EXCLUSIV: MARILE SECRETE ALE ZEULUI SOARE

Marea îndoială că Soarele ar fi un corp ceresc fierbinte…

Dacă am părăsi Pământul şi ne-am îndrepta spre Soare, în spaţiul cosmic, şi am măsura temperatura acelui spaţiu, am constatat că este extrem de frig (-273 o C). De ce nu este foarte cald, căcisuntem învăţati că în Soare se găsesc temperaturi de milioane de grade, iar tot ce se apropie de Soare ar trebuisă se topească… O fi datorită faptului că această căldură este produsă de reacţia dintre razele Soareluişi aura planetară electromagnetică?

Totul începe cu o veche legendă chineză…

Unele texte care continuă să intrige foarte mult – datate în timpul dinastiei Chou – au consemnat apariţia pe cer a zece sori. Acest eveniment ne reaminteşte de acei sori multipli care au apărut deasupra Romei antice. Manuscrisele antice Chuang-tzu, Liu-Shişi Hua-non-tzu, datate câteva secole mai târziu, au descris cu însufleţire calamităţile teribile ce au survenit pe Pământ în timpul domniei împăratului Yao. O căldură extraordinară a uscat ogoarele, recoltele au fost pierdute, furtuni cumplite au lovit oraşele şi satele, mările s-au învolburat şi au inundat câmpiile, iar lumea era îngrozită ca de Ziua Judecăţii. Împăratul Yao a consultat preoţii şi înţelepţii care, ca de obicei când era mai mare nevoie de ei, nu au fost de niciun folos. În disperarea sa, împăratul l-a chemat atunci pe arcaşul divin Tzu-yu, care putea să zboare prin aer şi se hrănea numai cu flori. Acest erou a doborât imediat nouă sori falşi, lăsând să strălucească numai Soarele adevărat, pentru bucuria omenirii, apoi a ucis toţi monştrii şi a salvat astfel Pământul, pentru o posteritate nerecunoscătoare.

Soţia locuia pe Lună, pe când soţul pe Soare!

Faptele eroice ale lui Tzu-yu nu au impresionat-o însă pe soţia acestuia, Heng-O. În timp ce soţul ei lupta şi ucidea balaurii salvând atâtea tinere care erau în pericol, ea a luat o pilulă pentru antigravitaţie şi a zburat către Lună, pe care a găsit-o ca fiind luminoasă dar rece ca gheaţa. Singura vegetaţie de acolo erau arborii de scorţişoară, înfruntând totuşi lipsa de confort, Heng-0 a rămas pe Lună. Întorcându-se din luptele sale, Tzu-yu a demonstrat o cunoaştere spaţială: mâncând o prăjiturică magică ce neutraliza căldura, s-a urcat pe o pasăre fermecată cu care a zburat spre Soare, unde s-a destins într-o adevărată beatitudine. Amintindu-şi brusc de soţia sa, s-a deplasat cu viteză foarte mare pe o rază de lumină, ducându-se şi el pe Lună. Heng-0 nu a fost deosebit de entuziasmată atunci când şi-a revăzut soţul hoinar. El i-a construit acolo un palat din arbori de scorţişoară, însă nu a reuşit să o înveselească, astfel că Tzu-yu s-a reîntors la Soare, unde şi-a construit un palat minunat, în care a trăit într-o binecuvântată fericire.

Marele astronom Herschel credea că Soarele e locuit!

Legenda respectivă perpetuează poate cele mai vechi învăţături, conform cărora atât Soarele, cât şi Luna au fost locuite. Această idee a fost împărtăşită de altfel şi mii de ani mai târziu, însuşi astronomul Sir Williams Herschel(1738-1822) crezând că Soarele era rece. Herschel mai credea că Soarele ar putea fi locuit, iar locuitorii săi nu ar suferi mai mult de căldură decât locuitorii care trăiesc în zona tropicelor. Cum de substanţele fierbinţi din Soare mai pot crea magnetism? Din moment ce planetele dezvoltă forţe magnetice, e normal să presupunem că şi corpul central care guvernează aceste planete (Soarele), are şi el o natură magnetică. Astfel, am putea spune că Soarele reprezintă “creierul magnetic” al întregului sistem solar. Pe de altă parte, oamenii de ştiinţă cred că Soarele este un gigantic cuptor atomic, care radiază o imensă cantitate de căldură. Se spune că temperatura la suprafaţa sa ar fi de câteva mii de grade, iar temperatura internă de milioane de grade. Totuşi, este inexplicabil cum gazele extrem de încălzite pot acţiona magnetic. Şi asta, întrucât se cunoaşte din fizică o substanţă îşi pierde magnetismul, atunci când este încălzită. Din moment ce astronomii au stabilit că Soarele are efecte magnetice, aceasta înseamnă că există un conflict direct între natura Soarelui şi temperatura sugerată. Acest conflict sugerează că Soarele nu este un corp cu gaze extrem de încălzite, ci mai degrabă un corp rece, aşa cum sugera Herschel.

Este Soarele sursa primară a căldurii?

