Dumnezeu este garanția libertății omului: a frumuseții, adevărului, dreptății, vieții, demnității

Adrian Papahagi

Criza epocii noastre nu vine din violență, sărăcie, discriminare sau corupție, cum cred progresiștii. Acestea sunt la un minimum istoric, chiar și în afara lumii creștine.
Sursa crizei este taman fondul de comerț al stângii: egalitarismul, pervertirea valorilor, deruta axiologică, ura față de ordine și față de ierarhiile naturale, transcendentă și imanentă, de merit și de valoare.
Este prețul pe care îl plătește democrația modernă, nicidecum „aristocrație generalizată” cum credea Leo Strauss, ci domnia omului-masă, cum ne arată Ortega y Gasset.
Aș mai spune ceva: comunismul și fascismul sunt produse ale democrației. Ele s-au născut din aceasta, așa cum secularismul s-a născut din cultura creștină. Combustibilul lor este negarea și resentimentul; cum acestea sunt generalizate, totalitarismele au avut susținere de masă până când au devenit insuportabile (uneori, chiar și după aceea).
Că sunt dezumanizante, ca orice anti-personalism, nu mai încape îndoială. În fond, umanismul ateu nu poate fi decât antiuman. Când Dumnezeu este abolit, se găsește mereu un Führer, un duce sau un tătuc să își asume rolul de autoritate supremă. În variantele soft, tătucul este înlocuit de stat sau de „societate”. Nu doar Dumnezeu, ci și diavolul lucrează în istorie, iar vițelul de aur este veșnic regenerabil.
Nu democrația e deci garanția unei societăți bune și juste. Masele votează populiști, lideri autoritari sau chiar tirani.
Garanția e libertatea, care, fiind de natură divină, se confundă cu toate celelalte ale lui Dumnezeu: frumusețea, adevărul, dreptatea, viața, demnitatea etc.