DACIA ORIGINEA TUTUROR SIMBOLURILOR ?

Geometrodinamica elicoidală, şablonul UNIVERSULUI, o şocantă descoperire a planetei, făcută de un bun păstrător al tradiţiilor milenare.
ROMÂNIA, o ţară mândră, este oare poporul ales să aducă la lumină adevărul sacru ?
O avalanşă zdrobitoare de dovezi te va duce către răspunsul inevitabil… DA!.
Stindardul dacic este simbolul în spatele căruia românii vor avea suficientă putere pentru a scrie istoria lumii. Vor înţelege, înaintea tuturor, aceste scrieri…(text netradus)
Fie că eşti pregătit să înţelegi, fie că nu, se rescrie istoria în momentul când tu citeşti aceste rânduri. În toate scrierile lumii se vorbeşte de poporul ales, iar noi, românii am simţit dintotdeauna despre cine este vorba…mai nou chiar şi străinii..simt asta. Eu nu am întâlnit niciun român care să nu recunoască, în sinea lui, acest lucru, este intuiţia pură… Am văzut copii ce, întorşi de la olimpiade internaţionale, declarau presei că s-au simţit în competiţie ca şi cum ei ar putea conduce lumea, era propria evaluare raportată la ceilalţi, propria lor credinţă interioară…este momentul să nu mai fim ipocriţi, să ridicăm privirea! Adulţi fiind, nu le dădeam crezare, ne-am încorsetat în canoane. Recunoşteam mascat…copii au întotdeauna dreptate, nu-i aşa? Nu au învăţat încă…să se mintă.

Am vizitat de curând Maramureşul şi nordul Moldovei, oaze de spiritualitate.
Locuinţe asemănătoare unui templu se văd la tot pasul, fiecare meşter popular este un Brâncuşi, un român genial.
Familia maramureşană aderă cu mândrie la simbolurile acestea.
Străinii ajunşi aici sunt fascinaţi de acest spirit milenar, păstrat cu sfinţenie de poporul ROMÂN.
Ştiţi câte porţi maramureşene părăsesc anual teritoriul ţării ? …multe.
Simbolurile noastere sunt puternice.
Suntem strămoşii dacilor şi suntem mândri de asta.
Orice comentarii, ca nespecialist, în sensul originilor noastre dacice, sunt de prisos.
Am studiat internetul, o incredibilă sursă de informaţii.
Vă las să vă documentaţi, mai jos, despre stindardul dacic, un simbol al iniţierii, ascunzând în sine imaginea “principiului” cât şi imaginea Centrului Spiritual al Lumii, Hiperboreea, ţara lui Zamolxe. Pentru ca cele ce urmează să fie cât mai bine înţelese, vom face o primă precizare: geto-dacii s-au detaşat de contextul celorlalte seminţii printr-o performanţă unică – sunt singura seminţie europeană cu o neclintită continuitate în cele trei dimensiuni ale fiinţei sale (spaţiu, timp şi spiritualitate). Lupta noastră de apărare, a credinţelor şi a simbolurilor neamului, apare în imagini ale dacilor, înşirate “elicoidal”, pe columna lui Traian, iarăşi….columna! Dacă în privinţa indo-europenilor izvoarele istorice, mitice sau de orice altă natură tac, nu este acelaşi lucru şi cu adevăraţii înaintaşi ai dacilor şi ai românilor anume: pelasgii şi hiperboreii.
Izvoarele antice, fie ele istorice, fie mitologice, precum şi o seamă de autori contemporani, mai vechi sau mai noi, români sau străini, vorbesc cu mult respect despre aceşti pelasgi şi
hiperborei.De la aceştia izvorăsc mitologia şi credinţele populare române, precum şi simbolurile răspândite în lumea satului românesc şi nicidecum de la indo-europeni sau romani. De la aceştia ni se trage însăşi identitatea lingvistică şi de neam, cum arată N. Densuşianu în monumentala sa lucrare Dacia Preistorică. Lovinescu, în scurtul dar cuprinzătorul său studiu intitulat Dacia Hiperboreană, pune semnul egalului între hiperborei şi pelasgi iar după ce-l citează pe Pindar care spune că, în genealogia mitcă Hiperboreus este fiul lui Pelasgos, conchide:„ Deci, pentru a arăta rasa primordială, Pelasg ar fi un termen chiar mai corect decât Hiperborean” ai cărui descendenţi direcţi sunt dacii şi prin aceştia, românii. Acestă continuitate este absolut evidentă în cazul tradiţiei româneşti, atât în folclor cât şi în ornamentică. Mai mult, în unele medii rurale există credinţa că românii se trag direct din uriaşi. În acelaşi timp îl vom cita pe N. Densuşianu vorbind despre neamul pelasgilor: „pentru poporul grec, pelasgii erau cei mai vechi oameni de pe pământ. Rasa lor li se părea atât de arhaică, atât de superioară în concepţiuni, puternică în voinţă şi fapte, atât de nobilă în moravuri, încât tradiţiile şi poemele greceşti atribuiau tuturor pelasgilor epitetul de „ dioi” – divini” ei fiind „ cei dintâi care au adunat adunat în societate familiile şi triburile răspândite prin caverne, prin munţi şi păduri, au întemeiat sate şi oraşe, au format cele dintâi state, au dat supuşilor lor legi şi au introdus modul lor de viaţă mai blând”. Numele antic al dacilor, ca apărători ai Centrului Spiritual al Lumii, era daoi sau daoaus care în dialectul traco-frigian înseamnă tocmai lup. La greci pelasgii, înaintaşii dacilor pe aceste pământuri, erau consideraţi divini/dioi. Pe de altă parte animalele lupi ca şi copii ai nopţii sunt identici cu oamenii lupi (daous/daoi) ca şi copii ai mamei pământ, născuţi din pământul negru(Geea). Căci termenul de geţi, folosit de greci pentru a desemna locuitorii Daciei, nu însemna altceva decât „Fii Geei (ai pământului mamă)”, după cum Pelasg s-a născut pe crestele cele înalte din pământul negru pentru a fi începător rasei muritorilor. Pentru a desemna şi mai clar originea lui Quetzalcoatl vom spune că Hiperboreea apollinico-zamolxiană era plasată de toţi autorii antici în Dacia(v Dacia Hiperboreană) unde era centrul Imperiului Pelasg şi al religiei Făuritorului şi Născătoarei! Fapt surprinzător miturile maya ne spun că oamenii din paradisul terestru (Hiperboreea greacă) rătăceau acolo în răsărit! Şi culmea că au dreptate! De ce? Pentru că după ce pelasgii şi-au organizat centrul politico-administrativ şi religios la Dunărea de jos şi-au extins dominaţia binefăcătoare asupra întregii Asii Mici şi Europe mai apoi pornind să colonizeze Orientul Mijlociu şi Îndepărtat.

