ADEVĂRURI ASCUNSE, ȚINUTE SUB CHEIE, PE TĂBLIȚELE DE LA SINAIA de STATUL ROMÂN

În luna august 2004 am găsit pe internet imaginile a 73 tăbliƫe plumb depozitate la Institutul de Arheologie din București. În cultura română, despre aceste tăblițe cu scriere getică nu s-a scris niciun cuvânt, fiind învăluite într-un mister absolut.

Unele informații, care nu pot fi dovedite cu probe, spun că după terminarea mănăstirii Sinaia în anul 1695 o parte dintre sihaștrii din munți s-au retras aici aducând cu ei şi tăbliƫele cu pricina. O altă variantă a apariƫiei acestor obiecte este că în anul 1875, când se săpau temeliile palatului Peleş, s-a descoperit o mare comoară formată din aproximativ 240 de tăbliƫe de aur și plumb cu o scriere asemănătoare cu a grecilor antici, dar folosind și litere latine precum și alte semne specifice acestor tăbliƫe și figuri de geți, oștiri, cetăți, simboluri divine și alte elemente care duceau la ideea clară că s-a descoperit o mare civilizație.

Numai că șeful guvernului României de atunci, Lascar Catargiu, a dăruit-o regelui Carol I, care a ordonat ca tăbliƫele de aur să fie topite, după ce s-au făcut copii.

În anul 1956 puterea comunistă a confiscat de la mănăstire atât tăbliƫele de plumb, cât şi toate documentele care făceau referire la ele, şi totul a dispărut. În anul 1986 mai mulƫi cercetători din domeniul istoriei au afirmat în discutii particulare că înainte de al doilea război mondial, în subsolul actualului Institut de Arheologie din Bucuresti existau mai multe sute de tăbliƫe cu o scriere necunoscută pe care nimeni nu le-a cercetat! În prezent ar mai exista 35 tăbliƫe, după unii sau 70 după alƫii, dar fără documente de intrare şi fără a fi înregistrate în patrimoniul ei!

Tăbliƫele sunt scrise între anii 560 î.e.n. și iulie anul 106 e.n., când statul geƫilor a fost distrus de romani, iar ƫara a cunoscut un jaf fără seamăn. Limba folosită în aceste texte este limba română veche, care se găseşte identic sau asemănător în dicƫionarele de arhaisme şi regionalisme existente în România. 79 de cuvinte se găsesc numai în limba eme-gi (sumeriană), fiind dispărute din româna veche.
Tablita 1 consider că a fost turnată/scrisa pe la 1.600 – 1.500 î.e.n., pentru că de aici se trag semnele alfabetelor folosite de strămoşii noştri.

În anul 1982 am cumpărat cartea Civilizaƫia sumeriană, unde am gasit trei cuvinte, care m-au pus pe gânduri: „da”, „nu” şi „inga”. Ştiam ca aceste cuvinte sunt specifice numai limbii române, iar inga se foloseste numai în nordul Moldovei şi Maramureş. Am gasit pe internet în anul 2001 un dicƫionar sumerian-englez elaborat de J.A. Halloran.

L-am tradus în limba română şi bănuială mea s-a confirmat: limba sumeriană/eme-gi are aceeaşi rădăcină cu limba română. Am scris cu acest subiect o carte ,,Civilizatia soarelui”, publicată în august 2002. Arătam în această carte că avem 1.000 cuvinte identice sau asemănătoare cu eme-gi şi 1.400 de arhaisme şi regionalisme compuse din două sau mai multe cuvinte eme-gi.
Mai arătam că denumirile activităƫilor agricole, păstoreşti şi de organizare socială sunt în mare parte comune celor două limbi, iar creştinismul are multe elemente comune cu religia emeşilor.

Culturnicii de profesie au ieşit la atac şi m-au făcut în toate felurile, atât la TVR 1, cât şi la postul de radio Iaşi. S-a remarcat A. Vulpe, director la Institutul de Arheologie din Bucureşti, unde stau ascunse tăbliƫele de plumb ale strămoşilor noştri; I. Slusanschi, director al „Institutului de Lingvistică Iorgu Iordan“ Bucureşti şi Neagu Djuvara, istoric care a trăit până în 1991 la Paris.

