele lecţii învăţate în urma implementării CEED I şi CEED II? La ce aspecte credeţi că va trebui să atrageţi mai multă atenţie în timpul implementării actualului proiect?

Sergiu Botezatu: O lecţie pe care am învăţat-o este că angajamentul trebuie să fie unul de lungă durată – nu poţi face schimbări majore într-un termen scurt.

A doua lecţie este că fiecare sector este individual şi are nevoie de o abordare individuală. De exemplu, în sectorul vitivinicol principala problemă era cea regulatorie – un vinificator mic nu putea să se dezvolte în cadrul legal existent cu 8-9 ani în urmă. A fost nevoie de schimbări majore pentru a crea un climat unde vinificatorii mici să-şi poată dezvolta o afacere, iar industria să se auto-gestioneze eficient pentru a ieşi din criză. În sectorul industriei uşoare, după cum am menţionat deja, este necesar de migrat de la nivelul de jos la cel de sus al lanţului valoric, impulsionând companiile să ofere servicii mai complexe. Anterior peste 95% din industria uşoară era bazată pe servicii lohn, iar la finisarea proiectului CEED II, acest indicator era de circa 80%. Vom continua să scădem această proporţie. Ne dorim ca jumătate din industria de confecţii să rămână la modelul de business în lohn, care este şi el unul viabil, dar cealaltă jumătate să treacă la servicii cu valoare adăugată înaltă. În sectorul IT, una dintre probleme era dispersarea jucătorilor principali. Cu sprijinul USAID a fost creată o asociaţie a sectorului IT care, din punctul nostru de vedere, este cea mai performantă asociaţie dintre toate care există acum în RM.

Doina Nistor: O concluzie pe care am tras-o din activitatea anterioară a fost că avem prea puţini bani pentru promovare pentru a ne dispersa pe diferite pieţe, respectiv este necesar să ne concentrăm pe câteva pieţe mai importante. Spre exemplu, participarea la Zoom by Fatex sau GDS în Germania costă între 20 şi 30 mii de euro pentru un grup de până la 10 companii. Participarea la expoziţii importante din industria vitivinicolă costă până la 100 mii de euro. Pe lângă expoziţii, mai sunt necesare campanii integrate de promovare, evinimente B2B (business-to-business), etc.

O altă concluzie este că avem nevoie de un produs de înaltă calitate pentru a concura pe pieţele externe. Altfel, toate eforturile noastre de marketing sunt zadarnice. Respectiv, noi finanţăm participarea la expoziţiile internaţionale doar a companiilor care au produsul pregătit, iar pe restul le ajutăm să-şi îmbunătăţească calitatea produselor.

De exemplu, în industria turismului, obiectivul pentru 2016 este să ajutăm 10-15 vinării să dezvolte tururi vinicole şi să deservească în mod profesionist turiştii. În plus, să creăm o masă critică de pensiuni rurale autentice şi experienţe active (biking, hiking, lecţii de gastronomie, ateliere de meşteşugărit) în jurul vinăriilor, care ar forma centre de atracţie turistică cu oferte diversificate şi, deci, mai atractive.
Nu în ultimul rând, aş vrea să menţionez necesitatea cooperării care este la un nivel rudimentar. Noi învăţăm companiile să coopereze şi să înţeleagă că fără o colaborare în interiorul industriilor, dar şi la nivel inter-sectorial, este imposibil să reuşeşti atât pe piaţa locală cât şi pe cea internaţională.

Un exemplu elocvent este campania ”Din Inimă - branduri de Moldova”, care efectiv a renăscut industria de modă. În cadrul acestei campanii, 30-40 de branduri au cooperat pentru un obiectiv comun – recâştigarea încrederii şi loialităţii consumatorului autohton. Astfel, în rezultatul campaniei Din Inima a fost înregistrată o creştere anuală medie a vânzărilor pe piaţa locală cu cca 30%. Avem şi companii, mai ales mici, care şi-au majorat vânzările de două şi chiar de trei ori într-un an de zile. În plus, producătorii autohtoni au deschis, pe parcursul ultimilor doi ani peste 70 de magazine noi.

Profit: Deci, dacă vor, moldovenii pot lăsa orgoliile la o parte şi pot coopera?

Doina Nistor: Da, pot, iar efectul este extraordinar. La moment, companiile din industria textilă cooperează nu doar la nivel de piaţă dar şi la nivel de relaţii interumane, îşi dau sfaturi, îşi deschid uşile, se vizitează reciproc pentru a descoperi noi tehnologii şi abordări. În februarie se deschide un nou magazin Din Inima în centrul Chisinaului co-finanţat de şase designeri. Dacă companiile din orice industrie vor învăţa să coopereze, să vadă partea plină a paharului, să fie vizionari, atunci vom reuşi.

Sergiu Botezatu: Încrederea în forţele proprii este foarte importantă atunci când vorbim de promovarea ceşterii economice. De fapt, exact asta încercăm să plantăm în inimile oamenilor. În Moldova încă s-au păstrat acele frumoase tradiţii de cooperare şi ajutor reciproc. Da, ele poate nu sunt atât de relevante de a fi menţionate în acest articol. Eu vorbesc de clăcile la construirea caselor în sate sau curăţitul fântânilor, sau alte modalităţi de cooperare. Totuşi, prin astfel de exemple moldovenii demonstrează că pot lucra împreună, lasând orgoliile la o parte şi pot obţine cu forţele proprii tot ce îşi doresc. Este important de promovat aceste tradiţii frumoase la toate nivelele. Este important de înţeles că schimbarea începe de la fiecare din noi. Cât mai multă încredere în forţele proprii şi cât mai multă deschidere spre cooperare! Atunci greutăţile, cât de mari ar fi ele, o sa pară mult, mult mai mici şi mai uşor de înfruntat. Atunci, astfel de efecte extraordinare despre care Doina vorbeşte mai sus, se vor inmulţi în progresie geometrică şi vom reuşi să scoatem ţara din acest impas economic prin care, din păcate, trece acum.

Profit: Are Proiectul de Competitivitate al USAID careva cerinţe faţă de autorităţile RM? De exemplu, să îmbunătăţească calitatea drumurilor până la principalele obiective turistice?

Doina Nistor: Şi în acest sens trebuie să fim inovativi. Lipsa drumurilor bune nu este un impediment pentru dezvoltarea turismului. Turistul străin vrea să descopere o altă ţară şi să aibă emoţii noi, pozitive. Acest obiectiv poate fi atins prin ospitalitate şi deservire excelentă.

Colegii noştri americani zic că Moldova este „a foody country”. „Voi nu observaţi cât de gustoasă este mâncarea voastră de zi cu zi”, ne spun ei. Tot mai mulţi străini sunt gata să plătească pentru experienţe inedite în domeniul rural – să participe la pregătirea bucatelor de casă, să facă vin, să culeagă fructe sau legume, să mulgă vaca sau să participe la ţesutul unui covor. Trebuie doar să ştim cum să „împachetăm” şi să vindem acest produs turistic, să dezvoltăm servicii turistice de calitate înaltă. Deci, aş spune că la moment nu drumurile sunt o barieră în calea dezvoltării turismului, ci lipsa de creativitate şi viziune.

Am să mai aduc un exemplu. Recomandarea experţilor străini pentru Georgia, care, de asemenea, pune accentul pe turismul vitivinicol cu elemente rurale şi gastronomice, a fost: ”Faceţi curat şi puneţi flori!” Deci, deseori, soluţiile sunt foarte simple şi destul de accesibile.

Profit: Cum exact intenţionaţi să atrageţi turistul străin în Moldova?

Sergiu Botezatu: Moldova este foarte puţin cunoscută în lume. Avem până la 100 mii de turişti cazaţi anual în structuri oficiale de cazare. Prin comparaţie, numai în Braşov sunt peste 900 mii de turişti anual. În acelaşi timp, statisticile arată că circa 2 mil. de persoane intră pe teritoriul RM anual. Fiecare dintre ei, indiferent de scopul vizitei, se consideră un potenţial turist pe care noi trebuie să-l încurajăm să beneficieze de un serviciu turistic. Am decis să ne concentrăm eforturile pe direcţiile Germania, Marea Britanie şi Polonia dat fiind existenţa rutelor avia directe, precum şi statisticile care arată că peste 60% din turiştii din Europa de Vest doresc să beneficieze de turismul denumit ”soft adventure”(aventuri lejere).
În primii doi ani ne vom concentra pe dezvoltarea produsului turistic. Evident, vom utiliza brandul naţional “Pomul Vieţii”, care deja a obţinut ecouri foarte pozitive din partea comunităţii internaţionale - acesta fiind un brand viu, neobişnuit, poziţionat simbolic la hotarul între tradiţional şi contemporan, la fel cum este Moldova, plină de contraste.

Doina Nistor: S-a decis să utilizăm turismul vitivinicol ca o locomotivă a industriei de turism, combinat cu turismul gastronomic şi cel rural, dar şi ca un instrument de impulsionare a vânzărilor de vinuri. La moment, ne concentrăm pe regiunea Codru care cuprinde 30-40 km în jurul Chişinăului, şi pe regiunea Purcari-Ştefan Vodă, cu centrul în zona vinicolă Purcari. Un alt scop este de a creşte numărul moldovenilor care practică turismul intern. Din păcate, foarte mulţi moldoveni nu au văzut locurile frumoase pe care le avem şi cu care ne putem mândri.

Profit: Dar cu ce vă pot ajuta autorităţile la implementarea acestui proiect ?

Doina Nistor: Cu crearea unui mediu de afaceri favorabil şi stabilirea unor reguli clare de joc.

Profit: Dacă revenim la bugetul acestui proiect – $21,8 mil, cum exact vor fi distribuiţi aceşti bani, cât la sută va merge în sectorul vitivinicol, IT, turism sau industria uşoară?

Sergiu Botezatu: Suma asistenţei pe care o va primi fiecare dintre cele patru sectoare nu este fixă şi depinde, în mare parte, de ideile inovatoare care vor fi propuse şi capacitatea de mobilizare a actorilor din industrie. Astfel, în interiorul proiectului, există o competiţie între sectoare şi între echipele responsabile de aceste sectoare.

Profit: Companiile trebuie să se adreseze singure la Proiectul de Competitivitate al USAID sau specialiştii proiectului le vor selecta şi contacta pe cele care cred ei că merită?

Doina Nistor: Uşa noastra este deschisa pentru fiecare companie. În acelaşi timp, nu putem conta doar pe companiile active. Evident că ne interesăm care sunt companiile bune, progresiste din fiecare industrie şi le invităm la cooperare.

Profit: Asistenţa financiară de care vor beneficia companiile în cadrul acestui proiect va fi supusă taxării sau nu?

Sergiu Botezatu: Această asistenţă este scutită de TVA şi taxe vamale. Există un acord între Guvernul RM şi cel al SUA prin care asistenţa acordată în cadrul programelor finanţate de USAID nu este taxată.

Profit: Peste hotare, bugetul campaniilor de promovare reprezintă până la 35% din costul produselor. În RM acest indicator este de doar 1-3%, iar explicaţia este una simplă - lipsa resurselor financiare. Cum pot fi ajutate companiile la acest capitol?

Doina Nistor: Promovarea exporturilor în majoritatea ţărilor este subvenţionată de stat. Guvernul SUA susţine Guvernul RM, înţelegând că la moment acesta din urmă nu dispune de fonduri pentru a investi în promovarea exporturilor. În acelaşi timp, am convins companiile să-şi mărească bugetele proprii de marketing. Prin Oficiul Naţional al Viei şi Vinului, industria vinicolă a ajuns la bugete de promovare anuale de peste 20 mln. lei, co-finanţate din contribuţiile sectorului privat şi bugetul public. La fel şi campania Din Inima este co-finanţată în proporţie de 50% de companii. S-a vazut şi impactul acestui marketing profesionist. Au crescut vinzarile, s-au deschis noi pieţe.

Profit: Credeţi că producătorii autohtoni din diferite domenii ar putea merge atât de departe încât să-şi unească eforturile pentru a lansa o campanie de publicitate sub un slogan care să îndemne consumatorii să procure produse autohtone? Ar fi o asemenea campanie de promovare susţinută de partenerii externi dat fiind faptul că indirect va duce la descreşterea vânzărilor de produse străine?

Sergiu Botezatu: Ne gândim la o asemenea campanie şi cred ca vom fi susţinuţi şi de partenerii externi. Doar poporul american înţelege că pentru a ajuta ţara noastră să-şi mărească exporturile, produsele locale trebuie să fie apreciate pe piaţa internă în primul rând. Totodată, consumatorul local va înţelege ca procurând produse autohtone, va contribui la dezvoltarea economiei locale şi la crearea locurilor de muncă în ţară. Oamenii trebuie să înţeleagă că de exemplu, în spatele unei jachete fabricate în Moldova sunt 20 de locuri de muncă, care mai ţin în ţară o mamă, un tată, un tânăr specialist.