Acest fapt este denumit de N. Densuşianu „marea migraţiune pelasgă” iar de V. Lovinescu „marea migraţiune hiperboreană.
Într-una dintre tradiţiile menţionate mai sus, Făuritorul, aspectul masculin a lui Zamolxe din perspectiva noastră, devine Domnul Cerbilor. Devine de-a dreptul ciudat atunci când vedem că cerbul are un caracter sacru atât la pelasgi cât şi la români! În colindele româneşti culoarea sură a cerbului îi conferă suveranitatea sacră iar pe una dintre stemele muşatinilor, stema oraşului Baia, prima capitală a Moldovei, apare un cerb decapitat.
Conform tradiţiei, păstrate până la noi, Polul Pământesc este o reflectare a Polului Celest fiind unul şi acelaşi cu Centrul Lumii pentru că Centrul Lumii este locul unde se manifestă direct activitatea Principiului, acţiune care se exercită de-a lungul Axei Lumii, a Columnei Cerului.
Dragonul dacic, îngemănând lupul şi şarpele, plasat în vârful unei suliţe care reprezintă chiar Axa Lumii, este imaginea acestui adevăr. În plan terestru acest adevăr se manifestă
prin dragonul desenat de lanţul muntos carato-balcanic expresie a unităţii primordiale înseşi acesta fiind spaţiul în care a emers cultura şi civilizaţia pelasgo-hiperboreeană. Pe de altă parte, dar cu acelaşi sens, dragonul cu cap de lup nu este doar Şarpele Zburător, emblemă a Principiului Creator Zamolxe ci şi capul înţelepciunii divine în ordinea lucrurilor vizibile. Prin urmare, stindardul dacic îngemănează două aspecte ale lui Zamolxe Apollo: unul vizibil lupul şi altul iniţiatic, invizibil, Şarpele. Şi în acest ultim sens al simbolismului degajat de dragonul dacic, gura de lup devine o „gură de rai” iar prin revelarea adevărului de dincolo de aparenţe, obţinut prin iniţiere, el este echivalent cu o „gură de aur”. Zamolxe, unicul zeu al lumii pelasgo-dace! Dacă după N. Densusianu pelasgii au construit cel mai mare şi mai puternic imperiu în Europa preistorică, întinzându-se din pustiurile Saharei până în munţii Norvegiei, din pacate nu au lasat nimic scris care să le dovedească trecutul măreţ în afară de pietre şi ruine cu “zmângălituri” ciudate, despre care nimeni nu s-a gândit că ar putea reprezenta ceva. Alergând pe întinsurile Europei, răspândindu-şi cultura şi limba, arienii, pelasgii, tracii au generat “cultura latină”. Întodeauna în spatete unei culturi mari se găseşte o alta, neobservată, uitată, neglijată, ignorată… Şi care a fost cultura, civilizaţia în spatele celei greceşti, latine? Departe în lume, foarte departe, pe intinsurile Asiei, tocmai în India, o civilizaţie Ariană i-a “invadat”, în urmă cu 4-5000 de ani, provocând o adevarată “explozie”, nu numai culturală, dar şi socială. Indienii îşi amintesc şi azi de acei arieni, populţie albă, care s-a suprapus populaţiei locale negroide şi, din dorinţa “rasistă” de a nu se amesteca fizic cu populaţia locala au creat “castele”, ei reprezentând-o pe cea a “ramanilor” (brahmanilor). Cultura Vedica, considerată până azi cea mai veche din lume, din care îşi trag originea cele caldeiană, egipteană, iudaică şi creştină, care stă la baza întregii civilizaţii a lumii, este considerată ca pornind din spatiul Carpato-Dunarean… (şi nu de către români, ci de cei de la