CALEA ADEVĂRULUI – Dovezi care arată adevărul despre cea mai mare înșelătorie și tîlhărie din istoria omenirii

ianuarie 21, 2023

Dovezi care arată adevărul despre cea
mai mare înșelătorie și tîlhărie din istoria omenirii

Voi da în continuare mai multe dovezi ale conspirației și tîlhăriei făcute de iudeo-creștini asupra religiei crucii, iar cea mai explicită este chiar de la Eusebiu din Cezareea, istoricul oficial al acestei religii care scrie lucrare Istoria bisericească la lV, XXVI,5 terminată în anul 321, unde pune Apologia trimisă pe la anul 172, de episcopul creștin Meliton din Sardes, împăratului Marcus Aurelius prin care îl ruga să înceteze persecuțiile asupra creştinilor neamurilor pentru că dogma lor nu este periculoasă imperiului. ,,E drept că filozofia creștină s-a dezvoltat încă de mult printre barbari, apoi s-a răspîndit în sînul popoarelor tale pe vremea marelui împărat Augustus, strămoşul tău”, iar eu precizez că Octavianus Augustus a murit în anul 14 al erei noastre, cu 16 ani înainte de a fi născocit iudeii pe Ieshu, deci nici o legătură cu vedeniile iudeilor. Și citind scrisoarea lui Meliton, am avut marea surpriză să constat că iudeii nu sînt amintiți niciodată ca și cum nu erau pe pămînt, fiindcă atunci nimeni nu amesteca tribul arabilor Yehuda în istoria religiei crucii care își avea originea la ,,barbarii” din nordul Istrului! Mai există o variantă siriacă a unei scrisori atribuită tot lui Meliton unde Dumnezeu este numit Tatăl și cel ce este Adevărul, însă iarăși faimoșii iudei lipsesc cu desăvîrșire din istoria acelor creștini, dar îl găsim amintit pe getul Orfeu, iar povestea ne arată cum s-a ajuns la cea mai mare înșelătorie și tîlhărie din istoria lumii.

Geții(esenii) ajunși la Qumran și în Egipt terapeuții în timpul stăpînirii macedonenilor, după spusa lui Filon, aceștia trăiau într-o mică şi liniştită comunitate din apropierea lacului Mareotis în partea stîngă a Nilului, iar iudeul eretic le-a dedicat scrierile De vita contemplativa, Quod omnis probus liber sit şi Apologia Iudaeorum, păstrată la istoricul iudeo-creştin Eusebiu din Cezareea în Preparatio Evanghelica. În scrierea Istoria bisericească, el preia unele pasaje din De vita contemplativa și spune că terapeuții – pe care Filon îi numește și eseni, cunoscîndu-i personal foarte bine de unde și-a luat ,,tainele cele mari” – au fost ,,primii creștini” și nimeni încă din tagma lui Ucigă-L Toaca nu a spus că istoricul lor cel mai bun ar fi suferit vreo intoxicație cu fum de tămîie sau de pucioasă că a scris asemenea ,,ciudățenie”! Zicerea este în C ll, XVll pusă astfel: ,,1 Se pare că pe vremea domniei lui Claudiu(41-54), Filon ar fi întîlnit în Roma pe Petru, care propovăduia celor de acolo lucru care nu-i imposibil, căci scrierea la care ne referim și pe care Filon v-a fi compus-o mult mai tîrziu, conține tocmai astfel de îndrumări bisericești care la noi și acum sînt respectate..Sîntem de părere că aceste afi-rmații ale lui Filon se potrivesc întru totul și fără nici o contradicție cu viețuirea unora dintre creștini”.

Aceasta este numai una din multele dovezi cu care putem să-i tragem la județul adevărului ca să le cerem socoteală pentru crima de a fura istoria și religia străbunilor noștri, falnicii geți din Țara Sfîntă Dio Getia. Astfel, pretinsa scriere sfîntă a iudeilor care era cunoscută și ca ,,erezie diavolească”, a fost demascată de Eusebiu ca o plăsmuire satanistă, fiindcă îi

consideră pe eseni ca ,,primii creștini”.

Rabinul iudeu J. Flavius în lucrarea Antichităţi iudaice, la capitolul l, paragraful 5 scrie despre esenii din Palestina(Qumran) astfel: ,,Ei cred în nemurirea sufletului, iar răsplata dreptăţii li se pare bunul suprem …Sînt vreo patru mii de oameni care fac acest lucru. Ei îşi duc viaţa în felul acesta şi traiul lor seamănă cu cel al dacilor/geților care se numesc polistai”. Este încă o dovadă a adevăratei origini a religiei crucii și nu ne trebuie altceva pentru a se face puțină lumină în Carpați, după 2000 de ani de întuneric satanist și tîlhărie la drumul mare!

