LIMBA GETĂ SAU RUMUNĂ PE MONEZILE ÎMPĂRAŢILOR ROMANI

Constantin Olariu Arimin

0 altă sursă a dovedirii existenţei limbii strămoşeşti şi după ocuparea parţială a Geţiei din anul 106, sunt inscripţiile cultului mitraic. în număr de cîteva mii, aceste inscripţii figurează la capitolul „cultura elenistică” o născocire a culturnicilor occidentali, dar mai ales germani de pe la mijlocul secolului XIX, cînd descoperind o mulţime de texte care nu puteau fi citite nici în latină dar nici în greacă, au tras ei concluzia că această limbă o vorbea oştirea lui Alexandru Macedon. Citirea textelor „elenistice” este toată falsă şi intră în acea amplă acţiune de manipulare şi falsificare a istoriei şi culturii Europei din secolul XIX, când unii nu mai aveau loc de alţii, iar mintea le clocotea ca un vulcan în erupţie. Pentru a dovedi această minciună oribilă, dar şi faptul că limba getă s-a vorbit în Imperiul Roman chiar înainte de a ajunge geţii împăraţi prin Septimius Severus la anul 192, dau în continuare câteva monede adunate cu ţârâita de pe internet pentru folosinţa acestei trebuşoare.

Moneda de sus este a împăratului roman de neam latin Marcus Aurelius Antoninus Augustus (161-180) pe care nu l-a pus nimeni, nici chiar Talpa Iadului ori Jupiter să-şi scrie legendele monedei în limba getă sau rumună, ci a făcut-o el după gustul pe care îl avea. în jurul capului este următoarea inscripţie: ANTwNINOCCEDACEICEΛUTO-ICKΛIПY, şi dat în alfabet latin avem ANTONINOS SEDA (şedă: în subordine, în supraveghere) SEI (sîi: a fi, a se sfii, a speria) SELI (sel: torent, şuvoi) TOIS (tos: măcinat foarte mărunt) CLIPU. şi adus pentru zilele noastre zicerea sună aşa: Orice clipă, cât de mică este ca un şuvoi sub suprave¬gherea lui Antoninos. Pe cealaltă faţă a monedei avem (ФA-NEAC ПOΛ Cwl + CIPIA CПAΛ OC, şi dată scrierea în alfabet latin este: FANEAS (strălucitorul, înţeleptul divin) POL (polei: înger) SOI (soi: ales, deosebit) + SIRIA SPAL(spăl, scald) OS (puternic, tare) şi adus la zi vine: Faneas, Ziditorul îngerilor deosebiţi, m-a scăldat cu lumina lor în Sfânta Sirie. Dar statutul Siriei de centru religios re¬numit din Asia Mică al Imperiului Roman, îl găsim pentru prima dată amintit cu 150 mai devreme de moneda romană, pe tăbliţa de plumb 57 unde se spune că „sfânta cruce se va întinde peste Siria”, aici fiind vorba de răspândirea religiei geţilor peste hotarele Dio Geta.
Fanes sau Faneas, era divinitatea ziditoare a tuturor văzutelor şi nevăzutelor, dar după limba pricepuţilor greci deşi cultul este luat de la geţi, fiind identificat cu Soarele sau Iubirea şi ca simbol este prezentat printr-un şarpe uriaş din care s-au născut toate. Vom vedea acest concept amintit pe unele din monedele de mai jos. Dar felul în care este scris textul pe monedă are nişte ciudăţenii pe care „specialiştii” le-au rezolvat foarte simplu minţind cu neruşinare. Apar în text semnele alfabetului latin amestecate cu cel grec, iar soluţia găsită a fost că meseriaşul nu prea ştia bine să scrie. Este de râsul curcilor să spui că chipul împăratului roman era lăsat la mâna unui ageamiu care nu avea meşteşugul scrisului, ei care îşi umpleau imperiul cu statui şi basoreliefuri! Numai alfabetul get folosea atât literele care formau alfabetul latin cît şi cel grec, pe lângă alte semne, fiindcă ambele alfabete au fost luate din cel născut în jurul Carpaţilor cu multe sute de ani înaintea celor care se pretind că au dat cultura Europei. Fanes sau Faneas este numele grecizat pentru Sarmis, căruia romanii i-au spus Mitra, şi aduc drept mărturie afirmaţia poetului gal Ausonius (310-395) autorul poeziei Ephemeris unde la versurile XXVIII el citează un aforism al oracolul orfic privind divinitatea unică aşa cum era cunoscută în vremea sa: „Eu sunt Osiris din Egipt, Phanes al mysienilor, Bachus printre cei vii, cu Eidoneus cel mort, născut în foc, cu două coarne, ucigaşul de titani Dionysos”. Iar mysienii dumnealui, erau geţii din sudul Istrului care depindeau religios, cum o arată şi tăbliţele de plumb ale strămoşilor noştri, de dabo geto Sarmisegetusa unde era şi sediul Frăţiei Celui Ales care îl slujea pe Sarmis sau Phanes.
Să spunem adevărul pentru neamul nostru chiar dacă vine aşa de târziu, textele sunt scrise în limba getă sau rumună, fiind prima dovadă istorică a faptului că această limbă a ajuns să se impună în Imperiul Roman încă din timpul domniei acestui împărat fiindcă creştinismul arimin era slujit numai în limba lui de origine cum a scris ofuscat iudeo-creştinul F. Maternus pe la anii 350 ai erei noastre! Iar conţinutul scrierii este unul religios cu referire directă la religia geţilor pe care a îmbrăţişat-o şi împăratul roman Antonius Pius.