Nu au avut reƫinere la limbaj, spunând despre cei care vreau să se uite pe tabliƫe ca sunt nebuni, indivizi cu minƫile rătăcite, diletanƫi, oameni fără conştiinƫă, dar nu au acceptat să-mi spun şi eu punctul de vedere. Iar într-un acces de nebunie genială A. Vulpe spune peste tot că tăbliƫele de lut descoperite de N. Vlasa la Tărtăria, ar fi chiar plăsmuirea acestuia! Despre tăblitele de plumb ale geƫilor, peste care el este stăpân, spune că sunt falsurile unui geniu, dar el şi-a dat seama numai în jumătate de oră! Aşa un „super-geniu“ nu are voie să fie contrazis!

La sfârşitul lunii noiembrie 2002 am trimis lui J.A. Halloran un mesaj cu 145 cuvinte comune limbilor româna si eme-gi dar care nu sunt în latină. La 17 decembrie 2002 îmi trimite următorul răspuns:
,,Most vocabulary of the Rumanian language can by derived fom Latim, modified by Slavic influences. This happened after the time of the Roman empire. So you need to reassurse me and your readers that you have avoided attaching a Sumerian etymology to any wordthat as a Latin etymology. Are you familiar with the Larin etymologies gived for most Rumanian words?”

În publicaƫia „Formula As“ din 25 mai 2006, fiind întrebat despre legătura scrierii de la Tărtăria cu cea din Sumer, acelaşi J.A. Haloran spune:
„Cum se poate explica faptul că într-o regiune din vestul României înconjurată cu nume sumeriene… , s-au găsit trei tăbliƫe din lut local, cu pictograme sumeriene dar mai vechi cu 1000 de ani decît cele din Mesopotamia ? …Asumându-vă o origine trivială, recentă, romană, sigur că acestea nu vă mai aparƫin”.

Acest individ nu a căzut în cap ca să-şi schimbe fundamental ideile cu privire la ce mi-a răspuns în anul 2002. Explicaƫia consta în faptul că textul din fişierul Adevăr, ajustat puƫin, l-am tradus în limba engleză şi l-am trimis în august 2003 către TV Discovery, Institutul de Studii Orientale din Chicago şi Institutul de Studii Orientale din Philadelphia.

Englezii au răspuns că au primit mesajul meu şi atât, însă americanii au tăcut mâlc. Sigur acest studiu al meu a ajuns şi în mâinele lui, dar smecherul a uitat să spună de unde vin aceste idei, pentru ca hoƫia intelectuală se practică şi la case foarte mari. Se pare că i s-a zbârlit moƫul către genialitate şi acestui nemernic!

Ghinionul lui J. A. Haloran este că el nu ştie cum sună limba română vorbită în graiurile noastre mioritice, altfel ar pune şi el de o şmecherie, aşa cum au făcut cei doi canadieni, care şi-au însuşit descoperirea insulinei făcută de N. Paulescu în 1923 şi cu această hoƫie au luat premiul Nobel, iar statul român nu a spus nici pâs!
Suedezii au recunoscut nedreptatea în anul 1962, la protestele unui scoțian!!!
Situaƫia este asemanatoare cu Alexandru Odobleja şi studiile lui în domeniul ciberneticii, care au ajuns pe căi ocolite la Norbert Wiener, iar „priceputul“ şi-a pus un moƫ de ,,prima-ntâi”!

Consider că a venit vremea ca românii să-și cunoască adevărata istorie, chiar dacă mentorii culturnici, dar și alte lichele, urlă că tăbliƫele sunt nişte falsuri ale lui Haşdeu, N. Densuşianu sau un geniu încă nedescoperit, iar cei care vor să le vadă de aproape sunt făcuƫi ca ,,nebuni, diletanƫi, nespecialişti, indivizi cu mintea rătacită” şi alte asemenea sofisme şi „fineƫuri“ academice.

Cum tăbliƫele cu scrierea getilor au fost ƫinute la popreală mai bine de 130 de ani, apariƫia lor pe internet în vara anului 2004 a produs o „efervescență creatoare“ şi multă „zburdălnicie“ în minƫile unor indivizi, dar şi o înverşunare fără margini din partea ,,specialiştilor”. De existenta lor am aflat şi eu în septembrie 2004 din aceeași sursă!
Argumentele autenticității tăblițelor sunt infailibile în faƫa minciunii, dar cum la noi plăsmuirile au ajuns adevăruri sacre, orice canalie cu titluri şi ƫâfnă poate să facă istoria după propria nebunie și ticăloșie!