Cambridge-Anglia, precum şi de către americani şi asta nu de 5 sau 10 ani, ci de mai mult de o suta de ani!). Când ni s-a spus nouă, în istoria “noastră”, de posibilitatea originii Culturii Vedice de la noi… câţi dintre români au auzit despre ea?! De multe ori trebuie să ne uităm la istorie “privind ca în oglinda retrovizoare a automobilului” (privind în ea, în spate, te ajută de fapt să mergi înainte!), observând efectele unei civilizaţii asupra altora şi descompunând-o cu privirea. Este foarte greu de imaginat căutarea urmelor acelei imense civilizaţii pelasgice în… centrul Asiei, dintr-o perioadă preistorică fără literatura scrisă (cel puţin negăsită încă), fără anale şi cronici, ci numai cu ce a rămas în “literatura vorbită” …vedică. Când, nu de mult, vorbeam cu un prieten, R. Cristian, despre relaţia dintre traci şi sanscriţi, el mi-a replicat imediat: “…cu ani in urmă mă aflam în Tibet, într-unul din templele hinduse, acomodându-mă religiei locale, am fost surprins de asemănarea cuvintelor acestora cu cele româneşti… nimeni in lume, nici un popor nu are cuvantul OM “. Helena Petrovna Blavatsky (1831-1891) în “DOCTRINA SECRETA” – o sinteză a ştiinţei, religiei şi filozofiei, aminteşte despre acei “pur arieni”, ale căror urme se găsesc peste tot în Europa, urme pe care Dr. Schliemann le scoate la iveală din ruinele Troiei, semne şi simboluri gravate pe pietre, vase şi obiecte, de neânţeles şi ignorate ca atare ori considerate simple ornamente, dar cărora ancestorii noştri le dădeau înţelesuri mistice(legate de acel Arhitect al Universului) pe care le mai găsim încă în culturi izolate, uitate în lume.
Când în vara anului 1995 călătoream în Orient, m-am oprit şi în insula Bali din Arhipeleagul Indoneziei, a cărei populaţie hindusă trăia într-o epocă uitată de sute de ani, închinându-se la zei şi zeiţe luate dintr-o lume de poveşti, construind “în disperare” temple ciudat ornamentate şi colorate, cu zvastici desenate pe pietre de hotare şi care, cu superstiţii necunoscute nouă, trăieşte într-o lume spirituală amintindu-mi de cea a noastră, tracică, unde un simplu cerc
desenat sau săpat în lemn avea o anumită însemnatate, iar dacă-i adăugau un punct, o linie ori o cruce în mijloc îşi schimba cu totul inţelesul. În acest univers difuz de religii uitate, pierdute sau actuale, în care lumea preistorică ne învadează prezentul prin simboluri ciudate, în care-i descoperim pe străbunii noştri pelasgii arieni răspândindu-se spre vestul Europei dând naştere la italieni, spanioli, portughezi şi francezi – ori răspândindu-se în Asia împrăştiind cultura vedică ce renaşte acolo departe ori cutreierand drumurile Asiei Mici, trecând peste Egipt până în Caldeea, creând sacrul şi ocultul în Babilon… uneori ai impresia unui chibrit aprins într-o magazie de praf de puşcă, veche şi uitată, dar care încă poate exploda.(a intuit bine, fitilul a fost deja aprins!) Cine au fost aceşti arieni, pelasgi, traci… în ce colţuri uitate ale lumii ori… ale ţării noastre vor descoperi arheologii, într-o zi, trecutul lor simbolistic-spiritual pe care azi îl vedem doar ca reflexii ale unor imagini din oglinzile istorice ale altor popoare, cu care au venit în contact!