Plutarh(46-126 e.n.) în lucrarea Vieți paralele amintește pe vechii filozofi care și-au învelit învățătura într-o țesătură de fabule și simboluri, scriind despre cea orfică astfel: ,,acea străveche știință naturală atît la greci cît și la străini era în cea mai mare parte ascunsă în mituri – o teologie ascunsă și misterioasă conținînd un înțeles enigmatic și ascuns – reiese clar din poemele orfice și din tratatele egiptene și frigiene”. Scriitorii romani au lăsat

mărturie că patria lui Orfeu a fost la nordul Dunării în partea de est a munților Carpați. Să înțelegem pe deplin ce spune elenistul la începutul secolului ll al erei noastre, între scrierile teozofice orfice și cele egiptene și frigiene(despre care azi nu se mai știe nimic!) erau legături evidente pe care nu îndrăznea să le nege nimeni atunci, dar cum roata istoriei s-a învîrtit numai pentru gura și punga dracilor, iar minciuna a devenit adevăr unic în imperiul întunecaților iudeo-creștini după anul 380, astăzi credem numai ce a vrut această ceată de ucigani să se știe! Și Filon în citatul de mai înainte a scris despre eseni că filozofau după obiceiul străvechi,

adică avem încă o dovadă a hoției făcută de iudei asupra filozofiei creștine a geților.

Lucian din Samosata scrie pe la anii 170 lucrarea satirică Deorum Concilium, iar la capitolul 9 găsim dialogul dintre Zeus și Momus, care îi spune căpeteniei zeilor grecilor că: ,,sciții/geții șigoții, plesnesc din degete la noi și împart cuvîntul lui Dumnezeu și

nemurirea în stînga și în dreapta”!

Strabon(66 î.e.n.-24 e.n.) în Geografia, la l, 2, 27, scrie că elenii din vechime îi numeau sciți pe toți cei din nordul Traciei, adică pe geți fiindcă țara lor Dio Getia se învecina în sud cu Tracia. La Vll,3, zice că înțeleptul Zamolxe al geților i-a învățat pe poporeni să ducă o viață cumpătată, să fie drepți, astfel ,,i-a găsit dispuşi pentru filozofie”.

Iudeo-creștinul Clement din Alexandria(150-217) în lucrarea Stromate V,4 scrie despre ,,scripturile filozofice ale barbarilor… Mai departe cei care au instituit Misteriile, filozofi fiind, și-au ascuns doctrinele în mituri, ca să nu fie evidente pentru toți. Au izbutit ei astfel, învăluind părerile oamenilor, să-i împiedice pe ignoranți să le falsifice; și nu a fost mai

bine pentru sfînta și binecuvîntata contemplare să fie ascunse?… Toate acestea le vom

găsi indicate prin simboluri sub vălul alegoriei… Orfeu(nu Iah- weh sau Moșe, iar zicerea vine de la cel ce conducea Didascalia, instituția ce ,,fabrica” în fiecare an zeci de fanatici pentru a răspîndi această ideologie printre Neamuri) spune cu gura inspirată de divinitate că «Jupiter îl înghite pe progenitorul său Phanes, își însușește toate puterile acestuia și devine, sub aspect intelectual, toate lucrurile pe care Phanes le prezintă inteligibil»”. Și mai departe în paragraful următor zice dumnealui despre această filozofie orfică a barbarilor atît de dragă unor greci de i- au zis fără a sughița că este a lor: „Barbarii n-au fost numai descoperitorii filosofiei, ci și descoperitorii tehnicii, științei și artei… Trebuie să merg mai departe acum și să arăt lămurit ca filosofia greacă a furat din filosofia barbară.” Afirmația este incredibilă și nimicitoare, dar așa au făcut și ticăloșii arabi yehuda care au furat cît nu poate cuprinde cu mintea omul de astăzi, chiar dacă sataniștii spun că sînt vedenii primite de la tartorul iadului Shemu sau Yaho! Ne mai luminează cinstitul iudeo- creștin care atunci nu bănuia cît de departe se va ajunge cu minciunile și tîlhăriile iudeilor și ale grecilor, astfel: ,,Pentru ce trebuie să mai spun că cei mai mulți dintre ei au fost de neam barbar și și-au făcut ucenicia intre barbari… Pe Platon il găsim că laudă pe față totdeauna pe barbari și-și amintește că atît el, cît și Pitagora au învățat cele mai multe și mai frumoase învățături trăind printre barbari”. Completez cu un citat din același autor alexandrin, dar din cartea l,15 unde scrie despre neamul nostru get, ceva ce nu se

