Getia, Rumunia

Așa o fi, cu numele de ,,Dacia”. Dar această denumire a spațiului carpatic apare pentru prima dată după anul 106 al erei noastre, cînd romanii cotropesc cam o treime din teritoriile locuite de geți. Trebuie să nu uităm însă pe cei care au falsificat cu bună știință istoria noastră, folosind numai denumirile convenabile lor, deși există și alte nume pentru acest teritoriu, mult mai vechi, precum Sciția, Țara Geților, Gitia, Dio Gitii și Dio Geta de pe tăblițele de plumb – care ar trebui să ne fie de temelie pentru istoria și cultura noastră. Unii ,,lugal” (conducători laici emeși) aveau în terminația numelui sufixul ,,gesi” și nu ,,suleanu”, iar cronicile hitite din secolele XVII-XII î.e.n. amintesc de popoarele geska și mosca, unde particula ,,ka” înseamnă popor sau rudenie, neam. Ovidiu a numit Ausonia ținutul carpatic, fiindcă așa îl știa el, bietul mazîlit la Tomis, iar grecul Ioan Cinnamus, care a trăit în secolul XII, scrie în Historiae la VI, 3 despre vitejia vlahilor din armata împăratului bizantin astfel: ,,Iar lui Leon, i-a dat ordin să năvălească cu o armată din altă parte, mai ales cu o nenumărată mulţime de valahi… și invadînd Ungaria… ucid mulţi oameni şi pe foarte mulţi îi iau prizonieri şi cînd s-au gîndit să plece de acolo, fac o troiţă de metal pe care o aşează acolo ce purta următoarea inscripţie: «Numeroşii urmaşi ai neamului Panonic i-a nimicit aici Marte, şi cetele ausonilor…»”. Pe tăblițe mai apare cuvîntul Rumunia cu diferite variante, referindu-se la populația din acest spațiu. Iar ca nume mitologic este amintit tot pentru plaiurile mioritice și Arima, de unde pe tăblițe apare Moș Arimin ca strămoș al neamului getbeget.
Cine vrea să trăiască în minciună și robie este liber să o facă, dar să nu bage propria puturoșenie în nasul celorlalți, fiindcă va ieși cu sfadă.

CONSTANTIN OLARIU ARIMIN