Procesul de determinare a temperaturii Soarelui este foarte complex şi implică legile fizice ale radiaţiei. Întradevăr, prin aceste legi s-a determinat că temperatura Soarelui la suprafaţă este de 5.500 de grade Celsius, dar, în calculele sale, apar două presupuneri: prima că Soarele ar fi un corp radiant perfect, şi cea de a doua e dată de faptul că Soarele radiază căldură. Şi asta pentru că se crede că toată căldura care vine pe Pământ s-ar datora Soarelui. Stând la Soare, simţim căldură; deci, presupunem că Soarele ar fi un corp care radiază căldură. Este ca şi cum am spune că un radio ar emite sunete…dar, nu este adevărat. Radioul este cel care recepţionează sunetele de la un transmiţător radio şi le distribuie mai departe; nu radioul este sursa primară a sunetelor.

Cum de au supravieţuit 2 comete care au intrat în Soare, la temperaturi de 1 milion de grade
Celsius?

În 1543, o mare cometă s-a apropiat extrem de aproape de Soare; la fel s-a întâmplat şi în 1882. Aceste comete au intrat în coroana Soarelui, care se prespune că ar avea o temperatură de 1 milion de grade. Cometele au traversat coroana Soarelui şi au ieşit din ea, fără nicio schimbare de viteză sau direcţie. Dacă Soarele este un corp radiant de căldură, de ce aceste comete nu s-au dezintegrat instantaneu când au intrat într-un “cuptor” de 1 milion de grade Celsius? La o asemenea temperatură, nimic nu ar mai Fi supravieţuit…Sau poate că Soarele nu e atât de fierbinte cât ni se spune…

Misterul protuberanţelor solare

Un alt mister al Soarelui este dat de protuberanţele solare, care ating viteze incredibile de 700 de kilometri pe secundă şi înălţimi de milioane de kilometri, sfidând legea gravitaţiei a lui Newton. Dacă ar fi nori de hidrogen gazos şi fierbinte, aşa cum cred oamenii de ştiinţă, atunci ele nu ar putea să se înalţe atât de mult, prin ignorarea legii gravitaţiei…

Structura ocultă a Soarelui

Forţa protuberanţelor solare este similară cu forţa aurorală ce emană de la vânturile polare de pe Pământ. Forţa aurorală se numeşte aurora borealis în atmosfera nordică şi aurora australis în atmosfera sudică. Numele de “luminile nordului” şi “luminile sudului” este dat aceluia
si fenomen. Această forţă a Pământului, care e trimisă în atmosferă, are caracteristicile forţei protuberanţelor solare. Deşi ea este emanată în continuu e pe Pământ, ea este observată numai când condiţiile atmosferice sunt corespunzătoare.

Forţele aurorale şi a protuberanţelor solare sunt identice. Există o teorie, denumită “structura oculată a s arelui” (şi care este prezentată în graficul de mai jos), care spune că sub atmosfera groasă a Soarelui sunt ascunse 12 “planete interioare” care emană forţele aurorale, ce sunt cunoscute pe Soare ca forţe ale protuberanţelor solare Forţele protuberanţelor solare se manifestă în atmosfera planetelor interioare sau ascunse, apoi trece în câmpul lor electromagnetic şi apoi se manifestă din nou în atmosfera Soarelui. Dar ce e cu protuberanţele gigantice care se observă în atmosfera superioară a Soarelui, de parcă ar apărea de nicăieri? Atunci când forţele aurorale ale planetelor exterioare (Pământ, Marte etc.) trec prin câmpul lor electromagnetic, ele sunt atrase de Soare, unde se manifestă.
Astronomii se întreabă de ce petele solare apar la intervale mai mult sau mai puţin regulate de 11 ani, de ce primele pete ale unei noi serii apar la altitudini înalte şi de ce există o schimbare în polaritate a petelor solare pe cicluri alternative? Răspunsurile la aceste întrebări ar da o teorie completă a petelor solare, iar răspunsurile rezidă în faptul că planetele interioare sau cele ascunse creează aceste condiţii, prin perioadele lor de rotaţie şi revoluţie.

Lumina şi căldura nu sunt produse de Soare!

Lumina şi căldura reprezintă efectele razelor pozitive ale Soarelui. Căldura este simţită pe Pământ datorită intersecţiei razelor pozitive ale Soarelui cu atmosfera negativă, creând astfel o fricţiune sau schimbare în calitatea mişcării particulelor, rezultând astfelradiaţia căldurii, ca rezultat al acesteifricţiuni. Efectul razelor Soarelui asupra atmosferei Pământului este reponsabilşi pentru fenomenul de lumină vizibilă; lumina este şi ea, astfel, rezultatul interacţiuniiforţelor pozitive şi negative.
În concluzie, Soarele nu ne trimite nouă lumină şi căldură, deşi este responsabil pentru manifestările sale pe Pământ; Soarele ne trimite doar linii pozitive de forţă, care acţionează cu atmosfera negativă a Pământului, pentru a produce fenomenul de spectru electromagnetic, în care este inclusă şi căldura şi lumina. De ce este întuneric şi frig când ne îndepărtăm de Pământ?
A nu se uita că în exploatările din atmosfera superioară a Pământului, la circa 100 de kilometri deasupra Pământului, s-a observat că este nevoie de lumină artificială! De ce ar fi nevoie, pentru că teoretic ne-am afla mai aproape de Soare! La 150 de kilometri deasupra Pământului este întuneric bine de tot şi cu cât ne îndepărtăm de Pământ este şi mai întunecat. De aceea, pare mult mai corectă afirmaţia că lumina nu vine direct de la Soare.

P.S. Teoria de mai sus aparţine lui Dr. George Williamson, şi a fost expusă pentru prima oară în cartea sa intitulată “Other Tongues, Other Flesh”, apărută în SUA în anul 1959

Sursa: Secretele lumii