ROMÂNIA – LEAGĂNUL CIVILIZAŢIEI MONDIALE?

Urmele de locuire descoperite de arheologi în spaţiul carpato-dunărean şi pe Valea Oltului pot fi datate 600.000 -1.000.000 î.Ch., în paleoliticul inferior în cadrul aşa numitei culturi de prund. Pe plan artistic, cele mai vechi vestigii, din aceeaşi epocă, s-au găsit la Porţile de Fier şi Cazane.
În continuare, printre altele, aşezarea de la Româneşti – Dumbrăviţa (Banat) datează din paleoliticul superior epoca aurignacian, aproximativ din anii 30.000 î.Ch. Şi nu este lipsit de interes să se ştie că legenda lui Prometheus, care a dăruit oamenilor focul, s-a născut în cetatea zeilor traci. Tot în această regiune a Terrei se înregistrează cea mai veche locuire în bordeie din lume, cea mai veche activitate de minerit din lume, cel mai vechi topor-târnâcop de miner, cel mai vechi harpon şi cel mai vechi vârf de lance cu două caneluri (tip baionetă) din lume (toate 13.000 î.Ch.), cea mai veche activitate din metalurgia aramei din lume (3.000 î.Ch.), cea mai veche exploatare şi prelucrare a aurului din Europa şi cea mai veche scriere din lume (5-6.000 î.Ch.). Cu utilizarea focului se încheie perioada paleoliticului, marcată de apariţia primelor furnale din Europa, descoperite în zona Titan-Călan-Nădrag, la Reşiţa şi Anina, Baia de Aramă, Baia de Fier, Baia Sprie, adică in preastrăvechile bazine carbo-siderurgice ale Banatuluişi Ţării Haţegului, până la Valea Jiului.
În perioada mezoliticului – între 10.000-6.000 î.Ch. – omul a început să folosească pluta, roata, sania, arcul (tracii fiind recunoscuţi ca primul popor care l-a creat şi l-a folosit), a îmblânzit câinele, şi-a construit primele palafite. Diferite tipuri ale culturilor acestei perioade s-au găsit în Crimeea, Ceahlău, Băile Herculane, Poiana la Scaune, Muntenegru (Adăpostul Roşu), etc. În acelaşi vast teritoriu s-au dezvoltat, în continuare, culturile Criş-Starcevo (cea mai veche), Hamangia (cea maispecifică), Tisa, Vădastra, Precucuteni etc., din epipaleoliticul de acum 8.000 de ani. Culturii Turdaş îi aparţin cele trei faimoase tăbliţe de la Tărtăria pe Mureş, conţinând cea mai veche scriere din lume şi având o vechime de peste 7.000 ani (neoliticul vechi).
La nivelul culturii Criş-Starcevo, prima secure s-a găsit la Valea Răii-Rm. Vâlcea, fiind datată în anul 6.000 î.Ch. În neoliticul târziu (eneoloticul = 3.700-2.700 î.Ch.), apar noi culturi: Gumelniţa (partea de răsărit dintre Carpaţişi Haemus / Balcani), Sălcuţa (Banat, Oltenia, Valea Dunării, Macedonia, Grecia, Troia), Cucuteni (cea mai spectaculoasă), cuprinzând Transilvania, Moldova până la Nipru, o parte a Munteniei, Cicladele, Troia, centrul fiind Moldova (Cucuteni, Podrava, etc). În formarea culturilor neolitice, contribuţia oamenilor din spaţiul tracic este esenţială. Totalitatea lor constituie epoca anterioară formării neamurilor europene, care descind de pe fondul făuritorilor culturilor neolitice din spaţiul tracic. Carl Schuchardt este primul care consideră ceramica pictată ca aparţinând tracilor. Pe acest fond, se vor dezvolta în continuare tracii. Cercetările arheologice au dovedit aceasta fără putinţă de tăgadă, după cum tot ele au probat, în mod neîndoielnic, originea în spaţiul traco-dacic (România) a culturii Cucuteni, fără egal în lume. Au căzut, astfel, cu succes, teoriile conform cărora tracii ar fi venit “de undeva”. Influenţa temporară, dar nefastă, a acestor teorii a împiedicat un timp interpretarea corectă a senzaţionalelor descoperiri arheologice din ultimii 30 ani. Înşişi grecii nu s-au format ca popor decât după descinderea aheilor şi dorienilor plecaţi din nordul Dunării, foc care avea toate condiţiile optime dezvoltării umane.