ISTORIA ADEVĂRATĂ a ROMÂNILOR: VLAHIILE românești din întreaga EUROPĂ sunt DOVADA existenței GEȚIEI de AUR milenare (Partea a 2-a)
George V. Grigore
Grecii au reușit datorită afinităților culturale și a marii admirații a state europene pentru cultura antică grecească să își treacă întreg poporul de la denumirea de „romaioi” (cetățeni ai Romaniei, Imperiul Roman de Răsărit), pe care au avut-o peste 1000 de ani, la cea de „helen”, spre a face legătura cu Grecia Antica și a solicita apoi independența acestei țări, care nu a fost în antichitate decât o confederație de orașe – cetăți. Astfel acesta a inclus în granițele sale forțat comunități care nu au a face cu „spiritul grecesc”. Dat fiind că foarte numeroșii aromâni din Grecia se declară forțat-obligat ca membri ai „Elleniki ethniki koinonia, sti romaniki glossa” („Comunitatea națională elinică, de limbă romanică”) și nu ca minoritate, nu există nici o statistică exactă a lor și nu sunt declarați ca minoritate. Totuși, numărul aromânilor din Grecia este estimat la câteva sute de mii de persoane, cea mai mare populație aromână din Europa trăind în regiunea grecească Ditiki Makedonia („Macedonia occidentală”, cu prefecturile (nomele) Florina, Kastoria (Castoria), Grevena și Kozani (Cojani).
Dacă vom lua doar statisticile oficiale, în România actuală avem 16. 896.816 români (80% din populație), în Republica Moldova 2.800.000 (2/3 din populație), în Ucraina (409.000 persoane), în Serbia (64.600 persoane), în Bulgaria (4.575 locuitori), în Ungaria (8.000 de persoane). Nu mai vorbim de românii din întreaga lume răspândiți în prezent (câteva milioane bune). Mai avem aromâni, machedoni, meglenoromâni, istroromâni, bolohoveni în Republica Macedonia (aproximativ 10.000), în Albania (între 10.000 și 40.000; după unele surse chiar 100.000), în Turcia (aprox. 5000), în Croația (500 oameni, urmașii morlacilor), între Galicia (Halici) și principatul Kievului (cunoscuți din sec. XI și XIII; Ruso-vlahia sau Mavro-vlahia), în jurul mănăstirii grecești Sfânta Ecaterina din Peninsula Sinai din Egipt, în Cehia (Vlahia Moravă), în Moravia și sudul Poloniei (a.s.v. studiile lingvistului Eugen Lozovan), în Dalmația, Bosnia, în Epir, în Acarnania, în Alpi, etc.
Aceste comunități românești ancestrale, numite de istorici în Evul mediu „Romaniile populare”, erau denumite de locuitorii lor „țări”, sau „valahii”. Rămase din timpul Geților de Aur, când întreaga Europă era a lor, de la Atlantic, la partea de vest a Asiei, și din nordul îndepărtat până în Egipt, aceste comunități au rămas izolate pe fundalul apariției unor populații ce au ocupat văile și șesurile și și-au delimitat granițe. Într-un fel, acești vlahi trăiau așa cum au trăit și indienii americani, pentru care întregul pământul era al Marelui Zeu și acesta nu accepta nici un alt proprietar, iar ei puteau hălădui pe oriunde, în nevoile și traiul lor, ca și copiii fericiți ai Domnului, prin Grădina Raiului. Ei au rezistat migratorilor, dar și imperiilor, ce și-au tot întins granițele peste comunitățile lor. Astfel, ele au rămas pe teritoriul unde locuiau, în general muntos sau păduros, dar fără acoperirea politică necesară noilor timpuri pe care le trăim.
Ca și în cazul marilor lucrări hidrotehnice ale marilor valuri de pământ – balize troiene, ce au căpătat în timp denumirea inexactă de „Traiane”, tot astfel, toate aceste țări românești („valahii”) au fost incluse la categoria „romane”, datorită asemănării celor două limbi. Asemănarea și vechimea acestor limbi vine tocmai din istorie, de când popoarele salvate au stat împreună în Marea Arie Getică. Celelalte popoare venite mai târziu pe continentul european au confuzat unele cu altele, din neștiință sau din dorința de simplificare. Dacă se asemănau limbile puteau fi trecute cu toatele la categoria „latine” sau „romane”. Astfel „vlahiile” getice au devenit „romanii” latine. Cultura română, după cristalizările naționale europene din secolul XIX, a avut o deosebită deschidere către Europa Occidentală, în special către Franța, pe fondul latinității ambelor limbi. Cultura aromână s-a dezvoltat mai întâi ca o cultură pastorală, iar mai apoi a fost influențată de culturile bizantină și greacă. Religia acestor vlahi este predominant creștin-ortodoxă, dar sunt unele regiuni unde, forțați de împrejurări, au devenit catolici sau musulmani.
În Europa mai dăinuiesc zeci de „Romanii populare” (de fapt „Vlahii getice”), de la Marea Nordului (insula olandeză Walcheren), la Marea Neagră, trecând prin Belgia (Valonia, din Ardennes), Franța (Welschii din munții Vosges) și munții Alpi (unde dăinuiește „Limba romanșă” și avem multe toponime cu „Walchen”). Ele nu au apărut în Evul Mediu, așa cum ne transmit prin operele lor istoricii noștri, și nu s-au ascuns în adâncul munților sau pădurilor. Ele vin din istoria milenară a geților și au o misiune căreia le-au rămas fidele și în ziua de astăzi. În caz de cataclism planetar, doar ei, cei agățați de munți și de cer, cu turmele lor de animale și produsele acestora, vor putea din nou să salveze neamul omenesc.
Denumiri toponimice date acum mii de ani au rămas și în prezent, ca o amprentă vizibilă a existenței acestor „Românii”, pe care nu mai doriți să le recunoașteți astăzi. Astfel, „Romanja Planina” și „Stari Vlah” sunt două podișuri în răsăritul Bosniei și apusul Serbiei, „Vlahina” este un masiv muntos între Serbia și Bulgaria, „Vlahoclisura” și „Vlachata”, dar și alte toponime asemănătoare sunt în Grecia de nord, „Vlasic” este un masiv muntos între Bosnia și Serbia. Dacă „Vlahia Mare” (Megali Valacheia) se afla în Tesalia (Grecia), „Vlahia Mică” în Acarnania, „Vlahia Albă” în Moesia (de-a lungul Dunării de Jos), „Vlahia Neagră” sau „Morlahia” în Dalmația și sudul Bosniei, „Vlahia de la Srem” pe râul Sava, „Vlahia de la Onut” pe Nistru, „Vlahia moravă” în munții Beskizi din N-E Cehiei, toate aceste „țări” române nu vorbesc decât despre Marea Geție de peste întreaga Europă, despre Aria de la ultima Zidire a Lumii postapocaliptice, cea în care trăim și astăzi. Întreaga Europă – atâta câtă se putea locui – a fost odată Geția de Aur! Vlahiile getice (românești) aflate și astăzi în întreaga Europă sunt dovada!