poate înțelege de mințile românilor de azi otrăvite cu minciuna latinistă și a iudeo-satanismului: ,,nu-i necunoscător de filozofie… După părerea mea, cu toții, și brahmanii și odrizii și geții, și egiptenii, cunoscînd marea binefacere pe care au primit-o de la înțelepți, i-au cinstit ca zei, au rînduit ca filozofia lor să se învețe în școli și au studiat cu mare grijă ideile teologice ale acestora… Și astfel au fost divinizaţi de neamul egiptenilor, de caldeeni și arabi, fiind numiţi «fericiţi», și cei ce locuiesc Palestina şi nu mai puțin poporul persan, și nenumărate alte popoare în afară de acestea… Anacharsis a fost un scit menţionat că a fost apreciat ca mulți filozofi barbari printre greci… Mai mult, spune că anume cei chemați cu numele fabulos de dactili ideeni au fost primii înțelepți; cărora le sînt atribuite inventarea ceea ce se numesc «literele din Efes», și a numerelor în muzică. Pentru care motiv muzica a primit numele lor. Și dactilii ideeni erau frigieni și barbari... Hiperboreenii care trăiesc dincolo de munții Ripei(Carpați), sînt învățați să trăiască după dreptate; nu mănîncă nici un fel de carne, ci se hrănesc cu fructele pomilor… Astfel filosofia, o îndeletnicire de cea mai mare trebuinţă care aruncă lumina asupra națiunilor, a înflorit în antichitate printre barbari. Și apoi a venit în Grecia.” După alte scrieri, frigienii erau un popor din Asia Mică ce a emigrat din Tracia, Macedonia sau chiar mai din nord, însă ținuturile menționate erau locuite de neamurile arimine sau falnicii geți, nu neamul ivrit(arabii yehuda) sau altul la fel de semit. Vedem că antichitatea clasică păstrează acest adevăr uluitor; geții erau unul dintre cele mai cultivate popoare încă din prima parte a mileniului l î.e.n., cu harul filozofiei și al înțelepciunii, iar cînd ticăloșii greci s-au pus să ne scoată din istoria acelor vremuri, i-au batjocorit că ar fi barbari

și sălbatici neștiind nici a scrie.

Și iudeul creștinat Origene(185-254) cînd dădea cu parul în cartea Doctrina Adevărului scrisă de Celsus, zice spre luare-aminte în lucrarea Contra Celsus, 1,1 supărat foc că acesta i-a pus la loc de mare cinste în răbojul istoriei și timpului pe strămoșii noștri geți: ,,Celsus a putut pune la un loc pe odrizi, pe cei din Samothrace și din Eleusis, precum și pe hiperboreeni, socotindu-i printre popoarele cele mai vechi și mai înțelepte.” În text hiperboreenii erau geții din nordul Istrului fiindcă așa i-au mai numit în antichitate pe

strămoșii noștri, unii care se pricepeau la toate. La 1,16 îl mustră pe Celsus că a

scris ceva greu de crezut astăzi: ,,geții de la Dunăre sînt un popor vechi și de înțelepciune foarte înaltă”, dar asta o spun zeci de informații ajunse pînă la noi, chiar dacă prepuțarii lui Ucigă-l Toaca au urmărit cu mare furie să-i șteargă din antichitate! La 1,2 scrie

supărat foc pe geți sau barbarii sciți:,,Celsus continuă să spună că sistemul doctrinei,

adică iudaismul, de care depinde creștinismul, a fost barbar la originea sa. Și, cu o aparență de corectitudine, nu critică creștinismul din cauza originii sale în rîndul barbarilor, dar îi dă crezare celui din urmă pentru puterea lor de a descoperi(astfel) doctrinele”. Dar asta arată dovezile arheologice și nu cred că omul cu bun simț are nevoie de mai multe informații ca să-și dea seama de conspirația și tîlhăria pusă la cale de iudei împotriva religiei crucii din imperiul roman. Istoricii români au scris despre străbunii noștri ,,daci” – fiindcă ei nu folosesc cuvîntul ,,geți” – că au apărut în istorie prin secolele lV-lll î.e.n. fiind numai niște cete de păstori care știau numai să fure, dar romanii i-au făcut dispăruți pe vecie măcelărindu-i pe toți, după care au colonizat spațiul carpatic cu tot

mîlul social al imperiului, unde își au rădăcinile românii de astăzi! În cartea 1, cap.

