Patima lecturii

Const. MIU:

Cartea lui Menuț Maximinian – Lecturi. O perspectivă subiectivă (editura Caiete Silvane, Zalău, 2024) – (despre care au pubicat Icu Crăciun (cronică) și Iacob Naroș (peudo-cronică), în Răsunetul cultural, mai 2024, p. 10-11) – adună între copertele sale, așa cum precizează autorul,„Cronici apărute în perioada 2021-2023, în revistele: Caiete Silvane, Mișcarea Literară, Neuma, Apostrof, Nord Literar, Răsunetul cultural, ș.a.” (p.4), fiind structurată în șase secțiuni: Sensuri/ Contrasensuri, Literatura, dincolo de ecuații, Împotriva uitării, Lumea la microscop, Strigătul poetului și Răzlețe, ultima conținând răspunsurile autorului laanchetele acestor publicții.
În prima secțiune, autorul aduce în atenția celor interesați, mai cu seamă, cronicile în privința activității editoriale a trei personalități marcante ale culturii și literaturii române: Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu și Ana Blandiana. Zece misive fac obiectul unui turnir de idei despre tema destinului omului și divinitate, acestea fiind publicate în volumul apărut în 2020 și semnat de Andrei Pleșu. Menuț Maximinian apreciază că schimbul de scrisori între Pleșu și Liiceanu, „în perioada iulie-septembrie 2020, în vremea când cu toții stăteam în case, amenințați de coronavirus, sunt pline de însemnări legate nu doar de tumultul vieții, ci și de trăirile lăuntrice.” (p. 8). După ce vorbește expeditiv despre Ochiul și lucrurile – volum reeditat după 37 de ani și care „păstrează aceeași prospețime și aceeași nevoie de modele” (p. 10), autorul Lecturilor din perspectivă subiectivă comentează, pe capitole, o altă carte a lui Pleșu – Capodopere în dialog (2023): „Primul capitol – Deschideri spre artele plastice – adună, de această dată în textul scris, emisiuni radiofonice înregistrate în anii ’70-’80, un fel de inițiere pentru popor în ce privește cultura plastică (…) Capitolul care dă titlul volumului surprinde texte ce au fost scenarii ale uneia dintre cele mai îndrăgite emisiuni ale Televiziunii Române – Teleenciclopedia (…) Tot el ne poartă, în următorul capitol, Popasuri în muzeele lumii, prin Madrid, Paris, Florența și Viena și cele mai renumite muzee de aici (…) Ultimul capitol – Instantanee în istoria privirii – ne poartă prin lumea artei ce și-a conturat de-a lungul timpului atâtea stiluri…” (p. 11, 12, 13).
Despre cartea Muzica gândirii, în care apropiații filosofului Gabriel Liiceanu adună gânduri, la marcarea a 80 de ani de viață, M. Maximinian opinează: „Deși volumul structurează, în primul rând, răspunsuri la întrebări pe care Gabriel Liiceanu le-a așezat de-a lungul timpului în cărțile sale (…0 este o carte omagială, căci cum poți vorbi despre frumusețile ce înconjoară un autor decât prin prelungirea temelor pe care el le-a prezentat de-a lungul vremii…” (p. 15).
Interesant este faptul că în cazul Anei Blandiana, autorul cărții de care ne ocupăm rezumă convorbirea avută cu poeta, când aceasta face referiri la Cartea cu delfini: „Să nu uit de plimbarea povestită prin centrul Bistriței. Atunci mi-a spus despre dialogul purtat cu Serenela Ghițean, așezat în Cartea cu delfini (…) nu poți decât să te consideri norocos să afli impresiile personajului principal al dialogului (Ana Blandiana – n. n.), după apariția cărții.” (p. 19).