Profit: În dezvoltarea sectorului vitivinicol, în viitor accentul se va pune pe dezvoltarea companiilor mici, a celor mari sau a ambelor categorii? La moment se vorbeşte mai mult despre ajutorul care trebuie acordat vinăriilor mici, aşa numitelor chateaux.

Doina Nistor: Vinificatorii mici sunt inovatorii sectorului, cei care reprezintă tagma vinurilor de autor şi ei trebuie susţinuţi. În prezent, numărul lor este destul de mic – 5-7. Am dori să mai apară cel puţin atiţia în următorii ani. În acelaşi timp, evident că vom continua să susţinem şi vinificatorii mari, dar, în special, vinăriile de „nouă generaţie”, adică cele care au abandonat practicile vechi de producere şi sunt axate pe calitate, tradiţie şi marketing modern.

Pregătim un program de mentorat pentru 10-15 vinării medii şi mari, cu care vom lucra la ameliorarea calităţii vinurilor. Vom aduce vinificatori de peste hotare. Criteriul prioritar pentru noi este angajamentul vinăriilor de a produce vinuri de calitate şi de a se reforma din interior. Astfel de vinării, fie ele mari, medii sau mici, trebuie ajutate să se dezvolte.

Profit: Problema consistenţei calităţii vinurilor moldoveneşti mai persistă?

Sergiu Botezatu: Desigur, mai este mult de lucrat la capitolul calitate, dar nu putem nega saltul calitativ care s-a făcut în ultimii ani. Avem deja stabilit un etalon de calitate în industria vitivinicolă. Evident că există încă concurenţă neloială, calitate care lasă de dorit sau inconsistenţe în produsele din acelaşi lot. Lucrăm în această direcţie, unde un rol foarte mare îi revine Oficiului Naţional al Viei şi Vinului, o instituţie care pe parcursul celor doi ani de existenţă a resuşit să-şi demonstreze importanţa şi valoarea pentru industrie. Obiectivul nostru este să cooperăm atât cu Oficiul Naţional al Viei şi Vinului cât şi cu industria pentru a face aceste schimbări ireversibile.

Profit: Care este perioada exactă de implementare a proiectului?

Sergiu Botezatu: Conform contractului, proiectul a început la 30 septembrie 2015 şi se va finaliza la 29 septembrie 2020. Este un termen foarte strict.

Sursa: profit.md

AddThis Social Bookmark Button

EXTINDEREA GAZODUCTULUI IAŞI-UNGHENI CĂTRE CHIŞI-NĂU VA CONTRIBUI LA ASIGURAREA INDEPENDENŢEI ENER-GETICE A R. MOLDOVA (STUDIU)

February 4th, 2016 admin Posted in Economie No Comments » 64 views

Foto: Expert-Forum România

CHIȘINĂU// Extinderea gazoductului Iași-Ungheni către Chișinău, unde se consumă 50-60% din gazul importat în Moldova, va însemna un pas decisiv în asigurarea independenței energetice a Republicii Moldova și va diminua substanțial dependența de Gazprom și Federația Rusă. Proiectul de extindere este însă amenințat de instabilitatea politică, de mersul lent al reformelor în domeniul energetic și de datoriile față de furnizorul rus. Concluziile aparțin unui studiu elaborat de Centrul Analitic Independent Expert-Grup și Expert-Forum (România), cu suportul financiar al Ambasadei Olandei la București.

Interesul autorităților moldovenești pentru diversificarea surselor de furnizare a gazelor naturale a crescut în perioada 2010-2013, o dată cu aderarea la Comunitatea Energetică Europeană. Anume aceasta a și favorizat inaugurarea gazoductului Iași-Ungheni, în august 2014, după o investiție de EUR 26,5 milioane, unde circa 80% din cost fiind acoperit de partea română și UE. Deși capacitatea reală de transportare a gazoductului este de 1,5 miliarde de m3/an (volum ce ar putea acoperi integral necesitățile de consum ale Moldovei), volumul exportat din România prin această conductă, în 2015, a constituit doar 1 milion de m3 sau circa 1% din consumul total pe țară (fără raioanele de est ale Moldovei).

Extinderea este în special necesară prin prisma dependenței țării noastre față de Gazprom, în condițiile în care datoriile Moldovei pentru consumul de gaze ruseşti se ridică la 65% din PIB-ul țării (în 2014), iar gigantul rus condiționează continuarea livrării gazelor de neaplicarea legislației europene în domeniul energetic, legislație care ar facilita deschiderea pieței către alți furnizori.

În acest context, creșterea cantității de gaze și respectiv asigurarea sustenabilității economice a acestei conducte ar putea parveni numai prin extinderea către Chişinău, unde se consumă majoritatea gazului importat în Moldova. Pentru extindere, UE ar putea aloca 10 milioane EUR, iar restul de 80 milioane EUR urmând a fi acoperit prin împrumuturi de la instituțiile financiare europene (BERD, BEI).

Pentru ca extinderea să devină realitate, autorii studiului propun întreprinderea mai multor acțiuni, printre care: (i) implementarea Pachetului Energetic III; (ii) asigurarea unui ANRE independent și eficient în ceea ce privește respectarea integrală a cerinţelor privind accesul nediscriminatoriu al altor companii la rețelele de transport și de distribuție; (iii) stimularea cererii interne prin diversificarea sistemelor de furnizare, transport și distribuție de gaze naturale; (iv) soluționarea problemei datoriilor istorice la MoldovaGaz; și (v) minimizarea impactului instabilității politice asupra proiectului de construcție a extinderii, care la fel afectează alocarea sprijinului financiar din partea UE.

serviciul de presă Expert-Grup

AddThis Social Bookmark Button

EXPERT- GRUP: CRIZA DIN SISTEMUL BANCAR - PRINCI-PALUL PERICOL PENTRU SECURITATEA NAȚIONALĂ ȘI ECONOMICĂ A R. MOLDOVA

April 23rd, 2015 admin Posted in Economie No Comments » 226 views

Photo: Dan Mihăilescu/AFP & Noi.md. Colaj: Expert-Grup

Pe parcursul ultimelor luni, situația din sistemul bancar s-a înrăutățit considerabil. Toate instituțiile responsabile de securitatea economică au dat practic „undă verde”, în mod tacit, realizării mega-tranzacțiilor frauduloase care au dus la decapitalizarea a trei bănci de importanță sistemică. Deteriorarea situației economice, în comun cu activitatea ineficientă a instituțiilor responsabile de securitatea financiară a țării, va afecta calitatea activelor în sectorul bancar și va genera noi provocări pentru instituțiile financiare. Totodată volatilitatea pieței valutare și încrederea scăzută în instituțiile publice și în cele financiare reprezintă un risc pentru stabilitatea sectorului bancar din Republica Moldova.


Evoluții recente privind sectorul bancar

Sectorul bancar a fost bulversat de „mega-tranzacțiile” realizate la sfârșitul anului 2014. În rezultatul acestor tranzacții, cele trei bănci implicate s-au pomenit într-o situație critică. În decursul anului 2014 Banca de Economii, Banca Socială și Unibank și-au majorat semnificativ soldul plasamentelor în străinătate. Astfel în octombrie 2014 aceste trei bănci dețineau în exteriorul țării plasamente în sumă de aproximativ 9,4 miliarde MDL, ceea ce reprezenta 63,9% din mijloacele băneşti datorate de băncile străine instituțiilor financiare din Republica Moldova.

În noiembrie 2014, cele trei bănci și-au retras plasamentele din exterior (cel puțin asemenea operațiuni sunt reflectate în rapoartele privind activitatea băncilor). Tot în aceeași lună, Banca de Economii s-a finanțat de pe piața interbancară si a realocat surse în sumă de aproximativ 11,1 miliarde MDL către Banca Socială. În baza informațiilor privind activitatea economico-financiară a băncilor, se poate presupune că suma oferită de Banca de Economii, includea plasamentele retrase din străinătate. În baza acelorași surse de informații putem admite că la Banca Socială s-au realizat următoarele operațiuni: instituția financiară și-a retras plasamentele din exterior și a primit finanțări din partea Băncii de Economii, iar ulterior aceste surse au fost utilizate în mod suspect. În evidența contabilă a Băncii Sociale utilizarea dubioasă a mijloacelor bănești s-a reflectat prin „îngroșarea” excesivă, cu aproximativ 17,8 miliarde MDL, a grupei „alte active”. Totodată și Unibank a realizat un transfer de mijloace bănești în favoarea Băncii Sociale.

În rezultatul acestor operațiuni suspecte, în sectorul financiar s-a creat o gaură imensă de capital. În timp ce limita pentru principiul II al lichidității (lichiditatea curentă), este de minim 20%, în feb:15 la toate cele 3 bănci acest indicator era mult mai mic: Banca de Economii (-3,6%), Banca Socială (-69,2%) și Unibank (8,2%). Totodată, din cauza volumului enorm al activelor toxice pe care îl dețin cele 3 bănci problematice, aceste instituții financiare nu satisfac criteriul suficienței capitalului ponderat la risc, care este reglementat la un nivel minim de 16%. La finele lunii februarie 2015, cele trei bănci aveau următoarele valori ale suficienței capitalului: Banca de Economii (2,4%), Banca Socială (2,9%) și Unibank (15,8%). Situația deplorabilă a băncilor a determinat BNM să instituie administrarea speciala la aceste instituții. Totodată operațiunile efectuate de cele 3 bănci, alături de alți factori, cum ar fi: reducerea exporturilor, veniturilor remise și deprecierea rublei rusești au avut influențe asupra deprecierii MDL.

Prin intermediul tranzacțiilor dubioase din sectorul bancar practic au „dispărut” mijloace bănești în valută. Asupra acestui fapt indică și intervențiile valutare speciale realizate de BNM direct în favoarea celor trei bănci, operațiuni care s-au efectuat în perioada decembrie 2014 – februarie 2015. Astfel, BNM a realizat intervenții speciale sub formă de vânzări de valută cu Banca de Economii, Unibank și Banca Socială în dec:14 (221 mil USD, dintre care 167,1 mil USD erau destinați pentru închiderea swapurilor valutare deschise anterior), în ian:15 (4,1 mln USD) și în feb:15 (6,8 mln USD).

Deprecierea monedei naționale a cauzat o redistribuie a depozitelor în favoarea depunerilor în valută. Pe parcursul perioadei dec:13-feb:15, ieftinirea leului moldovenesc a determinat creșterea plasamentelor în depozite valutare, în timp ce soldul depunerilor în lei s-a diminuat. Pentru a se proteja de reducerea puterii de cumpărare, generată de deprecierea monedei naționale, populația și agenții economici și-au direcționat economiile către depozite valutare. Astfel, reducerea stocului depozitelor în MDL a fost cauzată de retragerea depunerilor populației și a persoanelor juridice (cu excepția băncilor), însă, pe de altă parte, soldul depozitelor deținute de bănci, a crescut brusc în noiembrie 2014. În același timp, soldul depunerilor în valută s-a majorat continuu pentru toate categoriile de deponenți.

figura 1

Înăsprirea politicii monetare demarată în dec:14 a determinat într-o anumită măsură majorarea ratelor de dobândă. Majorarea ratelor instrumentelor de politică monetară a influențat scumpirea împrumuturilor în MDL. Mărirea ratelor dobânzilor la depozite a fost mai mare comparativ cu creșterea costurilor creditelor bancare. Astfel, în feb:15 comparativ cu noi:14 ratele dobânzii la depozite în MDL s-au majorat cu 3,2 p.p., în timp ce ratele împrumuturilor bancare în lei moldovenești au crescut cu 2,1 p. p.. Creșterea mai rapidă a ratelor dobânzilor la depozite, la fel, putea fi influențată de dorința băncilor de a obține mai multe lichidități în MDL. În acest sens băncile încearcă să facă mai atractivă plasarea economiilor populației în lei moldovenești și sporesc ratele dobânzilor la depuneri. Pe de altă parte creșterea resurselor valutare permite băncilor să reducă ratele dobânzilor asociate depozitelor și împrumuturilor în valută. În feb:15 față de noi:14 ratele dobânzii la depozitele valutare s-au diminuat cu 1 p.p., iar ratele la împrumuturilor în valută s-au redus cu aproximativ 0,9 p. p.

