IMPERIUL DAC ÎNFIINŢAT DE ÎMPĂRATUL GALERIUS CEL BATRÂN (293-305), FRAGMENT DIN DACII DE-A LUNGUL MILENIILOR, DE DUMITRU BĂLAŞA

Intre capitolele de mare interes in istoria Daco-Romanilor se inscrie Imperiul Dac infiintat de Galerius cel Batran (293-305). Acest capitol nu a foist tratat si actul desfiintarii imperiului Roman si inlocuirea lui cu imperiul Dac nici nu a fost sesizat la justa lui valoare. O analiza pertinante a acestui capitol si o lectura atenta din partea cititorului, este necesara pentru a intelege acest studiu si grandiosul rol ce a jucat marele popor al Dacilor pe Terra. Eu insumi, de abia in a doua lectura a studiului meu Dacii de-a lungul mileniilor, am observat just marea importanta a actiunii organizatorice desfasurata de imparatii Galerius cel Batran si de nepotul sau de sora, Galerius cel Tanar, originari din Romula (judetul Romanati).
Imperiul Roman sub cei doi imparati Galerius, dispare si apare Imperiul Dac. Acesta este de fapt cel mai de seama act istoric la sfarsitul sec III si inceputul sec IV. El dovedeste clar ca Dacii nu numai ca nu au disparut, dar din dinastia regala daca s-au ridicat mari imparati, care au condus cel mai mare imperiu al antichitatii, Imperiul Roman. Armata si comandantii acestui imperiu erau in majoritate Daci. Ceva mai mult. Cercetatorul Jerzy Kolendo ajunge la concluzia ca cel mai mare numar de marinari, in flota romana, era format din Bessi din Tracia, din Dobrogea si desigur ca si din actuala Bsarabie. „Numarul important al Bessilor in flota romana” este recunoscut si de Theodor Mommsen. Se stie ca Bessi erau o importanta ramura a Traco-Dacilor. Amintim si faptul ca dupa retragerea la sud de Dunare a trupelor de ocupatie conduse de imparatul Aurelian (dupa anul 275), se gasesc in Oltenia, in special, elemente de cultura a Dacilor lkiberi si elemnte carpice, la Farcasele, Govora-Sat si Resca (Romula). Ele atesta faptul ca Dacii liberi (din care faceau parte si Carpii), au fortat cotropitorii sa se retraga la sud de Dunare.
Am amintit de Regilianus, care era din familia lui Decebal. La inceput, el indeplinea functia de comandant militar in Illyria si dupa aceea a ajuns chiar imparat pe scaunul lui Traian, desi a fost „unul dintre imparatii efemeri din sec. al III -lea”. In Scriptores Historiae Augustae se mentioneaza ca Regilianus „a fost un barbat priceput in treburile militare si suspect lui Galienus (253-268), inca de mai inainte, deoarce se parea ca e demn de domnie. Se spune ca era de neam dacic, fiind chiar ruda cu Decebal. Stirea aceasta este destul de importanta pentru genealogia comandantilor, a regilor si a imparatilor daci ce au urcat pe tronul imperial. Daca nu au pierit cei din familia regala dacica a lui Decebal, cum s-ar putea crede ca au pierit Dacii din clasa de jos? Insusi numele de Regilianus spune ca acesta descindea din gintea regala dacica. Nu se poate trece pe langa aceasta valoroasa informatie, fara a fi luata in seama, deoarece neglijarea ei in cercetarea istorica duce la concluzii eronate si pagubitoare patrimoniului Daco-Român. Ne vom opri in continuare asupra altui personaj a carui mama era din Romula (judetul Romanati)
Galerius Maximilian cel Batran si nepotul sau Galerius cel Tanar, cunoscut in popor sub numele de „Ler Imparat”- din care cei mai multi istorici au facut un personaj legendar

Ca sa intelegem mai bine aceasta tema trebuie sa tinem cont de relatarea lui Strabon (19 e.n.), care scria ca getii sunt de neam tracic si ca ei „locuiau si pe un mal si pe celalalt al Istrului”. In ceea ce priveste imparatul Dac Galerius, retinem faptul ca in opera lui Ammianus Marcellinus intitulata Istoria Romana, acesta apare cu numele de Galerius, dar tot acesta este numit „Maximianus Caesar” sau Maximianus Galerius. In vestibulul palatului imperial din Roma, era reprezentat intr-o statuie, tinand in mana o afera de arama-„globul ceresc” asemenea zeilor. La conducerea imperiului au trecut urmasii dinastiei regale dacice.
Tot din dinastia regala dacica a facut parte si Galerius cel Batran, imparat intre anii 293-304. Desi la inceput a avut nume rau intre crestini, a fost o mare figura istorica. Sextus Aurelius Victor spune ca Galerius (cel Batran), se nascuse in Dacia Ripensis, din parinti pastori de vite, de aceea era poreclit Armentaruis. Era „om frumos in trup, vestit si norocos ostas. Unde se nascuse, acolo s-a si ingropat, caruia loc el ii puse numele Romulian, dupa numele mamei sale Romula”. Dar colonia Romula era mult mai veche. Galerius (cel Batran) in toate actiunile sale a fost ajutat de nepotul sau de sora (fiica a Romulei), nepot care se numea tot Galerius, caruia eu i-am zis „cel Tanar”. Acesta a condus imparatia dacilor, intre anii 305-311. Si el fusese tot pastor si negustor de vite. El, dupa tata, se numea Dara. Se spune ca el „cinstea pe oamenii cei prea intelepti si carturari”. Din faptul ca Galerius (cel Batran 293-304) a avut ca ajutor permanent pe nepotul sau Galerius (cel Tanar 305-311), cei mai multi istorici vorbesc de un singur Galerius, acel Ler imparatul. Niels Hannestad spune: „Galerius era un luptator indarjit pe care traditia il asemuia lui Alexandru cel Mare”.