,,Argumentele” specialistilor ca tablitele sunt false

Vasile Pîrvan spunea că „sunt falsurile lui Haşdeu” și de aici a pornit ideea criminală că un plăsmuitor vrea să ne batjocorească adevărata istorie. Dar până în prezent nimeni nu a avut curajul să facă publice falsurile şi tâmpeniile lui Pîrvan, care au mutilat istoria noastră veche.
Alexandru Vulpe, director la Institutul de Arheologie Bucureşti, în publicaƫia „Formula As“ din martie 2006 spune:
„falsurile sunt realizate de un geniu dar mie mi-a fost deajuns o jumatate de ora ca să-mi dau seama”!

Chiar aşa este cultura româna ƫinută la degetul mic de nişte „genii“ şi „super-genii“! Când prostia și incompetența au ajuns moƫ, înseamnă că este loc de mai rău.

Alexandru Suceveanu, director adj. la aceeaşi institutie, în publicaƫia „Ultima oră“ din 16 februarie 2005 spune:
„copiile au fost ale lui Nicolae Densuşianu, care a scris şi „Dacia preistorică“, ce este pocalul de aur al tracomanilor, noi am fost buricul lumii, de la noi s-au tras toate etc…
Astfel, tăbliƫele ar fi copii a demenƫei lui Densuşianu, făcute la Iaşi, unde s-au făcut şi alte falsuri”.

Si acest individ bate câmpii în nebunia lui obraznică. Dacă spune „specialistul” că tăbliƫele sunt copii, înseamnă o recunoaştere indirectă a autenticităƫii lor, pentru că orice copie este făcută după un original, adică să înƫelegem că nu sunt falsuri.

Şi ne mai trimite el, plin de semeƫie, să căutam smecheria pe coclaurile Iaşului pentru că acolo s-a pus la cale tâlhărşagul. Dar la Sinaia, unde s-au făcut copii după tăbliƫele de aur din porunca lui Carol l, mai există persoane în viaƫă care pot depune mărturie că au avut în mână copii după aceste tăbliƫe, despre care ştiau multe persoane din acest oraş.

Cât priveşte „demenƫa“ lui Densuşianu şi nebunia tracomanilor, tovarăsul culturnic dă dovadă de o mare neghiobie. În „Dacia preistorica“, pe care cu siguranta ca nu a citit-o, Densuşianu nu spune niciodata ca neamul nostru vine din cel al tracilor, ci el aminteşte pe hiperboreeni, ca un popor mitic de unde vin pelasgii, ariminii cu toate ramurile lor și riminii sau rumunii cu răzleƫirile lor în cele patru zări.

Iar povestea privind originea dacilor din traci îi apartine secăturii de Pirvan. Dacă Haşdeu sau Densuşianu ar fi ştiut de tăbliƫe, cu siguranƫă că hulitorii nu mai erau astăzi directori la instituƫia amintită. Pentru a nimici smintelile lui Suceveanu, am să amintesc faptul că pe internet exista site-ul proel.org, realizat de mai multe universităƫi din Spania în colaborare cu lingvişti din U.S.A., având ca subiect originile limbilor şi a alfabetelor.

Aurora Peƫan în publicaƫia „Gardianul“ din 2 iunie 2005 spune:
,,placuƫele sunt scrise într-o limbă preindo-europeană… Alfabetul secuilor nu are nici o legătură cu alfabetele de pe plăci, care sunt predominant grecești… limba folosită pe plăci nu seamănă cu substratul limbii române“. !!!

Nu exista cuvinte din „substratul limbii române”??? Aurora Peƫan, alt „specialist“ care minte cu o neruşinare feroce!

În tabelul ,,Alfabetele geƫilor şi inspiraƫiile altora” arăt că 28 de semne din cele 33 ale alfabetului secuilor, se găsesc identic sau foarte apropiat cu semnele getilor. Iar acest alfabet al secuilor este luat de la românii din zona unde s-au aşezat, adică între izvoarele Bistriƫei şi Mureşului, ape pe care plutaşii le foloseau să transporte lemnele către câmpie.