figura 2

În contextul incertitudinilor economice, a creșterii ratelor de politică monetară, precum și a diminuării activității băncilor aflate sub administrare specială volumul creditelor acordate s-a redus. După „explozia anomalică” a creditării din noi:14, în perioada dec:14-feb:15 volumul creditelor noi acordate s-a diminuat cu 16,2% f-a-p (față de anul precedent), deși această reducere s-a temperat: în noi:14 scăderea a constituit -40,9% f-a-p, în timp ce, în feb:15 micșorarea a reprezentat -5,6% f-a-p. Scăderi s-au înregistrat atât pentru creditele acordate în MDL, cât și pentru împrumuturile valutare. Un factor care a determinat această evoluție a fost înăsprirea politicii monetare ce a cauzat  scumpirea împrumuturilor bancare, iar în rezultat a crescut și reticența populației și a agenților economici față de accesarea creditelor. Totodată, deprecierea semnificativă a MDL a cauzat și creșterea costurilor asociate deservirii creditelor valutare. În aceste circumstanțe companiile renunță la împrumuturile în valută oferite de instituțiile financiare și încearcă să identifice alte soluții pentru finanțarea activităților economice. De asemenea, în condițiile deteriorării perspectivelor economice băncile devin mult mai prudente, iar acest fapt la fel, cauzează o creditare mai vigilentă din partea instituțiilor financiare. Un alt factor ce a influențat reducerea activității de creditare se referă la acordarea mai exigentă a împrumuturilor de către cele 3 bănci aflate sub administrare specială.

figura 3

Tendința de deteriorare a calității portofoliului de credite a fost reluată din dec:14.Înrăutățirea portofoliului de credite este caracteristică pentru întregul sector bancar. Deși această evoluție este mai acută la cele 3 bănci problematice: Banca de Economii, Banca Socială și Unibank, și în restul sectorului bancar se atestă creșterea sumei calculate pentru pierderi la active și angajamente condiționale. Astfel, în feb:15 suma calculată pentru pierderi la active și angajamente condiționale s-a redus cu 19,8% f-a-p pentru întregul sector bancar, iar dacă excludem cele 3 bănci problematice scăderea a fost de 6,3% f-a-p. Înrăutățirea calității împrumuturilor trebuie asociată cu agravarea situației economice, fapt ce face mai dificilă rambursarea creditelor, dar și de înăsprirea politicii monetare, care duce la restricționarea activității de creditare.

figura 4

În sectorul bancar (cu excepția celor 3 bănci problematice) se atestă acumularea activelor lichide. La nivelul sectorului bancar, cu excepția Băncii de Economii, Băncii Sociale și Unibank, în feb:15 nivelul lichidității curente a sporit cu aproximativ 3 p.p. f-a-p, după ce în ian:14 creșterea a constituit 3,4 p.p.  Această evoluție este cauzată de reducerea volumului creditării. O altă cauză a majorării activelor lichide ține de faptul că băncile au scăzut semnificativ livrarea lichidităților sub formă de procurări a Certificatelor BNM, chiar și în condițiile în care majorarea ratelor politicii monetare a făcut mai atractiv acest instrument.

figura 5

Provocări şi prognoze

  • Creșterea creditelor neperformante reprezintă un risc iminent pentru sectorul bancar. Înrăutățirea perspectivelor economice pentru anul 2015 va determina reducerea veniturilor populației și firmelor și va cauza dificultăți sporite în rambursarea creditelor. Pe de altă parte deprecierea MDL, deja creează costuri adiționale pentru debitori la efectuarea plăților aferente creditelor valutare și care obțin venituri în lei moldovenești.
  • O eventuala oscilație mai puternică pe piața valutară coroborată cu anticipările pesimiste ale populației s-ar putea transpune în retrageri semnificative ale depunerilor bancare. O asemenea evoluție ar putea diminua lichiditățile băncilor, iar realizarea acestui scenariu ar putea rămâne constant pe tot parcursul anului 2015. Totuși, în ultimul timp, instituțiile financiare își fac rezerve de active lichide, fapt ce ar putea diminua impactul negativ al retragerilor mijloacelor bănești din depunerile bancare.
  • O altă problemă se referă la lipsa încrederii populației în instituțiile publice. Toate instituțiile responsabile de securitatea economică, practic au dat „undă verde”, în mod tacit, realizării tranzacțiilor frauduloase din sectorul financiar. Prestația lamentabilă a organelor statului a cauzat reducerea drastică a încrederii populației în aceste instituții. Totodată permanenta perturbare a sectorului financiar a diminuat încrederea populației și în bănci. În condițiile incertitudinii economice, neîncrederea în structurile statale și în instituțiile financiare reprezintă o premisă ce ar putea intensifica anumite comportamente nocive din partea populației. Astfel, în contextul unor oscilații financiare nefavorabile populația ar putea fi iritată de mesajele transmise de reprezentanții instituțiilor publice și ar acționa într-o manieră opusă recomandărilor parvenite de la oficiali.
  • De degradarea situației din sectorul bancar se fac responsabile și instituțiile publice ce asigură securitatea economică a statului. În linii mari, acțiunile instituțiilor s-au redus la atenționarea administrațiilor celor 3 bănci  privind  riscurile aferente tranzacțiilor realizate, precum și la discuțiile în cadrul Comisiei Naționale pentru Securitatea Financiară sau în Consiliul de Securitate. Instituirea administrării speciale la Banca de Economii, Banca Socială și Unibank, creditarea acestor bănci sau activitatea comisiei parlamentare au fost acțiuni întârziate și au avut   doar rol de atenuare a efectelor tranzacțiilor frauduloase. În fond, deși se dispunea de instrumentele necesare, instituțiile publice nu le-au utilizat pentru a contracara realizarea operațiunilor obscure. „Legea instituțiilor financiare” prevede expres că BNM poate limita activitatea băncii (articolul 38, aliniatul 1, punctul f) și poate să restricționeze, să suspende sau să interzică anumite tranzacţii sau operaţiuni (articolul 38, aliniatul 2, punctul 3 e) în condițiile în care sunt periclitate interesele deponenţilor ori banca s-a angajat în operaţiuni riscante sau dubioase. Președinția și Guvernul putea utiliza platforma Consiliului de Securitate sau a Comisiei Naționale pentru Securitate Financiară pentru a suscita implicarea altor instituții, cum ar fi Procuratura sau Centrul Național Anticorupție, în contracararea operațiunilor. La rândul său, Procuratura sau Centrul Național Anticorupție puteau să se autosesizeze și să inițieze pe cont propriu investigații serioase ce vizau realizarea tranzacțiilor suspecte de către cele 3 bănci. Parlamentul putea avea un rol decisiv, fiind în stare să remanieze conducătorii neeficienți de instituții publice și să utilizeze instrumentariul legislativ în combaterea operațiunilor dubioase.

Recomandări de politici

  • Indiferent de soluția aleasă pentru cele 3 bănci: salvare sau falimentare, aceasta presupune o injecție financiară enormă. În cazul salvării va fi nevoie de fonduri pentru recapitalizare și asigurarea cu lichidități a instituțiilor financiare, iar dacă se optează pentru lichidarea băncilor vor fi necesare surse pentru a rambursa sumele depuse sub forma de depozite. Nu este exclus că soluția lichidării băncilor ar putea fi mult mai costisitoare, deoarece ar putea avea ample urmări nefaste. Lichidarea unei bănci ar putea alarma populația, care ar putea anticipa eronat o prăbușire a întregului sector financiar și s-ar avânta în retragerea masivă a depunerilor. Acest fapt ar duce la o scădere bruscă a volumului de lichidități deținut de bănci și ar impune BNM să finanțeze din nou instituțiile financiare. Nu este exclus că soluția finală ar putea fi o îmbinare dintre salvare și lichidare. Iar în acest context pentru a diminua riscurile ar trebui lichidată banca care are o importanță socială mai mică.
  • Este absolut necesară asigurarea unei evoluții stabile a pieței valutare, fără producerea unor oscilații ample. Pentru a dispune de volumul necesar de resurse, ce ar permite stabilizarea pieței, BNM trebuie urgent să identifice surse pentru majorarea rezervelor valutare. O soluție în acest sens este negocierea și semnarea cât mai rapidă a unui nou acord cu FMI. Totuși, starea sectorului bancar ar putea deveni „mărul discordiei” în cadrul negocierilor. Cu siguranță, FMI va insista asupra acestui aspect: părții moldave i se vor cere garanții reale privind asanarea sectorului și vor fi solicitate informații mai ample privind tranzacțiile dubioase. Pe de altă parte, grupurile politico-oligarhice nu doresc să fie făcute publice informațiile despre interesele lor din sectorul financiar și despre posibila lor implicare în anumite operațiuni suspecte. În aceste circumstanțe discreția negociatorilor moldoveni va fi stimulată, iar acest fapt va afecta discuțiile cu FMI.
  • Este absolut necesară schimbarea abordării pe dimensiunea supravegherii sectorului financiar și în domeniul sancționării persoanelor implicate în tranzacțiile tenebre. Este nevoie de o atitudine responsabilă și severă din partea instituțiilor publice de resort, față de organizațiile ce se aventurează în tranzacții dubioase și față de persoanele ce realizează sau sunt complici la efectuarea operațiunilor frauduloase. În prezent anumite reușite în acest sens pot fi realizate, doar sub presiunea partenerilor de dezvoltare, în special FMI și UE. Într-un orizont mai îndepărtat de timp un progres mai amplu va fi obținut numai în contextul maturizării clasei politice.

Extras din raportul MEGA, T1-2015

Alexandru Fală

AddThis Social Bookmark Button

EXPERT-GRUP: ECONOMIA R. MOLDOVA SE AFLĂ ÎNTR-O CRIZĂ PROFUNDĂ DUPĂ FURTUL DE 1 MLRD. DE EURO DE LA BANCA DE ECONOMII

April 16th, 2015 admin Posted in Economie No Comments » 214 views

Economia țării intră într-o recesiune de 0.2% în 2015, iar autoritățile publice nu par să fie pregătite

CHIȘINĂU, Expert-Grup / Anul 2015 va fi unul dificil din punct de vedere economic, Produsul Intern Brut fiind prognozat să scadă cu circa 0.2% (scenariul pesimist - recesiune de 1,8%), iar autoritățile publice par să nu fie suficient de pregătite pentru a face față dificultăților, conform noului raport MEGA lansat de Centrul Analitic Independent Expert-Grup.

Constrângerile sunt atât de sorginte externă, cât și internă. În particular, înrăutățirea situației economice din Federația Rusă și Ucraina, agravarea crizei de securitate din Ucraina, menținerea restricțiilor comerciale rusești, dar și recuperarea lentă a economiilor UE, vor continua să pună presiuni asupra economiei moldovenești. Aceste constrângeri sunt amplificate de evoluțiile interne, unde înrăutățirea situației din sectorul bancar și volatilitatea monedei naționale au prăbușit nivelul de încredere al consumatorilor și firmelor în economie, iar prin urmare, majoritatea sectoarelor urmează să înregistreze declin.

Mai mult decât atât, Republica Moldova intră în recesiune fiind în mare parte nepregătită, cu un sector bancar slăbit, o încredere minimă a populației în bănci și moneda națională, un deficit bugetar care nu lasă mult spațiu de manevre și un nivel al rezervelor valutare aproape de minimul admisibil, deși aceste șocuri economice și financiare au putut fi prevăzute.

„Criza din sistemul bancar reprezintă în continuare principalul pericol în adresa securității naționale a țării, iar modul în care autoritățile au intervenit în soluționarea acesteia este inadmisibil”, a declarat Adrian Lupușor, directorul executiv Expert-Grup. Deși au avut toate instrumentele legale și instituționale necesare pentru a ameliora situația, autoritățile s-au limitat la câteva acțiuni de suprafață. Pe lângă toate acestea, cauzele fundamentale care au permis declanșarea crizei din sistemul bancar nu au fost încă înlăturate și prin urmare, există riscul repetării unor șocuri similare în viitor. Situația este agravată de restricționarea politicii monetare promovată de BNM, care în condiții de recesiune, inhibă și mai mult activitatea economică.

În acest context, Expert-Grup recomandă relaxarea și nu înăsprirea politicii monetare, pentru a canaliza surplusul de lichidități din sistemul bancar în economie, iar problema celor trei bănci trebuie soluționată prin alte pârghii decât cele de politică monetară. În plus, fortificarea substanțială a independenței BNM este imperativă, în condițiile în care majoritate actelor adoptate de autoritatea monetară pot fi subminate de instanțele de judecată sau de sectorul justiției. De asemenea, recomandăm autorităților să implementeze o politică fiscală stimulatorie și nu restrictivă pentru activitatea antreprenorială, iar golurile bugetare trebuie acoperite din ajustarea cheltuielilor publice și nu prin înăsprirea poverii fiscale.

Alte acțiuni care trebuie întreprinse se referă la dezvoltarea unei viziuni consolidate cu privire la securitatea economică, financiară și socială a țării. În aceeași ordine de idei, semnarea unui memorandum cu FMI va oferi garanțiile necesare pentru stabilitatea macroeconomică a țării, prin deblocarea altor fonduri din partea partenerilor de dezvoltare, modernizarea infrastructurii, sporirea cererii pentru forță de muncă și oferirea de suport tehnic pentru Guvern și BNM.