Scriitorul Lactantius (325) spune ca Galerius (cel Batran) a fost ginerele lui Diocletian si in persecutia crestinilor, a urmat, desigur indicatiile acestuia. Mama lui Galerius era „originara din regiunile de dincolo deDunare” (adica la nord) o crestina gnostica. Este bine sa retinem faptul ca (inainte de anul 313 deci) Galerius (cel Tanar) a emis un edict de toleranta prin care obliga pe crestini sa jure credinta imparatului si sa se roage pentru sanatatea lui. De altfel acest edict de ruga pentru autoritatea laica s-a perpetuat pana in zilele noastre „intarind legatura civica intre cetatean si Stat, intre soldat si imparat”. In adevar, aceasta dispozitie a Ler Imparatul Daciei, e o reminiscenta gnostica si se pastreaza pana astazi.
Abandonarea Daciei nord dunarene de catre armatele romane care in majoritate erau alcatuite din Daci, a provocat o adanca nemultumire in randul comandantilor, cat si a ostasilor daci. Acum viteazul popor dac, sub comanda lui Galerius porneste spre reanvierea vechilor traditii zamolxiene, in marele imperiu roman. Izvoarele documentare consemneaza clar faptul ca atunci cand Galerius (cel Batran) a primit titlul de imparat, el (Galerius) a declarat ca este dusmanul numelui de roman si ca vrea sa schimbe titulatura Imperiului Roman in aceea de Imperiu Dacic , ceea ce a si facut. Este asa cum am mai spus, cel mai mare act istoric de la inceputul secolului IV. Capitala Imperiului Dac a fost la Sirmium si apoi la Tesalonic.
Hotararea lui Galerius, amintita mai sus, este prima atitudine hotarata impotriva dominatiei peninsularilor. Acum, centrul de gravitatepolitica se indreapta spre „Romanitatea Orientala”, Daco-România Mare. Centrul politic, zic, devine, Tesalonicul sub comanda lui Galerius (cel Batran) in timpul tetrarhiei. La Tesalonic (Salonic de azi) va fi executat in 325 imparatul Licinus, iar in mai 330 mai 11, se inaugureaza oficial noua capitala a Imperiului de catre Constantin cel Mare.
Revenind la relatarea lui Latantius, aratam ca el merge destul de departe cu ura fata de Galerius, cand scrie :„aceasta fiara avea o salbaticie si o cruzime innascuta, cu totul straina de sangele de roman; aceasta nu este de mirare, deoarece mama sa (pe numele Romula) originara din regiunile de dincolo de Dunare”, din localitatea numita Romula. Vom aminti aici ca Romula-Cetate este amintita epigrafic, intai intre anii 118-119, apoi intre anii 161-167, ca oras si in anul 248, cand Filip Arabul a construit „un vallum in jurul zidului orasului”. Este vorba de o importanta inscriptie descoperita la Romula. Prin urmare, in anul 248, colonia de aici se numea Romula. De la aceasta localitate si-a luat numele mama imparatului dac Galerius. Acolo, la Romula, sunt mai multe asezari fortificate. Cea mai veche a fost numita de Daci, Antina, adica cea dintai. Numele ei se pastreaza si azi popor: caramizi de Antina, geme antice, vase de lut de Antina etc. Importanta Romulei consta si in faptul ca aici se intalneau drumurile dacice ce veneau de la Izlz, de la Celei (Sucidava), cel de la Drobeta si cel de la Buridava.
Referindu-se la Romula, Eusebiu de Caesareea spune ca „in Dacia nu departe de Sardica (Sofia) s-a nascut Galerius” autorul unui act, acela prin care imparatul si senatul declara oficial ca imperiul nu este roman, si Dacic. El avea in vedere numarul populatiei majoritare a Dacilor, incomparabil cu a romanilor peninsulari. Daca mai adaugam si faptul ca imparatul Galerius (cel Batran) ignorat de scriitorii romani a dat armatelor sale vechiul drapel al Dacilor, sarpele gnostic (lucrat din arama, din piele sau chiar din stofa, prins in pozitie orizontala pe un baston de lemn), vom intelege care era realitate etnica a imperiului. A urmat reactia din partea aristrocratiei romane propriu-zisa, impotriva limbii dacice, a limbii populare in care au scris multi si despre care s-a zis ca nu cunosteau limba latina culta. De fapt ei au scris in limba dacica si majoritatea texteloir au fost redactate pe parcurs in latina culta. Theodor Memmsen consemneaza in acest proces „revolutia din domeniul lingvistic” si „reactia constienta impotriva limbii vulgare patrunse in societatea superioara”. Asa-zisa limba latina (de fapt traco-daca) „era corectata de-a dreptul” conform limbii grecesti. Aceasta revolutie lingvistica se facea „diferentiata constient de limba marii mase ( a poporului).
Cercetatorul Horia C. Matei sintetizeaza realitatea ca unitatile militare din armata zisa pe nedrept romana, erau recrutate dintr „barbari, care devin principala forta de soc” si „cu greu poate fi inteleasa o comanda in limba latina”. Era vorba de fapt de limba dacica.