CALEA ADEVĂRULUI – Adevărata origine a religiei crucii

În spațiul carpatic există dovezi incredibile privind folosirea crucii ca simbol al sacrului încă din mileniile Xll î.e.n. care era asociată cu cultul soarelui, iar arheologia ne deschide ochii la desenele și semnele din peștera Gaura Chindiei, județul Mehedinți.

În aceste imagini vedem mai multe forme de cruce cu brațele egale atît libere cît și înscrise în cerc, care se vor repeta în cultura Cucuteni și celelalte din spațiul carpatic însă trecute sub o tăcere absolută fiindcă supără marile minciuni ale vedeniilor sinaite și cele din secolul XlX venite de la istoricii ger- mani care au învîrtit istoria după propriul interes prin dogma indo-germanismului. Mai sînt desenate crucea mare înscrisă în cerc și Pomul cunoașterii binelui și răului.

În sudul Dunării la cîteva zeci de kilometri de Gaura Chindiei, în Bulgaria se află peștera Măgura unde sînt multe desene făcute înaintea ultimei graciații(mileniul Xll î.e.n.) cu persoane care dansează avînd în centru soarele și cîteva cruci cu brațele egale, dar iarăși nimeni nu poate să înțeleagă cum aceste simboluri apar aici pe maluirle Dunării și nu în ținuturile lui Yaho sau Shemu unde spun ei că i- a scărpinat dracu în freză și i-a pălit nebunia vede-

niilor cu care au luminat întreg pămîntul.

În stînga este o farfurie din cultura Cucuteni(cca 5500 î.e.n.) care are în mijloc o cruce cu brațele egale(crucea mică) înscrisă în cerc, iar spre dreapta am pus un sigiliu sumerian din secolele XXVlll î.e.n. unde divinitatea are în față mai sus o cruce cum se vede fără vedenii

 în detaliul din dreapta!

În stînga este o cruce înscrisă în cerc care se purta la gît de strămoșii noștri, obiectul împreună cu cele din dreapta au fost descoperite la Fizeșu-Gherlei, jud. Cluj, ele

 venind din secolul Vl î.e.n. Mai departe este un basorelief cu Mitra mînînd carul ceresc tras de cei patru bidivii și mai multe scene din acest cult, iar pe partea din față a carului este pusă o cruce cu brațele egale(detaliul din dreapta) simbol

ce apare și pe unele scuturi ale geților sau cum o vedem prima dată în peștera Coliboaia(mileniul XXXVlll î.e.n.). Aceste informații ne arată că simbolul a avut un caracter religios dintotdeauna, iar vedeniile iudeilor(arabilor yehuda) și a iudeo-creștinilor sînt numai forma criminală și ticăloasă a celei mai mari tîlhării și înșelătorii din istoria omenirii

 cu care se mîndresc de 1600 ani.

În stînga este crucea getică din piatră venită dintr-un vechi cimitir de pe șoseaua din apropierea localității Băița de Codru, județul Maramureș, iar spre dreapta am pus o parte a unui veșmînt preoțesc de astăzi cu același simbol venit din vremurile trecute. Crucea mică liberă sau înscrisă în cerc era unul din simbolurile zidirii de început cam tot așa cum la

iudei, totul începea cu tăierea împrejur.

 

În stînga este o poză de pe un sigiliu sumerian din secolul XXVll î.e.n. a duhului emeș Ninurta(nin: prinț, răsărit, dimineață + ur: a înconjura, a străluci, a forma un cerc + ta: natură, cinste mare) care poartă la gît crucea ,,malteză” cu brațele egale ca să nu mai fie nici o discuție despre rolul ei sacru cum behăie leprele iudeo-creștine că acest simbol nu a fost sacru pînă la crucificarea născocitului Ieshu care ar fi murit tot după vedeniile lor, pe un dispozitiv sub forma literei T și nu cruce! Spre dreapta am pus simbolul lui Utu – Sfîntul Soare–care este un fel de pasăre cerească fără cap,iar pe piept poartă o cruce ..malteză”

înscrisă în cerc, din centrul ei izvorînd patru rîuri, povestea o găsim și pe alte sigilii cu Anu sau Ziditorul lumii. Mai departe este crucea ,,malteză” de pe zidul templului de la Abu-Simbel, construit de faraonul Ramses ll și soția sa Nefertiti în secolul Xlll î.e.n. Lîngă ea este o formă de cruce ,,malteză” descoperită la Bozioru, județul Buzău, veche de pe la

 