Autor: Radu Marian

AddThis Social Bookmark Button

„AFACERE FRUMOASĂ LA TINE ACASĂ”

April 8th, 2015 admin Posted in Economie No Comments » 305 views

100.000 de dolari! Mai mulți antreprenori din Moldova au primit granturi pentru dezvoltarea afacerilor

Antreprenori din 20 localităţi au primit granturi pentru dezvoltarea afacerilor în sumă totală de peste 100 mii USD

Chişinău, 8 aprilie 2015 – Antreprenori din 20 localităţi au primit granturi pentru dezvoltarea afacerilor în mediul rural în cadrul ceremoniei de înmânare a cecurilor de grant care a avut loc în  comuna Cărpineni (Hînceşti), unde micii antreprenori au venit cu bunurile pe care le produc în cadrul afacerilor şi le-au expus la târgul-expoziţie „Afacere frumoasă la tine acasă”.

„E greu să fii antreprenor în R. Moldova, mai ales în mediul rural, deoarece aici condiţiile de dezvoltare a afacerilor sunt mai dure, iar mediul antreprenorial este unul mai puţin atractiv. În pofida acestui fapt, ne-am bucurat să constatăm  împreună cu partenerii de la Programul Comun de Dezvoltare Locală Integrată  că anume tinerii cu vârsta cuprinsă între 24 şi 35 de ani îşi doresc afaceri la ei acasă şi au convins că sunt antreprenori mici cu planuri sigure. Primarii, de asemenea, trebuie să înţeleagă că micul business este motorul economiei locale şi să ofere sprijinul necesar pentru susţinerea acestui catalizator important”, a declarat Sergiu Ceauş,  secretar general adjunct Cancelaria de Stat a Guvernului R. Moldova.

La componenta economică a Programului Comun de Dezvoltare Locală Integrată au participat peste 230 antreprenori din R. Moldova, beneficiind de instruiri în domeniul businessului. Mai mult de 80 dintre aceştia au depus dosare la concursul business planurilor pentru a beneficia de granturi pentru dezvoltarea afacerilor. Au fost selectaţi 21 antreprenori care şi-au ridicat cecurile de grant de finanţare nerambursabilă în sumă de 5 000 dolari. Pe lângă aceasta, Programul va oferi micilor antreprenori asistenţă timp de şase luni pentru a demara cu succes implementarea planului de afaceri.

„Deşi sunteţi numiţi micul business, cred că reprezentaţi o mare forţă, capabilă să crească Moldova. Or, un mediu economic bine dezvoltat la nivelul fiecărei localităţi asigură servicii accesibile şi de calitate, locuri de muncă. Am fost plăcut surprinşi de numărul mare de doritori de a beneficia de instruirile oferite în cadrul acestui Program. Aceasta înseamnă că antreprenorii din Moldova înţeleg că cunoştinţele sunt cel mai important capital. PNUD Moldova este gata în continuare să ofere sprijinul necesar pentru businessul local din R. Moldova”, a declarat  Narine SAHAKYAN, Reprezentant Permanent adjunct, PNUD Moldova.

Beneficiarii de granturi, deţin sau urmează să iniţieze afaceri în domeniul apiculturii, zootehniei, de prelucrare a produselor alimentare, horticulturii, florăritului, meşteşugăritului, confecţiilor etc. Aceştia vor crea, în total, 75 locuri noi de muncă.

Diana Lecari, deţinătoarea unei afaceri în domeniul apiculturii a declarat că grantul primit va fi investit în procurarea de noi stupi cu familii de albine. „Am şase copii şi planificăm să dezvoltăm această afacere. Aceasta va fi o bună oportunitate de a munci acasă în cadrul unei afaceri frumoase”, a declarat antreprenoarea din Larga (Briceni).

Evenimentul a avut  loc în cadrul componentei economice a Programului Comun de Dezvoltare Locală Integrată (PNUD Moldova şi UN Women) şi îşi propune dezvoltarea mediului economic local în 20 de localităţi-ţintă. Acesta este parte a prevederilor Strategiei Naționale de Descentralizare a Republicii Moldova, aprobată de Parlamentul Republicii Moldova în aprilie 2012.

Proiectul este realizat cu susţinerea financiară a Guvernului Danemarcei.

AddThis Social Bookmark Button

INVESTIGAŢIE: Vărul lui Putin şi relaţia cu „spălătoria rusească“ Moscova – Riga via Chişinău

August 25th, 2014 admin Posted in Economie No Comments » 543 views

INVESTIGAŢIE Vărul lui Putin şi relaţia cu „spălătoria rusească“ Moscova – Riga via Chişinău

Cea mai mare operațiune de spălare de bani din Europa de Est l-a implicat pe un văr de-al lui Vladimir Putin, ofițeri FSB, firme rusești, companii off-shore, bănci din Rusia, Letonia și Moldova, judecători moldoveni, agenți proxy și figuri importante ale lumii interlope.

Republica Moldova, o țară prinsă între aspirațiile sale de aderare la Uniunea Europeană și istoria ei cu legături strânse cu Rusia, a fost folosită pentru a asigura atât protecția juridică împotriva autorităților prin sistemul judiciar al țării, cât și ca un mijloc de a injecta ilegal bani în sistemele financiare din UE.

Pe parcursul anilor 2010-2014, organizații criminale și politicienii corupți din Rusia au transferat 20 miliarde USD din fonduri murdare prin acest complex de „spălătorie”, format din zeci de companii off-shore, bănci, credite false și agenți proxy. Ulterior, procesul era „legalizat” de către judecători din R. Moldova, iar banii spălați erau răspândiți în întreaga Europă.

Tehnologia de legalizare
„Spălătoria de bani” care a tranzitat Moldova a avut misiunea de a crea iluzia unor activități de afaceri pentru a justifica sursa de bani, susținută de o instanță de judecată care semna ordonanțe judecătorești pentru a legaliza banii murdari. Afacerile erau firme-fantomă ce protejau proprietarii reali. Băncile implicate în proces trebuiau să fie ele însele murdare sau neinteresate de a afla de unde proveneau aceștia.

O tranzacție tipică începea cu două companii off-shore, de multe ori cu sediul în Marea Britanie, și cu adevărații lor proprietari ascunși în zonele off-shore, numite și paradise fiscale. Companiile semnau un contract fals, în care una cădea de acord să-i împrumute celeilalte sume mari de bani, chiar dacă în realitate nu a existat nici un împrumut.

Paradisul fiscal ales în această operațiune a fost Belize, iar sumele implicate în fiecare tranzacție au fost uriașe, variind de la 100 la 800 milioane USD. Contractele, în fiecare caz, stipulează că datoria a fost garantată de către companii din Federația Rusă, aproape întotdeauna conduse de un cetățean moldovean, infiltrat pentru a face accesul în instanțele judecătorești din Republica Moldova.

RISE_MD_VALEMONT_-FINAL_infografic_laundromat-4

Următorul pas pentru compania “debitor” a fost de a refuza să ramburseze datoria companiei “creditor”, astfel transferând datoria pe seama companiilor rusești care au garantat împrumutul. Compania “creditor”, înainta o cerere în instanța de judecată din Republica Moldova, unde un judecător urma să emită o ordonanță de legalizare, datoria fiind la fel de reală și obligând firma rusească să o stingă.

Apoi, firma din Rusia era obligată de un executor judecătoresc să transfere banii murdari într-un cont deschis de către compania “creditor”. Pentru fiecare caz, banii au fost transferați din Rusia către banca „Moldindconbank” – o instituție financiară conectată la unul dintre cei mai puternici oameni de afaceri din țară. În cele din urmă, banii au fost transferați pe contul companiei “creditor”, care s-a aflat mereu la banca letonă Trasta Komercbanka.

Rolul judecătorilor moldoveni
În „spălătoria rusească” au fost implicați peste 20 de judecători de la 15 instanțe de judecată din Republica Moldova. Practic, aceștia au avut rolul de legalizare a banilor, pronunțând, la solicitarea unui lanț de companii off-shore, peste 50 de ordonanțe judecătorești privind încasarea în mod solidar a unor datorii fictive, în sumă totală de aproximativ 20 de miliarde USD. Aceasta este o sumă uimitoare pentru o țară cum este Republica Moldova, care a avut un PIB sub 8,5 miliarde USD în 2013. Unii dintre aceștia sunt cercetați penal, în timp ce alții au demisionat din sistem.

„Spălătoria” a fost pusă în funcțiune la 22 octombrie 2010, atunci când compania britanică Valemont Properties Limited, în calitate de creditor, a înaintat o cerere de chemare în judecată la Judecătoria sect. Râșcani prin care a solicitat încasarea datoriei de 180 milioane USD de la cetățeanul moldovean Andrei Abramov și de la două companii din Rusia: OOO LaitaM – directorul și acționarul unic fiind ucraineanul Oleg Nikolaevich Belonog și OOO Spartak – controlată de ucraineanul Vladislav Valerievich Hotsyanovsky.

Litigiul a fost examinat de judecătorul Gheorghe Gorun, care a dat câștig de cauză companiei Valemont Properties LTD, având la bază doar copiile unor acte. Ulterior, în schemă apare și executorul judecătoresc Anatol Chihai, care a executat ordonanța. Acesta a deschis un cont la Moldindconbank pentru a primi banii transferați de la companiile rusești, bani care au fost apoi transferați în contul Valemont Properties LTD deschis la Trasta Komercbanka din Letonia. Acest traseu al banilor: băncile rusești – Moldindconbank – banca letonă Trasta Komercbanka – urma să fie folosit în toate transferurile de bani. Oficialii de la Trasta Komercbanka a refuzat să facă comentarii asupra operațiunii de spălare de bani.

Poziția Moldindconbank„Referitor la acuzaţiile nefondate aduse Băncii privind implicarea în procesul de spălare de bani, Moldindconbank reafirmă poziţia sa anterioară că toate operaţiunile efectuate pe parcursul anului 2013, cât şi pe parcursul întregii sale activităţi, au fost efectuate în strictă conformitate cu legislația Republicii Moldova şi a actelor normative ale Băncii Naţionale a Moldovei”.

RISE Moldova a obținut informații financiare cu intrările și ieșirile tranzacțiilor bancare făcute de pe contul executorului judecătoresc Anatolie Chihai. Documentele demonstrează că cele două companii rusești implicate în litigiul din Moldova, OOO LaitaM și OOO Spartak, au transferat, în rate, din Rusia, miliarde de ruble prin intermediul băncilor rusești EB Transinvestbank OOO și KB Inkredbank. Toți banii ajungeau pe contul lui Chihai de la „Moldindconbank”, care, ulterior, convertea valuta rusească în lire sterline și le transfera pe contul companiei Valemont Properties LTD.

Compania Valemont Properties LTD a figurat în mai multe procese de judecată din Republica Moldova, în calitate de creditor. De fiecare dată, compania a fost reprezentată în instanță de ucraineanul Bogdan Kuchay, 32 de ani.

În Rusia, Kuchay figurează în calitate de director și acționar unic la compania OOO „Union Market”, fondată în 2011. El este director general și la compania rusească OOO „Prime”, fondată în 2012, acționarul unic fiind “Denison Limited” – o compania off-shore din Belize implicată și ea direct în schema de spălare de bani, având calitatea procesuală de „creditor”.

Bogdan K

Bogdan Kuchay

Roman R

Roman Rybchenko

În Moldova, Bogdan Kuchay se află în mai multe procese de judecată după ce, în luna iulie 2013, împreună cu ucraineanul Roman Rybchenko, 22 de ani, a procurat 7 acțiuni – 0.00014 % din 100%, de la Compania Internațională de Asigurări S.A „ASITO”, pentru a avea temei legal să acționeze ASITO în judecată, solicitând să-i fie blocate conturile societății pe acțiuni și suspendarea efectuării plăților conform contractelor de pensie suplimentară încheiate în anii 1994-2005. Judecătoria Botanica din Chișinău a admis solicitarea lui Bogdan Kuchay. În urma acestei acțiuni au avut de suferit peste 8 mii de pensionari asigurați la S.A. ASITO, iar Comisia Națională a Pieței Financiare din Moldova a cerut printr-o scrisoare oficială Consiliului Superior al Magistraturii să intervină în cazul judecătoarei care a emis hotărârea de judecată. În acest caz sunt puse pe rol mai multe litigii în instanța de fond și la Curtea de Apel Chișinău.

100 USD – salariu de agent proxy
Moldoveanul Andrei Abramov care figurează în litigiu cu Valemont Properties LTD în calitate de garant pentru firmele din Rusia a primit 100 de dolari pentru ca numele său să apară în ordonanța judecătorului. Reporterii OCCRP l-au găsit pe Abramov pe teritoriul Aeroportului Internațional Chișinău. El lucrează la Autoritatea Aeronautică Civilă din Moldova, o instituție de stat care se ocupă cu eliberarea autorizațiilor pentru efectuarea curselor aeriene regulate și neregulate.

