Ce umilință la adresa românilor!! Statuia criminalului Samuel von Brukenthal tronează în mijlocul Sibiului

klaus-masonerie-nazism

Monica Krueger

Un scuipat pe obrazul poporului român. Dezvelirea statuii lui Brukenthal | ActiveNews

Statuia criminalului Samuel von Brukenthal tronează în mijlocul Sibiului. Blestemați să fiți în veci, cei care proslăviti satrapii și criminalii neamului romanesc!
Samuel von Brukenthal a fost un reprezentant al ocupantului habsburgic în Transilvania, o administrație străină, care i-a oprimat, discriminat și ținut în iobăgie pe români, în epoca în care doar 3 națiuni erau recunoscute oficial în provincie: maghiarii, secuii și sașii. Cu toate că înscrisurile vremii arată că românii erau majoritari.
Baronul a fost numit șef al Cancelariei Curții imperiale habsburgice. La 52 de ani ajungea șef al Cancelariei Provinciei, în anul de grație 1777, când clăcașilor din Țările române taman ce li se măreau zilele de lucru pe moșia boierilor, baronul Brukenthal a fost numit Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei”, scrie Marius Ghilezean în RomâniaLiberă.ro, citat de RGN, care mai transmite:
„În 1784, cu o cruzime demnă de filmele de groază, i-a tras pe roată pe Horia, Cloșca și Crișan, apoi a legat moții de glie. Până la 66 de ani a condus administrația transilvană împotriva românilor.
După moartea protectorului său, Maria Tereza, soțul acesteia, împăratul Iosif al II-lea, i-a retras funcția”.
Trasul pe roata
Condamnatul era aşezat pe spate, în poziţie răstignit, pe un pat lucrat fie din doua bârne cioplite, îmbinate în formă de X, pe care era legat de mâini şi de picioare, fie în formă simplă: mâinile și picioarele condamnatului erau legate la capete de ţăruşi, iar sub el, mai ales pe sub picioare şi pe sub mâini erau aşezate curmeziş, la mici distanţe, bucăţi de lemn“.
Roata de execuţie era una de car, obişnuită sau mai mare, cu butucul plin şi neferecată, în schimb având fixat pe circumferinţă, la o parte, o şină de fier în formă de cuțit. Potrivit lui Prodan, călăul se aşeza în picioare deasupra condamnatului, mai precis deasupra locului unde avea să lovească. Fixa roata cu ambele mâini de obezi, perpendicular, cu fierul în jos, şi aşa izbea la intervale mai lungi sau mai scurte, de obicei în dreptul spaţiului dintre bucăţile de lemn, astfel ca orice lovitură de roată să fie o frântură de os sigură. Arta călăului era de a prelungi chinurile condamnatului, de a-l face să îndure din plin fiecare lovitură şi de a-l ţine în cursul execuţiei treaz şi cât mai mult în viată, ca să îndure cât mai multe. Lovitura de grație, care se dădea în dreptul inimii, era o favoare.
După care trupul era tăiat la locul supliciului și bucățile erau răspândite, ca luare aminte.

Statuia criminalului Samuel von Brukenthal tronează în mijlocul Sibiului. Blestemați să fiți în veci, cei care proslăviti satrapii și criminalii neamului romanesc!
Samuel von Brukenthal a fost un reprezentant al ocupantului habsburgic în Transilvania, o administrație străină, care i-a oprimat, discriminat și ținut în iobăgie pe români, în epoca în care doar 3 națiuni erau recunoscute oficial în provincie: maghiarii, secuii și sașii. Cu toate că înscrisurile vremii arată că românii erau majoritari.
Baronul a fost numit șef al Cancelariei Curții imperiale habsburgice. La 52 de ani ajungea șef al Cancelariei Provinciei, în anul de grație 1777, când clăcașilor din Țările române taman ce li se măreau zilele de lucru pe moșia boierilor, baronul Brukenthal a fost numit Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei”, scrie Marius Ghilezean în RomâniaLiberă.ro, citat de RGN, care mai transmite:
„În 1784, cu o cruzime demnă de filmele de groază, i-a tras pe roată pe Horia, Cloșca și Crișan, apoi a legat moții de glie. Până la 66 de ani a condus administrația transilvană împotriva românilor.
După moartea protectorului său, Maria Tereza, soțul acesteia, împăratul Iosif al II-lea, i-a retras funcția”.
Trasul pe roata
Condamnatul era aşezat pe spate, în poziţie răstignit, pe un pat lucrat fie din doua bârne cioplite, îmbinate în formă de X, pe care era legat de mâini şi de picioare, fie în formă simplă: mâinile și picioarele condamnatului erau legate la capete de ţăruşi, iar sub el, mai ales pe sub picioare şi pe sub mâini erau aşezate curmeziş, la mici distanţe, bucăţi de lemn“.
Roata de execuţie era una de car, obişnuită sau mai mare, cu butucul plin şi neferecată, în schimb având fixat pe circumferinţă, la o parte, o şină de fier în formă de cuțit. Potrivit lui Prodan, călăul se aşeza în picioare deasupra condamnatului, mai precis deasupra locului unde avea să lovească. Fixa roata cu ambele mâini de obezi, perpendicular, cu fierul în jos, şi aşa izbea la intervale mai lungi sau mai scurte, de obicei în dreptul spaţiului dintre bucăţile de lemn, astfel ca orice lovitură de roată să fie o frântură de os sigură. Arta călăului era de a prelungi chinurile condamnatului, de a-l face să îndure din plin fiecare lovitură şi de a-l ţine în cursul execuţiei treaz şi cât mai mult în viată, ca să îndure cât mai multe. Lovitura de grație, care se dădea în dreptul inimii, era o favoare.
După care trupul era tăiat la locul supliciului și bucățile erau răspândite, ca luare aminte.