Crucea mare se punea pe fruntea mortului și pe mîna dteaptă, iar la naștere erau ,,botezați” cu crucea mică pusă în același fel. În stînga este crucea mare cum au desenat-o cei ce locuiau în mileniul Xll î.e.n. lîngă peștera Gaura-Chindiei și avea semnificația întoarcerii ființei umane la cei doi părinți: trupul se ducea în mormînt, în trupul Mamei Pămînt, iar sufletul se înălța la cer la Ziditorul Anu sau Tatăl Ceresc. Spre dreapta simbolul este luat de pe un vas ce aparține culturii Cucuteni(mileniile Vl-lV î.e.n.) și nimeni nu

poate  spune că este vedenie. Mai departe este un detaliu din tăblița de plumb nr. 36, descoperită la Sinaia și turnată pe la anii 82-44 î.e.n. cînd mato al geților era Boero Bisto. Vedem că luptătorii geți au pe scuturi desenat cîte o cruce mare, iar deasupra capetelor

 se văd trei cruci mici,dovezi care ar uimi orice minte sănătoasă, dar nu și pe cele ale

istoricilor români care spun că tăblițele sînt numai niște falsuri ale unui pișicher mioritic ce a vrut să-și facă de cap cu inteligența lor unică de trădători de Neam și Țară. În capătul din dreapta am pus un detaliu de pe sarcofagul lui Herennius, fiul lui Decius care a murit în Mesia la Abrittus în iunie 251 și are pe frunte crucea mare la fel ca geții pe scuturi sau cum vedem desenat pe vasul Cucuteni, să se știe pentru vecie ce religie practicau aceste Neamuri de-a lungul a peste 12000 ani. Cînd Domitian a recunoscut acestui cult statutul lui public, a bătut monedă care are pe una din fețe ,,pruncul cu mistere inefabile” ce stă cu fundul pe un glob dese- nat cu o cruce cu brațele egale și late, simbol specific numai religiei spațiului carpatic!

Supărîndu-se foc pe purtătorii religiei geților din imperiul roman, scrie vedenistul Ioan că ei iudeo- cretinii au pornit un crîncen război pentru a-i stîrpi pe cei ce poartă acest semn care lor le aduce atîta venin în gușă. Cînd balaurul și îngerii lui au fost aruncați din ceruri pe pămînt de ,,zeul nostru și unsul lui” adică tartorul iadului Shemu și unsul lui Satana, mazîliții au dat toată puterea fiarei care a pornit o cumplită răzbunare: ,,13,16 Și a făcut ca toți; mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi, să pri- mească un semn pe mîna dreaptă și pe frunte.” Textul recunoaște explicit că religia geților era răs- pîndită în imperiul roman în toate straturile societății, pe cînd iudaismul era privit ca un cult satanist al falusului de care se fereau toți. În această întunecime iudeo-satanistă unde Ioan nu vrea să ne spună ce semn primeau practicanții cultului atît de hulit de ei, ne-a luminat iudeo-creștinul Tertulian, care pe la anul 200 scrie în Praescriptio adversus Haereticos, 40: ,,şi diavolul botează pe credincioşii săi, şi el face semnul crucii pe fruntea soldaţilor săi, celebrează ofranda pîinii, aduce imaginea învierii”. În altă parte a scrierii, el zice ,,făptaşul împietăţii” adusă cultului iudeo-satanist atît de drag întunecatului vedenist: ,,Diavolul este cel care îi îndeamnă pe eretici să imite ritualurile noastre sfinte în timpul ve nerării zeilor lor falşi. El le porunceşte să însemne cu o cruce frunţile soldaţilor lui Mithra”, cum au geții pe scuturi și Herennius pe frunte. El minte cu nerușinare cînd îi consideră eretici pe practicanții creștinismului arimin sau religiei crucii care era cultul oficial al imperiului, iar iudeo-creștinismul avea statutul numai de cult privat fără dreptul de a se manifesta în

public. Dar în imperiul roman toți știau că iudeii sau arabii yehuda și-au făcut un cult

după cel al geților cum a scris Celsus în cartea Calea sau Doctrina Adevărului pe la anii 170. Avem însă o confirmare a acestei realități chiar mai devreme din Legenda aurea, fila 28, unde apostolul Andrei este somat de proconsulul Egeu al Ahaiei pe la anii 45 e.n. că nu este bine primit să bată cîmpii și pe la el cu vedeniile sinaite: ,,Văd că tu ești apostolul Andrei care propovăduiește erezia diavolească pe care împărații Romei ne-au poruncit odinioară să o stîrpim”. Crucea mică pusă peste crucea mare dă simbolul Tatălui Ceresc(steaua cu opt raze) pe care o găsim în cultura Cucuteni, de unde a fost dusă în Sumer ca simbol al lui Anu odată cu migrația de la mijlocul mileniului lV î.e.n. În Egipt a migrat din Carpați ,,poporul lui Anu” pe la anii 3200 î.e.n. iar în nord-vestul Indiei, migrația a fost pe la anii 2600 î.e.n.