SIMBOLISTICA LA PELASGII-ARIENI

CERCUL SIMPLU – pe care-l găsim şi azi sculptat pe poarta de la intrarea ogrăzii ţăranului român, ori pe sub cornişele caselor, desenat şi multiplicat… Ce o fi însemnând? V-aţi gândit că acum 5-6 milenii avea o însemnătate?
Cercul este o unitate divină, de unde totul porneşte şi se… reântoarce. Este universul fără limite, este energia emanată de zeul suprem, Gebeleizis; circumferinţa lui este uneori interpretată ca liniştea mentală a fiinţei umane. Când faţa discului este albă, fundul negru ar reprezenta marea respiraţie, mişcarea continuă a universului, în sens nelimitat.

CERCUL CU UN PUNCT IN MIJLOC – în credinţa arienilor din Rig-Veda reprezintă prima diferenţiere a manifestărilor periodice şi eterne în natură, asexuale şi… infinite. Aşa îl considerau strămoşii noştri acum mai bine de cinci milenii. Ce uşor le-a fost “filozofilor” greci ai antichitaţii să-i “transfere” la altă cultură şi s-o traducă în…greceşte! Cercul cu punctul în mijloc mai reprezintă, în cultura Arienilor, şi spaţiul potenţial în contact cu spaţiul abstract. Tot el înseamnă şi redeşteptarea naturii, trezirea universului, fiind un semn universal pe care-l găsim şi în KABALA. Când acesta a căzut în mâinile creştinilor, neştiutori ai simbolismului universal, aceştia l-au confundat cu “MUNDANE CROSS” (CRUCEA LUMII). Ce spuneţi stimaţi cititori, să ne continuăm călătoria în lumea simbolisticii generată de ai noştri stramoşi?

Cercul în care punctul central se transformă, extinzându-se într-un diametru, simbolizează, se pare, DIVINA IMACULATA, MAMA NATURĂ. Este considerat uneori ca o umbră, o aluzie la procreaţie.
Când linia este verticală, cercul simbolizează separarea sexelor (să fi cunoscut acest simbol şi sculptorul Brancuşi?… cine ştie?). Este un semn mai mult feminin, omul îşi cunoaşte mai bine mama decat tatăl (natura şi până la o anumită limită, chiar unele Spirite, sunt considerate de sex feminin)(citeşte diviziune, replicare a întregului, perpetuare)

Lucrurile încep să se complice când punctul central se extinde în patru puncte cardinal, dând naştere la aşa numita şi controversata CRUCE A LUMII – MUNDANE CROSS. La acest moment se consideră ca lumea a atins nivelul celei de-a treia rase şi
este “semnalul începerii vieţii oamenilor” (sa fie şi un simbol Lemurian?); simbolizează purul PANTEISM, doctrina ce considera Zeul Suprem nimic altceva decât forţele şi legile Universului, fiind mai mult o “credinţă” ateistă din acest punct de vedere. Să fie aceasta oare o simbolistică veche de milenii? Nici nu ne vine a crede!

Şi azi bunicile noastre, la ţară, îl desenează pe colaci şi cozonaci, având însă un înţeles schimbat; la creştinii mistici este simbolul “unirii dintre spini şi cruce”, coroana din spini de trandafiri uscaţi pusă pe capul Domnului Isus Cristos: “The Union of the Rose and Cross” ori “Rosi Cruciati” (”Rose Cross”). Când cercul dispare simbolul îşi schimbă şi el sensul: lumea se schimbă – unii, tilutenii, îl consideră simbol al apariţiei celei de-a patra rase… Dar crucea, necircumscrisă, devine uneori simbol “phallic”. Târziu în istorie, când va apare creştinismul, ea va deveni un simbol reprezentativ acestuia.