1, Origene explică gîndirea iudeo-creștinilor, de ce ei au asociații secrete(conspirative) și de ce urăsc de moarte ,,legile scitice”, adică ale geților care era religie oficială în imperiul roman începînd cu anii 180, dorind dispariția lor. ,,Primul punct pe care Celsus îl aduce în dorința de a arunca o discreditare asupra creștinismului este că creștinii au intrat în asociații secrete între ei în contradicție cu legea, spunînd că unele asociații sînt publice și că acestea sînt în concordanță cu legile, altele, însă sînt secrete și făcute a încălca legile. Și dorința lui este să aducă în dispreț ceea ce se numește «sărbătorile de dragoste» ale creștinilor, ca și cum ar fi avut la origine un pericol comun și era o legătură mai drastică decît orice jurămînt. De vreme ce el bîjbîie cu privire la legea publică,

susținînd că asociațiile creștinilor o încalcă, trebuie să răspundem că dacă un om ar fi

băgat în rîndul«sciților»(geților), ale căror legi sînt veșnice și nu avea ocazia de a scăpa, fiind obligat să trăiască printre ei, un astfel de om, cu bună-credință, de dragul legii adevărului, pe care sciții(geții) l-ar considera drept rău, va intra în asociații contrare legilor lor, cu aceia care gîndesc ca el însuși; deci, dacă adevărul este de a decide, legile păgînilor care se leagă de imagini și un politeism ateist, sînt «legi scitice», sau mai ticăloase(lipsite de pietate) decît acestea, dacă există astfel de legi. Nu este deci ira- țional să se formeze asociații în opoziție cu legile existente, dacă sînt făcute de dragul adevărului”.

Dar geții numiți și sciți aveau o singură divinitate, Anu, Gog, Senta ori Sîntu, iar statuile lipseau din cultul lor, deci lepra minte fiindcă la ei minciuna și hoția sînt cele mai profitabile și onorabile afaceri! Textul ne spune fără nici o rușine că ei iudeii și leprele iudeo-cretine puneau la cale o mare conspirație ca să confiște sau să distrugă religia crucii din imperiul

roman.

Că aceasta era realitatea cultural-religioasă din imperiul roman privind filozofia creștină venită de la barbarii geți prin Cărțile Misilor sau Biblia, a recunoscut-o prelatul iudeo-creștin Tertulian în lucrarea De cultu feminarum, cartea l, lll, unde scrie pe la anii 200 să se știe pe vecie adevărul istoric și nu cel revelat iudeo-sataniștilor și cetelor de nelegiuiți: ,,În ceea ce privește autenticitatea «Profeției lui Enoh», sînt conștient că Scriptura

lui Enoh, care și-a atribuit acțiunea îngerilor, nu este primită de unii, pentru că nu este admisă în canonul iudeilor, fie. Presupun că nu cred că, după ce au fost cunoscute înainte de potop, au putut supraviețui în condiții de siguranță acelei calamități de pe întreg pămîntul, cînd au fost nimicite toate lucrurile. În cazul în care acesta este motivul respingerii ei, să le reamintesc după memoria lor că Noe, supraviețuitorul potopului,

a fost strănepotul lui Enoh însuși, și el desigur a auzit, amintindu-și de renumele din familie și tradiția ereditară, în ceea ce privește propriul lui străbunic cu «har înaintea lui Dumnezeu» și în ceea ce privește toate predicile sale; deoarece Enoh i-a dat lui Metusala o singură datorie; aceea că el va trebui să predea învățătura lor urmașilor săi. Noe, prin urmare, fără îndoială, ar fi reușit în conducerea predicilor; sau, nu ar fi tăcut în ceea ce privește desăvîrșirea lucrurilor înfăptuite de Dumnezeu, Îndrumătorul său, și în ceea ce privește gloria particulară a propriei case. În cazul în care Noe nu ar fi avut această putere de a o salva, continui să cred în afirmația autenticității Scripturii acesteia: în egală măsură el era în stare să o rescrie, sub inspirația Duhului, chiar dacă ar fi fost distrusă de violența potopului, așa cum, după distrugerea Ierusalimului de către asaltul babilonienilor, fiecare

manuscris al literaturii iudeilor este în general acceptat că a fost refăcut de rabinul Ezra.

Dar, din moment ce Enoh în aceeași Scriptură a predicat, de asemenea, cu privire la Domnul (Cristos), nimic nu trebuie să fie respins de către noi, care se referă la noi; și să citim că fiecare Scriptură potrivită pentru zidire este inspirată de divin. Dar iudeii s-ar părea acum că le resping din acest motiv, la fel ca toate celelalte părți care vorbesc despre Cristos… la aceste considerente se adaugă faptul că Enoh posedă o mărturie în Apostolul

Iuda.” Evanghelia lui Iuda este amintită de Irineu, episcop al Lyonului(180 d.Ch.),

