MITUL MEŞTERULUI MANOLE
Alexandra Lazar
Pentru prima data cand am fost in excursie la manastirea Argesului am fost profound impresionata de legenda zidirii Anei in zidurile cetatii,dar nu mi as fi imaginat ca acesta legenda are o importanta atat de mare in literatura romana. Tema acestui mit, este de o circulaţie mai largă decât teritoriul ţării, însă versiunea română este originală şi autohtonă, încât se leagă de vestita biserică de la Curtea de Argeş, a lui Neagoe, devenind pentru literatura noastră un mic Notre-Dame de Paris.
Mesterul Manole incepe din porunca domnitorului de pe vremea aceea ,ridicarea unei bisericii de o frumusete nemaintalnita pana atunci. Insa tot ceea ce lucra mesterul Manole ziua,noaptea se surpa.
Meşterii grăbea, Dar orice lucra
Sfările-ntindea, Noaptea se surpa!
Locul măsura, A doua zi iar,
Şanţuri mari săpa A treia zi iar,
Şi mereu lucra A patra zi iar
Zidul ridica Lucra în zadar!
Era foarte necajit, deoarece domnitorul il presa sa termine biserica foarte repede, iar in ritmul asta,adica sa se darame mereu ceea ce ziua construia,nu ar fi reusit.Dar intr-o noapte, a avut un vis premonitoriu, vis cu ajutorul caruia a aflat care este solutia pentru a nu mai face ca zidurile sa se darame :
O şoaptă de sus Cea-ntâi soţioară,
Aievea mi-a spus Cea-ntâi sorioară
Că orice am lucra Care s-a ivi
Noaptea s-a surpa Mâni în zori de zi
Pân-om hotărî Aducând bucate
În zid de-a zidi La soţ ori la frate.
A doua zi, insa prima femeie care se zarea venind la biserica pentru a le aduce muncitorilor mancare,era chiar Ana,sotia mesterului Manole.Manole, cuprins de durere, ingenuncheaza si il roaga pe Dumnezeu sa porneasca o furtuna, pentru a o impiedica pe sotia sa sa ajunga acolo, si sa fie nevoit sa o zideasca, avand in vedere ca ea purta in pantece copilul lui.
Dă, Doamne, pe lume Brazii să-i despoaie
O ploaie cu spume, Paltini să îndoaie,
Să facă pâraie, Munţii să răstoarne
Să curgă şiroaie, Mândra să-mi întoarne,
Apele să crească… Să mi-o-ntoarne-n cale,
Suflă, Doamne-un vânt, S-o ducă de vale.”
Suflă-l pe pământ,
Dar sotia sa, nu s-a lasat invinsa de o furtuna, ea continuandu-si drumul spre sotul ei.Manole, cu o durere mare in suflet, se preface ca se joaca si ii spune sa se puna intre zidurile bisericii, zidind-o.La un moment dat ea si-a dat seama ca de fapt totul este cat se poate de real si incepe sa strige:
“Manoli, Manoli
Meştere Manoli!
Zidul rău mă strânge,
Viaţa mi se stinge!”
Biserica a devenit foarte frumoasa in momentul in care constructia sa a luat sfarsit.Tocmai de aceea, pentru ca Manole sa nu poata face una la fel sau poate chiar mai frumoasa,domnitorul a luat schelele de pe Biserica ,iar muncitorii au ramas pe acoperis.Si-au facut aripi din lemne,dar Manole s-a prabusit si a murit pe loc, legenda spunand ca in locul in care a murit o fantana a aparut in mod misterios.
Acest mit ilustreaza faptul ca pentru orice creatie unica, pretul care trebuie platit este foarte mare, iar sacrificiile care trebuiesc facute depasesc uneori chiar si imaginatia.
Manastirea Argesului pastreaza si astazi o atmosfera speciala, iar cei cu o imaginatie bogata isi pot derula in minte intregul film al intamplarilor petrecute cu sute de ani inainte, exact in acele locuri.
www.wikipedia.org