Dar, surpriză, punctul central uneori se răspândeşte numai în trei puncte cardinale, însemnând “TAU”.
Când Biblia ne povesteşte de Noe şi de Potop nu credem că se va descoperi aceeaşi istorie la Caldeeni, de aceasta dată, cu câteva sute de ani înaintea creştinismului, avându-l ca erou pe XISUTHRUS…

Dar iată că şi ei, caldeenii, au luat această poveste de la arieni; în alegoria lui VAIVA SWATA MANU se vorbeşte despre Potop şi aventurile eroului principal. Cum să nu-i credem acum pe Fenicieni, care-i acuzau pe Caldeeni, pe Egipteni şi pe Israeliţi, că-şi construiau cultura pe cea a misterioşilor pelasgi?
Când TAU coboară, ajungând tangent la polul sudic al cercului, regăsim Emblema Vietii, cum de altfel o vom găsi mai târziu la vechii egipteni Crucea Lumii, Mundane Cross, coborând parţial în afara cercului, o va simboliza pe Venus (Isis) la vechii greci.

Ciocanul lui Thor (Thor’s hammer) sau Crucea Jaina sau simplu Zvastica într-un cerc… Crucea Hermetica.Când este separată de cerc are şi un înţeles “phallic”: reprezintă cea mai filozofică ştiinţă a simbolurilor, fiind cea mai complexă formă a muncii de creaţie şi evoluţie, a renaşterii, fiind ascunsă în religiile oricărei vechi civilizaţii.
La Caldeeni (civilizaţie născută între cele două fluvii Tigru şi Eufrat – în zona Irakului de azi, cu oraşul Babilon dominând lumea antică) în “Cartea Numerelor” cât şi în “Cartea Misterelor Ascunse” se vorbeşte despre ciocanul lui Thor ca despre o armă magică folosită de pitici în lupta împotriva giganţilor ori împotriva forţelor Titanice, pre-Cosmice, ale Naturii.
Ciocan al Creaţiei, cu cele patru braţe îndoite în unghiuri drepte, sugerând mişcarea continuă, revoluţia Cosmosului invizibil şi a forţelor lui; cele doua linii din mijloc reprezintă spiritul şi materia în timp ce braţele îndoite (unul în sus -reprezentând Cosmosul, iar altul in jos – Pământul) şi sunt legate între ele prin Spirit şi Materie.

Semnul zvasticii, născut în concepţia mistică a Arienilor timpurii (pelasgilor), după Blavatsky (vol. 2, pag. 99) şi de ei plasat ca semn al Eternităţii îl găsim pe capul lui Ananta, este Alpha şi Omega al forţelor creative ale Universului, de la forţa pură, Spirituală, la cea Materială, este cheia ciclului Ştiinţific, Divin şi Uman.

Ea va fi preluată şi de Marii Maeştri ai lojilor Masonice. Când Schliemann, săpând în ruinele vechii Troia, a scos la lumină obiecte cu ornamente ciudate şi “fără sens”, el de fapt scotea la lumină, reânviind tradiţia pelasgică a celor mai vechi Arieni, simboluri vechi de peste 50 de secole, despre care şi N. Densuseanu aminteşte în 1884 în a sa “Dacia Preistorică”,
menţionând Pasărea Phoenix care venea din nordul Egiptului să moară în Munţii Cernei, pentru a renaşte din propria-i cenuşă. Ea purta în cioc acest semn al vieţii veşnice şi al eternităţii. Este un semn sacru care în preistorie simboliza pe al 7-lea Constructor al “Universului de mai jos”,al “Universului fizic”. El îi reprezintă pe cei şapte constructori ai lumii avându-l în centru pe conducătorul lor, pe DAKSHA, reprezentând şi cele 7 perioade ale creaţiei. Şi nu ne miră când autorul lui Qabbalah observa că, în urmă cu sute de ani înaintea Creştinismului, lumea era dominat de religia NOASTRĂ, RELIGIA ÎNŢELEPCIUNII, religie pe care ei Vedicii, Carpato-Dunărenii, au purtat-o prin Asia Centeală, Persia, India şi Mesopotamia, de la Ur si Haran până în Palestina.
Fii ALEŞI AI MARELUI ZEU DAKSHA, dacii, carpato-dunăreni, şi-au revărsat cultura nu numai asupra Egiptului, dar şi a Chinei şi în special a Indiei. Când, cu multe mii de ani mai târziu, se năştea creştinismul, el, Isus Cristos, în cei 17 ani ai dispariţiei lui, nu a făcut altceva decât să călătorească pe urmele noastre, a vedicilor. Şi, ca un bun elev, să se îndoctrineze cu această religie a înţelepciunii şi ca un adevărat vedic, născut de două ori, să se întoarcă şi să o propăvăduiască. (dupa cum Elizabeth Clare Prophey în cartea “The Lost Years Of Jesus” încearca să ne convingă, prezentându-ne evidente documentare despre această calatorie.)