Istoricii spun despre fiul lui Antonius Pius, Com-modus care a fost împărat în perioada 180-192 că ar fi adoptat mitraismul drept religie oficială a imperiului, dar moneda tatălui său ne arată că ea era deja intrată în palatul imperial mai devreme. Moneda din stânga are pe avers scrierea DUO COMMODO, care adus în alfabet latin avem DUO COMMODO, adică împăratul pe lângă atâtea nebunii făcute se credea intrat în tagma celor 7 veghetori cereşti, numiţi Dio în religia strămoşilor noştri. Pentru revers avem CUHI SSU MITRO şi adus în alfabet latin SUI l(i: a merge, a alerga) SSU(Sebesu: strălucitorul, eliberatorul) MITRO, înţeles ca: voi sui în ceruri şi voi alerga la Strălucitorul sau Eliberatorul Mitra. în expresia DIHO COMMODO, nu se mai respectă nici gramatica latină, ea fiind scrisă după regulile limbii rumune de la sfârşitul secolului II. Moneda din dreapta are scris pe avers: OVΛ ПIΛ – OUL PIL(pil: bici mare împletit din şuviţe de piele cu care se mâna cârdul de vite). O legendă de-a noastră spune că Dumnezeu, prinzându-l pe Dracu cu vicleşug, încercând să se folosească de şarpe, I-a înşfăcat odată pe acesta de coadă şi făcându-l bici, l-a înfăşurat de trei ori în jurul oului ceresc – universului – ca să-l păzească pe vecie. Pe monedă se vede cum din corpul şarpelui sunt formate trei rânduri de bucle, iar sus este încă una care are forma unui ou. Pe revers avem VΛII+ ΩN, adică ULII (a merge, a alerga) + ON (neam), şi pe înţelesul nostru ar fi: uliul (şoimul ceresc, şaue) care aleargă spre neamul sfânt.

Caracala (211-217), împărat roman de neam get, fiul lui Septimius Severus, ne lasă mărturie pe moneda de mai sus că îi era dragă limba neamului său după cum vedem şi singuri după 1800 de ani. Pe avers scrie numele împăratului, iar pe revers avem textul religios ПEPINΘI ΩN NEΩ KOPONA – PERINTI (părinte, îndrumător) ON (on: neam, popor) NEO CORONA (cunună, ornament de metal care se pune în cap ca semn al suveranităţii). Avem tălmăcirea aşa: părintele poporului cu noua coroană. Aceste texte pot fi citite
numai în limba română şi numai folosind fonetica semnelor cum o au şi pe tăbliţele de plumb descoperite la Sinaia! Să precizez că în religia lui Mitra gradul de „tată” era cel mai înalt, iar conducătorul
întregului cult era „Tatăl Taţilor”, înlocuit pe monedă cu cel de „perinti” dar care în limba română veche are acelaşi sens. Şi astăzi românii folosesc cuvântul „părinte” pentru preot cu sensul de tată spiritual.