Ei crestau lemnele cu diferite semne, care se găsesc în alfabetele geƫilor. Pe site spune „specialista“ Aurora Peƫan că tăblițele sunt scrise în limba „dacă“!
Dacă tot veselosul spune fără opreliştea bunului simƫ ce-i bântuie freza, de ce n-am striga să audă neamul că tăbliƫele sunt scrise în hitită, curvită, hurită, smintită, zbârlită, luvită, fiecare pune de o limba şi-i trage tare! Dar şi prin Asia Centrala avem asemănări cu alfabetele siberiene sau brahmi din India, aşa că am putea presupune că tăbliƫele sunt scrise în kazară, tătară, chineză, amneză, că tot avem fiecare dreptul la interpretare!

Sorin Olteanu, tracolog, filolog şi lingvist, într-un material pe internet îl face şuviƫe pe Dan Romalo, care susƫine că tăbliƫele sunt „scrise în greacă“, latină şi o limbă necunoscută, toată zicerea o pune într-o carte, iar Aurora Peƫan a „analizat“ fonetic, semantic şi filologic scrierea tăbliƫelor.(?)

Specialistul afirma că năbădăiosul plăsmuitor al tăbliƫelor s-ar fi inspirat „din alte scrieri mediteraneene, amestecând laolaltă hieroglife ale discului de la Phaistos, semne silabice cipriote şi ale linearelor cretane A şi B, care, toate treceau drept “scrieri enigmatice” prin sec. 19, şi se puteau găsi în orice carte de popularizare a preistoriei Greciei, …fie anonimul nostru a trăit într-o vreme în care cunoştinƫele despre „daci“ erau într-adevăr sumare, adică cel mult până la jumătatea secolului 19″ folosind limba română arhaică.
I-am amintit specialistului că discul de la Phaistos a fost descoperit în anul 1908, iar Evans a descoperit în anul 1900 plăcutele cu scriere cretană, dar i-a trebuit 25 de ani numai să le transcrie fără a reuşi să le citească.

Specialistul mă pune la zid spunând că nu cunosc istoria limbii române şi afirma tăios:
„Limba noastră nu are nimic în comun cu cea a dacilor, în afara câtorva cuvinte transmise vorbitorilor de latină din Dacia, şi apoi moştenite în română”.

Şi continuă:
„Ce s-ar întâmpla dacă v-aş spune că în realitate plăcuƫele sunt scrise în greacă”?
Adica pe Dan Romalo îl trage de urechi pentru că tabliƫele sunt scrise în limba română „cel mult până la jumătatea secolului 19″, iar mie îmi taie pofta de muncă spunând ca sunt scrise în „greacă”!

Specialiştii tot specialişti, o învârt cum vor ei şi nu le mai dai de capăt pentru că sfânta minciună poate oricând să fie adevar! Nimeni nu a citit tăbliƫele şi nu cunoaşte informaƫiile adevărate scrise pe ele, interpretările fiind imaginarul celor care pretind că le-au înƫeles, dar care nu are nimic comun cu conƫinutul lor.

Că miroase rău sminteala latriniştilor o spune geniul spiritualităƫii noastre, Mihai Eminescu. În articolul ,,Balcescu şi urmaşii lui” din noiembrie 1877, scrie:
„Nicolae Balcescu e de altminterea o dovada, ca limba româneasca pe vremea lui si ‘nainte de dinsul era pe deplin formata si în stare sa reproduca ganduri atit de înalte si simtiri atit de adanci, încat tot ce s’a facut de atunci încoace în directia latinizarii, frantuzirii si a civilizatiei „pomadate” a fost curat în dauna limbii române”.

Dupa câƫiva ani, lingvistul B. P. Haşdeu în studiul „Perit-au dacii ?“ demasca falsurile făcute de Petru Maior, Samuel Micu Klain, A.T. Laurian şi Papiu Ilarian în traducerea unor texte latine cu privire la cucerirea Daciei de către romani şi dispariƫia poporului dac! El desfiinƫează şi tâmpeniile pe care le-au tras iluştrii întelepƫi pe baza plăsmuirilor făcute şi care sunt temelia dogmei latinității. Înțeleg eu că atunci când vi se bagă furca în gât o lăsaƫi mai moale!

Toti specialiștii arătaƫi mai sus, dar şi puhoaiele de urlători din umbră, au o trăsătură comună, ei neagă cu vehemenƫa adevărului ce nu mai poate fi discutat, faptul că strămoşii noştri vorbeau o limbă, pe care noi cei de astăzi, o moştenim în cea mai mare parte, aşa cum dovedeşte studiul ,,Adevăr”.

Sursa: Constantin Olariu Arimin, „Adevăruri ascunse“
Adaptare şi foto: Carmen Pankau