Ziarul britanic The Guardian anunță Schimbarea în Ucraina

Zelenski Vl.

ADRIAN PĂTRUȘCĂ:

De la o zi la alta, în presa Sistemului se înmulțesc semnalele de alarmă că Occidentul se îndreaptă spre dezastru.

Însă, ceea ce a publicat The Guardian vineri bate toate recordurile de aciditate critică la adresa liderilor occidentali și a iluziilor că Rusia poate fi înfrântă prin sancțiuni sinucigașe.

Este vorba de un editorial al lui Simon Jenkins, intitulat „Rubla se înalță până la cer iar Putin este mai puternic ca niciodată – sancțiunile se întorc împotriva noastră”.

Articolul este cu atât mai remarcabil cu cât The Guadian este o gazetă-goarnă a Stângii globaliste și a Marii Resetări.

Or, la fel ca suratele sale de peste Ocean – New York Times și Washington Post – ziarul londonez nu mai face de mult presă, ci propagandă. Nu face analize, ci transmite mesaje și dă indicații.

Privit prin această prismă, editorialul lui Simon Jenkins pare să aibă rolul de a pregăti terenul pentru o schimbare de strategie occidentală.

Ce înseamnă asta? Să citim:

*
Articolul începe abrupt și necruțător, încât aproape te temi să nu apară peste umărul tău vreun cenzor care să-ți taie internetul:

„Sancțiunile occidentale împotriva Rusiei sunt măsura cea mai prost concepută și cea mai contraproductivă din istoria internațională recentă. Ajutorul militar pentru Ucraina este justificat, însă războiul economic este ineficient împotriva regimului de la Moscova și devastator pentru țintele sale involuntare. Prețurile mondiale la energie explodează, inflația urcă până la cer, lanțurile de aprovizionare sunt în haos și milioane de oameni sunt lipsiți de gaze, cereale și îngrășăminte. Totuși, barbaria lui Putin nu face decât să se agraveze – la fel ca și controlul asupra propriului popor.”

Editorialul deplânge apoi faptul că sancțiunile sunt considerate sancrosancte și nimănui nu îi este îngăduit să le pună la îndoială:

„A critica sancțiunile occidentale echivalează aproape cu anatema. Analiștii din domeniul apărării sunt muți în privința acestui subiect. Think tankurile tac mâlc. Liderii britanici potențiali, Liz Truss și Rishi Sunak, se întrec în retorică belicoasă, promițând sancțiuni și mai aspre, fără a sufla o vorbă despre rațiunea acestora. Dacă încerci să arăți puțin scepticism pe acest subiect, vei fi crucificat ca „putinist” și anti-ucrainean. Sancțiunile sunt strigătul de război al cruciadei occidentale.”

(Nimic de zis, omul scrie bine.)

Și continuă la fel de nemilos (semn că el nu se teme că va fi crucificat – cineva i-a garantat impunitatea):

„Realitatea este că sancțiunile împotriva Rusiei invită la represalii. Putin este liber să înghețe Europa în iarna aceasta. A tăiat livrările de gaze prin conducte ca Nord Stream 1 cu până la 80%. Prețurile mondiale la petrol au explodat și fluxul de cereale și alte alimente dinspre Europa de Est spre Africa și Asia a fost suspendat aproape în totalitate.”

Nu mă pot opri să citez în continuare cu delicii din acest editorial pe care în proporție de 95% l-aș semna fără ezitare:

„Factura la gaze în Marea Britanie s-a triplat în mai puțin de un an. Marea beneficiară e nimeni alta decât Rusia, ale cărei exporturi spre Asia au crescut enorm, aducându-i balanța de plăți la un surplus fără precedent. Rubla este una dintre cele mai puternice monede din lume anul acesta, întărindu-se din ianuarie cu aproape 50%. Bunurile din străinătate ale Moscovei au fost înghețate, iar oligarhii săi și-au mutat iahturile, însă nu există nici un semn că Putin s-ar sinchisi. Nu are un electorat pentru care să fie îngrijorat.”

Iar tonul sumbru devine de-a dreptul apocaliptic spre final:

„Între timp, Occidentul și cetățenii săi au fost aruncați în recesiune. Conducerea politică a fost zdruncinată iar insecuritatea s-a răspăndit în Marea Britanie, Franța, Italia și Statele Unite. Însetate după gaze, Germania și Ungaria sunt gata să danseze după cum le cântă Putin. Costul vieții crește peste tot. Cu toate acestea, nimeni nu îndrăznește să pună întrebări despre sancțiuni. Ar fi un sacrilegiu să li se recunoască eșecul, ori măcar să se conceapă retragerea lor.”

Iată și concluzia:

„Occidentul a fost târât în ironia atemporală a agresiunii. Până la urmă, victima cea mai evidentă este chiar agresorul. Poate că ar trebui să ne concentrăm cu toții doar pe război.”

*
Mesajul din The Guardian pare limpede ca lumina zilei: Occidentul trebuie să renunțe urgent la sancțiuni și să își concentreze toate eforturile asupra războiului prin procură împotriva Rusiei.

Vremea războiului economic a trecut. A venit vremea Războiului Adevărat, pare să sugereze The Guardian. Totul trebuie tranșat pe câmpul de luptă.

Pe cât de magistral au fost expuse premisele, pe atât este concluzia de cinică, falsă și periculoasă.

