PELERINAJ LA SARMIZEGETUSA REGIA

Adrian BUCURESCU

Celebra cetate Sarmizegetusa, căreia i se mai spune şi Regia, adică Regeasca, se află între hotarele satului Grădiştea Muncelului, judeţul Hunedoara, şi, după cum ştiu mai toţi românii, a fost capitala Daciei.
Toponimul a apărut în inscripţiile antice şi la autorii antici, până în veacul al VII-lea, şi în alte variante: Zarmizeghetousa, Sarmireg, Sarmizge, Zarmitz, Sarmazege, Sarmizge ş.a.
Numele de Sarmi-ze-Getusa se traduce prin „Legământul Vitejilor”. Cetatea Sarmizegetusa Regia a fost inclusă pe lista patrimoniului mondial UNESCO.
Cetatea de pe Dealul Grădiştea este cea mai mare dintre fortăreţele dacice. Situată pe vârful unei stânci, la 1.200 m înălţime, fortificaţia a fost centrul strategic al sistemului de apărare dac din Munţii Orăştiei şi cuprindea şase citadele.
Fortăreaţa, un patrulater alcătuit din blocuri masive de piatră, a fost ridicată pe cinci terase, pe o suprafaţă de aproximativ 30.000 mp. Sarmizegetusa Regia conţinea, de asemenea, o zonă sacră.
Zidul cetăţii, celebrul murus dacicus, avea 3 m grosime şi o înălţime de aproximativ 4-5 m în momentul finalizării construirii lui. Deoarece zidul care îngrădeşte o suprafaţă de aproape 3 ha este construit în aşa fel încât respectă marginile înălţimii, cetatea are o configuraţie mai aparte, de hexagon cu laturile inegale.
În apropiere, către apus, se găseşte, pe o suprafaţă de 3 km, o întinsă aşezare civilă, în care se observă foarte multe locuinţe, ateliere, magazii, hambare, rezervoare de apă.
La 100 m spre răsărit, în dreptul porţii cetăţii, din acelaşi punct cardinal, se află două calendare.
Ele erau situate pe o terasă care fusese legată de poarta pomenită mai înainte printr-un drum pavat. Se remarcă şi vestitul Soare de Andezit, cu 10 raze compuse din segmente de cerc.
Obiectele de mici dimensiuni, descoperite la Grădiştea Muncelului sunt de forme şi dimensiuni diferite. Se evidenţiază urna funerară a marelui rege dac, pe care scrie, cu litere latine, DECEBALVS PERSCORILO.
După cum este aplicată ştampila, acest text poate fi citit în mai multe feluri, inclusiv DECEBAL U SBER S-CORILO, adică „Decebal s-a ridicat (a zburat) la cer”. Inscripţia se poate citi şi invers: OL-I-ROC SREP SUL AB ECED, adică „Viteazul Inorog s-a sinucis”, literal „Calul cu Corn , Sireapul, singur s-a ucis”.

Taina kosonilor
La Sarmizegetusa s-au găsit, şi se mai caută de către braconierii arheologici, nenumărate monede din aur cu inscripţia KOSON. Unii s-au grăbit să strige că ar fi vorba de numele unui rege dac.
Numai că, în limba dacă, lexemul se traduce prin „Domnul; Stăpânul”. Dar, la o rotaţie de 90 de grade în sensul invers al acelor ceasornicului, inscripţia se poate citi I LOMON „Cel Luminat”, rostire dialectală pentru SO LOMON, marele rege care i-a izgonit pe romani peste Dunăre şi i-a adus Daciei independenţa.
El este, desigur, ctitorul marelui calendar de la Sarmizegetusa, ridicat la împlinirea unui mileniu de la naşterea lui Zalmoxis.
Primul cerc, exterior, este format din 104 de blocuri de andezit şi reprezintă numărul zilelor de post dintr-un an, mai precis miercurile şi vinerile.

kosoni

Al doilea, lipit de cercul exterior este compus din 180 de stâlpi înguşti, grupaţi câte şase. Al treilea cerc este constituit din 84 de stâlpi de lemn. Aşadar: 104 + 180 + 84 = 368, adică trei zile sacre, provenite din anii bisecţi, dintre cei 13 ani.
Nu întâmplător, potcoava din interiorul marelui calendar este alcătuită din 34 de stâlpi de lemn, prevăzută cu două praguri aşezate faţă în faţă, către călcâiul potcoavei. Aceste praguri despart 21 de stâlpi de ceilalţi 13, aflaţi spre vatra sacră.
Să reţinem, din potcoavă, şi acest calcul: 34 + 13 = 47. Dacă vom face o socoteală simplă, rezultă că acest mare calendar a fost înălţat în anul 1.000 de la Zalmoxis. Astfel, 21 x 47 = 987, anul independenţei Daciei, adică 273 d. Hr.
Adăugând la 987 cei 13 stâlpi de la călcâiul potcoavei, obţinem 1.000 – de la Zalmoxis! – anul desăvârşirii calendarului.

