MESAJUL ZALMOXIAN AL TEZAURULUI DE LA PIETROASELE

Tezaurul de la Pietroasa (www.revistaclipa.com)

Adrian Bucurescu

Forţa sacră a celebrului Tezaur de la Pietroasele s-a arătat cu mai multe prilejuri, fiind limpede că nu este unul obişnuit. Piesele salvate au pentru spiritualitatea daco-română o importanţă covârşitoare, ele reprezentând punctele cheie ale religiei care a strălucit cândva pe meleagurile noastre.
Cea mai izbitoare dovadă a supravieţuirii zestrei divine a Geto-Dacilor în cultura română este imaginea Zeiţei Supreme, Maria sau Leto, în mijlocul marii patere, unde Ea şade pe un jilţ, ţinând în mâini Paharul cu Apa Vieţii Veşnice, din care le dă să bea celor vrednici să ajungă în Cer. Iată cum începe un colind din Maramureş:

Sus, în Raiul Sfinţilor,
Hoi, linu-I lin şi rujmarin,
Pe deasupra munţilor,
Este-o dalbă mânăstire
Cu scaun de odihnire.
Dar în scaun cine-mi şăde?
Şăde, şăde Maica Sfântă,
Nici nu râde, nici nu cântă.
C-un pahar sfinţit în mână,
Tot închină şi suspină…

În jurul Mariei se află sculptaţi cei zece apostoli ai lui Apollon-Zalmoxis şi cele şase ucenice ale Dianei-Zalmoxis. Numărul de zece al apostolilor este confirmat de inscripţia tracică descoperită pe Insula Lemnos, ce aparţinuse neamului Sintienilor, iar simbolic, de cele zece raze ale Soarelui de Andezit de la Sarmizegetusa Regia.
Tot aşa, numărul de şase al ucenicelor este confirmat în mai multe texte tracice pe care le-am prezentat în volumele “Dacia Secretă” şi “Dacia Divină”, precum şi de cele şase Iele din mitofolclorul românesc, conduse de o crăiasă, aceasta fiind fără îndoială Diana, supranumită şi Artemis, sora geamănă a lui Apollon.
În ansamblul pieselor de la Pietroasele se disting şi trei păsări, care au şi dat denumirea populară românească a tezaurului, “Cloşca cu Puii de Aur”. În limba tracică, BASSAREVS era unul dintre supranumele lui Dionyssos, teonimul fiind atestat şi în marele “Dicţionar Latin-Român” de Gh. Guţu. Cercetările demonstrează că tot aşa I se spunea şi lui Apollon.
Din BASSAR- româna a moştenit mai multe cuvinte, printre care: pasăre; pajeră; pajurăbiserică; fecior; fecioară şi bujor, sugerând şi măreţia şi puritatea şi frumuseţea (cf. germ. Wasser “apă”), calităţi fireşti ale zeilor. De aceea, se poate afirma că păsările din tezaur sunt simbolurile “Celor Puri; Celor Divini”, ale Zeiţei Supreme şi Celor Doi Fii ai Săi.
Tot din BASSAREVS provine şi numele pur geto-dacic de Basarab, care a şi dat numele dinastiei medievale din Ţara Românească, precum şi herbul acestui stat (cf. rom. pajeră; pajură), păstrat până astăzi în stema României. Cum, ca şi în latină, în limba tracă litera V nota şi sunetul V şi sunetul U, teonimul poate fi pronunţat şi BASSAR-EUS, pentru care o traducere este “Pasărea Măiastră”, suprafireasca făptură din mitofolclorul nostru (cf. rom. pasăre; pajură; alban. josh “a fascina”).
Că Pasărea din stema Ţării Româneşti este divină o sugerează Crucea pe care o poartă în cioc, care, în vechime, după cum arată Nicolae Densusianu în “Dacia Preistorică”, era Zvastica. De altfel, după cum am mai scris de nenumărate ori, Zvastica, doi de Z, era simbolul Celor Doi Zalmoxis, Apollon şi Diana. Iată de ce, în câteva lăcaşe de cult din România, Zeiţa Supremă, Maria, este înfăţişată cu aripi, imagine neobişnuită în spaţiul european, cea mai frumoasă dintre asemenea picturi fiind cea de la Mânăstirea Govora.
Forţa sacră a Tezaurului de la Pietroasele este dată şi de inscripţia de pe verigă, ce se poate citi şi de la stânga la dreapta şi de la dreapta la stânga: 1. HUTEN I AREN EIVEN. Traducerea: “Sălaşul în Pace să (vă) fie!; Casa în Pace s-o aveţi!” Cf. rom.cotună “colibă”; cătun; Hotin; Eirene – Zeiţa Păcii în mitologia elenă; rom. a avea; germ.haben “a avea”. 2. NEVIEN ERAI NETUH. Traducerea: “Blestemat să fie Duşmanul (Răul)!” Cf. rom. nebun; nevoie; alban. neveri „greaţă; scârbă; silă”; rom. era are; năduh(arh.) “năduf”.
În acest sens, se poate spune că vitrina care adăposteşte actualmente Tezaurul de la Pietroasele este de fapt un Altar geto-dacic.