Abramov

Andrei Abramov

Andrei ne-a povestit că, în 2010, după ce a absolvit studiile în domeniul aviației civile, a început să lucreze pentru intermediari din Ucraina și Rusia.

”Un prieten din Canada mi-a făcut legătura cu un cetățean ucrainean al cărui nume de familie nu mi-l amintesc. Ne-am întâlnit într-un restaurant din Chișinău și mi-a spus că are companii în Rusia, Ucraina și Regatul Unit. Mi-a zis că are o firmă de consultanță și o să deschidă un oficiu în Moldova, iar eu o să fiu manager. Dar nu a fost așa. Eu mergeam la autogara centrală din Chișinău și primeam un pachet de documente din Ucraina, apoi le trimiteam în Rusia. Asta era funcția mea. Am lucrat pentru ei timp de 4 luni și m-au plătit doar cu 100 USD. Am fost dezamăgit. Iar odată am semnat o recipisă pentru Judecătoria Râșcani precum că nu am nimic împotrivă față de procesul de judecată. Ei mi-au spus că nu este nimic grav”, a declarat Abramov.

Documentele obținute de la Poliția de Frontieră a R. Moldova arată că Andrei Abramov a vizitat Ucraina cu patru luni înainte de procesul cu Valemont, iar ceilalți figuranți moldoveni vizați în alte ordonanțe de judecată cu aceeași calitate procesuală ca Abramov au călătorit frecvent pe ruta Chișinău – Moscova.

Dosarele de milioane
OCCRP a radiografiat mai multe dosare din arhivele instanțelor din Republica Moldova care au stat la baza pronunțării ordonanțelor de judecată. Pentru a iniția un proces, creditorii – fiind firmele off-shore, reprezentate de avocați sau persoane împuternicite în bază de procură, prezentau instanțelor de judecată un set de documente ca, ulterior, judecătorul să emită o ordonanță privind încasarea datoriilor.

Într-o decizie a Consiliului Superior al Magistraturii din 27 mai 2014 este menționat că Curtea Supremă de Justiție a stabilit că unele ordonanțe au fost eliberate de judecători cu mai multe încălcări ale legislaţiei. Mai exact, la examinarea cererilor înaintate de către companiile off-shore, judecătorii s-au bazat doar pe documente care erau autentificate de reprezentanții companiilor off-shore prin stampilă şi semnătură, copiile nefiind autentificate în modul stabilit de lege, şi nici nu exista mențiunea judecătorului de corespundere a copiilor cu originalele lor.

Valeriu Gîscă este unul din judecătorii care a emis cele mai multe ordonanțe în schema de spălare a banilor. În perioada 2011-2012 el a semnat cinci ordonanțe privind încasarea datoriilor în sumă totală de 2.1 miliarde USD în favoarea companiilor off-shore. După ce și-a încheiat „misiunea”, el și-a dat demisia din funcția de judecător.

Potrivit unei Hotărâri a Consiliului Superior al Magistraturii pe 22 noiembrie 2012, Gîscă a depus cererea de demisie din proprie inițiativă, motivând solicitarea prin starea precară a sănătății. În timp ce cererea de eliberare din funcție se afla în examinare la Consiliul Superior al Magistraturii, pe 18 decembrie 2012 judecătorul a eliberat ultima ordonanță din schemă semnată de el, în sumă de 500 milioane USD. Iar la 3 zile de la această acțiune, în Monitorul Oficial a fost publicat decretul președintelui R. Moldova Nicolae Timofti privind eliberarea lui Gîscă din funcția de judecător.La moment, Valeriu Gîscă lucrează în calitate de avocat, după ce la sfârșitul anului 2013 și-a luat licența în avocatură.

Judecătorul: Banii veneau din Rusia și plecau mai departe
Întâlnirea cu fostul judecător Valeriu Gîscă a avut loc într-o parcare de lângă clădirea Guvernului din Chișinău. El a venit cu un automobil de lux, un NISSAN X-Trail de culoare neagră. Era îmbrăcat modest, la cămașă și blugi.

Valeriu Gisca (publika md)

Fostul judecător Valeriu Gîscă (captură video: www.publika.md)

Valeriu Gîscă: „Prin ordonanțele pe care le-am emis n-au fost afectate interesele statului sau ale sistemului financiar al Republicii Moldova. Nu era implicată nici o instituție bancară din Moldova. În aceste cazuri figura o singură persoană rezidentă în R. Moldova, în rest erau firme străine. Eu când am judecat, m-am uitat ca materialele prezentate să corespundă legii. De fiecare dată, venea un băiat moldovean din Chișinău și-mi prezenta actele precum că părțile implicate în proces nu aveau careva obiecții. Documentele erau perfectate la cel mai înalt nivel.  Eu am urmărit ca în urma ordonanțelor să nu plece bani din țară. Banii veneau din Rusia și plecau mai departe, în altă țară. Dacă cineva a spălat bani și i-a spălat cu mâinile noastre, lasă să-mi dovedească cei de la Centrul Național Anticorupție că eu am avut vreun interes pentru pronunțarea acestor ordonanțe. Nu cunosc nici o persoană care a stat în spatele la toate astea”.

Svetlana Mocan

Svetlana Mocan, executor judecătoresc

De asemenea, OCCRP a încercat să vorbească și cu executoarea Svetlana Mocan care s-a ocupat de cele mai multe ordonanțe. Aproape 17 miliarde USD au trecut prin contul ei. Mocan a refuzat să se întâlnească cu reporterii sau să răspundă la întrebări. Doar într-o scurtă convorbire telefonică a declarat: “Nu putem face lămuriri pentru că procedura de executare este confidențială. Eu nu am dreptul să dau informații la nimeni. Nu vreau ca ulterior să fiu acționată în judecată de „creditori”. Lasă Centrul Național Anticorupție să vă dea”.

Dosarele penale
Autoritățile de la Chișinău au început să investigheze acest caz la sfârșitul anului 2013, însă acțiunile lor au fost blocate de autoritățile din Rusia. „Mulţi dintre judecători, alături de executori, vor merge la dubă. Or, judecătorii au emis decizii doar în baza unor copii xerox ale unor documente. Se stabileşte şi statutul procesual al unor angajaţi din sistemul bancar. Avem în total trei cauze penale şi urmează să fie deschise încă două. De asemenea, două cauze penale au fost iniţiate în Letonia şi Estonia. Pe 28 februarie 2014, am pornit o cauză penală privind abuzul de serviciu pe numele unui executor, care acum are interdicţie de a părăsi ţara, iar pe 13 martie 2014, un alt executor a fost arestat pentru abuz în serviciu”, declară Vasile Șarco, șeful Serviciului prevenire şi combatere a spălării banilor din Moldova.

După ce s-a încheiat operațiunea rusească de spălare a banilor prin intermediul judecătorilor, s-a trezit și Guvernul de la Chișinău. Pe 22 iulie 2014, prim-ministrul R. Moldova, Iurie Leancă, a mers în Parlament să-și asume răspunderea pentru un pachet de legi printre care și cel privind „Ridicarea imunității judecătorilor pentru infracțiunile de spălare de bani și de îmbogățire ilicită”.

Interlopii moldoveni din dosarul „Westburn Enterprises Limited”
Peste 90 de companii înregistrate în Federația Rusă au fot implicate în spălarea de bani, iar de pe conturile bancare ale acestor firme s-au executat mii de tranzacții financiare către conturile executorilor judecătorești din Moldova, care, ulterior, transferau banii către companiile off-shore

OCCRP a analizat fișele companiilor din Rusia. Acționarii majoritari și directorii firmelor sunt cetățeni din Rusia, Republica Moldova și din Ucraina.

Firma din Rusia OOO Proffstandart figurează în calitate de debitor, împreună cu OOO Komtehkomplekt și alte două firme rusești și o companie off-shore care ar avea o datorie de o jumătate de miliard de dolari către firma scoțiană Westburn Enterprises Limited.

Acționarul majoritar de la OOO Proffstandar este moldoveanul Ruslan Siloci, cu domiciliul în Căușeni. Tot din această localitate este și controversatul om de afaceri Veaceslav Platon, tatăl său, Nicolae Platon fiind directorul Filialei „Moldindcombank” din Căușeni.

Ruslan Siloci  (6)

Ruslan Siloci, agent proxy

Ruslan Siloci are 31 de ani și locuiește în casa bunicilor de la periferia orașului. Ușa de la casă este închisă, iar la poartă atârnă lacătul. O vecină ne spune să-l așteptăm. „Ruslan toată ziua se plimbă prin oraș. Vine, pleacă. Este un băiat bun. Da’ voi ați venit să luați vreo datorie de la el? Eu îi datorez 100 USD și credeam că vizita voastră are legătură și cu mine. Uite-l, acesta cu automobilul albastru e Ruslan”, ne-a spus femeia.

Ruslan Siloci a coborât de la volanul unui Mercedes-Benz A 170. Și-a aprins o țigară și ne-a întreabă dacă noi l-am contactat cu o zi înainte.

SILOCI: „Mi-a spus soția că m-a sunat cineva. Eu, ieri, m-am întors din Ucraina. Merg la Odesa să aduc marfă la comandă. Pentru asta mai câștig un 300-500 USD. Firma din Rusia OOO Proffstandart nu mai funcționează. Este reorganizată. Am alte afaceri acolo. Mi-am deschis o firmă cu materiale de construcții. E greu, nu e atât de ușor să te pornești”.

REPORTER: Cum a ajuns firma ta în datoria asta uriașă?

SILOCI: „Pentru că mi-au propus. Au fost clienți care propuneau să facem bani. Vă lămuresc un lucru ca să știți. În Moscova așa și se lucrează. Nu e o noutate. Cu transferurile, ei m-au căutat și m-au găsit. Prin legături. Ceea ce a fost, a fost. Nu doar eu, au fost mulți. Acolo a fost doar vorba pusă. Și foială… Ce profit am avut în acest caz nu pot să spun – este confidențial, secret comercial. Cum a avut loc toată etapa, procedura, nu o să vă spună nimeni”.

REPORTER: Profitul tău în povestea transferurilor a fost mai mult de 10 mii USD?

SILOCI: „Nu. Dar nu pot să vă spun cât… Știu că în Moldova se face o anchetă. Dar nimeni nu m-a chemat la procuratură”.

În R. Moldova, Ruslan Siloci este acționar unic la SC Prodpozitiv SRL, o societate comercială anchetată penal în 2009 de către procurorii Anticorupție, într-un dosar de contrabandă cu carne. Despre acest caz, Siloci ne-a spus că dosarul se află în judecată. „O să se judece la infinit. În acest caz era simplu. În loc de carne de pui am adus din Rusia carne de porc. Și asta a fost tot. Firma Prodpozitiv SRL încă este activă, în etapa de reorganizare”.

„Dacă aveam 500 mil. USD îi donam la un internat”
În „spălătorie” a fost implicat și moldoveanul Evgheni Vîborov care este acționarul majoritar și director la firma rusească OOO Komtehkomplek și care figurează în același litigiu cu firma din Rusia a conaționalului Ruslan Siloci.

VÎBOROV EVGHENI OLEG

Evgheni Vîborov, agent proxy

Evgheni are 33 de ani. În prezent el este angajat la o firmă de curierat din Chișinău. La întâlnire cu reporterii el ne-a spus că nu cunoaște că firma lui a figurat cu o datorie de 500 milioane USD într-un proces de judecată din Moldova.

Vîborov: „În 2009 am fost în Moscova. Un cunoscut din Rusia m-a sfătuit să cumpăr o firmă. Am lucrat un timp. Eu mă ocupam cu computerele și echipament tehnic. Prin 2012 am închis firma și am venit aici la Chișinău. Cred că am făcut procură pe cineva, dar a trecut timp și nu țin minte. Mie nimeni nu mi-a dat bani și nu m-a căutat. Să începem de la aceea că, dacă mi-ar fi dat bani, eu nu mi-aș fi pus casa în gaj la bancă, aș fi avut mașină, și nu lucram șofer. În genere acum sunt șocat de ce aud. Eu pot să am careva probleme acum din toate astea sau nu? Dacă aveam banii ăștia de 500 mil. USD îi donam la un internat de copii”.

Tranzacțiile cu deputatul-vecin
Potrivit documentelor cadastrale, Evgheni Vîborov a realizat mai multe tranzacții de vânzare-cumpărare a apartamentelor. Pe 28 decembrie 2012 Evgheni Vîborov vinde un apartament din centrul Chișinăului unui deputat milionar de la Partidul Liberal-Democrat din Moldova, Nae-Simion Teodor Pleșca

Pe Nae-Simion Teodor Pleșca l-am găsit acasă, în Chișinău, str. Sfatul Ţării, 61, în timp ce dirija o grupă de muncitori care executau lucrări de construcții, inclusiv la apartamentul pe care l-a cumpărat de la Evgheni Vîborov.

