De ce până astăzi lupta cu sărăcia nu a devenit o prioritate pentru guvernanți?

/O opinie proprie, asumată și care nu pretinde la adevărul absolut/
Pentru început nuanțezi faptul că înșir aceste rânduri în calitatea mea de votant al PAS-ului, atât la alegerile prezidențiale cât și la cele parlamentare. Dar, ca și mulți alții care au procedat la fel, suntem dezamăgiți din ce în ce mai mult de politicile guvernanților cărora le-am încredințat să ne conducă, bineînțeles spre un viitor mai luminos și mai prosper, cum altfel se putea? Faptul că le-am încredințat puterea, ne oferă și cele mai multe dreptul de ai critica deoarece anume așa se procedează în țările cu adevărat democratice spre care tindem deja de trei decenii chinuite, și noi, cetățenii din acest colț de țară, de țară autentică, care se întinde cândva „de la Nistru pânʼla Tisa”
În urma unei vizite în teritoriu, actualul prim-ministru al RM, se declara mirat de sărăcia care persistă în satele și orășelele basarabene. Mare ia mai fost mirarea acestui ditamai prim-ministru de sărăcia care s-a oploșit în casele oamenilor de la țară, dar până a deveni șef de guvern în ce țară a trăit acest demnitar de nu cunoștea amploarea catastrofală a fenomenului sărăciei? Cum ar spune o bătrânică de la țară la o astfel de situație: – Din care pod o chicat băetu ista? Aparent, actualul înalt demnitar pare să nu fie „un simplu prim ministru”, dar la developarea discursului său monumental despre descoperirea sărăciei în țara „poveștii de succes”, iese la suprafață că reprezintă produsul aceleiași „fabrici de prim-miniștri” care și-a recolorat doar fațada edificiului din nuanța verde în galben, dar,astăzi voi vorbi mai puțin despre simbolistica cromatică a puterii.
Obiectivul de eradicare a sărăciei este exclus aproape totalmente din discursul public al puterii, prioritare fiind declarate cu totul altele. O realitate tristă a proliferării sărăciei o constituie creșterea alarmantă a cazurilor de suicid și, din când în când, televiziunile reflectă sporadic câte un caz de pe ici colo și doar atât. Nu există o estimare oficială a fenomenului care, cred că trebuie să ne alarmeze pe toți. Ne place să ne declarăm că suntem urmașii Romei, conform vorbelor cu tâlc ale cronicarului: „De la Râm ne tragem”. Dar, tot în orașul etern a trăit cândva filosoful roman Seneca care îndreptățea actul de suicid, atât teoretic cât și practic, aplicându-l față de sine însuși. Oare din vastele realizări ale civilizației romane, noi, bineînțeles ca urmași ai Romei, am ajuns astăzi să aplicăm, în mare parte din cauza sărăciei, acest sinistru scenariu de finalizare a vieții omului?
În profețiile vizionare ale „Apocalipsei lui Ioan” sunt invocate mai multe năpaste care vor lovi necruțător oamenii: bolile (ciuma în special), războiul, foametea și moartea. Păi, în afară de război (să ne ferească Dumnezeu de el) pe celelalte le avem cu prisosință în „gloriosul stat” Republica Moldova: nu ducem lipsă nici de boli, nici de foametea asociată cu sărăcia, nici de moarte. Poate în textul Apocalipsei, alcătuitorii din acele timpuri au scăpat să menționeze că de fapt toate acestea se vor întâmpla într-un stătuleț mic, fără careva semne identitare și cu cea mai mare rânză din lume în privința nuanțării propriei identități statale. Așa că, Stimați Frați Creștini din toate părțile lumii, fiți liniștiți în continuare, previziunile apocaliptice deja au devenit realitate în spațiul pruto-nistrean, neafectându-i pe cei din alte țări și părți ale lumii. Mă întreb, poate noi muritorii de rând nu ne-am ridicat la nivelul înțelegerii Operei Supreme, iar demnitarii noștri de stat au devenit instrumente de implementare a proiectului apocaliptic în perimetrul actual al Republicii Moldova? Necunoscute și nebănuite sunt căile Domnului, dar și mai necunoscute sunt politicile, mai ales cele de eradicare a sărăciei, ale demnitarilor actuali care diriguiesc cu destinele noastre pe un câmp minat cu sărăcie, incertitudine, deziluzie, toate fiind condimentate din plin cu foarte mult populism și demagogie.
Gluma o fiind a fi ea glumă, dar dacă un prim-ministru proaspăt investit face o monumentală descoperire științifică despre existența și persistența sărăciei în propria sa țară, atunci un astfel de demnitar înalt de stat merită toată aprecierea la nivel național și internațional, fiind demn și de o distincția înaltă pentru efortul său de a vedea în sfârșit evidentul. Țineți-o tot așa și aidoma unui copil care face primii pași în viață, cunoscând în fiecare zi ceva nou, poate până la sfârșit de mandat, deși mă îndoiesc de asta, veți mai face careva descoperiri senzaționale despre traiul și problemele Oamenilor de rând, Oameni care în mare parte v-au acordat votul de încredere, alegându-se în schimb cu pauperizarea, sărăcia și disperarea, toate fiindu-ne trimise nouă pentru excesul de răbdare și toleranță pe care le-am manifestat față de ei până acum…
Skanderbeg
PS. Semnez acest foileton cu pseudonimul Skanderbeg în speranța că cei vizați se vor interesa cine a fost personajul și cum lupta cu nedreptățile și fărădelegile în timpurile când a trăit.