în lucrarea sa Împotriva ereziilor, atribuind-o unei secte gnostice. Este foarte importantă poziția iudeilor care resping Scriptura lui Enoh deși au folosit-o în canonul lor religios pînă după anii 320 cînd a fost interzisă? Textul lui Tertulian este uluitor pentru istoria iudeo-creștinismului fiindcă el confirmă autenticitatea Scripturii lui Enoh cu mult timp înaintea născocitelor vedenii ale arabilor yehuda. Și tot aici găsim adevărul despre conspirația și hoția pusă la cale de iudei, el scriind că Enoh a predicat ,,cu privire la Domnul” cum arată și gemele ,,mitraice” puse aici ca să dovedesc conspirația iudeilor, în Scriptură fiind mai multe părți care vorbesc despre Cristos, iar aceste adevăruri erau cunoscute și de călugării români pe la anii 1880 care știau că ,, Sfintele Scripturi” au fost falsificate de iudei cu ,,însuflare diavolească”! Și îndrăznesc să îi întreb pe inițiații în ,,științele talmudice” de ce Enoh(cel trecut de iudei în Adîncimile Satanei) a fost iubit de Tatăl Ceresc și luat la ceruri, dacă nu a dat iudeilor nici o scriere și nici prooroc, judecător, ,,rege” sau ,,împărat” nu a fost. Sau povestea ascunde în sine fapte istorice deosebit de grave cum arată dovezile de mai înainte dar și cele ce vor urma, care nimicesc faimoasele și

mincinoasele vedenii sinaite?

Dar Tertulian cînd a scris aceste adevăruri incredibile despre adevărata istorie a religiei crucii a avut în vedere informații din timpul său despre care astăzi nimeni nu ar îndrăzni să le invoce ca date istorice sau culturale venite din antichitatea clasică.

Latinul Cato cel Bătrîn(234-149 î.e.n.) în lucrarea Origines scrisă spre bătrînețe spune despre strămoșii noștri următorul Adevăr: ,,Getae etiam ante roman conditam heroum suorum res praeclare gestas carmine conscriptas ad tibiam cecinerint; quod multo post tempore a romanis factitatum”. Și după înțelegerea noastră, adevărul ajuns pînă azi de la cinstitul roman sună așa: ,,Geții aveau deja o scriere cu multă vreme mai înainte de întemeierea Romei, căci ei cîntau, în ode scrise faptele de vitejie ale eroilor lor; așa ceva

s-a înfăptuit de către romani la multă vreme după ei”. Adică strămoșii noștri aveau după zisa cinstitului roman, cu mult timp înaintea întemeierii Romei pe la anii 753 î.e.n. un alfabet cu care își scriau în versuri faptele de vitejie ale strămoșilor sau vitejilor, dar și alte scrieri după care neamul să-și rînduiască viața de pămînteni, adică o Lege cu Rînduială.

Un alt martor pe care îl aduc în fața timpului și a dreptei judecăți a Adevărului care arată

cît de mincinoși și ticăloși au fost arabii yehuda sau iudeii, este poetul latin

Publius Vergilius Maro(70 î.e.n.- 19 e.n.) care în Eneida la Vl, 580 îi numeşte pe titani

,,genus antiquum Terrae, Titania pubes…”, adică neamul antic al Pămîntului, titanii cei tineri, iar înţelegerea acestei expresii ,,titania pubes” o găsim tot în această scriere,

la lV, 179 care spune: ,,Gigantes, Titanis ac terrae filii”, adică aceştia au fost după cultura

romană a secolului l î.e.n. fiii Maicii Pămînt cum găsim şi în scrierile esene sau ale geţilor pripăşiţi în Palestina, ori primul neam omenesc ce a apărut pe pămînt, fiindcă legenda o vom găsi chiar mai dezvoltată şi la subţirii şi hoţomanii greci pe care însă au

grecizat-o ca să nu-i mai dea nimeni de socoteală şi vicleşug. Poetul mai aminteşte aceste cete de divinităţi şi la Vl, 14-17 şi Vlll, 416, dar şi în Georgicele lV, 173. Legenda o avem și

în tradițiile noastre strămoșești care însă nu sînt vedenii sinaite. După cîteva zeci de ani, , Marţial în Epigrame lX, 46, închinată prietenului său Marcellius care era în armatele

romane ale împăratului Domiţian venite la Istru să cotropească Dio Getia în anul 86,

îi amintește că va sprijini pe ai săi umeri de viteaz ,,cerul de nord al hyperboreenilor şi

astrele polului getic care de abia se mişcă. Iată şi stîncile lui Prometeu. Iată şi muntele

acela faimos în legende. În curînd tu vei vedea toate acestea din apropiere cu ochii tăi

proprii. Cînd tu vei contempla aceste stînci în care răsună durerile imense ale bătrînului,

vei zice: Da, el a fost încă mai tare decît aceste pietre tari, şi la aceste cuvinte tu vei putea să mai adaugi că: acela care a fost în stare să sufere astfel de chinuri a putut într-adevăr să făurească şi neamul omenesc.” Să înțelegem ce a spus cinstitul latin fără vedenii, parascovenii, tîmpenii și minuni pentru nebuni; în secolul l al erei noastre toată antichitatea știa că la nord de Istru, în Țara Zeilor, titanii au izvodit Neamul Omenesc,

iar titanul Prometeu, i-a învățat toate cele trebuincioase inclusiv alfabetul astfel ca oamenii să-și ducă viața pe pămînt cu bune și cu rele după Rînduială sau Lege.