Nae-Simion Teodor PLEȘCA: „Evgheni a fost aici în mahala. Casa lui era alipită de a mea. Eu am cumpărat de la el un apartament cu 40 mii de EUR, ca să fac o anexă la casă. Cu acești bani, el și-a cumpărat un automobil și o mansardă. Evgheni este un băiat necăjit, cu elemente de un comportament neadecvat. Cred că l-au folosit în spălarea de bani. El mai are problema alcoolismului. Cred că cineva l-a amăgit și a semnat ceva. Evgheni singur s-a lăudat că este director la o firmă din Moscova și în curând o să-și primească salariul”.

Băncile rusești și vărul lui Putin
RISE Moldova și RISE România au radiografiat labirintul schemei de spălare a banilor pentru a descoperi metodele și partenerii care conduceau „spălătoria rusească”. Băncile și firmele rusești implicate sunt conduse de către manageri și membri de consiliu care includ oameni de afaceri cunoscuți, un văr al președintelui rus Vladimir Putin și persoane declarate a fi aproape de FSB.

Anual, miliarde de dolari proveniți din crima organizată și din fondurile furate de la stat „părăsesc” Federația Rusă prin operațiuni de tip „Spălătoria”. Astfel, în doar primul trimestru al anului 2014, mai mult de 64 miliarde USD au fost scoase din țară. La moment, în Rusia nu există nicio investigație care să vizeze băncile implicate în spălări de bani.

Igor Putin, la Russkiy Zemelniy Bank
Un jucător important în frauda uriașă de 20 miliarde USD a fost banca rusă OAO Russkiy Zemelniy Bank. O notă informativă a Centrului Național Anticorupție obținută de OCCRP indică faptul că, în perioada 2012-2014, banca a transferat prin intermediul Moldindconbank-ului 152 500 000 000 de ruble (aproximativ 5 miliarde USD.)

Până în 2011, Russkiy Zemelniy Bank a fost deținută de Elena Baturina, soția lui Iury Lujkov, fostul primar al Moscovei, demis din funcție în 2010, după disensiunile apărute între acesta și președintele rus Valdimir Putin. Un an mai târziu, adică în 2011, un nou grup de acționari, condus de Aleksandr Grigoriev, un om de afaceri din Sankt-Petersburg, în vârstă de 43 de ani, a înlocuit-o pe Baturina. La scurt timp după aceasta, banca rusă a deschis conturile de corespondent la banca din Republica Moldova și au început tranzacțiile suspecte între Russkiy Zemelniy Bank și Moldindconbank, spun autoritățile moldovene.

Noii acționari ai Russkiy Zemelniy Bank au fost șase companii din Cipru. Una dintre ele – Boaden Ltd, care controla 16,35 % din Russkiy Zemelniy Bank – a fost deținută de către Aleksandr Grigoriev, care a devenit șeful Consiliului Executiv

La Russkiy Zemelniy Bank, Grigoriev și-a adus propria echipa de manageri, din care a făcut parte și Igor Putin, vărul președintelui rus, care a fost în consiliul băncii până în 2014.

Igor Putin și Aleksandr Grigoriev sunt legați prin mai multe combinații. Putin a fost membru al consiliului „SU-888” (Detalii, AICI), o companie de construcții în care Grigoriev este acționar majoritar. De asemenea, el a fost în consiliul „Promsberbank”, o bancă mică din regiunea Moscovei, în același timp când Grigoriev a fost acolo acționar.

Putin-si-GrigorievCine este Aleksandr Grigoriev?
Cu excepția faptului că a fost la un moment dat vice-președinte al Federației de Box din Moscova, despre Aleksandr Grigoriev se știu foarte puține lucruri. Surse la nivel înalt au declarat pentru OCCRP că Grigoriev este conectat cu FSB-ul, dar, într-un răspuns la o solicitare a OCCRP, Serviciul Federal de Securitate susține că acesta nu a lucrat niciodată acolo.

Reporterilor OCCRP le-a luat ceva timp ca să-l localizeze pe Grigoriev. Chiar și angajații săi dintr-o companie pe care o deține în Muntenegru au negat că l-ar cunoaște, iar foștii săi parteneri de afaceri din Rusia spuneau că acesta este plecat din țară.

În cele din urmă, am reușit să luăm legătura cu Grigoriev prin telefon. „Am intrat în activitatea bancară cu câțiva ani în urmă. Compania de construcții „SU-888”, unde eu sunt un acționar, a participat la mai multe licitații publice și a trebuit să ceară băncilor garanțiile lor. Pe lângă … am mai luat credite… Iar când Elena Baturina a început să vândă activele sale, am primit oferta să cumpăr o parte din Russkiy Zemelniy Bank. Am decis că o bancă și o societate de construcții s-ar putea combina bine și am cumpărat un pachet minoritar. Dar, în cele din urmă, am ajuns la un dezacord cu alți acționari în ceea ce privește viitorul băncii și, în mai 2013, am decis să renunț la această afacere”, a relatat Aleksandr Grigoriev.

„Nu am fost prieteni… doar parteneri”
La începutul anului 2014, Putin a lăsat băncile și companiile lui Grigoriev pentru a deveni șef al Fondului de susținere și dezvoltare a industriei în regiuni. Scopul său declarat a fost de a atrage investiții directe către industriile din regiunile ruse.

OCCRP nu au putut da de Igor Putin pentru declarații. Scrisorile adresate acestuia prin intermediul Fondului au rămas fără răspuns. Fiul său, Roman Putin, șef al companiei de consultanță „PutinConsulting”, ne-a spus că tatăl său nu dorește să facă comenatarii. „Tot ce a vrut să spună publicului, este în scrisoarea sa publicată de Forbes-Rusia”, a menționat Roman Putin.

Igor Putin

Igor Putin, vărul lui Vladimir Putin

La 10 februarie 2014, într-o scrisoare deschisă, Igor Putin scria: „Experiența mea personală, acumulată în ultimii ani, dovedește adevărul tezei că sistemul bancar rusesc ar trebui să fie reabilitat radical și curățat de băncile cu probleme conduse de persoane cu o reputație îndoielnică”.

În aceeași scrisoare, acesta menționa și faptul că unele „surse competente m-au avertizat despre situația reală la banca Russkiy Zemelniy Bank și mi-au confirmat preocupările. Dar, dându-mi seama că nu este în puterea mea să schimb politica financiară a băncii, am decis să părăsesc consiliul de administrație”.

Aleksandr Grigoriev spune că nu știe despre ce a vorbit Putin în scrisoarea sa. „În ceea ce privește relațiile noastre, noi încă ne mai sunăm uneori. Nu am fost prieteni… doar parteneri”, relatează Grigoriev.

Tranzacții suspecte cu peste 15 miliarde de ruble
La 18 martie 2014, Banca Centrală a Rusiei a revocat licența Russkiy Zemelniy Bank pentru încălcarea regulilor anti-spălării banilor. Autoritatea de reglementare bancară a identificat tranzacții suspecte cu peste 15 miliarde de ruble (circa 500 milioane USD). Aceasta este aproximativ 10% din spălărea de bani spre care au mers autoritățile moldovenești.

BancileBanca Centrală rusă a refuzat să ofere detalii privind tranzacțiile suspecte, spunând că nu a finalizat încă propria investigație.

La rândul său, Grigoriev a declarat că nu e la curent cu nicio fraudă. „Bineînțeles că am auzit despre operațiunile cu Moldindconbank, dar eu nu știu detalii pentru că am fost acționar minoritar în Russkiy Zemelniy Bank”, susține acesta. Potrivit lui Grigoriev, toate deciziile legate de activitățile principale ale băncii erau luate de manageri, în timp ce consiliul doar aproba ofertele mari și strategia de afaceri.

Totodată, acesta spune că Russkiy Zemelniy Bank și Moldindconbank au semnat un acord general privind moneda de comercializare, de aceea autorităților de reglementare bancară din Rusia nu le-au apărut suspiciuni legate de acord. „Nu știu de ce unii oameni fac legătură dintre operațiunile băncilor din Moldova și numele meu”, se întreabă Grigoriev.

Altă bancă, aceeași schemă
Pe lângă Russkiy Zemelniy Bank, și o altă bancă a lui Grigoriev a intrat în atenția oficialilor moldoveni pentru acțiuni similare. Și asta după ce, în 2013, el a achiziționat o bancă numită „Zapadny” și a adus în ea noi acționari. Aceasta la fel a deschis conturi corespondente la Moldindconbank-ul din Republica Moldova și a început să transfere bani din Rusia.

Ca și în cazul Russkiy Zemelniy Bank, la „Zapadny” a fost din nou însoțit de persoane influente. De exemplu, Ilya Lomakin-Rumeanțev, care a devenit șeful consiliului de administrație a băncii. Lomakin-Rumeanțev a fost șeful Departamentului de experți al președintelui Putin, un birou administrativ care pregătește experți-analiști pe diverse probleme. Acesta a refuzat să se expună pe marginea colaborării lui cu „Zapadny”. Dar, în aprilie 2014, la o lună după ce Russkiy Zemelniy Bank i-a fost revocată licența, Banca Centrală rusă a revocat și licența „Zapadny”, invocând numeroase încălcări, inclusiv rapoarte contabile false. Documentele Băncii Centrale obținute de OCCRP arată că licența a fost revocată după ce proprietarii băncii și managerii nu au reușit să răspundă la scrisorile și anunțurile autorității de reglementare bancare.

Aleksandr Grigoriev spune că, după ce a renunțat la Russkiy Zemelniy Bank, a investit în „Zapadny”, doar că nu a cercetat în mod adecvat această investiție. „Regret că am înțeles cam târziu că banca nu avea fonduri suficiente în conturile sale corespondente și că așa-numitele „active” ale sale au fost îndoielnice. Banca Centrală a limitat „Zapadny” în a accepta depozite și astfel aceasta a pierdut aproape toate sursele externe de investiții. Ținând cont de lipsa de active și controlul strâns din partea autorităților, am înțeles că banca nu are perspective bune și am decis să renunț”, relatează Grigoriev.

În prezent, Aleksandr Grigoriev este implicat în afacerile din afara Rusiei. Compania sa „SU-888” este în curs de dezvoltare a unei stațiuni turistice de lux pe litoral în Muntenegru.

Interviu cu Ruslan Milchenko despre funcționarea „spălătoriei”

Ruslan

Ruslan Milchenko (Foto: www.kommersant.ru)

Ruslan Milchenko, fost colaborator al poliției ruse, în prezent conduce Agenția anti-corupție „Analitika i Bezopasnosti” (Analize și Securitate – trad. din rus.). El susține că unele bănci rusești se angajează conștient în astfel de scheme de spălare de bani.

„Tu, în calitate de client, nu vei ști traseul banilor”

OCCRP: - Ați putea să ne explicați modul în care funcționează spălarea banilor, pas cu pas?

Milchenko: – Schemele de spălare a banilor au un număr de straturi. Știu unii bancheri care lucrează, să spunem așa, în mijlocul acestei piramide. Ei au relații cu aproximativ 10 bănci. Imaginați-vă că aveți 100 dolari și originea lor este îndoielnică. Mergi la un astfel de bancher și-i spui că ai nevoie de banii ăștia undeva în Hong Kong. Dacă nu ai o companie sau un cont bancar acolo, bancherul îți vinde unul – ei au o mulțime de companii în toată lumea. Ei cumpără astfel de entități de la firmele de avocatură care înregistrează societăți fictive. Deci, dai 100 dolari la bancher și, în câteva zile, vei primi 96 sau 97, în funcție de comisionul perceput în Hong Kong sau orice alt loc în lume. Și tu, în calitate de client nu vei cunoaște traseul banilor – aceasta este munca spălătorului de bani. Folosind doar un laptop cu un program de bancă-client, se mută banii de la o bancă la alta, de la o societate la următoarea.

OCCRP: - Băncile implicate în transferurile de bani știu ce se întâmplă?

Milchenko: - Desigur. Spălătorii de bani trebuie să plătească comisioane pentru fiecare bancă în cazul în care li se permite să lucreze. Și cei patru dolari ai Dvs. percepuți drept comision sunt împărțiți între diferite bănci. Bancherul care a lucrat va câștiga, în cele din urmă, 1,5-2 la sută din cei 100 dolari. Da, este o afacere dificilă, care este bănoasă numai daca aveti mulți clienți și un volum mare de lucru.

OCCRP: - Cât este de profitabil?

Milchenko: - Oameni ca prietenii mei nu sunt milionari. Dar cei care sunt pe partea de sus a piramidei sunt miliardari. Acești oameni își pot permite să cumpere bănci după bănci, care, apoi, devin platforme pentru retrageri imense de bani în străinătate. E ca și cum ar fi o cascadă – multe, multe râulețe mici formează, în final, un fluviu imens. Deci, colegii mei care lucrează cu aceste râulețe au o cifră de afaceri de sute de milioane, iar cei care controlează afacerea au un debit de sute de miliarde. Nu sunt mai mult de cinci-șapte persoane în Rusia care lucrează cu astfel de volume de bani. Astfel de bancheri sunt foarte bine conectați din punct de vedere politic și protejați de serviciile speciale.

