Dezvoltarea social-umană dependentă de sistemul de învăţământ – Partea 1

Martea Galina

Galina MARTEA

Educația omului este funcția pe care trebuie să o îndeplinească atât natura proprie a ființei umane, cât și comunitatea prezentă în viața acestuia. Procesul educațional, cu reguli concrete în acțiuni, prin mișcarea evolutivă reformează comportamentul individului și al societății acestuia, ca urmare formând ierarhia valorilor în raport cu cerințele și necesitățile existente ale timpului. Treptat, omul și societatea devin dependenți unul față de altul în procesul schimbărilor, corelația având tangență cu mediul educațional și al instruirii, în rezultat creându-se sistemul comun de activitate. Sistemul comun de activitate, definit de ansamblul fenomenelor educaționale și sociale, stabilește legile specifice ale domeniului, incluzând în sine educația, învățământul – respectivele integral făcând parte din activitatea pedagogică cu acțiunea de formare a personalității individului. În activitatea de formare și instruire a omului sunt prezenți diverși factori, rolul esențial fiind de a contribui considerabil la procesul instructiv-educațional de calitate. Prin diversitatea acestor aspecte care determină pozitiv procesul educațional într-un mediu social sunt în actualitate actorii societății: școala sau unitatea de învățământ, societatea în cauză, statul, familia, instituțiile și întreprinderile interesate în promovarea și valorificarea procesului de instruire, centrele bisericești. Așa dar, relația dintre școală – societate – stat – individ este rolul esențial și factorul primordial în dezvoltarea unui sistem autentic de instruire și educație. În procesul de colaborare, cu acțiunea de a contribui benefic la dezvoltarea sistemului, se concentrează tot mai mult valoarea bazată pe specificul și caracterul național al educației. Specificul și caracterul național al educației se manifestă prin modul de comportare, gândire, acțiuni, limba comună și unică de comunicare, deprinderi, obiceiuri – totalitatea acestor afirmări în interacțiune cu omul și societatea acestuia este acțiunea și procesul reciproc prin care se completează patrimoniul cultural al unei țări. Deci, educația omului nu poate fi efectuată separat de societate, deoarece ambele au un anumit scop şi anume: de a obține cât mai multe beneficii comune. Atât omul, cât și societatea își au menirea de a ridica calitatea vieții, nivelul de cultură și civilizație, remodelarea intelectului uman – rezultat al unei bune instruiri și al unui nivel bun de educație. În acest proces nu poate exista separat nici statul, care administrează societatea umană. Dezvoltarea unui sistem bazat pe educație și instruire are nevoie de susținerea și ajutorul permanent din partea statului, organ care își exercită controlul și autoritatea asupra societății și individului din cadrul acesteia. Iar sistemul de învățământ, cu rolul de a educa și a instrui omul, este centrul cultural și intelectual al oricărei societăți și oricărui stat. Ţinând cont de valoarea sistemului de învățământ, orice țară sau putere statală urmează să respecte și să contribuie cu demnitate la acțiunea de valorificare a procesului de instruire, care este imaginea reprezentativă a identității naționale, a identității individului si societății acestuia.
Instituția de învățământ/ școala a fost, este și va fi mereu acel mediu social în care crește, se dezvoltă, se educă și se instruiește omul. Pentru a atinge nivelul corespunzător de educație și instruire omul-copilul are nevoie de multă învățătură, de multă atenție din partea școlii și a cadrului didactic, de multă autonomie și de relații socio-umane necesare comunicării pentru o dezvoltare personală. Aici trebuie să-și spună cuvântul comportamentul cadrului didactic, care este dascălul, îndrumătorul și propagatorul ideilor despre identitatea personalității și identitatea sistemului de învățământ. Rolul profesorului în educația copilului este esențial – misiunea fiind de a educa, de a cultiva și a transmite elevului esența valorilor, determinată de importanța factorului uman în societate. Prin această acțiune, profesorul cu unitatea de învățământ trebuie să promoveze mottoul cu referire la „identitatea educației școlare, parte integrantă a sistemului de valori”. Identitatea educației școlare este realitatea prin care se recunoaște procesul de instruire, climatul instituției, cultura educațională și, totodată, este acțiunea și rolul școlii de a ajuta individul să-și dezvolte propria identitate într-o societate. Școala, ca identitate a societății, exprimă caracterul misiunii prin care se dezvoltă factorul uman cu personalitatea corespunzătoare.