Mitologia greacă a scris despre zeul civilizator carpatin că a fost fiul titanului Iapet

și al Clymenei, fiică a Oceanului.

Alte informații care l-au condus pe Tertulian la concluzia de mai înainte este manuscrisul intitulat Apocriful Genezei, descoperit la Qumran și sigur scris în secolul ll î.e.n, care ne spune că după ce Noe a scăpat de potop, se așează cu neamul lui la poalele muntelui Ararat unde plantează o vie, iar cînd aceasta ajunge pe rod, își cheamă fiii la o sărbătoare în cinstea Dumnezeului Cel Prea Înalt și le împarte pămîntul pentru moștenire. Col XVlll,16 ,,…Şi lui Gomer i-a dat primele ţinuturi, spre miază-noapte pînă la fluviul Tina(Tanais/Don) şi dincolo de el mai spre apus lui Magog…”. Dar istoria adevărată ne spune că neamul get

se întindea pe acest mare teritoriu la vest de fluviul Don pînă la Marea Adriatică, însă ei

știau că se întind pînă în peninsula iberică fiindcă se asemănau în limbă cu aceștia.

Manuscrisul de la Qumran, deşi contrazice în tot făcătura lor, nu au îndrăznit să-l declare fals, fiindcă al lor este falsă ,,erezia diavolească”, iar adevărul poate fi dovedit foarte uşor de cine nu suferă de nebunia vedeniilor sinaite, geţii au fost primul popor al Zidirii de Început. Dumnezeul Cel Prea Înalt mai este amintit cînd Avram ajunge în Canaan și este întîmpinat de ,,Melkiședek regele din Salem care aduse de mîncare și de băut lui Abram și la toți oamenii ce erau cu el. Or el era preot al Dumnezeului cel Prea Înalt și el binecuvîntă pe Abram.” Din poveste lipsește Shemu sau Yaho, fiindcă atunci ei aveau dreptul să umble brambura numai în peninsula Arabia!

Tertulian știa alt adevăr chiar din pretinsele scrieri revelate fiilor diavolului, cum

ne-a lăsat mărturie unul de-al lor îmbolnăvit rău de năravul vedeniilor, apostolul Pavel care scrie în Epistola lui Pavel către Galateni la 3,17-18 pe la anii 60 ai erei noastre de cînd

au ei legea, legămîntul sau Tora și Tanak:

,,Iată ce vreau să zic: un legămînt pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte nu poate fi desfiinţat, aşa ca făgăduinţa să fie nimicită de Legea venită după patru sute treizeci de ani”, adică pe la anii 370 î.e.n. cînd le-a dat-o Ezra, dar la îndrumarea regilor Persiei pe care îi slujeau ca mercenari și nu venită de la Shemu sau Yaho cum au început să mintă din secolul l al erei noastre!

Alte dovezi că Tertulian a scris acest adevăr atît de supărător pentru iudei, le găsim tot la ei unde scriu în Facerea 20,14 că Avram după ce se întoarce din Egipt în Canaan, ,,împrumută” soția Sarah regelui cetății Gherara, spunînd că Sarah este sora lui și pentru că ,,i-a plăcut” ceva timp ca să-și facă plăcerile cu ea, după ce află adevărul, o dă înapoi lui Avram și ,,Atunci a luat Abimelec o mie de sicli de argint, vite mari şi mici, robi şi roabe şi a dat lui Avraam”. Dar precizarea că l-a miluit cu o mie de sicli de argint, i-a demascat pe faimoșii vedeniști că povestea a fost născocită după anii 135 î.e.n. cînd arabii Yehuda și-au realizat o ,,împărăție” cît o piele de drac – Yehud Medinat – ieșind de sub stăpînirea macedonenilor cu ajutorul romanilor și au început să bată monezi cu simbolistă specifică! Asta este istoria și cultura lor, mințind pe ceilalți și folosind cele mai abjecte mijloace de îmbogățire. Cînd moare Sarah avem iarăși amintiți sicli la Facerea 23,15 unde scriu că Avram a cumpărat loc de mor- mînt pentru ea cu patru sute de sicli de argint de la un hetit.

