CULTURA NOASTRĂ PELASGO-GETICĂ FURATĂ DE GRECI

Istoria lumii a fost scrisă, schimbată de cei ce ƫin hăƫurile în mâini, este schimbată după cerințe, interes și „necesități“, nu este cea reală şi trebuie rescrisă. Noi, prima Civilizaƫie a lumii, am fost întotdeauna primii în toate. Lumea ne-a copiat, ne-a invidiat, ne-a denigrat, ceea ce este un semn de admiraţie.
Istoria noastră a pelasgo-geƫilor ne-a fost furată, denaturată şi trebuie şi ea rescrisă, aşa cum a fost ea. Sunt destule dovezi pentru a o face. Multe minciuni şi furturi istorice au avut loc. Una dintre cele mai mari minciuni ale omenirii este „latinizarea“ noastră, temă pe care am dezbătut-o deja.O altă minciună a lumii este „Cultura grecilor“.Grecii, și nu numai ei, ne-au furat, printre altele Mitologia noastră străveche, Istoria noastră pelasgo-getică. Grecii nici NU au existat pe vremea când NOI, poporul Pelasgo-Get, am avut deja o Religie, prima scriere din lume, mitologia, matematica, filozofia, arhitectura, astronomia, simbolurile, instrumentele muzicale şi desigur muzica, şi multe, multe altele.
Aşa și-au pus ei „moƫul“ lumii, iar omenirea încă mai crede că grecilor le aparține, că ei sunt „filozofii“ și „deştepƫii“ lumii!Nu este aşa!

Grecii, elenii recunoșteau singuri că Pelasgii, Neamul nostru, a fost primul popor din lume, apărut dinaintea Potopului.
Nicolae Densușianu scria în a sa ”Dacia preistorică” că elenii:
”aveau o tradițiune, că înainte de denșii a domnit peste pămentul ocupat de ei un alt popor, care a desecat mlaștinile, a scurs lacurile, a dat cursuri noue rîurilor, a tăiat munții, a împreunat mările, a arat șesurile, a întemeiat orașe, sate și cetăți, a avut o religiune înălțătore, a ridicat altare și temple deilor, și că aceștia au fost Pelasgii.”

Tot ce au și s-a dezgropat pe pământul pe care îl locuiesc grecii este de sorginte getică. Totul! Nimic NU este grecesc!
Există dovezi arheologice, mărturii ale Antichității, care trebuiesc în sfârșit recunoscute și mediatizate, minciuna trebuie în sfârșit demascată, iar Adevărul trebuie restabilit.
Geto-românii sunt primul popor ce-a locuit în aşa zisa „Grecie”, denumire târzie, care indică originea lor de pe Mureș, în nordul Dunării, unde există încă localitatea Ygrichi.

Elenii au semănat confuzii premeditate, programate, pentru a ascunde originea geților. Motivul? Grecii aveau tot interesul să nu mai amintească de Geţi pentru simplul motiv că de la ei, geții, și-au însușit, sau mai bine zis au furat, printre altele, Mitologia, schimbând doar numele zeităților și prezentând lumii ca fiind a “lor”…

Totul au copiat de la noi! TOTUL! Dovezi sunt infinite, toată Antichitatea vorbea şi scria despre asta!

Să luăm ca exemplu de furt: TROIA homerică. Acest război troian a fost de fapt un război între aceleași familii de neamuri, între geți. Grecii revendică absolut posesiv, însă INUTIL, războiul troian ca fiind un război grecesc. În timpul desfășurării epopeei Iliada ÎNCĂ NU EXISTAU GRECI, iar istoria lor NICI MĂCAR NU ÎNCEPUSE.

Zona carpato-danubiană a fost, de mii de ani, un izvor al migrației unor triburi pelasge, getice, cunoscute sub denumirea de “roiri”, devenite mai târziu popoare distincte, antice sau cu existenţă actuală. La începutul mileniului III î.e.n., geții-ahei se vor stabili în Grecia. Această migrație a aheilor, deja deveniți populație patriarhală, războinică, în speță, getică, din sudul României spre Elada, este precedată de o altă migrație pe aceeași rută, cu aproximativ un mileniu mai devreme, aceea a pelasgilor ionieni sau hiperboreilor din partea centrală, vestică şi sudică a României.

A. Jarde aduce încă o dovadă :
“Asupra istoriei primitive a regiunilor care vor forma Grecia, grecii înșiși nu știu nimic. Până în prezent, solul grec n-a scos la iveală nici o urmă materială a paleoliticului. Cei mai vechi locuitori din Grecia sunt TRACII – PELASGI , aparținând timpului neoliticului.”

Să menționăm că „tracii“ sunt o denumire regională a geților. Aheii deveniseră deja geți, în mileniul III, când au emigrat spre sud, până în Elada. Dar, cea mai veche, cea mai avansată și cea mai pașnică populație, ce a atins Elada, și cu cele mai multe binefaceri pentru această ţară, rămân Pelasgii.

Nicolae Densușianu ne spune că Homer îi denumea pe greci „danai”.
“Acești Danai, sau Greci ne apar în timpurile cele primitive ale istoriei europene ca poporul, ce calcă imediat pe urmele Pelasgilor”, adică geții.
Despre roirea, atingerea și “iluminarea” Eladei de către această populație pelasgică, numiți mai târziu ionieni sau ioni în Elada, populație pașnică și matriarhală, încă, la vremea respectivă, avem foarte multe dovezi, fie ele descoperiri arheologice sau scrieri ale autorilor antici, printre care amintim pe Herodot, Strabon, Homer, Pindar, Clement Alexandrinul, Hesiod etc.