Şi de la împăratul get de baştină din Tracia, Maximin (235-238) avem dovezi ale folosirii limbii strămoşeşti pe monedele Imperiului Roman. Prima monedă din stânga are pe o faţă chipul lui Maximin înrăzat aşa cum se cădea oricărui slujitor al lui Mitra cu textul din jurul capului: AUT. MAXIMIN OC RUCE BAYT – AUT. MAXIMIN OS (os: puter¬nic, tare) RUSE (arămiu, roşcat, roşu) BAIT (băit: spălat, scăldat), şi adus pentru noi este: Puternicul Autocrator Maximin a fost băit în lumina soarelui. Pe cealaltă faţă este o construcţie ce are deasupra un copil cu mâinile întinse. Inscripţia este următoarea: OVΛ ПIAN ΩN ANXIA ΛEΩ.N -OUL PIL ON ANGIA LEON, şi trebuie înţeleasă ca „oul nou este însoţit de îngerii puternici ca leii. În mijlocul construcţiei este litera E (intrarea în templu) care însemna cetatea din ceruri sau cetatea judecăţii adevărate. în mitraism leones era a treia etapă a iniţierii, iar uneori chiar Mitra apare cu cap de leu. A doua monedă are aceeaşi inscripţie în jurul capului, dar la intrarea în templu litera E este înlocuită cu pomul vieţii. Pe această monedă Maximin are coroniţa de lauri ca împărat roman, iar pe reversul ei în jurul unei clădiri este scris: OVΛ ПIANO NAIГ XI IΛEON. Vechii greci spuneau cîntecelor închinate lui Zabelo/Apolo „peon” iar muntele Ceahlău în s’crierite lui Gh. Asachi este numit Pion, adică unul din munţii sfinţi ai geţilor. Inscripţia trebuie gru¬pată astfel: OUL PIAN ON (a aduna) AGGI (agie) ILE (III, Mântuitorul) ON (neam), şi tălmăcită sună aşa: aici Mântu¬itorul şi neamul său, s-au adunat pe Muntele Sfânt (Cetatea Zidirii).

Monedă bătută de împăratul Gordian III (238-244) care era de neam roman dar practicant al religiei geţilor unde găsim pe avers IUI SEBASTOI („divi augusti” sau „theoi sebastoi” erau expresii în latină şi greacă ce subliniau protecţia divină a împăraţilor romani începând cu Octavianus Augustus), adică îngerii păzitori. Pe cealaltă faţă avem legenda: KOIN OC KIΛI MITPOПC, şi adusă în alfa¬bet latin este COIN (căina: a plânge, jeli) OS (puternic, tare) CILI (fire subţiri din aur) MITRO P (OLI)S (polei: îngeri şi polis: oraş, cetate). Adus în zilele noastre avem: puternica noastră jale ce curge ca firele de aur este pentru Mitra şi îngerii (sau pentru cetatea lui Mitra care era cetatea luminii veşnice). Moneda din dreapta este tot a împăratului Gordian III, iar pe faţa din dreapta este următoarea legendă: OVΛ ПIAN ON ΩNAГXIAΛEΩ.N şi adusă în alfabet latin avem: OUL PIAN (Pion era numele Muntelui Sfânt Ceahlău) ON (on: a se aduna) AGGIA (agie: administraţie) LEON (lei, grad de iniţiere în mitraism). Pe înţelesul nostru este: administratorii ordinului leilor s-au adunat la muntele sfânt. Dar ei aveau şi femei printre iniţiaţi, iar la lei, ele se numeau Lea, adică leoaice, de unde au rămas la noi pentru femei numele de Lia.

