ARHEOLOGIE LINGVISTICĂ

constantin-miu

Prof. Dr. Const. MIU

După ce am vizionat prelegerea susținută de domnul profesor George Cadar (membru al Asociaţiei de Ştiinţe Semiotice a României), la Congresul de Cultura și Civilizație Daco-Române, ediția a II-a, 2017, postată pe platforma revistei Basarabia literară, am căutat pe internet să văd ce cărți a scris acesta în legătură cu fenomenul dacismului… Motorul de căutare mi-a oferit trei titluri: ORIGINI – sfânta limbă bătrână a zimbri-geților (Editura Proema, 2010), DACICA MAGNA – istoria ascunsă (Editura Proema, 2016), ARDAHAL – TEMPLUL LUMINII LUI ZAMOLXIS. DESPRE ORIGINEA, LIMBA SI MITOLOGIA VLAHO-DACO-GETILOR (Editura Proema, 2019).
În prima carte – ORIGINI – sfânta limbă bătrână a zimbri-geților – la care o să facem referiri, în cele ce urmează, domnul profesor Cadar face un fel de arheologie lingvistică, aducând în discuție o seamă de cuvinte din limba bătrână, multe dintre ele prezente în limba română.
După ce justifică demersul cercetării sale, domnul profesor se oprește la semnificația câtorva cuvinte, cu valoare de simbol. Spre pildă, despre cuvântul OM – literele fiind puse și pe verticală – O
M conchide: „Ceea ce este interesant este că omulețul are și nume și imagine și, mai mult decât atât, este botezat prin grația divină, întrucât numele lui vine din ceruri, de la Dumnezeu Creatorul…” (p. 17). Iar cheia sol „…este CHEIA care transformă lumina în muzică. Nu întâmplător este cheia soarelui, cheia luminii.” (p. 31). Găsim referiri și la semnificația crucii, pusă în legătură cu omul: „Când am descoperit semnul crucii, (…) am realizat că acesta reprezintă simbolul suprem al creației, că ea, crucea, reprezintă începutul, parcursul și sfârșitul temporar al unei stări (…) Crucea simbolizeză permanentul început al cunoașterii (…) Pe umerii crucii se sprijină întregul univers al arhitecturii și geometriei umane. Omul însuși reprezintă arhitectura unei cruci (vezi Leonardo da Vinci – Omul Vitruvian). (…) Paradoxal, crucea nu reprezintă simbolul morții absolute, ci doar al trecerii prin diversele stări ale eternității…” (p. 34-35). În legătură cu înțelesul cuvântului Ardeal, George Cadar respinge posibila derivare a acestui cuvânt de la denumirea ungurească Erdėly, care înseamnă pădure. Iată ce interpretare dă autorul cărții în discuție, plecând de la prezența acestui cuvânt în limba bătrână: „ARDEAL-HARDEAL-DEALHAR, adică potrivit limbii îndărăt: DEALUL CU HAR, DEALUL MUNCII sau LOCUL SFINȚIT, DEALUL SACRU…”(p. 65).
În secțiunea Valea porcilor, după ce lămurește de ce i se mai spune acelui loc Valea Gliganilor („Gligani, spun țăranii locului, înseamnă în limba bătrână sau limba dacilor, porci de pădure…” – p. 91), domnul profesor George Cadar relatează convorbirea avută în 2008 cu badea Văsălie După ce află motivul venirii pe acele meleaguri, bătrânul îi spune vizitatorului să caute familia Mihneștilor, spre a-i desluși „…limba care duce îndărăt.” (la origini – n. n. – p. 94). În carte, găsim un glosar cu asemenea cuvinte. În cele ce urmează, vom exemplifica.
ATÂT – tot ce cuprinde, ceea ce este prezentat. Credem că acest cuvânt, în limba bătrână intră în expresia tâta mare!, folosită de bunici, când își luau nepoții de subsuori și îi ridicau spre tavaul casei, urându-le – TÂTA MARE! – Să crești atâta de mare! De aici, a apărut și cuvântul TATA MARE și, prin extensie – MAMA MARE.
BĂRBAT – om matur, BÂTBĂRB în limba îndărăt, însemnând matur bărbos.
CAZNĂ – în limba îndărăt, NĂCAZ. Menționăm că ambele cuvinte apar în limba română, ca regionalisme.
AVĂRTA , AVĂRTOȘA = RĂSUCIRE, VÂRTEJ. Credem că tot de aici vine și mai vechiul verb a învârtoșa.
PUYA – A PUI a dat în limba actuală ba se împuia – a face pui mulți.
Sunt și cuvinte moștenite, cu același sens. De exemplu KIKA – chică = păr de pe cap, crescut mult și neîngrijit. PRĂPĂD – cf. DEX „Dezlănțuire de forțe, provocată de ființe sau de elementele naturii, care provoacă mari distrugeri de bunuri sau de vieți omenești; urgie, ruină, dezastru.”
O asemenea carte de arheologie lingvistică merită a fi (inclusiv consultată!) în biblioteca fiecărui adept al dacismului.