Mai descoperim adevărul în Leviticul considerat a treia carte a lui Moshe, scrisă chiar de dumnea- lui, unde se dau de gol la 27,2-3: cînd scriu că atunci cînd se vor face juruințe tartorului, prăpăditul va trebui să plătească ,,cincizeci de sicli de argint, după siclul sfîntului lăcaş”, dar ei au început să bată monedă după anii 135 î.e.n. Iar lăcașul de cult unde trebuiau să aducă jertfă la Ierusalim este din seco- lul lV î.e.n, însă afurisita arheologie a scos altul la lumină la Kuntillet Arjud din secolul ll î.e.n. chiar dacă ei au falsificat adevărul fiindcă le arunca drăceasca scriere la gunoi.

O scrisoare a episcopului Cornellus(251-253) păstrată în Istorie bisericească a lui Eusebiu la Vl,43 ne spune că toată popimea romană cuprindea patruzeci şi şase de preoţi, şapte diaconi, şapte subdia- coni, patruzeci şi doi de paracliseri. Dacă Roma şi împrejurimile aveau numai 46 de preoţi la o populaţie de peste 500000 de persoane, atunci iudeo-creştinismul nu reprezenta mai nimic din punct de vedere numeric în cultele din imperiul roman şi chiar aceşti fioroşi mincinoşi îşi dau cu stîngul în dreptul cînd se pun pe minţit. Un adevăr foarrte supărător pentru iudeo-creștini cu privire la ,,mulțimea lor nemărginită” scrie și Origene în felul lui în lucrarea Omilia despre creștinii din vremea sa: ,,Într- adevăr, dacă judecăm lucrurile după realitate şi nu după număr, după stări şi nu după mulţimile adunate, vom vedea acum că noi nu sîntem credincioşi”. Dar nici creștini, ci numai o ceată de ticăloși care conspirau în bezna iadului cum să ajungă moțul

imperiului roman.Și altă mărturii despre ,,furnicarul” de iudeo-creștini, de data aceasta

în imperiul roman de răsărit pe la anii 379, o găsim la Grigorie de Nazianz care ajuns episcop al Constantinopolului, nu avea nici un lăcaș de cult unde să oficieze. Scrie el plin de supărare în Oratorii 42 că și-a făcut biserică într-o fostă casă privată, unde ținea slujbele într-o capelă dedicata Sf Anastasie. Însă în același timp aici erau sute de lăcașe de cult ale

creștinilor arimini cu religia crucii sau cei ce iubeau ,,cuvîntul lui Dumnezeu și nemuri-

rea”, ori ,,arianismul” cum au mințit leprele și nu ,,adîncimile Satanei” cu ,,fiii diavolului”,

situația fiind atunci asemănătoare și la Roma! Mai dau o altă dovadă a minciunilor și falsurilor acestei cete de ticăloși amintind de o însemnare a Sf. Metodiu(cca 847), patriarh al

Constanrtinopolului care scrie despre situația ingrată a creștinilor din secolul lV: ,,grație

învățăturii neobosite a sfîntului Nicolae, singură mitropolia de Mira a rămas neatinsă de

mirosul greu al ereziei ariene, pe care sfîntul a respins-o ca pe o otravă aducătoare de

moarte”.

Precizez că ,,sfîntul Nicolae” a participat la Sinodul de la Constantinopol din anul 325, iar arheologii au găsit ,,mitropolia de Mira”care este un mic spațiu săpat într-o stîncă, soarele

pătrunzînd în interior printr-o tăietură sub formă de cruce.

În epoca modernă cei care au falsificat istoria imperiului roman dintr-un interes politic plin de dispreț și ură față de ceilalți, au fost germanii cu indo-germanismul și celelalte scorneli mincinoase(arianismul, celtismul, tracismul și elenismul). Tot ei l-au făcut pe Mitra – geții îi spuneau Sarmis – de neam persan sau frigian, ca să frigă bine minților oamenilor cu

minciunile și falsurile lor ticăloase.

În stînga sînt două basoreliefuri ale lui Mitra unde sacrifică taurul ceresc însoțit de doi bărbați, unul purtînd caduceul, iar celălalt o torță care simboliza lumina cunoașterii. Al doilea basorelief îl prezintă pe Mitra alături de Soare și Lună, personajele principale ale cultului. Spre dreapta este o statuie a unui get sau dac cu căciula specifică, dovadă care demască minciunile germanilor cu privire la originea persană a lui Mitra. În capăt este un portret al învățătului prelat român Antim Ivireanul(1708- 1716) care ține în mîna stîngă caduceul dar numai cu o buclă formată din cei doi șerpi. Modelul de caduceu cu două bucle cum vedem la Mitra, a fost dus din spațiul carpatic și în Sumer, dar îl vedem și pe mîna lui Sabadios sau Sabazios. Mîna desfăcută sau două mîini împreunate dind noroc era unul din simbolurile Frăției Celui Ales din Sarmisetuza și nu a dracilor din Prepusia Magna

sau Iudeea!