Sistemul de învățământ în realitate este un producător de identități. Prin educație se dezvoltă identitatea națională, iar prin calificarea profesională se dezvoltă economia națională sau, mai bine zis, identitatea economiei naționale. Atât educația, cât și calificarea profesională sunt domenii esențiale ce urmează a fi apreciate în aceeași măsură și la justa valoare. Ca rezultat, personalitatea ființei umane se manifestă prin educație și profesionalism, calități acumulate în instituția de învățământ. Deci, rolul profesorului și al unității de învățământ în societate este acțiunea prin care se formează personalitatea copilului-elevului. Profesorul cu unitatea de învățământ este principalul element ce contribuie la formarea capitalului uman – resursă prioritară în dezvoltarea unei societăți. Prin intermediul sistemului de învățământ învățătorul este persoana care influențează și reglează societatea în dezvoltare. Concomitent, cadrul didactic, școala, elevul este prezentul și viitorul unei societăți, dar și al procesului evolutiv de transformare a vieții cu tendințe numai spre perfecțiune. Pe când managerul unităţii de învăţământ este coordonatorul şi mânuitorul tuturor proceselor din acest domeniu, care implementează metode performante de administrare şi realizează regulile de joc în pas cu schimbările şi cerințele impuse de societatea contemporană mereu în creștere.
Formarea personalității prin educație și instruire cu identitatea corespunzătoare este acțiunea de esență a unei societăți bazată pe echitate, respect și transparență. Iar acțiunea prioritară a unui sistem de învățământ, parte componentă a societății, este de a forma omul în limita valorilor axate pe intelect, personalitate, identitate. Existența evolutivă a acestor aspecte poate fi viabilă și durabilă doar într-un mediu social sănătos, plasat în parametrii corespunzători de dezvoltare a intelectului uman, corelația fiind dependentă de necesitățile reale ale vieții. Prin intermediul cerințelor și necesităților reale ale existenței, ființa umană cu capacitatea de a gândi și a înțelege sensul și legătura fenomenelor din lumea înconjurătoare este capabilă să dezvolte natura lucrurilor până la limitele maxime ale valorilor. Valoarea, expresie și imagine a unei societăți, este realitatea unei țări prin care se dezvoltă omul cu propria personalitate și identitate. Identitatea și personalitatea acestora își face prezența printr-un comportament adecvat, format prin sistemul calitativ de instruire și educație ce este recunoscut atât la nivel național, cât și mondial. Ţările din Vestul Europei, America de Nord, Australia, Noua Zelandă au conștientizat corect faptul că o cultură și educație autentică poate fi obținută numai prin intermediul sistemului de învățământ, centrat pe identitatea reală a societății și a factorului uman, recunoscută ca valoare supremă a națiunii. Pentru această valoare supremă a națiunii, societatea țărilor respective muncește și depune tot efortul pentru a obține rezultatele dorite. În acest scop sunt antrenate toate principiile moderne de educație și instruire și, în același timp, sunt implicate o bună parte din instituțiile și întreprinderile din cadrul țării, care sunt interesate de procesul evolutiv al școlii. Statul, autoritate publică a societății, este actorul principal interesat în dezvoltarea sistemului de învățământ – ramură și domeniu prioritar din cadrul țării. Sistemul de învățământ din aceste țări este acea forță care determină importanța omului în societate și rolul societății în viața omului. Totodată, profesorul cu unitatea de învățământ este principalul element ce contribuie la formarea capitalului uman, resursă prioritară în dezvoltarea societății.