Împăratul Gordian III a fost asasinat în anul 244 şi cu această ocazie s-a bătut o monedă comemorativă ce are pe avers bustul acestuia purtând pe cap o coroană cu raze. Pe marginea piesei este scris următorul text: AST.K.M. AN-TONIOC GORDIANOC CEB pe care „specialiştii” l-au tălmăcit că ar fi o medalie emisă la Tarsus în Cilicia fără a preciza sensul inscripţiilor. De o parte şi de alta a capului împăratului apare litera П/P. Textul l-am citit astfel: AST (ast.ruc: a înmormânta, a acoperi); K (kabir: entităţile cereşti din religia geţilor care aduceau protecţie şi îi ajutau pe oameni să găsească drumul mântuirii; M (Mithra: divinitatea supremă) SEB (şiba: cumpănă, cumpănire) Gordianos An-tonios. Scrierea o înţelegem astfel: după moarte Gordianos Antonios va fi cântărit (judecat) de către cabirul Mitra, Părintele Patriei. Pe revers este reprezentat Mitra sacrificând tau¬rul, îmbrăcat în costumul specific geţilor şi purtând pe cap tot o coroană cu raze ca a împăratului cu următorul text: TARCO (tarso/tarză: atitudine, chemare) I (a merge, a alerga) MITRO POLE (polei: fiinţe supranaturale din mitologia românească, un fel de zâne sau îngeri) OS (puternic), iar în interior M. KABIR cu litere R/P lipită de botul taurului. Interpretarea este aşa: chemarea puternică a îngerilor lui Mitra. Mitra cabirul. Cele două cuvinte care desemnează principalele construcţii religioase în creştinismul ortodox -mitropolie şi mănăstire – sunt cuvinte vechi româneşti aşa cum dovedeşte acest text şi cel de la eseni, pentru monasterion.

O monedă a împăratului roman de neam arab Filip Arabul (244-249) unde găsim iarăşi limba noastră cea străbună pe avers cu cuvintele TPI OUΛ ПIΛ CAPA- TRI OUL PlL SARA, şi chiar asta arată şarpele de pe revers cu cele trei bucle făcute din trupul lui când a ieşit seara în lumină, în jurul şarpelui avem scrierea: MHTPOП TOMEA sau TOIEГ, fiindcă aici avem o inscripţionare cu dublu sens. Fiind făcute unele „artificii” literelor, semnele de sub şarpe pot fi citite atât „tomeo” cu sensul de cruce strălucitoare sau cele patru puncte cardinale, dar şi „toieg” adică băţul de sprijin al lui Poimandre, al lui Senta, Moş Arimin sau tu¬turor păstorilor de neamuri. Inscripţia poate fi citită ca îngerii lui Mitra peste întreg pământul sau Mitra este toiagul (călăuza) îngerilor. În dreapta este o monedă a împăratului roman de neam get Gaius Messius Quintus Traianus De¬cius (249-251) care ne arată că geţii nu erau dispăruţi din istorie, fiindcă pe una din feţe este o femeie cu steagul get în mână şi în jurul ei scrie DACIA.

Şi o monedă a împăratului roman de neam get Constantius II (337-361) care are pe una din feţe inscripţia: VICTORIA AUGS COI-IOB, unde cuvintele COI-IOB sunt din limba getă şi trebuie citite SOI-IOB, adică iubire de soi, sau aleasă, aşa cum se cade faţă de o divinitate. Iar Fanes sau Phanes amintit ca Fiul Luminii sau Sarmis al geţilor mai era numit şi Iubire sau IOB, după limba noastră din vechime şi nu cea născocită şi boită de clocitorii de rele.
Aceste dovezi arheologice ne arată că timp de peste 200 de ani, limba getă sau rumună s-a vorbit în Im¬periul Roman, la început ca limbă de cult a lui Mitra, apoi tot mai răspândită datorită soldăţimii arimine de peste toate plaiurile, adică Dio Geta, şi provinciile romane Dacia, Panonia, Tribalia, Mesia, Tracia, Macedonia, Dardania.