Să începem cu Herodot, care ne transmite:
„Pelasgii au fost primii locuitori ai Greciei şi Italiei, aparținând rasei europene”, în continuare, precizează că masa cea mare a acestor populaţii se află în nordul Mării Negre şi a Istrului (Dunării).”

Poetul grec Pindar afirma că Apollo, zeul Hiperborean, după ce a ridicat zidurile Troiei, s-a întors în patria sa de pe Istru.

Nicolae Densuşianu afirmă că “Patria Hiperboreilor, şi anume în epoca aceea, când religiunea lor începe a avea o influenţă decisivă asupra vieţei greceşci, era, după cum ne spun cei mai însemnaţi autori, în părţile de nord ale Dunării de jos şi ale Mării Negre.”

Tot el ne transmite: “După Pindar, (sec. VI a. Chr.), cel mai erudit poet al antichităţii greceşci, Hiperboreii erau locuitorii de pe ţărmurile Istrului sau ai Dunărei de jos . . . încă în antichitatea grecească Pelasgii au fost poporul, cărora tradiţiunile şi poeţii le-au atribuit numele de urieşi.”

“Încă în epoca lui Homer şi a lui Hesiod se păstrase în ţinuturile greceşci diferite legende despre patria cea fericită a Pelasgilor de la nordul Traciei, sau al Dunărei de jos, unde se aflau omenii cei mai juşti… diferitele triburi pelasge, cari în curs de mai multe sute de ani plecând din sânurile Carpaţilor se revărsară peste ţinuturile mai puţin fertile ale Greciei şi Asiei mici, păstrară încă până târziu memoria strămoşilor lor din Nordul Dunării de jos, şi tot odată memoria acelei ţări, care se caracterisa prin o fertilitate exuberantă şi prin diferite alte avuţii naturale, şi unde moravurile şi sentimentele de justiţie ale omenilor devenise legendare.”
La coborârea lor din nordul Dunării, în mileniul III î.e.n., aheii s-au numit lelegi, cari și pelasgi popoarele găsite în vechea Elada (Grecia de azi), unde se afla, în zona centrală, Pelasgiotida, teritoriu în care au continuat să existe pelasgii. Anticii mai amintesc şi de abii şi ionii, ultimii având ca părinte eponim pe ION, ca şi în limba română. S-a mai conservat şi numele Marea Ionică, pentru zona locuită de ioni/ionieni.

Marea migrație a aheilor, din nordul Dunării spre Grecia de astăzi s-a produs la începutul epocii bronzului. Datorită migrației aheiene, o parte din pelasgi, mai ales ionii/ionienii, au fost obligați să-și părăsească locurile natale, aşa cum în mileniul II î.e.n., invazia dorienilor cu arme de fier, tot din nordul Dunării, i-au obligat pe aheii cu arme de bronz să emigreze în Asia Mică, dând naștere la războiul troian (1272-1270 î.e.n.).

Homeros ne prezintă legăturile ancestrale dintre achei, ioni, eoli şi dorieni prin simbolul descendenței comune a lui Aiolos, Doros şi Xuthos ca fii ai lui Hellenes.
Referitor la numele de “Sparta”, el ne amintește de “sparți”, războinicii născuți din dinții unui balaur şi plecaţi să cucerească Theba. “Sparti” este, deci, un cuvânt de origine getă, însemnând “răspândiți” și având în limba română corespondent pe “spart”, cu sensul de răspândit.Grecii au refuzat să recunoască preluările făcute de la vechile populații mediteraneene, băștinașe, și trecerea acestora în panteonul elen, în ciuda faptului că arheologii, și în primul rând Arthur Evans, au arătat că acel coif al lui Hector, descris de Homer, apare întocmai pe o cupă de metal din insula Creta. Reamintesc că insula Creta, dealtfel ca și Sparta, erau considerate de sorginte getică. Nu numai cupa, dar și scutul lui Aiax (Ajax, regele Salaminei), sau arcul lui Pandaros (Pandarus /Pandar), au putut fi identificate pe vasele descoperite la Hagia Triada (Creta; 1450 î.e.n.- Muzeul Arheologic Heraklion).

Ei bine, aceeași greci, au recunoscut totuși dintotdeauna preluarea de la popoarele gete, vecinele lor de la nord, atât a poeziei, cât și a muzicii.

Este adevărat că grecii au căutat permanent să păstreze pentru viitorime bunurile morale și materiale la care a ajuns civilizația lor, dar acest lucru s-a făcut după ce au văzut că marile state europene cad în admirația „culturii grecești”, considerând-o însăși „motorul civilizației europene”.(!)

Vine ziua Adevărului, când se va face dreptate, când se va afla despre furturile grecilor şi ale altora, mincinoșii și hoții vor fi puși la colƫul istoriei și vor fi pedepsiƫi, iar Adevărul va fi restabilit!

Niascharian! Să renaștem!

Surse informaționale: Paul Lazăr Tonciulescu, George V. Grigore, Nicolae Densușianu
Autor: Carmen Pankau