De ce argumente mai este nevoie pentru a înțelege că Maia Sandu face jocul Moscovei?

sandu alegeri

Vasile CALMAȚUI

Am citit cam tot ce au spus comentatorii politici despre vizita lui Kozak. Majoritatea au analizat fără multă complezență față de regimul de la Chișinău, criticînd: faptul că „Maia Sandu s-a adresat Rusiei să ne ajute să rezolvăm problema transnistreană”, că Moscova încearcă de „a potrivi la problema transnistreană abordările sale în Donbas”, secretomania, lipsa conferinței de presă, bîlbîieli privind statutul vizitei și părții care a invitat, „că Chișinăul și-a domolit un pic accentele pe aceste subiecte – retragerea trupelor și transformarea acelei misiuni în una civilă”…
Lipsesc reacțiile vajnicilor „experți ot București” Ioniță și Goșu, cam miroase… De remarcat, Socor a dat o opinie bine explicată și destul de onestă, dar rău intenționată, desigur.
Totuși, cam nimeni nu a vorbit despre cei doi mari elefanți de la vizita lui Kozak:
1. Gazul.
Am scris ieri că un „nou contract de livrare a gazelor din Rusia” e o palmă pentru România. Dar asta ascunde lucruri și mai urîte.
Bugetul rmn (entitatea autoproclamată în rusă пмр/Приднестровье, „Republică Moldovenească Nistreană”, deseori numită „Transnistria”, „Nistrenia” sau „rmn”, termen pe care îl voi utiliza) e format în mare parte din scheme cu gaz rusesc. Gazul este comandat de către Moldovagaz (deținută de 50% Gazprom, 35% RMoldova, 13% rmn) prin contracte semnate/garantate de către guvernul RMoldova.
Gazul trece prin Tiraspol și este utilizat în întreprinderile industriale de acolo, care achită gazul consumat la tariful stabilit de rmn (avantajos, uneori mai mic decît cel cu care este contractat din Moscova; pe lîngă asta populația are tarife „foarte sociale”). Cele mai mari întreprinderi sînt Uzina metalurgică MMZ (care exportă metalul în toată lumea) și Centrala termoelectrică de la Cuciurgan (care furnizează o bună parte din electricitatea consumată în RMoldova).
Operatorii de electricitate din RMoldova plătesc fără întîrziere centrala de la Cuciurgan care la rîndul său plătește autoritățile din rmn, care la rîndul lor nu plătesc nimic către Moldovagaz/Gazprom. Astfel, rmn are bani pentru a-și întreține bugetarii, militarii, serviciile de securitate, pensionarii… Și Moscova spune că RMoldova ar fi acumulat o datorie către Gazprom de 6-7 miliarde de dolari.
Evident, astfel de scheme nu ar merge dacă o parte din bani nu ar ajunge în buzunarele „oamenilor de stat” din Rusia, RMoldova, Ucraina sau România (care a cumpărat un timp electricitate din Tiraspol).
2. „Ne-blocarea rmn”.
Kozak a transmis că trădătoarea Maia Sandu a afirmat că RMoldova „nu va bloca rmn pentru că acolo locuiesc cetățeni de-ai noștri”.
În limbajul Moscovei/Tiraspolului „blocadă” înseamnă faptul că întreprinderile din zona ocupată sînt împiedicate de autoritățile RMoldova de a face comerț direct cu restul lumii. Direct în sensul „fără a plăti un cent în bugetul RMoldova”.
Acest drept a fost acordat rmn prin Memorandumul Primakov din 1997, semnat de către Petru Lucinschi, mentorul politic al lui Filat care e mentorul politic al trădătoarei Maia Sandu. Pe timpuri Lucinschi chiar dăduse ștampilele vamale a RMoldova pentru ca regimul din Tiraspol să poată face comerț cu restul lumii direct prin portul din Odesa, fără a avea nicio relație cu statul RMoldova.
Astfel, întreprinderile din rmn profită de acordurile RMoldova (inclusiv Acordul de Asociere) și vînd în toată lumea fără taxe marfă subvenționată prin gazul „ieftin” pus în cîrca datoriei RMoldova. De remarcat, că rmn face puțin comerț cu Rusia și că de cîteva ori SUA a penalizat RMoldova pentru dumping.
În privința rmn regimul Maiei Sandu face ceea ce făcea Lucinschi și Voronin. De remarcat că în timpul AIE/Plahotniuc s-a pornit construirea gazoductului Iași-Chișinău și instaurarea controlului vamal comun cu Ucraina pe segmentul transnistrean (lucru amînat de atunci de către Maia Sandu și Dodon).
De ce argumente mai este nevoie pentru a înțelege că trădătoarea Maia Sandu face jocul Moscovei?