Unul dintre cele mai vechi simboluri este cel ce era tatuat pe capul marelui zeu al creaţiei, al Genezei lumii, a celui ce şi-a aşezat pe primii 10.000 de fii-“pe poporul ales”- pe cele mai frumoase plaiuri ale lumii. Acest semn se găseşte pe capul zeului “DACIA” (DAKSHA)-fiind şi un simbol al apei, al potopului şi al materiei. Îl găsim şi astăzi peste tot cuprinsul vechii Dacii-ţara pe care EL, marele zeu al genezei lumii, a iubit-o aşa de mult ”Ţara Zeilor”.
Dar nu numai la noi ci şi peste tot în lume, îl vom găsi mai târziu,ca în vechiul alfabet heroglific egiptean având înţeles de apă. El apare persistent pe portalurile caselor ţăranilor daci, ori pe covoare, ori pe fote şi ţesături, arătând că respectivii sunt aleşii fii ai lui DAKSHA, a lui Dacia-pe care chiar dacă aparent ei l-au uitat, EL încă continuă să-i protejeze pe ei, pe noi, fii lui iubiţi, primii fii ai genezei lumii.

SPIRALA DACICĂ este poate cel mai caracteristic, dar şi cel mai ermetic simbol al poporului nostru: -simplă, dublă şi în special triplă, ea probabil reprezintă viaţa veşnică ce ne-a hărăzit-o EL, DAKSHA zeul suprem şi zămisluitor-creator al poporului DAC.
Este semnul nemuririi naţiei noastre, al răspândirii noastre în spirală, spre infinit, fără a ne uita niciodată, originea Dacă, este semn al poporului ales de el DAKSHA zeu al genezei care sa-l reprezinte aici pe pământ, este semnul nemuririi fiilor lui; este şi cu sens de blestem, pentru cei ce-şi uita limba, neamul.

PENTAGRAMA MAGICĂ Dacică, după Prof. Dumitru Bălaşa, face parte din tezaurul de cultură dacică, fiind identificată în Peştera de la Chindia, din jud. Mehedinţi, de Vasile Boroneant. Aceasta este prezentată şi în revista “Arhitectura”, de Silvia Păun, ca un însemn dacic vechi cu mii de ani înainte de Pitagora; acesta o va studia mai târziu, împreună cu alţi ucenici greci, în universitatea Zalmoxiană, ducând acest semn până în Atena şi făcându-l cunoscut sub numele
de “Diagrama lui Pitagora”.Despre această pentagramă magică găsită şi pe o căramidă la biserica fostei mânăstiri Stăneşti, de lângă Drăgăşani (locul de naştere al autorului proiectului Fundamentul Universului …upsss!), arhitectul Andrei Panoiu vorbeşte în “Arhitectura … Gorjului”, Bucuresti, 1982, P.118: “semn de mare meşter”. Acest semn, amulet, după credinţa daco-geţilor era aşezat în faţa templului Zalmoxian pentru a împiedica intrarea strigoiului sau a oricărui duh malefic. El se va transforma în decursul timpului într-un simbol esoteric, cel a lui Kali Yugo, steaua în cinci puncte inversată; este un semn magic de folosire a puterii, primită de la un spirit rău, în bine. Când cele două picioare de sus sunt îndreptate spre rai – este şi un semn ocult folosit de multe ori în ceremonii magice.

Majoritatea simbolurilor pe care vi le-am descris le întâlnim şi astăzi peste tot în România, sculptate pe porţile caselor, aşezate cuminţi şi tăcute sub cornişele caselor, pe vase şi pe covoare, înţelesul lor fiindu-ne, de cele mai multe ori, necunoscut. Vor rămâne ele în continuare nişte taine?… Sau NOI le vom căuta şi interpreta acum?!
Ele nu mai sunt “floricele ornamentale”, ele sunt simboluri ale culturii noastre spirituale de peste 50 de secole. Să le căutăm… să le înţelegem… să le respectăm…

INTUIŢIA OMULUI PREISTORIC

Pune tot ce ai citit până acum pe seama intuiţiei. Nu se ştie de ce dar , pe aceste meleaguri, oamenii au avut şi au o intuiţie mai mare decât în…restul Europei.
Faptul că am fost un popor cu o istorie paşnică, întotdeauna ospitalieri şi calzi, ghidaţi după “iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, a dus la modificarea conştiinţei de sine, la ridicarea nivelului intuitiv. Acest lucru s-a dezvoltat şi a fost transmis genetic, am evoluat ca civilizaţie intuitivă.
Iubirea este sentimentul care te leagă cu “divinitatea”. Pregăteşte-te să constaţi că iubirea ajută la împăcarea cu sinele, cu propriul tău “creator”.