Iurie Sanduța, Ion Preașca (RISE Moldova), Roman Anin, (Novaya Gazeta),Mihai Munteanu, Paul Radu, Miranda Patrucic (OCCRP), Victor Ilie (RISE România), Arta Giga (Letonia), Vladimir Kostic (CINS Serbia)

AddThis Social Bookmark Button

TESTAMENTUL LUI CEAUŞESCU

March 15th, 2014 admin Posted in Economie No Comments » 587 views

Monitorul de Fagaras

La sfârşitul anului 1982, România atingea vârful datoriei externe de 11 miliarde USD, fiind dependentă Fondul Monetar Internaţional, care, în înţelegere cu miliardarul George Soros, despre a cărui implicare în evenimentele din decembrie 1989 voi vorbi ulterior, a planificat, o serie de operaţiuni speculative dezastruoase pentru România.
După aceste operaţiuni speculative, ţara noastră ar fi urmat să intre în blocaj financiar şi încetare de plăţi. Numai că Nicolae Ceauşescu a luat FMI-ul prin surprindere, hotărând după 1985 să facă plata tuturor datoriilor externe înainte de termen, România nemaintrând în capcana tranzacţiilor bursiere întinsă de FMI. Soros reuşind ulterior să dea un „tun” de 1,1 miliarde de lire sterline prin intermediul bursei din Londra. Chiar şi aşa FMI-ul a impus României penalizări pentru plăţi anticipate. Din cauza FMI-ului dirijat de SUA, care cerea achitarea datoriei României cu o dobândă triplată, mare parte din producţia agricolă şi industrială a ţării a trebuit să ia calea exportului, creând deja cunoscutele cozi la produsele alimentare. Agentul termic a fost raţionalizat şi benzina a fost distribuită pe cartelă. Aşa se face că, începând din 1987, SUA au dezlănţuit o campanie intensă de diabolizare a lui Ceauşescu prin intermediul presei occidentale. Posturile de radio Europa Liberă şi Vocea Americii au lansat în premieră zvonul fals că Gorbaciov stabilise un înlocuitor al lui Ceauşescu. În martie 1989, când Ceauşescu reuşise să ramburseze integral datoriile, România mai avea în plus 3,7 miliarde USD depuşi în bănci şi creanţe de 7-8 miliarde USD. La această sumă s-ar fi adăugat şi exporturile României din 1989 care au fost de 6 miliarde USD. Arhivele oficiale, coafate în cei 24 de ani scurşi de la revoluţie, nu mai pot justifica azi decât existenţa a 2 miliarde USD. De ce s-au „volatilizat” aceşti bani? N-are rost să mai explic. Cine a făcut-o? Dacă România avea şi după 1989 în serviciile de informaţii şi în Parchete vreun român patriot, am fi aflat până acum.
Există indicii că în noaptea de 14/15 decembrie 1989, de la flotila prezidenţială de la Otopeni ar fi decolat un avion Il-18, care a executat un transport special, cu destinaţia Teheran. Şi că avionul ar fi avut la bord lingouri de aur cântărind 24 t. Într-adevăr, avionul figurează în fişele de evidenţă aeriană că s-a întors gol din Iran, pe 4 ianuarie 1990. Dacă lucrurile sunt reale şi explicaţia poate fi una extrem de simplă.

Bogăţiile subterane

Ceauşescu descoperise încă din 1987 că România avea în propria ogradă toate „comorile” care-i permiteau să nu mai depindă vreodată de FMI şi mai mult decât atât i-ar fi făcut concurenţă acestui organism. Un prim pas fiind acela de a se asocia cu China, Iranul şi Libia, într-o bancă care să acorde împrumuturi cu dobânzi mici, destinate ţărilor în curs de dezvoltare. Banca în cauză se numea BRCE (Banca Română de Comerț Exterior) prin intermediul căreia, întreprinderile de comerț exterior ale României derulaseră operaţiunile de aport valutar special, de pe urma cărora a fost rambursată datoria externă a ţării noastre.
FMI îşi permitea să acorde de câteva decenii împrumuturi, condiţionate de ingerinţele brutale în economia ţărilor creditate, datorită rezervei de 2.996 tone de aur, de care dispunea. Hărţile cu zăcămintele minerale începuseră să fie introduse pe calculator în România, la sediul Întreprinderii de Prospecţiuni şi Foraje „Geofizica” din anul 1971 şi erau permanent actualizate, aşa că Ceauşescu a aflat că din munţii României se extrăseseră până în 1987 circa 2.070 de tone de aur şi că România mai avea 6.000 tone aur, adică de trei ori cât se exploatase până atunci şi care în 2013 a ajuns să valoreze 250 miliarde euro. Numai că pe lângă aur, Ceauşescu ştia că în aceleaşi zăcăminte se află argint şi metalele rare, extrem de valoroase precum arseniu, galiu, germaniu, molibden, titan, vanadium, wolfram etc. Şi conta mult pe acestea întrucât ele sunt evaluate azi la 100 de miliarde de euro. În acei ani, aplicaţiile de larg consum ale tehnologiei utilizate de americani şi sovietici la programele lor cosmice Apollo şi Soiuz abia începeau să apară pe piaţă. Video playerele/recorderele, camerele de filmare video, calculatoarele şi telefonia mobilă, au la bază microprocesoarele la fabricaţia cărora materia primă sunt metalele rare aflate din abundenţă, alături de aur în zăcămintele din Munţii Apuseni (minele Roşia Montană, Almaş, Baia de Arieş, Bucium, Brad şi Săcărâmb).
După 1990 au apărut o mulţime de producători europeni de telefonie mobilă precum Nokia care au fost nevoiţi să importe aceste metale rare din Africa Centrală şi Australia, deşi România era mai aproape. Boom-ul producţiei la nivel mondial de calculatoare şi telefoane mobile s-a produs după 1990, când în România avusese deja loc scurt-circuitul din decembrie 1989. Chiar şi aşa, Ceauşescu prevăzuse această dezvoltare şi construise împreună cu concernul american Texas Instruments, o întreagă platformă industrială dedicată electronicii, numită IPRS Băneasa, lăsând-o moştenire românilor. Care cu o minimă investiţie, ar fi permis României să producă şi să deţină calculatore, telefoane mobile, reţele proprii de internet şi de telefonie. Numai că imediat după 1990, IPRS a fost dezmembrată cu bună ştiinţă pentru a fi transformată în investiţie imobiliară. Să nu fi ştiut aceste lucruri cel care conduce „de facto” SIE, generalul Silviu Predoiu, absolvent al facultăţii de Geologie care a lucrat ca inginer geolog la ICE Geomin (1984-1985) și la Întreprinderea de Metale Rare din București –IMRB (1985-1990), îndeplinind din 1987 funcţia de CI-st al IMRB? Să nu fi ştiut aceste lucruri preşedintele-geolog Emil Constantinescu, cel care a avut revelaţia nerentabilităţii mineritului în România, închizând jumătate din exploatările miniere? Să nu-i fi spus măcar şeful cancelariei sale prezidenţiale, Dorin Marian şi el geolog de meserie? Să nu fi ştiut nici măcar premierii Teodor Stolojan şi Nicolae Văcăroiu, proveniţi din Consiliul Planificării economice de dinainte de 1989? Şi nici Ion Iliescu fost membru CPEx al PCR?
Pe baza estimărilor specialiştilor săi, Ceauşescu şi-a făcut un plan de extracţie masivă până în anul 2040, astfel încât banca pentru investiţii în ţările în curs de dezvoltare, să beneficieze de un flux neîntrerupt de finanţare, acoperit în aur. Aşadar, Ceauşescu intenţiona ca în decurs de o jumătate de secol să extragă la greu aur şi metale rare româneşti, care să-i asigure un fond anual de cel puţin 8 miliarde USD pe care România să-l ruleze prin intermediul BRCE (care avea ea însăşi un capital de peste 10 miliarde USD), investindu-l în construcţia de obiective economice şi de infrastructură în afara graniţelor, cu proiecte concepute de arhitecţii români, cu mână de lucru constituită din muncitori şi ingineri români şi cu utilaje şi maşini proiectate şi produse în România. Unde? În primul rând în China şi în statele prietene acesteia din Asia de Sud-Est, în Iran şi în statele musulmane aliate acestuia din Africa şi Orientul Apropiat şi pe cont propriu în America de Sud. Adică exact ceea ce face China acum cu Victor Ponta şi Traian Băsescu care stau cu mâna întinsă la cerşit pentru posibile investiţii de 8 miliarde de euro.

Falimentul Bancorex

Trebuie să recunosc că acest plan, conceput de mintea nu prea şcolită a lui Ceauşescu, un om neobişnuit de patriot pentru poporul lipsit de recunoştinţă, din mijlocul căruia s-a ridicat, era genial. Şi poate fi numit Testamentul lui Ceauşescu. Interesant ar fi să urmărim ce s-a întâmplat cu „comoara” respectivă, după asasinarea lui Ceauşescu. BRCE, care după revoluţie şi-a schimbat numele devenind Bancorex, a ajuns în faliment în 1999, după ce prin ea, Ion Iliescu a miluit cu credite nerambursate sau ilegale zeci de mii de membri ai nomenclaturi postdecembriste, provenită din falşi dizidenţi şi chiar suspecţi de terorismul practicat după Lovitura de Palat din 22 decembrie 1989. Sub privirea guvernatorului BNR. Bancorex a fuzionat prin absorbţie în Banca Comerciala Romana (BCR) şi la privatizarea din 2006 a BCR, guvernatorul BNR împreună cu premierul Tăriceanu a obligat poporul român să plătească suma de 3,75 miliarde euro către Erstebank, din Austria, pentru găurile negre avute de Bancorex. Cum din privatizarea BCR românii au încasat de la austrieci numai 2,25 miliarde euro, ei mai au de plătit acestora încă 1,5 miliarde euro. Dacă prin absurd la conducerea României ar fi nimerit din greşeală vreun om cât de cât patriot ca Ceauşescu şi i-ar fi trăsnit prin cap să aplice Testamentul lui Ceauşescu, i-ar fi fost imposibil, căci îi lipsea una din rotiţele mecanismului conceput de el, banca românească.
Din septembrie 1990 şi până azi, numele celui care a ocupat postul de guvernator al Băncii Naționale a României a fost Mugur Isărescu. Cel care a fost până în decembrie 1989 cercetător la Institutul de Economie Mondială, obținând titlul de doctor în economie, ca urmare a participării la cursuri organizate în SUA. În perioada ianuarie–septembrie 1990, Isărescu a funcţionat ca reprezentant comercial al ambasadei României la Washington. În anul 2002, bursa din Londra, cea mai mare bursă a aurului din lume, a decretat că producţia combinatului Phoenix din Baia Mare (recunoscut pe plan mondial din 1970 ca producător garantat) nu se mai încadrează în standardele internaţionale. Prin aceasta, România pierdea dreptul la utilizarea poansonului internaţional al BNR, aplicat pe lingourile de aur. Poansonul imprima numărul de ordine, greutatea, concentraţia, denumirea producătorului şi sigla Băncii Naţionale. România a fost astfel interzisă pe lista producătorilor şi exportatorilor de aur, iar BNR avea cel mai potrivit pretext pentru a nu mai face niciodată depozite de lingouri din aurul românesc. Doar o întâmplare a făcut ca într-o conferinţă de presă a PRM să fie prezentat un document secret, datat 25 martie 2002, care demonstra că printr-o stranie coincidenţă, din ordinul guvernatorului BNR, prin aeroportul Otopeni, s-au scos din ţară 20 de tone de lingouri de aur, cu destinaţia Germania.

Rezerva de aur la mîna lui Mugur Isărescu

În perioada 2002-2013, din dispoziţia aceluiaşi Mugur Isărescu, două treimi din rezerva de aur lăsată de Ceauşescu României, adică 61,2 tone, au ajuns să fie depozitate în bănci din afara graniţelor, lipsind astfel România de a doua rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu.
Pentru a desăvârşi opera de blocare a accesului românilor la propriul aur şi metale rare, la propunerea ministrului Industriilor, Radu Berceanu licenţa de exploatare a aurului şi metalelor rare nr. 47/1999, este acordată prin HG 458/1999 (ale cărei prevederi sunt şi azi secrete) companiei private străine Roşia Montană Gold Corporation, avându-l ca paravan pe Vasile Frank Timiş. De atunci, statul român nu a mai scos nici un gram de aur din propriile mine, în timp ce Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a acordat la încă opt firme străine licenţe de explorare şi exploatare pentru aurul şi metalele rare româneşti din Apuseni. Fix pe zăcămintele din hărţile geologice realizate pe vremea lui Ceauşescu. Legea minelor, a fost modificată astfel, încât România să primească din partea companiilor străine care exploatează resursele sale subterane, o redevenţă de doar 4% din tot ce se extrage, în timp ce în Africa de Sud redevenţa pentru aur este de 20%. Aşadar şi ultima rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu pentru supravieţuirea României a fost deja vândută.