În numărul din mai 2024 al Răsunetului cultural, la p. 11, Iacob Naroș face o recenzie școlărească a cărții recent publicate de Menuț Maximinian. După ce prezintă CV-ul literar al autorului (4 volume de versuri și 5 cărți de eseuri și cronci), acest condeier se mulțumește să înșiruie titlul celor 6 secțiuni ale cărții directorului revistei Răsunetul cultural, precum și cuprinsul acestora. Nimic mai mult! Din ampla secțiune a cărții în discuție – Literatura, dincolo de ecuații – ne-a atras atenția Un someșan ales, conținutul putând fi socotit drept un compte rendu asupra personalității lui Gavril Scridon, cel mai destoinic istoric literar, în privința operei lui Coșbuc. Din aceste considerente, M. Maximinian este îndreptățit să afirme: „Gavril Scridon analizează temele din poezia lui George Coșbuc, propunând, prin exemple de versuri, o nouă abordare din punct de vedere liric, una îndulcită cu faptul că, fiind de pe aceleași meleaguri, cunoaște bine structura sufletească a năsăudenilor.” (p. 68). Tipărirea volumului Pagini despre Coșbuc și lansat cu prilejul Centenarului nașterii exegetului Gavril Scridon se motivează astfel. „Alegerea tipăririi studiilor dedicate lui George Coșbuc, la Centenarul Gavril Scridon este una fericită, aducându-ne în față personalitatea poetului, reper pentru ținutul năsăudean, dar și inteligența cu care Gavril Scridon a știut să remarce ca istoric literar, prin punerea laolaltă a tuturor teoriilor coșbuciene.” (p. 73).
Secțiunea care include referiri la jurnale de toate tipurile, mai cu seamă cele de călătorie, este fericit intitulată Împotriva uitării. Considerațiile despre cărțile lui Marius Chivu (redactor-editor la Dileam veche – n.n.) sunt reunite sub titlul Călătorind în jurul lumii, sub semnul lui trei: „Cărțile Trei săptămâni în Himalaya, Trei săptămâni în Anzi și Trei săptămâni în Atlas sunt recomandate și de Discovery Channel și prezintă, prin ochii ageri ai ai scriitorului, o altfel de lume, pentru că nu doar clădirile ce strălucesc și locurile extravagante, unde se înghesuie toată lumea sunt importante pentru Marius Chivu, ci și călătoriile în satele unde întâlnește tradițiile și oamenii simpli.” (p. 122).
Din secțiunea Lumea la microscop, ne-a atras atenția opiniile formulate, printre altele, despre romanul lui Gabriel Chifu – Marea carte a uitării (titlu ce include un paradox – n. n.) – frescă a societății românești antedecembriste, „Întinzându-se între anii 1961-2004”, fiind „ca un jurnal fidel, ce aduce în viața noastră, pe luni și pe ani, viața a trei familii și a 12 personaje.” (p. 135). După ce reproduce opiniile a trei cronicari despre această carte (Angelo Mitchievici, Mircea Mihăieș și Vasile Spiridon – n. n.), M. Maximinian explică minuțios titlul cărții lui G. Chifu: „Titlul (…) poate avea dublu înțeles, acela al uitării tragediei prin care a trecut personajul principal, căruia i s-a înscenat deținerea de aur, care a trecut în tabăra dușmanului, odată ce a fost eliberat, devenind el însuși securist și jucându-se cu destinele semenilor, în calitate de șef al Securității din Craiova, sau readucerea în actualitate, românii uitând prea repede ceea ce li s-a întâmplat, mulți dintre noi afirmând că era mai bine în epoca Nicolae Ceaușescu.” (p. 138).
Referirile la cărțile poeților Ion Mureșean, Nicolae Avram, Viorel Mureșean, Alexandru Petria, Liviu Ioan Stoiciu, Cassian Maria Spiridon, Gavril Țărmure, Al. Vakulovski, Gabriel Chifu, M. Mălaicu-Hondrari, Olimpiu Nușfelean și Ion Cioba sunt adevărate tablete literare. Iată, spre pildă, ce scrie despre volumul Luare aminte, semnat de Liviu Ioan Stoiciu: „În poezia lui Liviu Ioan Stoiciu găsim simboluri atât de frecvente în cultura noastră tradițională, precum a păzitorilor de duhuri rele, a șarpelui, a renașterii din cenușă, a apelor tulburi.” (p. 196).
Din cele relevate până aici, reiese faptul că dl Menuț Maximian este un împătimit al lecturilor, reunite într-un op de 254 de pagini, într-o perspectivă subiectivă.