Când JUSTIȚIA îl va trage la răspundere pe VLADIMIR VORONIN ?

justitia

..Și ne venea să tragem în amîndoi!
(mărturisirea unui colonel din spital)
Am fost participant la războiul moldo-rus. M-au contuzionat cazacii, ca să nu uit pînă azi de adevărații „prieteni” ai Moldovei. De ruși.
Au trecut anii, după Snegur a venit Lupcinski, apoi Vor On In.
Lucram în Poliție și-ntr-o zi ni se ordonă să mergem în pădure, la Copanca, fiindcă va veni Papa, așa îi ziceam noi președintelui de atunci Vor On In.
Cică vine la vînătoare și noi trebuie să-l păzim de separatiștii de după deal.
Am ajuns și ne-am poziționat.
Într-un colț al pădurii–noi, în alt colț al pădurii—alții, necunoscuți. Noi știam că trebuie să-l păzim pe Vor On In. Ceilalți pe cine trebuiau să păzească nu știam.
Și deodată în fața noastră apar ținîndu-se de mînă Vor On In și Igor Smirnov!
Doamne, ce scenă cumplită! Ce batjocură pentru noi! Ce palme!
Nu ne venea a crede că-i vedeam împreună pe așa-zișii dușmani!
Cei care zilnic, an de an, se beșteleau și se amenințau la televizor, iată că, în baza prikazului Moskovei, erau prieteni de vînătoare!
Vă închipuiți așa imagine?
Vor On In și Igor Smirnov păziți de veteranii războiului moldo-rus la o vînătoare de mistreți lîngă Tighina???
Șeful Republicii Moldova și cel Nistrean, dușmanul nostru nr.1, erau, carevasăzică, prieteni, dar noi nu știam!
Și cum vînau ei?
Credeți că alergau ca adevărații vînători prin pădure?
Niște gonași le aduceau mistrețul tînăr cît mai aproape și ei îl împușcau drept în ochi!
—Pac!–făcea Vor On In într-un ochi.
—Pac!–făcea Igor Smirnov în celălalt ochi.
Mistrețul cădea și cei doi jubilau a mare triumf! A mare eroism! A mare curaj olimpic, ce mai!
Noi, veteranii de război, ne uitam la ei cum mănîncă și beau împreună și ne venea să tragem în amîndoi!
Vor On In, ce-i drept, se ținea bine pe picioare, era tare la beție, dar Igor Smirnov bea pînă cădea.
Cei din paza lui pe brațe îl duceau spre mașină și-l băgau în portbagaj.
Acolo, de unde, capturat fiind la Kiev, a fost eliberat de falnicii noștri patrioți, mai bine zis: trădători moldoveni cu alură de sfinți pe ambele maluri de Prut!
Vreau să uit acea zi și nu pot. De fapt, acele zile, pentru că întîlnirile celor doi vînători la Copanca au fost săptămînale.
Vreau să le uit și mă doare sufletul pentru camarazii mei, împușcați de ruși.
Dînșii zac în morminte, iar peste ele vînează mistreți, beau votcă, mănîncă și se pupă Vor On In și cu Igor Smirnov, fără rușine!
Mai 2021,
Spital