Cinică, pentru că propune Occidentului și Rusiei să șteargă cu buretele ultimele cinci luni. Să facă din nou, cu seninătate, afaceri împreună, ca până în data de 23 februarie. Occidentul să primească neîngrădit și nescumpit gaze, petrol, grâne și îngrășăminte de la ruși, dar să continue să îl considere pe Putin un criminal și să trimită și mai multe arme împotriva lui.

Naivitatea este și ea colosală. Vladimir Putin a fost pus cu spatele la zid și se bate nu din orgoliu, nici din pamplezir, ci pentru a-și salva capul.

De aceea, concluzia este și falsă. Cine își imaginează că, în aceste condiții disperate pentru el, Putin va renunța să folosească cele mai teribile două arme pe care le are la dispoziție: Arma Economică și Arma Nucleară?

Mesajul pe care pare că îl transmite The Guardian, departe de a ne liniști, ar trebui să ne dea frisoane pe spinare: Războiul Militar va escalada. Iar războiul economic, cu sau fără vrerea Occidentului. Cât timp? Până când lui Putin i se va oferi o ieșire onorabilă.

Războiul economic a scăpat de sub control, din cauza halucinantelor erori de calcul în serie ale „experților”.

În celălalt caz, al Războiului adevărat, Militar, în care se ciocnesc cele mai mari două puteri nucleare, soarta lumii este la cheremul unei singure erori. Fie și infime.

*
Post Scriptum – Mesajul ascuns

Este posibilă și plauzibilă și o altă CITIRE a bizarului editorial din The Guardian.

Nu provoci un cutremur atât de mare, publicând un articol, nici măcar „disident”, ci „reacționar” de-a dreptul, într-un oficios al Sistemului, ca să transmiți o concluzie mai stupidă decât cea pe care o combați.

De aceea, este posibil și plauzibil ca în spatele acestui mesaj evident să se ascundă un altul, mai discret.

Ideea că, de cinci luni de zile, tot discursul oficial a fost greșit, că sancțiunile sunt o catastrofă și că trebuie renunțat la ele urgent, înainte ca Occidentul să se sinucidă, era și așa îndeajuns de șocantă.

Într-o lume normală, o astfel de recunoaștere ar fi suficientă să ducă la prăbușirea în serie, ca un joc de domino, a tuturor guvernelor, de la Washington și până la București.

De aceea, ea trebuia avansată cu prudență, mai întâi printr-un editorial „curajos” într-o gazetă de casă, apoi timid, până spre toamnă, când vine frigul, și de „experți” și factori politici secundari, care să spună frânturi de adevăr și lumea să se obișnuiască cu realitatea cruntă că a fost mințită grosolan. Ca în cazul COVID.

Însă, pe măsură ce adevărul ar începe să fie dezvăluit în realitatea sa crudă, el ar putea fi spus până la capăt. Sau aproape de capăt. Și asumat oficial la cel mai înalt nivel, cu cenușa de rigoare turnată pe augustele creștete.

Liderii cei mari și burzuluiți de acum ar putea începe să admită cu jumătate de gură că nici războiul-război, cel de pe câmpul de luptă, nu are șanse să îl învingă pe Putin.

Cel puțin, nu prin procură, folosind poporul ucrainean pe post de carne de tun, ci – eventual – doar printr-o implicare directă a NATO împotriva Rusiei.

Și cu riscul unui război nuclear, pe care nu îl dorește nimeni, bla-bla-bla…

„Ajutorul militar pentru Ucraina este justificat, ÎNSĂ… Analiștii din domeniul APĂRĂRII sunt muți în privința acestui subiect (eșecul sancțiunilor)… POATE că ar trebui să ne concentrăm cu toții doar pe război.”

Este posibil și plauzibil ca frazele de mai sus, cu nuanțele pe care le-am subliniat – departe de a îndemna la o ațâțare a conflictului pe câmpul de luptă – să aibă doar rolul linguriței de zahăr care să facă mai acceptabilă amăreala Adevărului gol-goluț.

Iar ceea ce dorește acum The Guardian să transmită este de fapt: Occidentul a fost suficient de zevzec să intre într-un război – nu doar economic, ci și militar – mai păgubos pentru el decât pentru adversari. Acum, trebuie să iasă din el înainte de a fi prea târziu.

Trebuie să iasă cu orice preț: chiar și cu turul pantalonilor pătat.

Post Post Scriptum – Kompromat

Pentru ca această spectaculoasă schimbare de direcție să fie posibilă, trebuie înlăturat Simbolul direcției anterioare. Stindardul sub ale cărui falduri s-a produs acest marș mortal: Volodimir Zelenski.

Așa cum a fost umflat artificial și transformat în idolul Secolului XXI, tot așa trebuie desumflat, compromis și călcat în picioare. Dat în vileag ca un amăgitor lipsit de scrupule, care a înșelat buna-credință a Occidentului, atrăgându-l într-o cursă mortală.

Ademenirea cuplului de la Kiev să apară în revista Vogue, care a produs un uriaș scandal mediatic și ravagii în rândul Z-fanilor este o acțiune de Kompromat în cel mai pur stil kaghebist.

(Nu strică niciodată să te inspiri de la dușman!).

Urmează dezvăluirile indignate despre corupția regimului de la Kiev, despre relațiile cu oligarhii ruși, despre miliardele din paradisurile fiscale, despre traficul cu arme livrate de naivii occidentali… Și, vai, despre nazismul bandei lui Z.