ETIMOLOGII STRĂVECHI

constantin-miu

Prof. Dr. Const. MIU

Într-o prelegere susținută la Congresul de Cultura și Civilizație Daco-Române, ediția a II-a, 2017 domnul profesor George Cadar (membru al Asociaţiei de Ştiinţe Semiotice a României), autor al cărților: ORIGINI – sfânta limbă bătrână a zimbri-geților (Editura Proema, 2010), DACIA MAGNA – istoria ascunsă (Editura Proema, 2016), ARDAHAL – TEMPLUL LUMINII LUI ZAMOLXIS. DESPRE ORIGINEA, LIMBA SI MITOLOGIA VLAHO-DACO-GETILOR (Editura Proema, 2019) aduce în discuție, printre altele, și semnificația numelui a trei râuri din țara noastră: Bistrița, Dâmbovița și Ialomița.
Primul nume – Bistrița – ar proveni de la cuvântul slav bistra, care ar însemna „repede”, „rapid” (cf. wikipedia: râul Bistrița izvorăște din Munții Rodnei, în zona Pasului Prislop, care face legătura dintre Moldova (Bucovina) și Maramureș. În scop turistic pe Bistrița, în zona Vatra Dornei, se practică plutăritul modern, numit rafting [raft] = plută).
De remarcat faptul că cele trei nume au terminația – ița, care vine din limba „bătrână” (cum o denumește profesorul Cadar) – iza – însemnând apă. Ca atare, Bistrița semnifică apa (care curge) repede. Nu întâmplător se practică pe acest râu raftingul. Să menționăm că în Maramureș există râul Iza este un afluent al Tisei.
Dâmbovița este un curs de apă din România, afluent al râului Argeș. Râul își are izvorul în Munții Făgăraș, pe versantul muntelui Curmătura Oticului. Prin urmare, ținând cont de terminația –ița < iza, Dâmbovița este apa de la/ de pe/ dâmb. Pentru cel de-al treilea nume – Ialomița – domnul profesor George Cadar propune semnificația e apa omului. Un alt cuvânt provenit din limba bătrână (adus în discuție de către domnul profesor George Cadar) este ortoman. Domnia sa susține că ar însemna om al locului, iar ort - loc. Cuvântul acesta s-a păstrat cu semnificația originară, în balada Miorița: „Ei se sfătuiră/ Pe l-apus de soare/ Ca să mi-l omoare/ Pe cel moldovan, / Că-i mai ortoman/ Ş-are oi mai multe, /Mândre şi cornute, / Şi cai învăţaţi, / Şi câni mai bărbaţi” (s. n.). În DEX, ortoman înseamnă bogat în turme, cu referire la ciobani. Acesta este și înțelesul păstrat în baladă, fapt ce va atrage invidia celorlalți ciobani – vrâncean și ungurean –, care vor pune la cale suprimarea celui mai înstărit ca ei. În baladă, motivarea complotului pus la cale de baciul ungurean şi de cel vrâncean ţine de fabulos: averea ciobănaşului moldovan - în fond veridică - ¬trezeşte invidia celorlalţi doi oieri. Termenii în care se vorbeşte despre această avere sunt augmentativi: „Ş-are oi mai multe,/ Mândre şi cornute,/ şi cai învăţaţi,/ şi câini mai bărbaţi!” De reţinut că epitetele cantitative şi calitative au valoare de superlativ, în plan stilistic, fapt ce contribuie la glisarea realului în fabulos, la aceasta contribuind şi prezenţa lui şi cumulativ. Având în vedere subiectul baladei, domnul conferențiar consideră că ort face aluzie la cea care îi va lua locul ciobănașului mioritic – moartea. În Dex, dă următoarea definiție pentru ort: 1. (Înv. și pop.): „Monedă de argint de valoare mică, reprezentând a patra parte dintr-un leu vechi”. De asemenea, se precizează că acest cuvânt intră în expresia a da ortul popii - a muri (aluziune la paraua de argint ce se pune mortului în degetul cel mic de la mâna dreaptă, ca să aibă cu ce plăti spre a trece vămile văzduhului). Spre a înțelege bogăția semantică a cuvântului străvechi ortoman, credem că cele două variante de interpretare, aduse în discuție, se susțin, venind una în prelungirea ceilalte.