Acest sentiment empatic ţi-a dezvoltat intuiţia, este şi părerea cercetătorilor din domeniul ştiinţei , relativ noi, numită cercetare intuitivă.
Există un singur principiu universal al adevărului vieţii(E.F.T.). Nu există distincţie între Creator şi cei creaţi sau între Dumnezeu şi umanitate. Realitatea este una; cu toţii suntem parte a lui Dumnezeu; „mântuirea” constă tocmai în recunoaşterea faptului, în capacitatea ta de a vedea acest adevăr…acum, când citeşti aceste rânduri!

Ar fi trebuit să şti că poţi ajunge la Creator numai prin iubire necondiţionată, numai aşa mecanismele cunoaşterii intuitive se puteau dezvolta
Mergem în continuare, pe axa timpului, în preistoria civilizaţiilor Terrei aproape de momentul în care şabloanele sociale erau la început. Deoarece unificarea tuturor religiilor, din toate timpurile, se face sub elementul numit GEOMETRIE, voi aduce în continuare, în faţa dumneavoastră, cele mai vechi noţiuni de natură geometrică. Simultan credinţei în divinitate, omul preistoric a folosit geometria, matematica.
Ajungem în locul unde, pentru prima dată, creaţia se descrie prin elemente de natură geometrică

Omul a decis să aducă la cunoştinţa generaţiilor următoare descoperirile sale, să apere cu preţul vieţii aceste credinţe, aceste simboluri.
Inscripţiile geometrice, pe oase de mamut, încep a contura direcţia spre geometrie însă fără elemente matematice, logice(paleolitic, epipaleolitic). Pentru că sunt un nespecialist vă las în continuare să analizaţi date preluate de pe Internet, privitoare la noţiuni de geometrie, specifice începutului civilizaţiei umane.

REVOLUŢIA GEOMETRICĂ

Pe la 30-24 mii de ani BC, în Paleoliticul Superior, are loc o polarizare clară a lui Homo Sapiens.Omul de Cro-Magnon, trăitor în Europa de Vest, picta naturalist, în peşteri, mamuţi, cai, reni, urşi, bizoni (un fenomen ciudat:alături de splendide desene de animale nu se întâlnesc nici chipuri umane şi nici păsări).
În stânga sunt desene din Paleoliticul Superior, mamut de la La Mouthe şi cal de la Pair-non-Pair (Franţa). Cam în acelaşi timp sapiensii din Europa de Est încep să picteze semene geometrice: linii paralele, unghiuri, zig-zaguri formate din unghiuri şi spirale.

Prezentăm mai jos una din primele opere de acest gen de la Mitoc, judetul Botoşani, România. Bucăţica de os, umană la înfăţişare, pe care a fost zgîriată o întreagă enciclopedie geometrică şi matematică, datează din mileniul 27 BC.

Vedem aici o spirală, trei linii, despărţite de un grup de şase linii printr-o construcţie geometrică formată din alte trei linii care se unesc într-un centru ce formează trei unghiuri. Unghiul din dreapta cuprinde tangenţial nouă linii. Semnele ne indică o relaţie matematico-geometrică la care participă trei şi doi din multiplii lui: şase şi nouă. Alte două unghiuri cuprind trei linii şi şase linii, de parcă ar indica operaţii algebrice de înmulţire sau împărţire. Fără să intrăm în comentarii filosofice sau logico-matematice, trebuie să punem un mic semn pe timeline-ul devenirii omului: 27.000 ani BC în sud-estul Europei existau sapiensi cu o gândire logico-matematică sigură. Evenimentele, ce se vor desfăşura pe parcursul a multor mii de ani, vor arăta că spirala şi tripletul unghiular, incizate pe bucaţica de os de la Mitoc, au avut (şi mai au încă) o influenţă categorică asupra fiinţării omeneşti.

