COLINDA LUI EMINESCU cântată de Oana Sârbu

Mihai Eminescu colinde

Colindele ne vestesc Nașterea Domnului de peste 2000 de ani. Ele trebuie să răsune în casele românilor dinainte de Crăciun și până la Anul Nou.

Între colindele pe care ne-am obișnuit să le auzim an de an înaintea sărbătorii Nașterii Domnului există și o colindă scrisă de Mihai Eminescu.

A fost publicată în ediția de Crăciun, din 1933, a ziarului „Universul”.

În anul 1933, ziarul „Universul” publica în ediția sa de Crăciun o colindă inedită a Românului Absolut – Mihai Eminescu. Articolul menționa că în caietul pe care a fost scris originalul erau notate înca trei strofe neterminate însă de poet.
„Printre zecile de caete ale lui Eminescu – dăruite Academiei Romane de Titu Maiorescu, în 1902 – se găsește unul de 343 de file, înregistrat în Sala manuscriselor sub numarul 2276”, nota „Universul”.

„Fila 203 a acestui caiet cuprinde o poezie de Crăciun care avea să aibă șapte strofe cu rime încrucișate. Din ultimele trei strofe însă, Eminescu n’a așternut întregi decât versurile cu soț (al doilea și al patrulea): În leagan l’împăture /…Și magii alăture /Din ‘naltul tăriilor… /…Ș’a Sîntămariilor / Rădice coroanele… /…S’arate icoanele,

Dar cele dintâi patru strofe le putem considera aproape definitive.”, nota celebrul ziar.

Iată colina, pe care o puteți asculta mai sus în interpretarea Oanei Sârbu:

Colinde, colinde,
E vremea colindelor,
Căci ghiața se ‘ntinde
Asemeni oglinzilor.
Și tremură brazii
Mișcând ramurele,
Căci noaptea de azi-i
Când scântee stelele.

Se bucur copiii,
Copiii și fetele,
De dragul Mariei
Își piaptănă pletele..
De dragul Mariei
Și al Mântuitorului
Lucește pe ceruri
O stea călătorului

Mihai Eminescu