„Svastica ocupa locul central printre simbolurile tanatice ale vlahilor”, spune el.
Exista o literatură bogată despre svastică, pentru că reprezintă unul dintre cele mai vechi simboluri, care îl urmăreşte pe om pe întreaga planetă, timp de mai bine de douăzeci de milenii. Cu toate acestea, ştiinƫa nu pomenește nimic despre existenta ei în cultul morƫilor la vlahi. Aici, nu numai că este simbolul principal, dar este urmată de un şir de alte simboluri independente, care provin tot din ea.
Faptul că o parte dintre aceste simboluri apar separate, chiar din cultura Vinca, dovedește că desprinderea din svastică s-a petrecut cu mult înaintea perioadei respective. Cred, în acelaşi timp, că materialele etnografice din pâinea vlahilor vor anula, în final, iluzia că svastica ar fi venit de la est!
La românii de pe ambele maluri ale Dunării, svastica apare, în decursul timpului, atât în cimitire şi biserici, cât şi pe pergamente voievodale sau pe broderii naționale, însă prezintă o serie de variaƫii, care au fost observate şi înregistrate de Vasile Lovinescu.
În „Dacia preistorica”, marele Român Nicolae Densușianu amintește şi el, alături de cerc sau discul Soarelui, de crucea Sfântului Andrei, „semnul misterios, însă favorabil, al svasticei”.
Considerându-l simbol al Divinității supreme a Pelasgilor, al lui Jupiter Tonans, „reprezentând fulgerul sau peste tot lumina, viaƫa, sănătatea şi averea”, semnul svasticii este identificat de Nicolae Densușianu şi pe cusăturile româncelor din Transilvania.
Deși a fost abuziv folosită în scopuri politice, în lumea satului autentic, svastica şi-a păstrat aureolarea sacră.
Pe această temă, exista chiar şi o anecdotă, povestită de Vasile Lovinescu în „Dacia hiperboreana”:
„Un adversar al naƫional-socialiştilor români voia să-l convingă pe un țăran bătrân că svastica este un semn străin, importat”.
„Ba nu”, răspunde omul nostru, „îl avem de pe vremea uriașilor”.
În mormântul soției lui Ștefan cel Mare, al Mariei de Mangop s-au găsit pe mantia ei aceleași svastici.
Numită şi Lusafur (în română, Luceafăr), svastica reprezintă grafic planeta Venus, simbolul principal în cultul morƫilor la vlahi, „lumina personală” pe care cel mort o poartă în mână când trece prin regatul întunericului şi merge dincolo. Astfel, vlahul trecut în dimensiunea eternă se afla sub protecția svasticii.
Carmen Pankau