SIMBOLISTICA PREISTORIEI, O PREZENTA PERMANENTA

Poate ai crezut că dacii au fost buricul pământului!
Da…dar ei aveau în spate societatea neolitică, ce pe aceste meleaguri a fost plină de spiritualitate. Este posibil să fie un centru spiritual al lumii, este posibil ca pe acest teritoriu oamenii să dezvolte capacităţi logice, intuitive, mai pronunţate decât în alte părţi. Poate scoarţa terestră să ascundă mecanisme declanşatoare?
De ce mă fascinează nodurile celtice?…pentru că au o mare influenţă în tradiţia noastră culturală, cred că ai observat deja asta!

În cultura Trypillian-Cucuteni geniul creatorilor acestor culturi s-a manifestat prin excepţionala tehnică de ornamentare a ceramicii dar şi prin modelarea figurinelor din lut.
Este fără îndoială singura cultură preistorică europeană care poate rivaliza cu civilizaţiile „înalte” din Orientul Apropiat.
Realizările artistice ale cucutenienilor se înscriu, incontestabil, printre cele mai importante manifestări din domeniul artelor plastice, la nivel mondial, fiind recunoscută, deocamdată, ca prima civilizaţie Europeană.

Fie că este vorba de ceramica de Cucuteni, Hurezu,etc, simbolistica este aceeaşi, de la începuturile existenţei noastre pe acest pământuri străbune.

Arborele vieţii, în formă de clepsidră simplă sau conectată cu o alta, dinamica elicoidală, prin şarpe, zig-zag sau valuri, sunt prezente de o eternitate, în absolut toate culturile lumii…în tot comportamentul uman.

Păstrarea valorilor şi tradiţiilor are loc numai în contextul unei intuiţii puternice, inconştient transpusă şi păstrată în obiceiuri străbune.
Am făcut mai sus o trecere în revistă, foarte rapidă şi succintă, a unor religii şi culturi, desfăşurate în timp, ce te vor face să-ţi asculţi instinctul, să te întrebi.
Nu am posibilatea de a cuprinde totul, însă vă asigur că toate culturile lumii, indiferent de spaţiu sau de timp, au în centrul lor dinamica şi caracteristicile E.F.T. Cercetaţi folosind aceast şablon, dacă sunteţi sceptic…aveţi tot Universul la dispoziţie. Acum avem cheia, căutările noastre au luat sfărşit. Saltul de civilizaţie acum se produce, înţelegând natura Universului, a mecanismului creaţiei. Eşti pregătit să afli că marele constructor, Creatorul Universal este de fapt o construcţie geometrodinamică, este ceeace toate religiile lumii au avut ca fundament milenii de civilizaţie, un şablon? Eşti pregătit să auzi cum toată elita ştiinţifică mondială recunoaşte, după lungi şi interminabile analize, că ceeace tu ai citit şi vei citi este… incredibil dar adevărat! Acesta este saltul de civilizaţie. Creatorul a fost aproape de tine de mii de ani, dar nu l-ai văzut. Este prezentă oriunde te-ai uita, aceeaşi simbolistică, aceeaşi autoorganizare a materiei folosind acceaşi matrice. Un singur lucru ţi-a lipsit “să vezi”,…cheia, dar intuiţia ta ţi-a spus întotdeauna că există un creator, o forţă ce face Universul să se mişte. Dacă ai vibrat, în interiorul tău, la toata această expunere, dacă ţi s-a făcut părul măciucă…bucură-te, eşti pregătit, vei înţelege…printre primii, chiar dacă ai “x” clase! Dacă ţi se pare o aberaţie, atunci când fizicienii vor accepta realitatea, vor recunoaşte ca adevărat proiectul “FUNDAMENTUL UNIVERSULUI”, tu vei avea o problemă. Vei face parte din categoria celor care nu vor înţelege ce se întâmplă. Ai acum extremele acestei scări, poţi plasa acolo propria-ţi intuiţie, nivelul de pregătire personală. Mentalul se va polariza, se va duce către înţelegere sau dimpotrivă, vei putea face saltul sau… nu vei putea face saltul. Iată un “test”… al civilizaţiei contemporane: Sigla unei masonerii libere(O.E.S) ce în centrul ei are o carte aşezată pe un soclu.(fundament, bază, pt. central)
– Geometria fundamentală, cercul echilibrul dinamic, pentagrama, numărul de aur al creaţiei, crucea primul cluster fundamental.
– Restul – dinamică fundamentală

Autor: dipl.ing. DANIEL GEORGEL PREDA