ZAMOLXIANA, ÎNVĂŢĂTURILE EZOTERICE ALE NEOZAMOLXIANISMULUI

Ulcior

OCTABIAN SĂRBĂTOARE

Cap. 2 – Ideile generatoare ale ezoterismului neozamolxian

Spiritualitatea neozamolxiană atribuie florii vieţii şapte arhetipuri astfel: Zamolxe, Bendisa, Marele Lup Alb, Iisus Fiul Daciei, Cavalerul trac, Deceneu şi Dumnezeu/ Domnazâna. Hermeneutica simbolisticii florii vieţii identifică şapte trăsături de caracter, care sunt intrinsec legate de arhetipurile strămoşeşti, precum şi şapte simboluri naturale caracteristice lor. Ele constituie o bază comportamentală după cum urmează:
– Dărnicie (generozitate) – Zamolxe – soarele
– Bucurie (plăcere) – Bendisa – bradul (pomul vieţii)
– Curaj (pace) – Marele Lup Alb – lupul
– Iubire (compasiune) – Iisus Fiul Daciei – mielul
– Virtute (demnitate) – Cavalerul trac – bourul
– Înţelepciune (dreaptă judecată) – Deceneu – şarpele
– Trezvie (trezire) a sufletului – Dumnezeu şi Domnazâna – vulturul bicefal

Soarele este expresia cosmică a florii vieţii. Bradul reprezintă smerenia, bucuria vieţii şi credinţa, caracteristici umane tipic feminine. Lupul este paradigma curajului şi sfidării morţii (dacii asimilau spiritul lupului înainte de intrarea în luptă), caracteristici umane tipic masculine. Mielul este animalul blândeţii şi al nevinovăţiei. Bourul este un model de tenacitate şi încredere (în Moldova simbolul bourului s-a păstrat ca model al puterii). Şarpele este un simbol al înţelepciunii. Vulturul bicefal este modelul ridicării la Dumnezeu, înălţarea în spirit, îndumnezeirea.

Cele şapte arhetipuri au generat multiple mituri păstrate în tradiţia populară românească:
– Făt-frumos şi oamenii buni au feţele strălucind ca soarele.
– Bradul este statornicia în credinţă. Ca pom al vieţii bradul reprezintă femeia.
– Legendele povestesc despre Marele Lup Alb ca protector al neamului românesc şi model de cutezanţă.
– Mielul cel blând este Iisus cel iubitor de oameni.
– Legendele cu bourul sunt temelia etosului dacoromânilor din Moldova şi Maramureş şi simbolul puterii necesare noilor începuturi.
– Şarpele dă pilde şi învăţături înţelepte.
– Vulturul poartă în cioc o piatră nestemată.

Alte legende populare scot în evidenţă cele şapte arhetipuri strămoşeşti, combinând caracteristicile lor astfel:
– Făt-Frumos este eroul purtător al luminii care elimină tenebrele cu paloşul de lumină ajutat de calul năzdrăvan care mănâncă jeratic fiind născut din focul sacru.
– Ileana Cosânzeana sau Sânziana sau Drăgaica, este Zâna Sânzienelor. Ea se distinge prin semne caracteristice şi anume: buchetul de sânziană, cununa de spice, centura de tei şi toiagul de alun şi o vestimentaţie înflorată.
– Mielul este blând şi oaia înţeleaptă (vezi balada Mioriţa).
– Lupoaica alăptează copii.

Crucea Z

Crucea Lui Zamolxe

Crucea Lui Zamolxe (Fig. 10) este o legătură simbolică sacră a neozamolxianului cu divinitatea. Are patru braţe egale, în centru se află floarea vieţii, reprezentând soarele emiţând raze de lumină ca formă vizibilă a zeului nevăzut, o manifestare a transcendentului. Crucea lui Zamolxe va apare pe templele zamolxiene la sanctuare, altare şi vetre, şi poate fi purtată de practicanţii neozamolxieni ca totem personal.

Floarea vietii

În tradiţia mortuară românească floarea vieţii apare sculptată pe o cruce creştină demonstrând în acest mod sincretismul dintre zamolxianism şi creştinism. În partea ei de sus se pot citi iniţialele scrise cu litere chirilice, IC XC – Iisus Hristos).
Crucea şi-a păstrat semnificaţia arhaică de simbol al nemuririi sufletului celui îngropat, deşi în vechime pe locul respectiv se afla depusă urna funerară în locul coşciugului cu trupul celui mort. Se poate observa cum floarea vieţii este impecabil construită ca rezultat al Fig. 11 – Floarea vieţii prezentă pe o intersecţiilor cercurilor formatoare. cruce mortuară.
Tradiţia populară a păstrat şi încă mai menţine simbolistica precreştină în arta populară. Crucea lui Zamolxe este prezentă într-o formă specifică în zona Maramureş din România.

Crucea zamolziana

Crucea are patru braţe egale, o motivaţie centrală florală, iar pe margini una arboricolă, frunzele fiind dispuse ca într-o coroană de lauri.

Simbol geto dacic

SIMBOL GETO-DACIC DE PE POARTA SANCTUARULUI DE LA SARMISEFETUZA

Simbolistica este foarte veche apărând într-o formă asemănătoare şi pe poarta sanctuarului de la Sarmisegetuza (fig. 13).