Alte mistere
Aproape toate ipotezele avansate, deopotrivă, de specialişti şi de amatori duc la concluzia că Sarmizegetusa Regia a fost şi capitala marelui rege BU-ERE-BU-IST-AS „Nemaipomenitul”, literal „Care era, care este nu”. Se pare că el a ridicat micul calendar rotund de acolo, ce reprezintă anul dacic.
Acest calendar este alcătuit din 11 grupuri de câte opt stâlpi şi câte un grup de şapte, respectiv şase stâlpi. În graiul dacic PAR însemna „patru; stâlp” (cf. rom. par). Aşadar: 11 x 8 x 4 = 352. Adăugând la 352 ceilalţi 13 stâlpi (7 + 6), se obţine numărul 365, adică zilele unui an obişnuit, an nebisect.
Cele trei grupuri dintre grupurile de şapte şi şase reprezintă cei trei ani în care tinerii zei au fost plecaţi de la neamul care-i adăpostise, Napaii. 7 x 6 = 42, adică anii pe care i-au petrecut Gemenii Divini, Apollon şi Diana, Cei Doi Zalmoxis, pe pământ.
În interiorul cercului, mai sunt trei stâlpi, ce reprezintă câte o zi din cei trei ani bisecţi cuprinşi în perioada de 13.
În complexul de la Sarmizegetusa Regia mai există şi câteva aliniamente ce reprezintă numărul zilelor de post ale dacilor, moştenite şi de români.
Astfel, aliniamentul alcătuit din patru şiruri de câte 10 postamente de andezit, 4 x 10 = 40 , semnifică zilele din postul Crăciunului, ca şi astăzi!
Alt aliniament, compus din patru şiruri de câte 15 discuri de calcar, reprezintă zilele din postul Paştelui dacic, tot ca şi astăzi! Ca să dezlegăm enigma Soarelui cu Zece Raze, trebuie să ne întoarcem la altarul Soarelui cu Patru Raze descoperit la cetatea Helis, actualmente Piscu Crăsanilor, judeţul Ialomiţa, fosta reşedinţă regală a lui Dromihete.
Acolo, Zalmoxis, simbol solar, are patru fraţi de lapte, iar la Sarmizegetusa, cu acelaşi simbol, este înconjurat de cei zece apostoli ai lui, între care figurau şi cei patru fraţi de mai sus.

Cetăţile de scaun ale Daciei
Din informaţiile de până acum, prima capitală a lui Buerebuistas a fost chiar la Helis, unde se şi născuse. Marele rege a părăsit-o, căutând una montană, mai bună pentru apărare.
Această a doua capitală, numită, ca şi prima, ARGE-DAVA, a fost ridicată în actualul perimetru al municipiului Miercurea Ciuc, iar toponimul a fost moştenit de judeţul şi de munţii Harghitei.
Expansiunea înspre apus a împărăţiei Daciei, a făcut ca regele Buerebuistas să-şi mute capitala în acea direcţie, şi astfel s-a ajuns la Sarmizegetusa din Munţii Orăştiei.
Un mesaj, neconsemnat de cronicile dace, că Buerebuistas a avut trei capitale, este acesta: cele trei cetăţi formează un triunghi isoscel şi dreptunghic perfect, cu Miercurea Ciuc în unghiul drept, iar Helis şi Sarmizegetusa în unghiuri de 45 de grade.
Sarmizegetusa Regia a atins culmea sub regele Decebal, înfrânt, din nefericire, în vremea domniei, de împăratul Traian.
După ultimul război, cuceritorii au stabilit o garnizoană militară acolo şi, se pare, au început să dărâme cetatea. Noua capitală romană, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, ce a fost construită ca reşedinţă de iarnă a lui Decebal de către prizonierii romani, se află la o distanţă de 40 km de Sarmizegetusa Regia.
Toate cele şase fortăreţe – Sarmizegetusa Regia, Luncani-Piatra Roşie, Costeşti-Blidaru, Costeşti-Cetăţuie, Căpâlna şi Băniţa, care au format sistemul de apărare al lui Decebal, fac parte actualmente din patrimoniul mondial UNESCO.
Foarte recent, angajaţii unei firme au distrus o parte din situl dacic pentru a construi o parcare de 3.000 mp, punând zidul cetăţii în primejdie de prăbuşire, pe o lungime de aproape 30 m.
Amenajarea parcării a fost plătită de Consiliul Judeţean Hunedoara, fiind destinată turiştilor veniţi să viziteze situl şi s-a făcut fără aprobarea sau supravegherea arheologilor.
Orice pedeapsă li s-ar aplica vandalilor, şi mai ales conducătorilor lor, pentru această blasfemie ar fi prea mică, fiindcă, pentru destui români, Sarmizegetusa Regia reprezintă un loc sacru, cam ceea ce este Mecca pentru musulmanii din întreaga lume.

Cine sunt pelerinii
S-o spunem pe şleau: Regia este defavorizată faţă de „surata” ei aflată la distanţa de 40 km. Fără pic de patriotism, fără pic de fundament ştiinţific, istoricii noştri, şi, după ei, Guvernul, ignoră importanţa Sarmizegetusei Regia.
Chipurile, e mai bine să fim „urmaşi ai romanilor”, e mai „european”, de parcă dacii ar fi fost malgaşi, boşimani sau berberi!
În pofida acestor „istorici”, în România se desfăşoară, în fiece an, Congresul Internaţional de Dacologie, organizat de Societatea Dacia Revival, cu sediul la New York, sub conducerea dr. Napoleon Săvescu.
Şi, în fiecare an, membrii sau simpatizanţii acestei societăţi merg în pelerinaj la Sarmizegetusa Regia, spre a-i omagina pe vitejii noştri strămoşi direcţi.
Ediţia din acest an a fost a XII-a. Acolo, alături de ei, am întocmit aceste rânduri.