𝐆𝐚̆𝐠𝐚̆𝐮𝐳𝐢𝐚 “𝐧𝐨𝐚𝐬𝐭𝐫𝐚̆” 𝐜𝐞𝐚 𝐫𝐨𝐬̦𝐢𝐞

sandu alegeri

Iurie Reniță

Dincolo de aspectele organizatorice mult prea controversate, de persoanele responsabile, dar și de oportunitatea “vizitei” șefului statului în Găgăuzia, aș vrea să stărui asupra câtorva momente, după mine, importante. Dar, mai întâi, să ne clarificăm cu așa-numitele „vizite” ale președintelui în teritoriu. E cumva Găgăuzia un stat independent ca să declari oficial că mergi acolo într-o vizită? Poate că e o întâlnire tradițională, o discuție cu cetățenii dintr-o zona anume și nu „vizite” cu conotații oficiale și protocolare. De altfel, acest termen total neadecvat contextului și realităților noastre este promovat chiar de administrația prezidențială și cei de la guvern, preluat cu lejeritate de mass media. Dar să revenim la momentele promise:
1. Verticalitatea politică, demnitatea și promovarea consecventă a interesulor naționale nu sunt virtuți, ci ar trebui să facă parte din Fișa Postului pentru orice șef de stat de la noi. Pentru prima dată din decembrie 2020 am auzit niște lucruri spuse la Comrat, care erau necesare de a fi menționate tranșant chiar de la începutul mandatului prezidențial sau în campania electorală pentru șefia statului. Găgăuzia beneficiază de o autonimie teritorial-administrativă, bazată pe criterii exclusiv etnice, populația acesteia constituind doar 4.6% din toți cetățenii Republicii Moldova. Nu a fost și nu este un model indicat de autonomie pentru noi; au menționat-o, nu o singură dată, chiar și experții internaționali. A fost o remarcă necesară din partea șefului statului, spusă într-un mediu atât de ostil nouă, cum e Găgăuzia. Ambițiile autorităților locale de a prelua atribuțiile unui stat suveran și „lupta decisivă” pentru extinderea autonomiei cu posibilitatea includerii unor noi teritorii (comune și sate) trebuia demult curmată din rădăcini, toate aceste „revendicări legitime” ale găgăuzilor fiind inspirate și susținute politic, economic și financiar de Federația Rusă, dar și de lichelile politice de la Chișinău. În ce țară din lume 4.6% din populație (134,5 mii de gagauzii, echivalentul orașului Bălți) dictează celorlalte 95.4% cum să procedeze, ce cale de dezvoltare să urmeze și care să fie prioritățile politicii externe, în caz contrar își pot declara chiar separarea lor de Republica Moldova (incredibil, dar deja există o asemenea prevedere legală în vigoare)? Conform acestei logici extrem de periculoase mai îndreptățiți ar fi ucrainenii de la noi (cu 6.5%) să-și revendice drepturi similare. E un precedent internațional inedit, dar, mai ales, periculos, care subminează Suveranitatea, Independența, dar și integritatea noastră teritorială. S-a mers mult prea departe în favoarea Gagauziei în cedarea unor prerogative, care aparțin exclusiv statului și nu unei zone teritoriale anume. Autonomia găgăuză trebuie să fie una doar culturală, preocupată de ocrotirea, conservarea și promovarea limbii și culturii gagauze. Vă asigur că nu va avea vreun temei juridic și democratic să ne reproșeze nicio structură internațională, europeană sau regională, deoarece este dreptul nostru suveran, ca stat suveran și independent, să stabilim care-i cea mai indicată autonomie pentru cele 4.6% din întreaga populație (ar trebui să preluăm exemplul României cu minoritatea maghiară cu un procent de 6.1%!).
A două remarcă, menționată de șeful statului, era necesară deopotrivă ca și prima: administrația, aleșii locali și consilierii autonomiei (nu înțeleg de ce s-au autointitulat deja deputați și nu consilieri?), care subminează suveranitatea statului nostru și colaborează fațis cu serviciile secrete ale Rusiei trebuie să fie trași la răspundere conform legislației în vigoare de Procuratură, Poliție și Serviciul de Informații și Securitate. Demult era cazul nu doar să se spună aceste lucruri, dar să se acționeze în consecință, fără careva restricții și ezitări. Suntem toți egali în fața legii (inclusiv minoritățile naționale) și nimeni nu este mai presus de ea. Orice mesaj evaziv, confuz, incert și bâlbâit al autorităților statului la subiectul respectiv nu face decât să sporească ambițiile secesioniste ale liderilor politici locali, susținuți deschis de Moscova. Separatismul de la Comrat nu a apărut de ieri sau de astăzi; acesta este cunoscut demult și s-a manifestat în permanentă. Actualmente chiar că au venit vremurile bune să se facă ordine la acest subiect prin acțiuni concrete, și nu doar prin declarații conjuncturale. Există o posibilitate reală de a repara erorile (trădările) politice făcute în 1994, când Găgăuzia a fost constituită conform principiului teritorial-administrativ etnic.
2. Actualul sistem teritorial-administrativ al Republicii Moldova este o moștenire sovietică, cu o birocrație mult prea numeroasă, ineficientă și falimentară. Integrarea europeană și obținerea statutului de candidat la UE ne obligă să aplicăm standardele Uniunii Europene în toate domeniile. Există raioane sovietice în vreo țară a UE? Dacă nu se cunoastre, ar trebui să știm că UE aplică dezvoltarea și cooperarea regională ca model eficient al bunăstării spațiului european și nu modelul sovietic.
Problema Găgăuziei poate fi rezolvată de o manieră democratică în conformitate cu exigențele și standardele Uniuniii Europene. Conjunctura politică actuală (regională, europeană și internațională) este favorabilă pentru o nouă abordare la subiectul în cauză. O nouă divizare teritorial-administrativă a Republicii Moldova este o necesitate stringentă și nu un moft politic. Anume pe această cale trebuie să mergem. Cu atât mai mult că actualmente există o majoritate aproape constituțională în parlament – 63 de deputați PAS, care declară deschis că împărtășesc valorile UE. Cele 7-9 județe noi, constituite, primordial, pe principiile eficenței și sustenabilității economice, ar rezolva și problemele politice, care mențin separatismul într-o zonă sau alta. Odată cu descentralizarea, toate județele se vor bucura, în egală măsură, de aceeleași drepturi, dar și de aceleași obligațiuni, nu vor mai exista deosebiri „politice și etnice” între ele, inclusiv incredibilul drept la autodeterminare externă, prevazut de legea cu autonomia Găgăuziei (art.1, punctl 4). În acest caz sustenabilitatea economică a Gagauziei va fi îmbinată cu protejarea și promovarea educației și culturii gagauze, adică a autonomiei culturale menționate deja mai sus. Dacă pe cale parlamentară e problematic să modifici Constituția, există referendumul care poate soluționa această problemă vulnerabilă.
Aș vrea să cred că, de acum încolo, interesele noastre naționale nu vor mai depinde de 4.6 % din populație. Dacă președintele și celelalte institutiii ale statului vor acționa cu fermitate și demnitate, în conforrmitate cu prerogativele constituționale și ale interesului național, atât în cazul Găgăuziei, Transnisteriei, dar și al țării care menține aceste enclave separatiste pe teritoriul nostru – Federația Rusă – atunci, sunt sigur, vor avea sprijinul necondiționat al majorității absolute a cetățenilor noștri, care își doresc un stat teritorial integru, un stat cu adevărat european, situat într-o zonă de stabilitate, securitate și prosperitate