AddThis Social Bookmark Button

TEZAURUL ROMÂNIEI: LUCRURI PE CARE BRUXELLES-UL NU AR VREA SĂ LE AFLĂ POPORUL ROMÂN

February 20th, 2014 admin Posted in Economie No Comments » 713 views

Radu Golban
cotidianul.ro

Un secol de zvonuri peste o tăcere de aur: soarta Tezaurului României este, probabil, unul dintre cel mai bine păstrate secrete ale istoriei scolului trecut. Acel gen de secret al unei istorii în care curge mai mult sânge decât cerneală. Însă atât cât a spus cerneala în tratatele de pace din răgazul dintre războiae ar fi suficient pentru un cercetător atent ca să reconstituie traseul aurului, cu totul neaşteptat, pe care îl veţi regăsi în cronologia din ancheta pe care am iniţiat-o. Studiind problema datoriei istorice a Germaniei faţă de România de 18 miliarde de euro, am găsit în arhive o conexiune cu totul neaşteptată în alt dosar nerezolvat al istoriei: profesorul universitar şi diplomatul german Ernst Jäckh (1875-1959) scrie în Memoriile sale „Der goldene Pflug. Lebensernte eines Weltbürgers” (Stuttgart 1954, p. 382) că România a cedat aurul său Germaniei prin Tratatul de Pace de la Bucureşti din 7 mai 1918. Iată, răspunsul poate fi găsit nu exclusiv la Moscova, ci chiar în inima Europei, la Bruxelles. Dacă ne-am afla într-un roman de Agatha Christie, poate chiar în „Orient Express”, am exclude din start ipoteza că cele 93.400 kg aurîncărcate în vagoane într-un decor iarnă ar putea fi, în continuare, la Moscova. Voi demonstra, într-o serie de articole, care completează şi duc mai departe datele prezentate aici, povestea reală a traseului Tezaurului: Rusia - Germania - Franţa. O istorie pe care Bruxelles-ul nu ar dori ca românii să o cunoască.
Problema tezaurului a fost reşapată periodic, asemeni unei poveşti cu zâne, adică fără vreun final concret, de politicienii României. Pentru că sună bine. Pentru că 90% dintre români cred că problema tezaurului este importantă. Pentru că un secret nu este niciodată suficient de bine ascuns dacă asupra subiectului se aşterne o tăcere absolută. Pentru început, iată traseul cronologic al istoriei Tezaurului.
23 noiembrie 1916: Capitularea Bucureştilor, capitala României, în faţa trupelor de ocupaţie germană. În zilele următoare, Statul Major şi Comandatura germană au ocupat Hotel Bulevard, Capşa şi Athénée Palace.
12-14 decembrie 1916: Tezaurul este încărcat, la Iaşi, în vagoane, cu direcţia Moscova. Transportul viza exclusiv aurul României (o cantitate de 93.400 kg aur) deţinut sub formă de lingouri, monede diverse şi bijuterii. Porneşte către Moscova al doilea transport cu valorile Băncii Naţionale a României din care aur efectiv în valoare de doar 574.000 lei (echivalentul a circa 170 de kg aur). În total: 93.570 kg aur au luat drumul Moscovei, în cele două transporturi. Au dispărut exact 93.540 kg de aur. Reţineţi cifra: este cantitatea de aur pe care o vom regăsi, cu o precizie uluitoare, în păienjenişul armistiţiilor şi tratatelor de pace de după Primul Război Mondial: transportată de la Moscova la Berlin şi apoi în somaţia Antantei către Germania de a restitui „aurul României sau al Rusiei”.
18 decembrie 1916 (1 ianuarie după calendarul Gregorian): Alexandru Marghiloman scrie, în Notele sale politice:„Mecanismul emisiunii lor (n.r. al trupelor germane de ocupaţie) este următorul: ei emit indefinit, pentru a plăti soldele şi tot restul. Pe măsura ce se emite, tezaurul acoperă la Berlin în mărci. — Eu: «Dar reglementarea cu România?». El (n.r. generalul Petersen, şeful delegaţiei germane la Bucureşti): «Vom vedea la pace»”. Cu alte cuvinte, administraţia germană tipărea monedă în Romania pentru cheltuielile curente, pe care o garanta cu aurul României, pe care Guvernul român refugiat la Iaşi îl evacuase din ţară.
5 ianuarie 1917: Banca Naţională e pusă sub sigiliu de germani – „s-au dat 10 minute personalului pentru a se retrage”, notează politicianul român. După care adaugă că Banca Naţională a fost redeschisă a doua zi, dar sub supravegherea unui delegat german.
5 martie 1917: o altă ordonanţă a administraţiei de ocupaţie anunţă că Banca Naţională a fost pusă sub sechestru şi închisă până la noi ordine. „Ordonanţa vizează faptul că Tezaurul şi majoritatea Consiliului nu sunt la sediu”, scrie Marghiloman.
6 martie 1917: liderul conservator află conţinutul împuternicirilor semnate de Col. Hentsch, noul şef de Stat Major de la „Militarverwaltung”: „Administratorii-secheştrii trebuie să se pună în posesia Băncii Naţionale; sunt autorizaţi să exercite toate acţiunile pe care Banca le poate exercita şi să dispuie de tot avutul Băncii”(…) Spiess crede că germanii vor să se pună la adăpostul emisiunilor abuzive care s-ar face la Iaşi”.

http://de.scribd.com/doc/207736456/Document-e-1

Octombrie 1917: Marea Revoluţie în Rusia. Comuniştii, sub conducerea lui Lenin, preiau puterea cu sprijinul financiar, ajutorul şi angajamentul Germaniei cu intenţia să încheie Frontul din Est.
13 ianuarie 1918: Sovietul Comisarilor Poporului de la Moscova ia hotărârea de a rupe relaţiile diplomatice cu România, articolul 3 al acestei hotărâri stipulând: „Tezaurul României, aflat în păstrare la Moscova, se declară intangibil pentru oligarhia română”.
3 martie 1918: Rusia şi Germania semnează Tratatul de la Brest-Litovsk, marcând astfel ieşirea Rusiei din Primul Război Mondial, ca să înlăture astfel de pe Frontul de Est.
7 mai 1918: România semneazăTratatul de Pace de la Bucureşti, un document umilitor, dintre România, pe de o parte, şi Germania, Bulgaria, Austro-Ungaria, Turcia, pe de altă parte. Dincolo de cedările teritoriale impuse, România a cedat controlul activelor Băncii Naţionale către trupele de ocupaţie germane. Din interpretările asupra acestui tratat rezultă că România ar fi renunţat la Tezaur, odată cu documentele referitoare la acesta aflate în custodia BNR. Profesorul universitar şi diplomatul german Ernst Jäckh (1875-1959) scrie în Memoriile sale (Stuttgart, 1954, p. 382) că România a cedat aurul său Germaniei prin Tratatul de Pace de la Bucureşti. Se pare că România ar fi renunţat atunci la dreptul de proprietar al tezaurului.

http://de.scribd.com/doc/207736450/Document-e-2

27 august 1918: Acordul financiar germano-rus, semnat în continuarea Tratatului de la Brest-Litovsk, prevede daune de război şi compensări pentru prejudiciile aduse Germaniei prin confiscarea şi sechestrarea averii germane în Rusia. Compensările în aur făcute de Rusia în contul Germaniei se efectuează, conform tratatului, în două tranşe: prima de 42.860 kg aur şi a doua de 50.676 kg aur. În total: 93.540 kg aur. Sunt singurele tranşe prevăzute concret în tratat din cantitatea de aur pe care Moscova ar fi urmat să o trimită către Berlin (circa 245.500 kg aur) şi, totodată cantităţile de aur care au ajuns ulterior la Berlin.
10 septembrie 1918: se efectuează primul transport de 42.860 kg aur de la Moscova la Berlin.
30 septembrie 1918: al doilea transport de50.676 kg aur ajunge la Berlin.

http://de.scribd.com/doc/207736448/Document-e-3

11 noiembrie 1918: Armistiţiul de la Compiegne marchează înfrângerea Germaniei şi anulează Tratatul de la Brest-Litovsk, Acordul Financiar ruso-german şi Tratatul de Pace de la Bucureşti. Conform armistiţiului semnat între Germania, Franţa şi Regatul Unit (art. XIX – Clauze financiare), aurul ar fi trebuit sa fie predat puterilor Antantei, care au declarat că-l vor ţine în custodie până la semnarea unui acord de pace. Formularea exactă din armistiţiu este: „Restituirea aurului rusesc sau românesc capturat sau în aflat custodia Germaniei”. Este clar că textul din armistiţiu se referă la cele 93.536 kg aur transportate de la Moscova la Berlin în septembrie (cantitate echivalentă cu cea a Tezaurului României trimis, spre păstrare, la Moscova).

http://de.scribd.com/doc/207736453/Document-e-4

5 decembrie 1918: potrivitdocumentelor aferente armistiţiului din 29 noiembrie, o cantitate formată din două tranşe de 42.866 kg aur, respectiv 50.676 kg aur (un total de 93.536 kg aur) porneşte, în două vagoane, pe linia ferată Mainz - Saarbrücken către căile ferate controlate de Aliaţi, pe riscul Guvernului francez.
http://de.scribd.com/doc/207736445/Document-e-5
ianuarie 1919: În memoriul delegaţiei române de la Conferinţa de Pace de la Paris se arată că, în ce priveşte chestiunea Tezaurului, „poate n-ar fi de dorit să i se ceară Germaniei, ca o categorie de despăgubiri, dar dl. Danielopol consideră că faptul de a face Germania garanta a acestei restituiri ar putea avea ca efect prezervarea acestor bunuri şi asigurarea lor”.
23 iunie 1919: I.I.C. Brătianu se interesează într-un memoriu trimis d-lor Clemenceau (prim-ministru al Franţei), ministrului francez de Finanţe Klotz şi mareşalului Foch dacă aliaţii au primit de la germani vreo cantitate de aur în contul României. Răspunsul ministrului francez de Finanţe este negativ.
http://de.scribd.com/doc/128701886/48980343-Tezaurul-Romaniei-de-La-Moscova-de-Andreea-Tutunaru
28 iunie 1919: se semnează Tratatul de la Versailles, iar Rusia, deşi NU participa la semnare, are conform art. 116 al acestui tratat posibilitatea de a solicita direct pretenţii de despăgubire Germaniei. Cu toate acestea, Rusia nu a cerut niciodată înapoi cantitatea de 93.540 kg aur transportate de la Moscova la Berlin în septembrie, în baza tratatului financiar ruso-german, anulat prin armistiţiul din noiembrie 1918.

http://de.scribd.com/doc/207736444/Document-e-6

16 aprilie 1922: prin semnarea Tratatului de la Rapallo, Germania recunoaşte Rusia sovietică. Totodată, Germania renunţă la orice pretenţie de despăgubire împotriva Rusiei cu condiţia ca nici Rusia să nu despăgubească ţări terţe pentru confiscările şi naţionalizările pe urma revoluţiei din Rusia. Reamintim că, iniţial, România a pierdut controlul asupra Tezaurului aflat iniţial la Moscova în urma sechestrării acestuia de către regimul instaurat de Stalin. Mai mulţi delegaţi ai statelor participante, printre care şi Brătianu, condamnă acest tratat pentru că favorizează Rusia.
http://de.scribd.com/doc/207736443/Document-e-7
Toamna lui 1941: Armata a 4-a a Mareşalului Ion Antonescu, unul dintre cei mai înverşunaţi adversari ai Sovietelor, ajunge dincolo de Nistru, până la Odessa, însă nu scoate nici un cuvânt despre restituirea Tezaurului de către Moscova.
1956: Rusia a trimis către autorităţile comuniste dinRomânia aproximativ 33 kg aur, singura cantitate de aur returnată vreodată din Tezaurul care a luat drumul Moscovei în decembrie 1916. Şi, cel mai probabil, singura care mai era depozitată, la acea, dată, la Moscova. Dacă scădem aceste 33 kg aur din totalul celor 93.570 kg aur care au ajuns iniţial la Moscova, în cele două transporturi, obţinem exact cele 93.540 kg aur care au fost trimise de la Moscova la Berlin, conform cantităţii stipulate în Acordul financiar germano-rus şi cele93.540 kg aur care au plecat din Germania către Franţa, conform documentelor aferente armistiţiului de la Compiegne.

Linkuri utile:

http://de.scribd.com/doc/207736454/Link-Uri

AddThis Social Bookmark Button





Basarabia Literara. Editie 2009.