În stînga este tetradrahmă de argint din secolul V î.e.n. bătută de către tracii de pe rîul Hebros sau Marița, pe coasta de sud-est a Traciei care are inscripția AINION ce ar putea însemna oastea lui Dum- nezeu(Ain: Tatăl Ceresc + ion: îngeri). Sub botul caprinei, vedem caduceul cu două bucle și aripi, iar lîngă el este vasul cunoașterii nu al vedeniilor! Această monedă și ,,mîna lui Sabasios” arată în fața istoriei că geții din ținuturile Traciei și Macedoniei încă din secolul V î.e.n. aveau gusturi religioase asemănătoare cu cei din nordul Istrului, și nu cum mint cu nerușinare istoricii din Occident, ridicînd în slăvi faimoasa cultură a elenilor! Spre dreapta am pus o monedă din argint bătută în republica romană la anul 68 i.e.n., unde apare iarăși caduceul cu aripi. Lîngă ea este o monedă din argint a împăratului roman Octavianus Augustus(27 î.e.n.-14 e.n) cu același caduceu cu aripi. Aici mai apar două mîini ca- re își dau noroc, torța cu lumină, sus se vede globul pămîntesc cu crucea cu brațele egale pe el, iar jos este un miel stînd culcat din care se vede numai jumătate din trup și capul! În republica romană și im- periul roman, un cult devenea public dacă era recunoscut de pontifex maximus și îi dădea țidulică pen- tru a ieși pe străzi cînd avea diferite sărbători, ori tocmai asta arată cele două monezi; răspîndirea re- ligiei geților în imperiul roman încă din anul 68 î.e.n.

Am pus alte două monezi ale împăratului Octavianus Augustus(27 î.e.n.-14 e.n.) care ne prezintă ceea ce a scris pe la anii 320 Eusebiu din Cezareea despre originea religiei crucii, adevăr ascuns cu mare turbare de Vatican și Constantinopol. Prima monedă reprezintă

un înger stînd pe soclul care are în mîna dreaptă roata vieții sau soartă, imagine foarte asemănătoare cu unele de pe tăblițele de aur și plumb descoperite la Sinaia în anul 1875. De jos se înalță pe laterale cîte un șarpe care sînt uniți prin cozi. Lîngă ea este o monedă cu îngerul care are roata vieții în mîna dreaptă, însă se sprijină cu picioarele pe globul pămîntesc împărțit de o cruce cu brațele egale. Precizez că romanii nu aveau atunci îngeri în religia lor, iar dovezile istorice ne arată că religia geților era sprijinită de

puterea împăra-

tului(deținea și funcția de pontifex maximus) pe cînd turbatul iudaism o lua în freză atunci cînd se su- mețea cu vedeniile lui prin orașele imperiului! Spre dreapta este un detaliu din tăbliţa de plumb 11, turnată în secolul lV î.e.n. sau chiar mai înainte, cu îngerul

păzitor care ține roata vieții în mînă la fel ca pe monezile împăratului roman şi

călăreţul get venit să-i ceară sfatul. Mai departe este altă monedă a împăratului Octavianus Augustus care are pe una din fețe floarea vieții, iar pe alta este chiar simbolul Tatălui Ceresc(steaua cu opt raze), ambele simboluri aparținînd religiei străbune.

Iar iudeii cei aleși prin toate părțile, în acele vremuri erau și ei în rînd cu Neamurile din imperiul roman cum ne arată moneda lui Irod Agripa(37-44) unde pe una din fețe vedem cele două mîini care dau ,,noroc”, simbol ce aparținea Frăției Celui Alea a geților, care avea în imperiu statut de cult public încă din anul 68 î.e.n. După revolta împotriva romanilor din anii 66-70 cînd fariseii i-au trecut pe saducei prin sabie, și-au schimbat gusturile religioase punîndu-se să falsifice totul astfel ca trecutul să nu mai poată fi descoperit și înțeles. Spre dreapta este o monedă a împăratului roman Antoninus Pius (138-161) cu o parte din simbolurile religiei geților cum se practica la ei. Același gest al mîinilor care dau ,,noroc” îl vedem și pe moneda lui Herenius, fiul împăratului get Decius care a murit în anul 251, iar aceste dovezi istorice ne arată continuitatea cultului pe o perioadă de peste 300 ani, fără vedenii, tîmpenii, parascovenii și conspirații sataniste clocite prin nisipurile Arabiei sau adîncimile iadului un- de numai ei se simțeau ,,acasă”.