FABULE-PAMFLET
Const. MIU:
ORGOLIU
Vulpea și cu Lup Ioniță
S-au găsit în poieniță.
– Pentru mine e un chin
Că deseară-i Halloween!
A spus Lupul întristat.
Să nu crezi că-s îngâmfat,
Dar nu știu cum să mă-mbrac,
Ție să îți fiu pe plac!
– Pune blana cea de miel,
Zici că te cheamă Marcel…
Părul de îl dai pe spate,
Cu berbecul vei fi frate!
– Da’, cravată nu îmi pun?
Ca să fiu ca Ursul Brun,
Care vine la costum
Mirosind doar a parfum,
De la firma lui Versace.
Îmbrăcat, la patru ace…
Asta îmi doresc, surată:
Halloweenul de durată!
– Tu acolo n-o să vii,
De paradă să te ții!
Vii, să tragem o beție,
Așa cum îmi place mie!
– Dar, noi nu halim un pic,
Vreun puiuț făcut aspic?
Sau în lipsă de-așa hrană
Te făcuși, soro, vegană?
– Las’ că mai vedem acolo,
Nu vreau să mă duc iar solo…
Du-te repede, te-mbracă,
Toată lumea să te placă!
……………………………
Când era în miez de noapte,
Au poftit la poame coapte
Să le ia din cimitir,
Pentru ei, un chilipir!
Cum mergeau ei pe alee,
Povestind ce epopee
Le-a fost dat ca să admire,
Mare fu a lor uimire…
Cineva tot bocănea,
Icnete mereu scotea,
De s-au îngrozit cei doi,
Ca în ziua de apoi!
Mare le-a fost lor mirarea,
Când îi puseră-ntrebarea:
– Ce cați tu în cimitir
Și bocăni mai abitir
Decât o face pietrarul,
Pregătind la cruci tiparul?
Era moș, Martin – orfanu’
Ce murise-acum un anu…
– Eu nu vreau să m-afectez,
Numele să-mi corectez,
De-aia-acuma bocănesc
Și orgoliul îmi hrănesc:
Cât am fost pocit în viață,
Nu mi-a zis nimeni în față!
Mi-au pocit nume pe cruce
Și cățeii vor să-l spurce!
UITARE
Șoricelul cel posac
Se plimba ca leu’-n frac…
Locu-i ține, negreșit.
Că așa s-a nimerit:
Regele e la plimbare
Și îl doare în spinare
De supușii lui desculți
Ce îi crede și inculți.
Șoricelul ăsta – mic,
Vrând să se distreze-un pic,
Cheamă slugile degrabă,
Să le pună-ndat’ la treabă.
– Ia, cătați-o pe Pisică,
Aia pe care am pică!
Toată ziua stă la pândă,
Că mereu este flămândă.
Vrea acum să mă vâneze,
Tortul ei să îl orneze
Cu făptura mea plăpândă,
Că nu i-am plătit dobândă
La-mprumutul de-astă vară,
Când duceam o viaț’-amară…
Vreau acum să îi arăt
Că eu nu dau îndărăt!
La ce mi-a făcut ea mie,
Dați-i verge, doar o mie,
La tălpice și spinare,
Pentru vini imaginare!
Și să știți că am tot dreptul,
De când plin îmi este pieptul
De medalii și cocarde
Pentru merite bastarde!
Era așa plin de sine,
Colo sus, pe serpentine,
Că uitase, sărăntocu’:
Nu e locu’,-i dobitocu’!
LA CUMPĂRĂTURI
Nea Vulpoiul cel roșcat
La oraș el a plecat…
Iar iubita lui, Vulpița,
Ce o cheamă Garofița,
A strigat din prag, speriată:
– Ce-o să cauți tu-n poiată?
Stai acasă, nu pleca,
Avem, bade ce mânca!
– Mă duc, fă iar în oraș,
Că acolo-i rost de caș!
În pădure iar răbdăm,
De sub unghii să mâncăm?
Cred că ești bătută-n cap,
Nu mă duc, fă, la furat!
O găină dolofană
Și un animal cu blană
De la magazin să cumpăr,
Că eu nu mai am astâmpăr!
Iau cu bani, stai liniștită,
Nu te uita ca o vită!
Hai, că fac o ciulama
Din ce cumperi dumneata,
Ostropel și fripturică,
Pentru tine măi, nenică.
Dragul meu, dacă tu mergi,
Ia, te rog, și cinci scovergi,
Că poftesc mereu la ele,
Înșirate, ca mărgele…
Și mai ia tu, dacă poți,
O pereche de chiloți,
O fundiță de legat
Părul meu cârlionțat.
– Da, femeie, las’ că iau,
Toate care-ți trebuiau.
Pentru tine am să fac
Toate, ca să-ți fiu pe plac!
Și-a plecat el, tacticos,
La oraș s-a dus pe jos…
La un market el ajunse
Și-n năuntru el pătrunse.
La raion de lenjerie,
Intimă, precum se știe,
De-un anunț atunci dădu
Și stupefiat el fu.
„Dacă nu găsiți aici,
Să nu fiți cuprinși de frici!
Dăm o sută de dolari,
Să nu faceți în șalvari!”
– Vreau chiloți cu funduliță
Pentru draga-mi Garofiță!
Să-și lege și ea păru’,
Cum a văzut la văru’.
Fata ce sta la raion
S-a dus la domnu’ Ion
Și i-a spus că este unu’
Care face pe nebunu’.
„Director de marketing,
Vreau conflictul să îl sting!”
A spus domnul speriat
De cele ce a aflat.
„Luați de-aicea recompensa
Și scuzați, vă rog, ofensa!
Nu fiți supărat pe noi
Și nu faceți tărăboi!
Iar izmene cu cofrag
Pentru ouă, domnu’ drag,
De aveam, acuma jos
Le dădeam, dar s-au cam ros!”